Ioan Botezătorul, înainte-mergătorul Domnului Hristos, și-a primit educația timpurie de la părinții săi. Cea mai mare parte a vieții sale a fost petrecută în pustie, pentru a nu fi influențat prin privirea la evlavia libertină și stricată a preoților și a rabinilor sau prin învățarea maximelor și tradițiilor lor, prin care principiile cele bune erau pervertite și neapreciate. Învățătorii religioși ai vremii ajunseseră atât de orbi spirituali, încât cu greu puteau recunoaște virtuțile de origine cerească. Atât de multă vreme cultivaseră mândria, invidia și gelozia, încât interpretau Scripturile Vechiului Testament în așa fel, încât distrugeau adevărata lor însemnătate. A fost alegerea lui Ioan de a renunța la distracțiile și luxul vieții de oraș, pentru a trăi în disciplina aspră a pustiei. Aici, locurile din jurul său erau favorabile pentru deprinderea simplității și a tăgăduirii de sine. Neîntrerupt de zgomotele lumii, putea studia aici lecțiile din natură, revelație și providență. Cuvântul spus de înger lui Zaharia fusese adesea repetat lui Ioan de către părinții lui temători de Dumnezeu. Din copilărie, îi fusese pusă înainte misiunea lui, iar el a acceptat însărcinarea sfântă. Pentru el, singurătatea pustiului era o binevenită scăpare de societatea în care bănuiala, necredința și murdăria ajunseseră atotstăpânitoare. El se îndoia de propria sa putere de a rezista ispitei și se retrăgea dinaintea contactului neîntrerupt cu păcatul, pentru ca nu cumva să piardă simțul extraordinarei lui păcătoșenii.
Dar viața lui Ioan nu a fost petrecută în lenevie, în tristețe ascetică sau în izolare egoistă. Din timp în timp, el se ducea să se întâlnească cu oamenii și era totdeauna un observator interesat de tot ce se petrecea în lume. Din sălașul lui liniștit, el urmărea desfășurarea evenimentelor. Cu viziunea iluminată de Spiritul divin, el studia caracterul oamenilor, pentru ca să știe cum să le atingă inima cu solia cerească.
Domnul Hristos a trăit o viață de adevărat misionar medical. El dorește ca noi să cercetăm viața Lui cu sârguință, ca să putem să ne deprindem să lucrăm așa cum a lucrat El.
Mama I-a fost cel dintâi învățător omenesc. Din gura ei și din sulurile profeților, El a învățat lucrurile cerești. El a trăit într-o casă țărănească și și-a îndeplinit credincios și voios partea Sa în purtarea poverilor casei. El fusese Comandantul cerului și îngerii se simțiseră încântați să împlinească cuvântul Lui; acum, era un serv supus, un fiu iubitor și ascultător. El a învățat o meserie și, cu propriile Sale mâini, a lucrat în atelierul de tâmplărie. El umbla pe ulițele târgușorului în straie simple de muncitor de rând, ducându-Se și întorcându-Se de la munca Sa umilă.
Pentru oamenii din vremea aceea, valoarea lucrurilor era hotărâtă de aparențele exterioare. Pe măsură ce scăzuse în putere, religia sporise în împodobire. Educatorii vremii căutau să impună respect prin fală și înfățișare. Viața Domnului Hristos prezenta un contrast puternic față de toate acestea. Viața lui demonstra lipsa de valoare a lucrurilor pe care oamenii le considerau ca fiind cele mai mari și mai esențiale pentru viață. Nu a mers la școlile vremurilor Sale, în care erau umflate lucrurile mărunte și micșorate cele mari. Și-a strâns învățătura din surse rânduite de cer, din muncă folositoare, din studierea Scripturilor și a naturii, și din experiența vieții -- manualele lui Dumnezeu, pline de învățătură, pentru toți aceia care se apropie de ele cu o inimă binevoitoare, cu un ochi și cu o inimă înțelegătoare.
„Pruncul creștea și se întărea; era plin de înțelepciune și harul lui Dumnezeu era peste El.” (Luca 2, 40.) Pregătit în felul acesta, El a pornit în misiune, exercitând în fiecare clipă a contactului Său cu oamenii o influență binecuvântată asupra lor, o putere de transformare, așa cum lumea nu mai văzuse.
Cuvinte de avertizare
Trăim într-un timp de pericol special pentru tineret. Satana știe că sfârșitul lumii va veni în curând și e hotărât să folosească orice ocazie pentru a-i înrola pe tineri și pe tinere în slujba sa. El a inventat multe înșelăciuni cu înfățișare plăcută pentru a-i rătăci. Avem nevoie să luăm seama la cuvintele de avertizare scrise de apostolul Pavel: „Nu vă înjugați la un jug nepotrivit cu cei necredincioși. Căci ce legătură este între neprihănire și fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul? Ce înțelegere poate fi între Hristos și Belial? Sau ce legătură are cel credincios cu cel necredincios? Cum se împacă Templul lui Dumnezeu cu idolii? Căci noi suntem Templul Dumnezeului celui viu, cum a zis Dumnezeu: «Eu voi locui și voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, și ei vor fi poporul Meu». De aceea: «Ieșiți din mijlocul lor, și despărțiți-vă de ei, zice Domnul, nu vă atingeți de ce este necurat, și vă voi primi. Eu vă voi fi Tată, și voi Îmi veți fi fii și fiice».” (2 Corinteni 6, 14-18.)
Mi-a fost dată o lumină specială cu privire la motivul pentru care noi putem realiza mult mai mult pentru Domnul, înființând multe sanatorii mici, decât construind câteva instituții medicale mari. În instituțiile mari, se vor aduna la un loc multe persoane care nu sunt prea bolnave și care, ca turiști, umblă după odihnă și plăceri. Va trebui să fie serviți de către îngrijitorii de bolnavi și persoanele de serviciu. Tineri și tinere, care din anii fragezi au fost ocrotiți de legăturile lumești, ar fi aduși astfel în contact cu oameni lumești din toate categoriile și, într-o măsură mai mare sau mai mică, vor fi influențați de ceea ce văd și aud. Ei vor ajunge la fel cu cei cu care se asociază, pierzându-și simplitatea și modestia pe care tați și mame creștine le-au ocrotit și cultivat printr-o îngrijită instruire și rugăciune călduroasă.
Trăim în mijlocul primejdiilor zilelor din urmă. Trebuie să se spună ceva hotărâtor pentru a avertiza poporul nostru față de primejdia de a le îngădui copiilor, care au nevoie de grijă și învățătură părintească, să-și părăsească familia pentru a merge în locuri unde vor fi aduși în contact cu oameni din lume, iubitori de plăceri și nereligioși.
În multe familii, tatăl și mama le-au îngăduit copiilor lor să stăpânească. Astfel de copii sunt într-o primejdie mult mai mare, atunci când sunt aduși în contact cu influențe opuse evlaviei, decât aceia care s-au deprins să asculte. Întrucât n-au primit în mod disciplinat educația, ei cred că pot face tot ce le place. Dacă ar fi avut cunoștință de felul cum trebuie să asculte, aceasta i-ar fi împuternicit să reziste la ispită, dar părinții lor nu le-au dat această cunoștință. Când intră într-o instituție imensă, unde sunt multe influențe opuse spiritualității, tinerii aceștia nedisciplinați sunt în mare pericol și adesea rămânerea lor în instituție este o pagubă atât pentru ei, cât și pentru instituție.
Sunt instruită să-i avertizez pe părinții ai căror copii nu au fermitate în principii sau o hotărâtă experiență creștină să nu-i trimită pe copii departe de familie, în locuri mai îndepărtate, spre a lipsi cu lunile și poate cu anii, și unde poate că li se vor semăna în minte semințele necredinței și necredincioșiei. Este mai sigur și mult mai bine să-i trimită pe astfel de tineri la școlile și sanatoriile apropiate de casă. Tineretul, care e în curs de formare a caracterului, să fie ținut departe de locurile unde ar putea să se amestece cu o mare grupă de necredincioși și unde forțele vrăjmașului sunt puternic fortificate.
Administratorii sanatoriilor noastre mari să facă eforturi hotărâte pentru a folosi persoane mai în vârstă ca ajutoare în aceste instituții. Într-o viziune de noapte, eram într-o mare adunare, unde chestiunea aceasta era luată în discuție pentru a fi cântărită. Acelora care plănuiau să-și trimită copiii nedisciplinați la Battle Creek, cineva cu autoritate le spunea:
„Îndrăzniți să faceți experiența aceasta? Salvarea copiilor voștri face mult mai mult decât învățătura pe care o vor primi în locul acesta, unde sunt supuși fără încetare la influența necredincioșilor. Mulți dintre cei care vin la instituția aceasta sunt nepocăiți. Ei sunt plini de mândrie și n-au legătură prin credință cu Dumnezeu. Mulți dintre tinerii și tinerele care servesc acestor persoane din lume au avut numai o slabă experiență creștină și se prind ușor în cursele ce sunt întinse pentru picioarele lor.”
„Ce se poate face pentru a remedia răul acesta?” întreba cineva dintre cei de față. Vorbitorul a răspuns: „Întrucât singuri v-ați așezat în poziția aceasta periculoasă, să fie aduși în instituții bărbați și femei creștine, de vârstă matură și cu caracterul format, pentru a exercita o contra-influență spre bine. Realizarea unui astfel de plan ar spori cheltuielile de funcționare ale sanatoriului, dar ar fi un mijloc puternic de apărare a cetățuii și ar scuti tineretul din instituție de influențele molipsitoare la care este expus acum.
Părinți și tutori, dați-i pe copiii voștri la învățătură la școli în care influențele sunt asemănătoare cu acelea de la o școală de acasă, bine condusă; școli la care profesorii îi vor conduce punct cu punct tot mai departe și în care atmosfera spirituală este o mireasmă de viață spre viață.”
Cuvintele de avertizare și de învățătură, pe care le-am scris cu privire la trimiterea tineretului nostru la Battle Creek, pentru a primi acolo educația pentru a sluji în lucrarea Domnului, nu sunt cuvinte goale. Unii dintre tinerii noștri temători de Dumnezeu vor rezista la încercare, dar nu e sigur să-i lăsăm, chiar și pe cei mai conștiincioși, fără grija și protecția noastră cea mai bună. Dacă tinerii care au primit o instruire și ocrotire înțeleaptă de la părinții evlavioși vor continua sau nu să fie sfințiți prin adevăr, depinde în cea mai mare măsură de influența pe care o întâlnesc la aceia la care privesc spre a primi instrucția creștină, după ce au părăsit familia.
Sunt instruită să le repet fraților și surorilor noastre avertismentul și îndemnul pe care l-a trimis Pavel bisericii din Tesalonic:
„Taina fărădelegii a și început să lucreze; trebuie numai ca cel ce o oprește acum să fie luat din drumul ei. Și atunci se va arăta acel Nelegiuit, pe care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii Sale, și-l va prăpădi cu arătarea venirii Sale. Arătarea lui se va face prin puterea lui Satana, cu tot felul de minuni, de semne, și puteri mincinoase și cu toate amăgirile nelegiuirii pentru cei ce sunt pe calea pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului, ca să fie mântuiți. Din această pricină, Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună; pentru ca toți cei care nu au crezut adevărul, și au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osândiți.” (2 Tesaloniceni 2, 7-12.)
„Noi însă, frați prea iubiți de Domnul, trebuie să-I mulțumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, căci de la început Dumnezeu v-a ales pentru mântuire, în sfințirea Duhului și credința adevărului. Iată la ce v-a chemat El, prin Evanghelia noastră, ca să căpătați slava Domnului nostru Isus Hristos. Așadar, fraților, rămâneți tari și țineți învățăturile pe care le-ați primit, fie prin viu grai, fie prin epistola noastră. Și Însuși Domnul nostru Isus Hristos și Dumnezeu, Tatăl nostru, care ne-a iubit și ne-a dat, prin harul Său, o mângâiere veșnică și o bună nădejde, să vă mângâie inimile și să vă întărească în orice lucru și cuvânt bun.” (2 Tesaloniceni 2, 13-17.)
Septembrie 1903
Când iau în considerare starea de lucruri din Battle Creek, tremur pentru tineretul nostru care merge acolo. Lumina care mi-a fost dată de Domnul, că tineretul nostru nu ar trebui să se strângă în Battle Creek pentru a fi educat, nu s-a schimbat cu nimic. Faptul că sanatoriul a fost reclădit nu schimbă lumina. Ceea ce a făcut în trecut ca Battle Creek să fie un loc nepotrivit pentru educarea tineretului nostru îl face nepotrivit și astăzi în ce privește influența.
Când a venit chemarea de mutare din Battle Creek, s-a zis: „Suntem aici, suntem așezați. Ar fi o imposibilitate să ne mutăm fără cheltuieli enorme.”
Domnul a îngăduit ca focul să mistuie clădirile principale ale editurii Review and Herald și ale sanatoriului și, în felul acesta, a îndepărtat cea mai de seamă obiecțiune împotriva mutării din Battle Creek. Era intenția Lui ca, în loc de a se reclădi un singur sanatoriu mare, poporul nostru să înființeze instituții în diferite locuri. Aceste sanatorii mai mici ar fi trebuit să fie înființate acolo unde se putea procura teren în scopuri agricole.
Este planul lui Dumnezeu ca agricultura să fie legată cu lucrarea sanatoriilor și a școlilor noastre. Tineretul nostru are nevoie de educația ce poate fi câștigată din ramura aceasta de lucrare. Este bine și, mai mult decât bine, este esențial să se facă eforturi pentru împlinirea planului Domnului în această direcție.
Să-i încurajăm noi pe cei mai promițători dintre tinerii și tinerele noastre să meargă la Battle Creek pentru a obține educația lor pentru slujire, acolo unde vor fi înconjurați de atât de multe influențe care tind să ducă în rătăcire? Domnul mi-a descoperit unele dintre primejdiile pe care le va avea de întâmpinat tineretul care e în legătură cu un sanatoriu atât de mare. O mare parte dintre femeile și bărbații bogați și lumești, care vizitează această instituție, vor fi un izvor de ispite pentru personalul de serviciu. O parte dintre aceștia vor deveni favoriți ai pacienților bogați și li se vor oferi atracții puternice pentru a intra în slujba lor. Prin influența manifestărilor lumești din partea unora care au fost oaspeți la sanatoriu, s-a semănat neghină în inima unora dintre tinerele și tinerii folosiți ca îngrijitori de bolnavi sau personal de serviciu. Aceasta e calea pe care lucrează Satana.
Pentru faptul că sanatoriul este acolo unde nu ar trebui să fie, Cuvântul Domnului cu privire la educația tineretului să n-aibă nici o valoare? Să îngăduim noi ca cei mai inteligenți dintre tinerii din comunitățile tuturor conferințelor noastre să fie așezați acolo unde unii dintre ei să fie jefuiți de simplitate prin contactul cu bărbați și cu femei care nu au temere de Dumnezeu în inima lor? Cei care poartă răspunderea în Conferințele noastre le vor îngădui oare tinerilor noștri, care vin în școlile pentru lucrătorii creștini, ca să fie pregătiți pentru slujirea Domnului, să fie atrași într-un loc din care, de ani de zile, Domnul îl cheamă pe poporul Său să plece?
Noi dorim ca tineretul nostru să fie instruit, așa încât să exercite o influență salvatoare în comunitățile noastre, lucrând pentru mai multă unire și pentru o evlavie mai profundă. Sunt oameni care probabil că nu vor vedea nevoia pentru chemarea ca unele familii să părăsească Battle Creek și să se așeze în locuri unde pot face lucrare misionară medicală. Dar Domnul a vorbit. Să punem noi la îndoială Cuvântul Lui?
Nu e timp de întârziere
Sunt printre noi mulți tineri și multe tinere care, dacă vor auzi invitația atrăgătoare, vor fi în chip natural înclinați să urmeze un curs de studii de câțiva ani, care să-i pregătească pentru slujire. Dar merită? Timpul e scurt. Lucrători pentru Hristos sunt necesari pretutindeni. În câmpurile misionare din patrie și din străinătate, unde acum este numai unul, ar trebui să fie o sută de lucrători sârguincioși și credincioși. Drumurile și gardurile sunt nelucrate. Ar trebui să se prezinte invitații stăruitoare acelora care ar trebui să fie acum angajați în lucrare pentru Domnul.
Semnele care arată că venirea lui Hristos e aproape se împlinesc cu repeziciune. Domnul invită tineretul nostru să lucreze ca evangheliști și colportori și să facă lucrare din casă în casă, în locurile în care nu s-a auzit încă adevărul. El îi vorbește tineretului nostru, zicând: „Voi nu sunteți ai voștri căci ați fost cumpărați cu un preț. Proslăviți dar pe Dumnezeu în trupul și în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.” Aceia care vor merge în lucrare sub îndrumarea lui Dumnezeu vor fi binecuvântați în chip minunat. Aceia care fac tot ce pot mai bine în viața aceasta vor fi pregătiți pentru viața viitoare, pentru viața veșnică.
Domnul îi invită pe aceia care sunt în legătură cu sanatoriile, editurile și școlile noastre să-i învețe pe tineri să facă lucrare evanghelistică. Timpul și puterea noastră nu ar trebui să fie atât de mult folosite la înființarea de sanatorii, magazine alimentare și restaurante, încât alte ramuri de lucrare să fie neglijate. Tineri și tinere care ar trebui să fie angajați în lucrarea pastorală, biblică și în lucrarea de colportaj, n-ar trebui să fie înhămați la slujiri tehnice.
Tineretul ar trebui să fie încurajat să meargă la școlile noastre, unde se formează lucrători creștini, școli care ar trebui să devină tot mai asemănătoare cu școlile profeților. Instituțiile acestea au fost înființate de Domnul și, dacă sunt conduse în armonie cu planul Său, tineretul trimis la ele va fi grabnic pregătit să se angajeze în diferite ramuri de lucrare misionară. Unii vor fi instruiți să meargă în câmp, ca misionari medicali, unii în calitate de colportori, iar alții ca slujitori ai Evangheliei.
O împărțire a responsabilității
St. Helena, California, 4 august 1903. Către conducătorii lucrării medicale. Iubiții mei frați, Am o solie pentru voi. Sunt instruită să spun că nu toate aranjamentele în legătură cu administrarea lucrării misionare medicale trebuie să pornească din Battle Creek. Lucrarea misionară medicală este lucrarea Domnului și, în fiecare conferință și în fiecare comunitate, trebuie să luăm poziție hotărâtă împotriva îngăduinței de a fi condusă în chip egoist.
După ce am primit vești cu privire la excelenta adunare de mărturisire și unitate, care s-a ținut în Battle Creek, scriam în jurnalul meu și eram pe punctul de a nota recunoștința pe care o simțeam, pentru că se făcuse o schimbare, când mâna mi-a fost oprită și mi s-au adresat cuvintele: „Nu scrie aceasta. N-a avut loc o schimbare spre mai bine. Sunt prezentate ca având mare valoare învățături care abat sufletele de la adevăr. Sunt prezentate învățături care îi duc pe cei ce le primesc pe căi lăturalnice și interzise; doctrine care îi îndeamnă pe oameni să se poarte după propriile lor înclinații și să-și realizeze scopurile lor nesfinte; doctrine care, dacă sunt primite, vor distruge demnitatea și puterea poporului lui Dumnezeu, întunecând lumina care, altminteri, ar sosi la ei prin instrumentele rânduite de Dumnezeu.”
Conducătorii din lucrarea noastră medicală din Battle Creek s-au străduit să lege strâns instituțiile noastre medicale de planurile lor. În ciuda multelor avertismente ce li s-au dat ca lucrul acesta să nu se facă, ei au dorit să lege la un loc instituțiile acestea pe o cale oarecare, așa încât lucrarea noastră medicală să fie sub controlul lor.
În trecut, am scris mult despre acest subiect și acum trebuie să repet îndemnul dat, deoarece pare greu pentru frații mei să-și înțeleagă poziția primejdioasă.
„Domnul interzice ca fiecare sanatoriu și fiecare instituție balneară, înființate, să fie aduse sub o conducere unică, să fie legate cu instituția medicală din Battle Creek. Administratorii sanatoriului din Battle Creek au mâinile pline acum. Ei ar trebui să-și consacre puterile lucrării de a face din sanatoriu ce ar trebui să fie de fapt.
Nici un om nu trebuie să considere că poate fi conștiință pentru toți lucrătorii medicali. Ființele omenești ar trebui să privească numai la Domnul Dumnezeul cerului, pentru a primi înțelepciune și îndrumare.
Când se înființează și se dezvoltă instituții medicale, nu ar trebui să li se ceară fraților noștri să lucreze în acord cu planurile unei puteri regale de conducere. Trebuie să se facă o schimbare. Planul care leagă orice instituție medicală de organizația concentrată în Battle Creek trebuie să fie părăsit. Dumnezeu interzice planul acesta.
Timp de ani de zile, am fost instruită că e primejdie, o primejdie constantă, ca frații să caute la semenii lor permisiunea de a face cutare sau cutare lucru, în loc să o caute la Dumnezeu. În felul acesta, ei ajung slăbănogi și îngăduie să fie legați prin restricții omenești, dezaprobate de Dumnezeu. Domnul poate să le impresioneze mintea și conștiința, pentru ca să se facă lucrarea Lui, cu obligația dată de El și într-un spirit de frăție care este în acord cu principiile Legii Sale.
Dumnezeu cunoaște viitorul. El este Acela la care trebuie să ne îndreptăm pentru a primi călăuzire. Să ne punem încrederea în El pentru a primi îndrumare cu privire la dezvoltarea diferitelor ramuri ale lucrării Sale. Nimeni să nu încerce să lucreze după impulsuri nesfinte....
Împărțirea Conferinței Generale în Uniuni de Conferințe, pe districte, a fost un aranjament de la Dumnezeu. În lucrarea Domnului pentru aceste zile de pe urmă, nu trebuie să fie centre ca Ierusalimul, nici vreo putere regească. Iar lucrarea din diferite țări nu trebuie să fie legată prin contracte de lucrarea cu centrul în Battle Creek, deoarece nu acesta e planul lui Dumnezeu. Frații trebuie să se consfătuiască între ei, deoarece suntem tot atât de mult sub controlul lui Dumnezeu într-o parte a viei, cât și în altă parte. Frații trebuie să fie una în inimă și în suflet, așa după cum Hristos și Tatăl sunt una. Dați aceasta ca învățătură, puneți-o în practică, pentru ca să putem fi una cu Hristos în Dumnezeu, lucrând toți pentru a ne întări unii pe alții.
Puterea regească, ce s-a dat pe față mai înainte, la Conferința Generală de la Battle Creek, nu trebuie să fie perpetuată. Editura nu trebuie să fie un regat de sine stătător. Este esențial ca principiile care guvernează treburile Conferinței Generale să fie menținute în administrarea lucrării editoriale și a lucrării medicale. Nimeni nu trebuie să creadă că ramura de lucrare de care este legat el este de o mult mai mare importanță ca alte ramuri.
Lucrarea de educație trebuie să se facă în fiecare sanatoriu ce se înființează. Dumnezeu are controlul lucrării și nimeni nu trebuie să-și închipuie că tot ce se face în sanatoriile înființate trebuie să fi supus mai întâi unei grupe de oameni. Dumnezeu interzice felul acesta de a proceda. Același Dumnezeu, care i-a instruit pe medicii de la Battle Creek, îi va instrui și pe bărbații și pe femeile care sunt chemate să servească pentru Domnul în diferite părți ale viei.
Se fac legi omenești și aranjamente omenești care nu sunt acceptabile pentru Dumnezeu. Ele nu se vor dovedi ca o mireasmă de viață spre viață. Mă găsesc în situația de a simți că este necesar să dau semnalul de alarmă. Administratorii fiecăreia dintre instituțiile noastre au nevoie să ajungă mai inteligenți cu privire la lucrarea lor individuală, nu depinzând de altă instituție, ci păstrând identitatea lucrării lor și privind la Dumnezeu, ca fiind instructorul lor, și dându-și pe față credința în El printr-o slujire din toată inima. Atunci își vor dezvolta talentele și capacitățile.”
Domnul Hristos cere o slujire la un nivel mult mai înalt de cum I s-a dat. Ar trebui ca, prin primirea puterii Duhului Sfânt, bărbații din poziții de răspundere să-L descopere pe Mântuitorul mult mai clar de cum L-au descoperit. Veșnicul Dumnezeu a iubit lumea atât de mult, încât L-a dat pe singurul Său Fiu, ca jertfă pentru noi, pentru ca noi, primindu-L pe El în credință și practicând virtuțile Lui, să nu pierim, ci să avem viața veșnică. Frații mei, cum vă închipuiți voi că privește El marea lipsă de entuziasm spiritual, manifestată față de raportul despre dăruirea jertfei acesteia, nemărginite, ce s-a adus pentru mântuirea noastră?
Orice ambiție omenească și orice lăudăroșenie să fie aruncate în țărână. Eul, păcătosul de eu, trebuie să fie înjosit, nu înălțat. Prin sfințenie în viața de toate zilele, noi trebuie să-L descoperim pe Hristos înaintea celor din jurul nostru. Natura omenească coruptă trebuie să fie supusă, nu înălțată. Numai în felul acesta putem să ajungem curați și nepătați. Noi trebuie să fim bărbați și femei, smeriți și credincioși. Niciodată să nu ne așezăm pe scaunul de judecată. Dumnezeu cere ca reprezentanții Lui să fie curați și sfinți, descoperind frumusețea sfințeniei. Canalul trebuie să rămână totdeauna neînfundat, pentru ca Spiritul Sfânt să poată avea drum liber; altminteri, unii vor comenta despre lucrarea ce trebuie să se facă în inima firească cu scopul de a desăvârși caracterul creștin și vor prezenta propriile lor nedesăvârșiri în așa fel, încât să facă fără efect adevărul lui Dumnezeu, care este tot atât de neclintit, ca și tronul veșnic. Și, în timp ce îi invită pe străjerii Săi să tragă semnalul de alarmă, Dumnezeu prezintă în fața lor viața Mântuitorului, ca un exemplu de ceea ce trebuie să fie și să facă pentru a fi mântuiți.
Hristos S-a rugat, pentru ucenicii Săi, astfel: „Sfințește-i prin adevărul Tău, Cuvântul Tău este adevărul.” O stare sufletească plăcută, mulțumită de sine, nu e o dovadă de sfințenie. Se ține un raport credincios despre toate faptele fiilor oamenilor. Nimic nu se poate ascunde de ochiul Celui Prea Înalt și Sfânt, care locuiește în veșnicie. Unii fac ca Domnului Hristos să-I fie rușine de ei, datorită născocirilor, planurilor și uneltirilor lor. Dumnezeu nu aprobă purtarea lor, deoarece Domnul Hristos e făcut de ocară prin spiritul și faptele lor. Ei uită cuvintele apostolului: „Noi am ajuns o priveliște pentru lume, îngeri și oameni.” (1 Corinteni 4, 9.)
Învățătura pe care a dat-o Domnul cu privire la lucrarea Lui arată calea cea bună. Planurile lui Dumnezeu și gândurile lui Dumnezeu sunt cu atât mai presus de planurile și gândurile omului, cu cât sunt mai presus cerurile de pământ. Glasul lui Dumnezeu trebuie să fie auzit, înțelepciunea Lui trebuie să fie călăuză. El a schițat planul Său în Cuvânt și în mărturiile pe care le-a trimis poporului Său. Numai acea lucrare care e săvârșită în acord cu principiile Cuvântului Său va rezista pururea.