St. Helena, California, 17 noiembrie 1900. În ziarele din diferite orașe, au apărut articole care spun că e o ceartă între dr. Kellogg și doamna E. G. White: care dintre ei să fie conducătorul adventiștilor de ziua a șaptea. Când am citit aceste articole, am fost peste măsură de întristată, văzând că cineva ar putea înțelege atât de greșit lucrarea mea și lucrarea dr. Kellogg, încât să publice astfel de informații greșite. N-a fost nici o controversă între dr. Kellogg și mine cu privire la conducere. Nimeni nu m-a auzit vreodată pretinzând poziția de conducător al denominațiunii.
Am o lucrare de mare răspundere de făcut -- aceea de a face cunoscut, prin scris și prin viu grai, învățătura ce mi-a fost dată, nu numai adventiștilor de ziua a șaptea, ci lumii întregi. Am publicat multe cărți, mari și mici, și unele dintre acestea au fost traduse în diferite limbi. Aceasta este lucrarea mea -- de a le explica altora Scripturile, așa cum mi le-a explicat mie Dumnezeu.
Dumnezeu n-a așezat o putere regească în Biserica Adventistă de Ziua a șaptea, care să controleze întreaga organizație sau să controleze vreuna dintre ramurile lucrării. El n-a dispus ca povara conducerii să se sprijine pe câțiva oameni competenți.
Fiecare membru al comunității are un vot în alegerea slujbașilor comunității. Comunitatea îi alege pe slujbașii Conferinței locale. Delegații aleși de Conferințele locale îi aleg pe slujbașii Uniunilor de Conferințe, iar delegații aleși de Uniunile de Conferințe îi aleg pe slujbașii Conferinței Generale. Prin aranjamentul acesta, fiecare Conferință, fiecare instituție, fiecare comunitate și fiecare individ, fie direct, fie prin reprezentanți, are un vot în alegerea bărbaților care poartă răspunderea principală la Conferința Generală.
Exeperiențe de la începutul lucrării
În zilele de la începutul lucrării noastre denominaționale, Domnul l-a rânduit pe pastorul James White ca pe unul care, în unire cu soția lui și sub călăuzirea specială a Domnului, avea să aibă o parte importantă în conducere la înaintarea lucrării Sale.
Istoria creșterii lucrării este bine cunoscută. Tipografia a fost mai întâi așezată la Rochester, N.Y, și după aceea a fost mutată la Battle Creek, Michigan. Iar după ani de zile, s-a înființat o Casă de editură pe coasta Pacificului.
Mulțumesc Domnului că ne-a dat prilejul de a avea o parte în lucrare, de la început. Dar nici atunci și nici de când lucrarea a ajuns la proporții mari, în care timp răspunderile au fost larg împărțite, nimeni nu m-a auzit să pretind conducerea poporului acestuia.
De la anul 1844 și până acum, am primit solii de la Domnul și le-am dat poporului Său. Aceasta e lucrare mea -- să dau poporului lumina pe care mi-o dă Domnul. Am însărcinarea să primesc și să transmit soliile Sale. Eu nu trebuie să apar înaintea poporului, ca deținând vreo altă poziție decât aceea a unui sol cu o solie.
De mulți ani, dr. J. H. Kellogg ocupă poziția de medic șef în lucrarea medicală susținută de adventiștii de ziua a șaptea. Ar fi imposibil ca el să fie conducător al lucrării generale. Aceasta nu a fost niciodată partea sa și nici nu poate fi niciodată.
Dumnezeu, Conducătorul nostru
Scriu lucrurile acestea, pentru ca toți să poată ști că nu e nici o controversă între adventiștii de ziua a șaptea, cu privire la problema conducerii. Domnul Dumnezeul cerului e Împăratul nostru. El e Conducătorul în care ne putem încrede în mod sigur, deoarece El nu face niciodată nici o greșeală. Să-L onorăm pe Dumnezeu și pe Fiul Său, prin care El comunică cu lumea.
Dumnezeu ar lucra cu putere pentru poporul Său astăzi, dacă el s-ar așeza pe deplin sub călăuzirea Sa. Credincioșii au nevoie de locuirea fără încetare a Duhului Sfânt în ei. Dacă ar fi mai multă rugăciune în consiliile acelora care poartă răspunderi, mai multă smerenie a inimii înaintea lui Dumnezeu, am vedea dovezi mai abundente ale conducerii divine și lucrarea noastră ar face un progres rapid.