Falsa știință este una dintre căile folosite de Satana în curțile cerești, și el o folosește și azi. Afirmațiile pe care le-a făcut îngerilor, subtilele lui teorii științifice, i-au abătut pe mulți dintre ei de la loialitatea lor.
Pierzându-și locul în cer, Satana și-a prezentat ispitele primilor noștri părinți. Adam și Eva au cedat vrăjmașului și, prin neascultarea lor, omenirea a fost înstrăinată de Dumnezeu și pământul a fost despărțit de cer.
Dacă Adam și Eva nu s-ar fi atins deloc de pomul oprit, Dumnezeu le-ar fi împărtășit cunoștință -- cunoștința în care nu se găsește nici un blestem al păcatului, cunoștință care le-ar fi adus bucurie veșnică. Tot ce au dobândit prin neascultare a fost cunoașterea păcatului și a urmărilor lui.
Amăgirile zilelor din urmă
Satana îi conduce și azi pe oameni pe același teren pe care i-a condus pe primii noștri părinți. El potopește lumea cu născociri plăcute. Prin fiecare mijloc ce-i stă la îndemână, el caută să-i împiedice pe oameni să dobândească acea cunoaștere de Dumnezeu, care este mântuire.
Trăim într-un veac de mare lumină; dar o mare parte din așa-zisa lumină deschide calea pentru înțelepciunea și vicleșugurile lui Satana. Multe lucruri vor fi prezentate cu înfățișare de adevăr, și totuși ele trebuie cercetate îndeaproape cu multă rugăciune; căci se poate ca ele să fie mijloace amăgitoare ale vrăjmașului. Adesea calea rătăcirii pare a fi foarte aproape de calea adevărului. Anevoie poate fi deosebită de calea ce duce la sfințenie și la cer. Însă mintea luminată de Duhul Sfânt poate să-și dea seama când se abate de la calea cea dreaptă. După o vreme, cele două căi se arată a fi cu totul deosebite.
Teorii panteiste
Au pătruns deja între noi învățături spiritualiste, care vor submina credința celor care vor lua aminte la ele. Teoria că Dumnezeu este un principiu de bază (o esență) răspândit în întreaga natură, este una dintre cele mai subtile născociri ale lui Satana. Ea Îl înfățișează pe Dumnezeu într-o lumină falsă și este o dezonorare a Atotputerniciei și Maiestății Sale.
Teoriile panteiste nu sunt sprijinite de Cuvântul lui Dumnezeu. Lumina adevărului Său arată că aceste teorii sunt mijloace de distrugere a sufletului. Întunericul este elementul și senzualitatea este sfera lor. Ele mulțumesc inima firească și dau frâu liber înclinației. Despărțirea de Dumnezeu este urmarea acceptării lor.
Starea în care am ajuns datorită păcatului a devenit ceva potrivnic firii, și puterea care ne poate reface trebuie să fie supranaturală, căci altfel nu are nici o valoare. Nu există decât o singură forță ce poate sfărâma în inimile oamenilor stăpânirea răului, și aceasta este puterea lui Dumnezeu în Isus Hristos. Numai prin sângele Celui răstignit se poate face curățirea de păcat. Numai harul Său ne poate face în stare să înfruntăm și să dominăm înclinațiile firii noastre căzute. Această putere poate fi făcută fără efect de teoriile spiritualiste cu privire la Dumnezeu. Dacă Dumnezeu este o esență în întreaga natură, atunci El sălășluiește în toți oamenii; și, pentru a atinge sfințirea, omul nu are decât să-și dezvolte puterea care este în sine.
Aceste teorii, cu concluziile logice ce le urmează, spulberă întregul edificiu creștin. Ele înlătură nevoia unei ispășiri și fac din om propriul său mântuitor. Aceste teorii cu privire la Dumnezeu fac fără efect Cuvântul Său și cei care le primesc se găsesc în mare primejdie ca, în cele din urmă, să fie împinși să socotească întreaga Biblie ca un basm. Ei pot să ajungă să privească virtutea ca fiind mai bună decât viciul; dar, înlăturându-L pe Dumnezeu din poziția Lui de suveran, ei își pun încrederea în puterea omenească, iar aceasta, fără Dumnezeu este fără valoare. Neajutată, voința omenească nu are puterea temeinică să se împotrivească și să biruie răul. Baricadele sufletului sunt trântite la pământ. Omul nu are nici o barieră față de păcat. Din moment ce restricțiile cuvântului lui Dumnezeu și ale Spiritului Său sunt înlăturate, nu putem ști până în ce abisuri se va prăbuși omul.
Cei care continuă să susțină aceste teorii spiritualiste negreșit că își vor nărui experiența creștină, vor rupe legătura cu Dumnezeu și vor pierde viața veșnică.
Sofismele cu privire la Dumnezeu și natură, care potopesc lumea cu scepticism, sunt născocirile vrăjmașului căzut, care este un cercetător al Bibliei, care cunoaște adevărul ce trebuie să fie știut de oameni și a cărui preocupare este să abată mințile de la adevărurile cele mari, care au fost date spre a-i pregăti pe oameni în vederea celor ce urmează să vină peste lume.
Am văzut urmările acestor concepții închipuite despre Dumnezeu: apostazie, spiritism și desfrânare. Tendința spre desfrânare a acestor învățături era așa de ascunsă, încât la început mi-a fost greu să mă lămuresc cu privire la adevăratul lor caracter. Până ce nu mi-a fost descoperit de Domnul, n-am știut cum să o denumesc, însă am fost îndrumată să o denumesc iubire spirituală nesfântă.
Fanatismul după 1844
După trecerea vremii de după 1844, a trebuit să întâmpinăm toate felurile de fanatism. Mi-au fost date mărturii de mustrare, pe care să li le prezint unora, care susțin teorii spiritualiste.
Existau unii care erau zeloși în răspândirea ideilor false cu privire la Dumnezeu. Mi-a fost dată lumina că oamenii aceștia făceau fără putere adevărul, prin falsele lor învățături. Am fost lămurită că ei abăteau suflete, înfățișându-le teorii speculative cu privire la Dumnezeu.
M-am dus acolo unde se găsesc ei și le-am dezvăluit natura lucrării lor. Domnul mi-a dat putere să le prezint lămurit primejdia în care se găseau. Printre alte păreri, ei susțineau că cei sfințiți o dată nu mai putea păcătui. Învățătura lor greșită dăuna mult, atât lor, cât și altora. Ei dobândeau o putere spiritualistă asupra celor care nu puteau vedea răul acestor teorii ingenios prezentate. Doctrina că toți sunt sfinți a dus la credința că lucrurile îndrăgite de cel sfințit nu-l vor rătăci niciodată. Urmarea acestei credințe a fost împlinirea dorințelor stricate ale inimilor care, deși pretindeau că sunt sfințite, erau departe de curăția gândului și vieții.
Învățătura nesfântă este urmată de obiceiuri păcătoase. Ea este momeala ademenitoare a tatălui minciunii, având ca urmare păcătoșenia necurăției mulțumirii de sine.
Aceasta este doar una dintre ocaziile în care am fost chemată să-i mustru pe cei care prezentau doctrina unui Dumnezeu impersonal, răspândit în toată natura, cum și alte rătăciri asemănătoare.
Repetarea experiențelor din trecut
Experiențele din trecut se vor repeta. În viitor, superstițiile lui Satana vor lua noi înfățișări. Erorile vor fi prezentate într-un chip plăcut și atrăgător. Poporului lui Dumnezeu îi vor fi prezentate teorii false, îmbrăcate în veșminte de lumină. În felul acesta, Satana va încerca să-i amăgească, dacă e posibil, chiar și pe cei aleși. Vor fi exercitate cele mai seducătoare influențe; mințile vor fi hipnotizate.
Pentru a înrobi mințile, vor fi introduse stricăciuni de tot felul, asemănătoare celor întâlnite la antediluvieni. Proslăvirea naturii drept Dumnezeu, neînfrânatele îngăduințe ale voinței omenești, sfatul netemătorilor de Dumnezeu -- iată mijloacele folosite de Satana spre a-și împlini anumite scopuri. El va folosi puterea unei minți asupra alteia, spre a-și împlini planurile. Lucrul cel mai întristător dintre toate este că, datorită influenței lui înșelătoare, oamenii vor avea o formă de evlavie, fără să aibă o adevărată legătură cu Dumnezeu. Ca și Adam și Eva, care au mâncat fructul din pomul cunoștinței binelui și răului, mulți se hrănesc și acum cu înșelătoarele firimituri ale rătăcirii.
Uneltele satanice îmbracă teoriile mincinoase în nuanțe atrăgătoare, după cum, în grădina Eden, Satana și-a ascuns identitatea față de primii noștri părinți, vorbind prin șarpe. Aceste unelte îi insuflă minții omenești lucruri care de fapt sunt o rătăcire de moarte. Influența hipnotică a lui Satana va dăinui asupra celor care se abat de la Cuvântul lămurit al lui Dumnezeu, îndreptându-se spre basme.
Satana depune cea mai mare sârguință spre a-i prinde în laț pe aceia care au avut cea mai mare lumină. El știe că, dacă îi poate amăgi, sub călăuzirea lui, aceștia vor îmbrăca păcatul cu veșmintele neprihănirii și îi vor duce pe mulți în rătăcire.
Spun tuturor: Păziți-vă, căci sub chipul unui înger de lumină Satana merge la fiecare adunare de lucrători creștini și la fiecare comunitate, încercând să câștige membri de partea sa. Sunt îndemnată să-i dau poporului lui Dumnezeu această avertizare: „Nu vă înșelați, Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.” (Galateni 6, 7.)
Feriți-vă de o religie a senzațiilor
În vremea aceasta, în lucrarea lui Dumnezeu, avem nevoie de persoane spirituale -- persoane care nu se abat de la principii, și care au o clară înțelegere a adevărului.
Am fost instruită că cei credincioși nu au nevoie de doctrine noi și închipuite. Ei n-au nevoie de presupuneri omenești. Ei au nevoie de mărturia celor care cunosc și trăiesc adevărul, de persoane care înțeleg și iau aminte la însărcinarea dată lui Timotei: „Propovăduiește Cuvântul; stăruiește asupra lui la timp și ne la timp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândețea și învățătura. Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învățătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute, își vor da învățători după poftele lor. Își vor întoarce urechea de la adevăr, și se vor îndrepta spre istorisiri închipuite. Dar tu, fii treaz în toate lucrurile, rabdă suferințele, fă lucrul unui evanghelist și împlinește-ți bine slujba.” (2 Timotei 4, 2-5.)
Pășiți fără șovăială, hotărâți, având picioarele încălțate cu râvna Evangheliei păcii. Fiți siguri că religia curată și neîntinată nu este o religie a senzaționalului. Dumnezeu nu a dat nimănui sarcina să încurajeze vreo dorință după doctrine și teorii speculative. Frații mei, țineți predicarea voastră departe de asemenea lucruri. Nu le îngăduiți să pătrundă în experiența voastră. Activitatea voastră să nu fie mânjită de ele.
O avertizare împotriva învățăturii false
O avertizare împotriva învățăturii false se găsește în epistola lui Pavel către Coloseni. Apostolul afirmă că inimile credincioșilor trebuie să fie unite în dragoste, ca „să capete toate bogățiile plinătății de pricepere, ca să cunoască taina lui Dumnezeu Tatăl, adică pe Hristos, în care sunt ascunse toate comorile înțelepciunii și ale științei”. „Spun lucrul acesta”, continuă el, „pentru ca nimeni să nu vă înșele prin vorbiri amăgitoare. După cum ați primit pe Hristos Isus, Domnul, așa să și umblați în El, fiind înrădăcinați și zidiți în El, întăriți prin credință, după învățăturile care v-au fost date, și sporind în ea cu mulțumiri către Dumnezeu. Luați seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia și cu o amăgire deșartă, după datina oamenilor, după învățăturile începătoare ale lumii, și nu după Hristos. Căci în El locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii. Voi aveți totul deplin în El, care este Capul oricărei domnii și stăpâniri.” (Coloseni 2, 2-10.)
Sunt îndemnată să spun poporului nostru: Să-L urmăm pe Hristos. Nu uitați că El trebuie să fie modelul nostru în toate lucrurile. Să dăm la o parte, fără teamă, ideile care nu se găsesc în învățătura Sa. Mă adresez predicatorilor noștri să se asigure că picioarele lor stau pe platforma adevărului veșnic. Feriți-vă să vă lăsați conduși de impuls, denumindu-l Duhul Sfânt. Unii sunt în primejdie în această privință. Le atrag atenția să fie tari în credință, în stare să răspundă oricui le cere socoteală de nădejdea care este în ei.
Abaterea minților de la adevărul prezent
Vrăjmașul caută să abată mințile fraților și surorilor noastre de la lucrarea pregătirii unui popor care să stea în aceste zile din urmă. Sofismele lui urmăresc să abată mințile de la primejdiile și datoriile acestui timp. Ei nu dau nici o prețuire luminii pe care Hristos a venit din cer să i-o dea lui Ioan, pentru poporul Său. Ei învață că scenele de dinaintea noastră nu sunt destul de importante spre a le da o atenție deosebită. Ei fac fără efect adevărul de origine cerească și jefuiesc poporul lui Dumnezeu de experiența sa din trecut, dându-i în schimb o știință falsă.
„Așa vorbește Domnul: «Stați în drumuri, uitați-vă, și întrebați care sunt cărările cele vechi, care este calea cea bună; umblați pe ea.»” (Ieremia 6, 16.) Nimeni să nu caute să înlăture temeliile credinței noastre -- temelii care au fost puse la începutul lucrării noastre, prin cercetare cu rugăciune a Cuvântului și prin descoperire. Pe aceste temelii am clădit noi de cincizeci de ani încoace. Oamenii își pot închipui că au găsit o cale nouă și că pot pune o temelie mai puternică decât cea care a fost pusă. Însă aceasta este o mare amăgire. O altă temelie decât cea pusă nu poate fi așezată de nici un om.
În trecut, mulți s-au apucat să clădească o nouă credință, să statornicească principii noi. Însă cât a dăinuit clădirea lor? A căzut degrabă, căci nu era întemeiată pe Stâncă.
Primii ucenici n-au avut ei oare de întâmpinat zisele oamenilor? N-au ascultat ei învățăturile false și apoi, după toate, au stat tari și au zis: „Nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă”? (1 Corinteni 3, 11.) Deci, noi trebuie să ne păstrăm până la sfârșit încrederea nezguduită de la început. Cuvinte puternice au fost trimise de Dumnezeu și de Hristos acestui popor, scoțându-l din lume, punct cu punct, la lumina cea clară a adevărului prezent. Cu buze atinse cu focul sfânt, servii lui Dumnezeu au vestit solia. Declarația divină și-a pus sigiliul pe temeinicia adevărului vestit.
O reînnoire a mărturiei credincioase
Domnul cheamă la o reînnoire a credincioasei mărturii date în anii trecuți. El cheamă la o reînnoire a vieții spirituale. Forțele spirituale ale poporului Său au stat multă vreme amorțite, însă trebuie să aibă loc o înviere din moartea aparentă.
Prin rugăciune și mărturisirea păcatului, noi trebuie să netezim calea Regelui. Făcând aceasta, puterea Spiritului va veni asupra noastră. Avem nevoie de forța Zilei Cincizecimii. Aceasta va veni; căci Domnul a făgăduit să trimită Spiritul Său ca o putere atotbiruitoare.
În față stau vremuri primejdioase. Fiecare ins care cunoaște adevărul trebuie să se trezească și să se aducă pe sine, să-și aducă suflet, trup și spirit în ascultare de Dumnezeu. Vrăjmașul e pe urmele noastre. Trebuie să fim nespus de treji, în gardă față de el. Trebuie să îmbrăcăm toată armătura lui Dumnezeu. Trebuie să urmărim îndrumările date prin Spiritul Profeției. Trebuie să iubim și să ascultăm adevărul pentru acest timp. Acesta ne va feri să primim marile amăgiri. Dumnezeu ne-a vorbit prin Cuvântul Său. El ne-a vorbit prin mărturiile pentru Comunitate și prin cărțile care au ajutat să lămurească actuala noastră datorie, cum și poziția pe care trebuie să o ocupăm acum. Avertizările date, învățătură peste învățătură, poruncă peste poruncă, trebuie luate în seamă. Ce scuză putem aduce dacă le desconsiderăm?
Îi îndemn pe cei care lucrează pentru Dumnezeu să nu primească minciuna în locul adevărului. Nici argumentarea omenească să nu fie pusă acolo unde ar trebui să se găsească adevărul divin și sfințitor. Hristos așteaptă să aprindă credința și iubirea în inimile celor ai Săi. Teoriile rătăcite să nu primească încurajare din partea celor care ar trebui să stea neclintiți pe platforma adevărului veșnic. Dumnezeu ne cheamă să ținem tare la principiile fundamentale, care sunt întemeiate pe o autoritate neîndoielnică.
Căutați iubirea dintâi
În inimile multora dintre cei care sunt de mult în adevăr a pătruns un spirit aspru și critic. Ei sunt tăioși, gata să judece, găsitori de greșeli. Ei s-au cățărat pe scaunul de judecată, ca să rostească osânda asupra celor care nu se potrivesc ideilor lor. Dumnezeu îi cheamă să se dea jos și să se plece înaintea Lui în pocăință, mărturisindu-și păcatele. El le spune: „Ce am împotriva ta este că ți-ai părăsit dragostea dintâi. Adu-ți dar aminte de unde ai căzut; pocăiește-te și întoarce-te la faptele tale dintâi. Altfel, voi veni la tine și-ți voi lua sfeșnicul din locul lui, dacă nu te pocăiești.” (Apocalipsa 2, 4.5.) Ei se luptă pentru locul de frunte și, prin cuvintele și faptele lor, îndurerează multe inimi.
Îmi ridic avertizarea împotriva acestui spirit și împotriva falsei religii a sentimentalismului, care este tot atât de primejdioasă. Luați aminte, frați și surori! Cine este conducătorul vostru -- Hristos sau îngerul căzut din cer? Cercetați-vă și aflați dacă stați în credință cum se cuvine!
Cuvântul lui Dumnezeu -- pavăza noastră
Deviza noastră să fie: „«La Lege și la mărturie!», căci, dacă nu vor vorbi așa, nu vor mai răsări zorile pentru poporul acesta.” (Isaia 8, 20.) Avem o Biblie plină cu adevărul cel mai prețios. Ea cuprinde alfa și omega cunoștinței. Scripturile, date prin inspirație de la Dumnezeu, sunt „de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.” (2 Timotei 3, 16.17.) Luați Biblia drept manualul vostru de învățătură. Oricine poate pricepe învățăturile ei.
Îi îndemn pe predicatorii și medicii noștri, cum și pe toți membrii comunității, să aprofundeze învățăturile date de Hristos ucenicilor Lui chiar înainte de înălțarea Sa. Aceste învățături cuprind îndrumarea de care are nevoie poporul.
Viața veșnică se dobândește numai mâncând trupul și bând sângele Fiului lui Dumnezeu. „Adevărat, adevărat vă spun”, afirma Hristos, „că cine crede în Mine, are viață veșnică.... Eu sunt Pâinea vie, care s-a pogorât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac; și pâinea pe care o voi da Eu, este trupul Meu, pe care îl voi da pentru viața lumii.... Cine mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu are viața veșnică; și Eu îl voi învia în ziua de apoi. Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană și sângele Meu este cu adevărat o băutură. Cine mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu rămâne în Mine și Eu rămân în El.... Duhul este acela care dă viață, carnea nu folosește la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh și viață.” (Ioan 6, 47-63.)
Hristos îl cheamă pe poporul Său să creadă și să trăiască acest cuvânt al Său. Cei care primesc și-și însușesc acest cuvânt, făcându-l o parte din fiecare faptă, din fiecare însușire a caracterului, se vor întări în puterea lui Dumnezeu. Se va vădi că credința lor este de origine cerească. Ei nu vor rătăci pe cărări străine. Mințile lor nu se vor îndrepta spre o religie a sentimentalismului și a emoțiilor. Ei vor sta înaintea îngerilor și înaintea oamenilor ca unii care au caractere creștine, tari și temeinice.
În cădelnița de aur a adevărului, după cum este înfățișat în învățăturile lui Hristos, avem ceea ce va convinge și va converti suflete. Prezentați în simplitatea lui Hristos adevărurile pe care El a venit să le vestească în această lume, și puterea soliei noastre se va face și ea simțită. Nu prezentați teorii sau susțineri pe care Hristos nu le-a amintit niciodată și care n-au nici o temelie în Biblie. Noi avem de prezentat adevăruri mari și solemne. „Este scris” este mărturia ce trebuie înfățișată fiecărui suflet.
Se poate ca oamenii să continue să învețe lucrurile de care depinde pacea lor. Glasul harului se poate să fie încă auzit chemând: „Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun și sarcina Mea este ușoară.” (Matei 11, 28-30.) Numai atunci când viața spirituală aduce odihnă, se poate dobândi o fericire dăinuitoare. Noi trebuie să ajungem să spunem pe furtună și pe vijelie: „Ancora mea rezistă”.
Să căutăm călăuzire în Cuvântul lui Dumnezeu. Să ne asigurăm de un „Așa zice Domnul”. Am depins destul de metode omenești. O minte deprinsă numai cu știința lumească nu înțelege lucrurile lui Dumnezeu; însă aceeași minte, convertită și sfințită, va vedea putere divină în Cuvânt. Numai mintea și inima curățite prin sfințirea adusă de Spirit pot discerne lucrurile cerești.
Fraților, în Numele Domnului, vă îndemn să vă treziți la datorie! Inimile voastre să se supună puterii Duhului Sfânt și atunci vor ajunge primitoare de învățătura Cuvântului. Atunci veți fi în stare să discerneți lucrurile adânci ale lui Dumnezeu.
Fie ca Dumnezeu să-l aducă pe poporul Său sub înrâurirea Spiritului Său! Fie ca El să-i facă să se ridice, să-și vadă primejdia și să se pregătească în vederea celor ce vor veni pe pământ!
Cercetați Scripturile
Domnul i-a descoperit lui Ioan lucrurile pe care El le-a socotit necesare pentru poporul Său în zilele din urmă. Învățătura pe care a dat-o se găsește în cartea Apocalipsei. Cei care vor să fie conlucrători cu Domnul și Mântuitorul nostru Isus Hristos vor dovedi un adânc interes față de adevărurile găsite în această carte. Cu pana și glasul, se vor strădui să pună în lumină lucrurile minunate pe care Hristos a venit din cer să le descopere.
„Descoperirea lui Isus Hristos, pe care I-a dat-o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând. Și le-a făcut-o cunoscut, trimițând prin îngerul Său la robul Său Ioan, care a mărturisit despre Cuvântul lui Dumnezeu și despre mărturia lui Isus Hristos, și a spus tot ce a văzut. Ferice de cine citește și de cei ce ascultă cuvintele acestei proorocii și păzesc lucrurile scrise în ea! Căci vremea este aproape!” (Apocalipsa 1, 1-3.) Solemnele solii ce au fost date în ordinea lor în Apocalipsa trebuie să ocupe primul loc în mintea poporului lui Dumnezeu. Nu trebuie îngăduit nimic altceva, care să ne absoarbă atenția.
Timpul prețios fuge cu grăbire și există primejdia ca mulți să fie jefuiți de timpul ce ar fi trebuit să fie folosit în vestirea soliilor date de Dumnezeu unei lumi căzute. Satana privește cu plăcere mulțimea de preocupări ale minților care ar fi trebuit să se ocupe cu cercetarea adevărurilor despre realitățile veșnice.
Mărturia lui Hristos, o mărturie de cel mai solemn caracter, trebuie dusă lumii. În toată cartea Apocalipsei, se găsesc cele mai prețioase și mai înălțătoare făgăduințe și se mai găsesc acolo și avertizări de cea mai cutremurătoare și solemnă importanță. Vor fi dispuși cei care pretind a cunoaște adevărul să citească mărturia dată de Hristos lui Ioan? Aici nu este vorba de vreo presupunere, nici de înșelare științifică. Aici se găsesc adevărurile care privesc binele nostru prezent și viitor. Ce este pleava față de grâu?
Către biserica din Sardes
„Îngerului bisericii din Sardes scrie-i: Iată ce zice Cel ce are cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu și cele șapte stele: «Știu faptele tale; că îți merge numele că trăiești, dar ești mort. Veghează și întărește ce rămâne, care e pe moarte, căci n-am găsit faptele tale desăvârșite înaintea Dumnezeului Meu. Adu-ți aminte dar cum ai primit și auzit! Ține și pocăiește-te! Dacă nu veghezi, voi veni ca un hoț, și nu vei ști în care ceas voi veni peste tine.
Totuși ai în Sardes câteva nume, care nu și-au mânjit hainele. Ei vor umbla împreună cu Mine, îmbrăcați în alb, fiindcă sunt vrednici. Cel ce va birui, va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi șterge nicidecum numele din cartea vieții, și voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu și înaintea îngerilor Lui. Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul.»” (Apocalipsa 3, 1-6.)
Solia către biserica Filadelfia
„Îngerului bisericii din Filadelfia scrie-i: Iată ce zice Cel sfânt, Cel Adevărat, Cel ce ține cheia lui David, Cel ce deschide și nimeni nu va închide, Cel ce închide și nimeni nu va deschide: «Știu faptele tale: iată ți-am pus înainte o ușă deschisă, pe care nimeni n-o poate închide, că ai puțină putere, și ai păzit Cuvântul Meu, și n-ai tăgăduit Numele Meu. Iată că îți dau din cei ce sunt în sinagoga Satanei, care zic că sunt iudei și nu sunt, ci mint; iată că îi voi face să vină să se închine la picioarele tale, și să știe că te-am iubit. Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi și Eu de ceasul încercării care are să vină peste lumea întreagă, ca să încerce pe toți locuitorii pământului. Eu vin curând. Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ți ia cununa. Pe cel ce va birui îl voi face un stâlp în Templul Dumnezeului Meu, și nu va mai ieși afară din el. Voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu și numele cetății Dumnezeului Meu, noul Ierusalim, care are să se pogoare din cer de la Dumnezeul Meu, și Numele Meu cel nou».” (Apocalipsa 3, 7-12.)
Solia către Laodicea
„Îngerului bisericii din Laodicea scrie-i: Iată ce zice Cel ce este Amin, Martorul credincios și adevărat, începutul zidirii lui Dumnezeu: «Știu faptele tale, că nu ești nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot! Dar, fiindcă ești căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea. Pentru că zici: „Sunt bogat, m-am îmbogățit și nu duc lipsă de nimic”, și nu știi că ești ticălos, nenorocit, sărac, orb și gol, te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curățit prin foc, ca să te îmbogățești; și haine albe ca să te îmbraci cu ele și să nu ți se vadă rușinea goliciunii tale; și doftorie pentru ochi, ca să-ți ungi ochii și să vezi.
Eu mustru și pedepsesc pe toți aceia pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă dar, și pocăiește-te! Iată Eu stau la ușă, și bat. Dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el, voi cina cu el și el cu Mine. Celui ce va birui, îi voi da să șadă pe scaunul Meu de domnie, după cum și Eu am biruit și am șezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie. Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul.»” (Apocalipsa 3, 14-22.) Domnul vine curând. Străjerii de pe zidurile Sionului sunt îndemnați să ia aminte la răspunderea dată lor de Dumnezeu. Dumnezeu caută străjeri, care, în puterea Spiritului, sunt dispuși să dea lumii ultima solie de avertizare; care să anunțe timpul din noapte. El caută străjeri dispuși să ridice bărbați și femei din letargia lor, ca nu cumva să fie prinși de somnul morții.