Mintea care domină confederația răului este continuu la lucru, ca să ia dinaintea ochilor noștri cuvintele lui Dumnezeu și să pună în lumină din plin părerile oamenilor. Satana urmărește ca noi să nu auzim glasul lui Dumnezeu, zicând: „Iată, calea, mergeți pe ea”. Prin intermediul educației, el face tot ce-i stă în putere spre a întuneca lumina cerului.
Speculații filozofice
Speculația filozofică și cercetarea științifică, în care Dumnezeu nu este recunoscut, fac mii de sceptici dintre tineri. În școlile de azi, concluziile la care au ajuns învățații, ca rezultat al cercetărilor lor științifice, sunt predate cu grijă și pe deplin explicate, lăsându-se să se înțeleagă în mod lămurit că, dacă acești învățați au dreptate, atunci Biblia nu mai poate să aibă. Scepticismul este atrăgător pentru mintea omenească. Tinerii văd în el o independență ce captivează imaginația și sunt amăgiți. Satana triumfă; este exact ce dorește el să se întâmple. El hrănește fiecare sămânță de îndoială ce este semănată în inimile tinere. El o face să se dezvolte și să aducă rod și, în scurt timp, se seceră o îmbelșugată recoltă de necredincioșie.
Din pricină că inima omenească este înclinată spre rău, primejdia semănării semințelor scepticismului în mințile tinere este așa de mare. Acesta slăbește credința în Dumnezeu, jefuiește sufletul de puterea de a se împotrivi ispitei. El îndepărtează orice pavăză temeinică împotriva păcatului.
Nu avem nevoie să înființăm școli de filozofie scolastică sau pentru așa-numita „educație înaltă”. Superioritatea noastră constă în a-L onora pe Dumnezeu printr-o experiență simplă și practică în viața de fiecare zi. Avem nevoie să umblăm cu Dumnezeu, să-L aducem în inimile și în căminele noastre.
Autori necredincioși
Mulți consideră că, pentru a dobândi o educație, trebuie să studiezi lucrările scriitorilor care învață necredincioșia, deoarece lucrările lor cuprind strălucitoare perle ale gândirii. Însă cine a stat la originea acestor perle ale gândirii? Dumnezeu și numai Dumnezeu. El este izvorul oricărei lumini. De ce să ne facem cu greu drum prin mulțimea de rătăcire, cuprinsă în lucrările păgânismului și ale necredincioșilor, în căutarea câtorva adevăruri intelectuale, când ne stă la îndemână tot adevărul?
Există un motiv pentru care oamenii aceștia dau uneori pe față o înțelepciune deosebită. Satana a fost educat în curțile cerești și el cunoaște atât binele, cât și răul. El amestecă cele prețioase cu cele de rând și în aceasta stă puterea lui de a amăgi. Dar oare, fiindcă Satana s-a îmbrăcat în hainele strălucirii cerești, urmează să-l primim ca pe un înger de lumină? Ispititorul își are unelte educate după metodele lui, inspirate de spiritul lui și potrivite lucrării lui. Oare să conlucrăm cu ei? Să primim lucrările uneltelor sale ca fiind esențiale pentru dobândirea educației?
„Cine poate scoate un lucru curat din cel necurat? Nimeni.” (Iov 14, 4, în trd. engl..) Ne putem aștepta oare ca tinerii să dobândească principii creștine și să-și dezvolte caractere creștine, în vreme ce educația le este în mare măsură influențată de învățăturile păgânilor, ateilor și necredincioșilor?
Dacă timpul și strădania depuse în căutarea de a prinde ideile strălucite ale necredincioșilor ar fi depuse în vederea studierii lucrurilor prețioase din Cuvântul lui Dumnezeu, mulți care acum stau în întuneric și în umbra morții s-ar bucura de slava Luminii vieții.
Erudiția istorică și teologică
Mulți care caută să se pregătească pentru lucrarea Domnului socotesc că este esențial să acumuleze cantități apreciabile de scrieri istorice și teologice. Ei își închipuie că studierea acestor volume le va fi de mare folos, spre a afla cum să se apropie de oameni. Aceasta e o greșeală. Când privesc rafturile ticsite cu aceste cărți, unele dintre ele arareori deschise, mă gândesc: De ce se cheltuiesc bani pentru ceva ce nu este pâine? Capitolul 6 din Ioan ne spune mai mult decât se poate găsi în asemenea lucrări. Hristos spune: „Eu sunt Pâinea vieții. Cuvintele pe care vi le-am spus Eu, sunt duh și viață.” (Ioan 6, 35.63.)
Există un studiu al istoriei ce nu trebuie condamnat. Istoria sacră era una dintre materiile studiate în școlile profeților. În raportul privitor la purtarea lui Iehova față de neamuri, erau însemnate urmele pașilor Săi. La fel și azi trebuie să privim purtarea lui Dumnezeu cu națiunile pământului. Trebuie să vedem în istorie împlinirea profeției, să cercetăm lucrările Providenței în marile mișcări de reformațiune și să înțelegem desfășurarea evenimentelor în mersul națiunilor înainte, către conflictul final al marii controverse.
Însă prea adesea motivul celor care studiază această mulțime de cărți nu este neapărat acela de a dobândi hrană pentru minte și suflet. Este ambiția de a fi familiarizat cu filozofii și teologii, dorința de a le prezenta oamenilor creștinismul în termeni și fraze savante.
„Învățați de la Mine”, a spus cel mai mare Învățător cunoscut vreodată în lume. „Luați jugul Meu, învățați din blândețea și smerenia Mea”. Mândria noastră intelectuală nu va fi de folos în lucrarea cu sufletele care pier din lipsă de Pâinea vieții. Cercetând aceste cărți, voi îngăduiți ca ele să ocupe, în minte și inimă, locul învățăturilor practice, care trebuie primite de la Marele Învățător. Cu rezultatele acestui studiu, oamenii nu sunt hrăniți. Foarte puțin din studiul și cercetarea atât de istovitoare pentru minte aduce ceva care să facă din voi lucrători cu succes pentru suflete.
Bărbații și femeile care își petrec viața în locuri de muncă umile, obișnuite, au nevoie de cuvinte tot atât de simple cum a folosit Hristos în învățăturile Sale, cuvinte ușor de înțeles. Mântuitorul a venit „să predice Evanghelia celor săraci”. Și este scris că „gloata cea mare Îl asculta cu plăcere”. Cei care predică adevărul pentru acest timp au nevoie de o mai profundă adâncire a învățăturilor date de El.
Cuvintele viului Dumnezeu alcătuiesc cea mai înaltă educație. Frazele studiate, destinate să satisfacă gustul celor presupuși a fi rafinați, nu și-au atins scopul. Cei care slujesc poporului trebuie să mănânce pâinea vieții. Aceasta le va da tărie spirituală; atunci ei vor fi în stare să slujească tuturor categoriilor de oameni. Pioșenia, vigoarea spirituală a bisericii, este susținută prin hrănirea cu pâinea care a venit din cer. La picioarele lui Isus, putem să învățăm simplitatea adevăratei evlavii.
Mituri și basme
În educarea copiilor și tineretului, azi se dă un loc important basmelor, miturilor, poveștilor imaginare. Cărți de acest fel se folosesc în școli și se găsesc și în multe cămine. Cum le pot îngădui părinții creștini copiilor lor să folosească asemenea cărți, așa pline cu neadevăruri? Când copiii vor să afle înțelesul povestirilor atât de contrarii învățăturii date de părinții lor, li se răspunde că povestirile nu sunt adevărate; însă aceasta nu înlătură urmările rele ale folosirii lor. Ideile prezentate în aceste cărți îi derutează pe copii. Ele aduc idei greșite despre viață și nasc și cultivă dorința după lucruri nereale.
Folosirea pe scară largă a unor asemenea cărți în vremea aceasta este unul dintre viclenele planuri ale lui Satana. El caută să abată mințile celor bătrâni și tineri de la marea lucrare de pregătire în vederea lucrurilor ce au să vină pe pământ. El urmărește ca tinerii și copiii noștri să fie atrași de înșelăciunile distrugătoare de suflet, cu care el potopește lumea. De aceea, el caută să le abată mințile de la Cuvântul lui Dumnezeu și astfel să-i împiedice a dobândi cunoașterea adevărului care ar fi siguranța lor.
N-ar trebui să fie puse niciodată înaintea copiilor cărți care conțin o pervertire a adevărului. Și cei de vârstă matură vor fi în mai mare siguranță, dacă nu vor avea nimic de a face cu asemenea cărți.
Un izvor mai curat
Avem o abundență din ceea ce este curat, divin. Cei care însetează după cunoștință nu au nevoie să se ducă la fântâni poluate.
Hristos a prezentat principiile adevărului în Evanghelie. Prin învățătura Sa, putem bea din apele curate, care curg de la tronul lui Dumnezeu.
Hristos le-ar fi putut împărtăși oamenilor cunoștința care să fi întrecut orice descoperire dinainte și să pună în umbră orice altă dezvăluire. El ar fi putut dezvălui taină după taină și ar fi putut concentra în jurul acestor minunate descoperiri cugetarea activă și asiduă a generațiilor succesive, până la încheierea vremii. Însă El nu a lăsat să treacă nici o clipă fără să învețe cunoașterea științei mântuirii. Timpul Său, capacitățile Sale, însăși viața Sa aveau preț și erau folosite numai ca mijloace în vederea săvârșirii mântuirii sufletelor oamenilor. El venise să caute și să mântuiască ce era pierdut și nu voia să Se abată de la această unică țintă a Sa. El nu a îngăduit ca ceva să-L abată.
Hristos a împărtășit numai cunoștința care putea fi folosită. Îndrumarea dată de El era mărginită la nevoile situației lor în viața practică. El nu le-a satisfăcut curiozitatea ce-i mâna să vină la El cu întrebări iscoditoare. Din toate asemenea întrebări, El a făcut ocazii de apeluri solemne, serioase, și de un real folos. Celor care erau râvnitori să culeagă din pomul cunoștinței, El le oferea fructul pomului vieții. Ei găseau închis orice drum larg, în afară de îngusta cărare ce duce la Dumnezeu. Orice alt izvor era sigilat, în afară de izvorul vieții veșnice.
Mântuitorul nu i-a încurajat pe oameni să meargă la școlile rabinice de pe vremea Sa, pentru ca mințile să nu le fie stricate prin continua repetare: „Ei spun” sau „S-a spus”. Și atunci când ne stă la dispoziție o știință mai mare și sigură, să primim nestatornicele cuvinte ale oamenilor, drept știință superioară? Ceea ce am văzut despre lucrurile veșnice și ce am văzut despre slăbiciunea oamenilor, după cum mi-a arătat Dumnezeu, mi-a impresionat adânc mintea și mi-a influențat viața și caracterul. Nu văd nici un motiv pentru care omul să fie proslăvit sau glorificat. Nu văd nici un motiv pentru care părerilor oamenilor învățați ai lumii să li se acorde încredere și să fie proslăvite. Cum pot cei care sunt lipsiți de lumină divină să aibă idei corecte despre planurile și căile lui Dumnezeu?
Eu sunt dispusă să fiu învățată de Cel care a creat cerul și pământul, de Cel care a așezat pe firmament stelele în ordinea lor și a hotărât soarelui și lunii lucrarea lor. N-am nevoie să mă îndrept spre autori necredincioși. Aleg să fiu învățată de Dumnezeu.
Educația inimii
Tinerii au dreptul să fie mânați de dorul de a atinge cea mai înaltă dezvoltare a puterilor lor mintale. Noi nu vrem să îngrădim educația căreia Dumnezeu nu i-a pus nici o margine. Însă cunoștințele noastre nu vor folosi la nimic, dacă nu vor fi folosite pentru onoarea lui Dumnezeu și binele omenirii. Dacă această cunoștință a noastră este o piatră de poticnire în calea înfăptuirii scopurilor mai înalte, ea este fără valoare.
Lucrul de care avem nevoie este cunoștința care ne va întări mintea și sufletul, care va face din noi bărbați și femei mai buni.
Educația minții este de mai mare importanță decât educația dobândită din cărți. Este de folos, ba chiar esențial, să dobândim cunoștința lumii în care trăim; însă dacă din socoteala noastră dăm cu totul la o parte veșnicia, vom ajunge la o prăbușire din care nu ne vom mai putea ridica.
Nu este bine să împovărăm mintea cu acel fel de studii care cer o strădanie intensă, dar care nu ajung a fi folosite în viața practică. O educație de felul acesta va fi o pagubă pentru student. Căci asemenea studii îi curmă dorința și înclinația pentru studii care l-ar fi făcut destoinic pentru ceva folositor și l-ar fi făcut în stare să-și împlinească răspunderile.
Dacă își vor da seama de slăbiciunea lor, tinerii vor găsi în Dumnezeu tăria lor. Dacă vor căuta să fie învățați de El, vor ajunge înțelepți în înțelepciunea Lui, și viața lor va fi rodnică în binecuvântare pentru lume. Dar, dacă își vor deda mințile numai unui studiu lumesc și speculativ, vor pierde tot ce îmbogățește viața.