Vine repede și sigur o vinovăție aproape universală asupra locuitorilor orașelor, din cauza creșterii continue și categorice a nelegiuirii. Trăim în mijlocul unei epidemii de crimă, în fața căreia oamenii de pretutindeni, gânditori, temători de Dumnezeu, stau înspăimântați. Corupția care domnește e dincolo de puterea de descriere a penei omenești. Fiecare zi aduce noi descoperiri de lupte, mituiri și fraude politice. Fiecare zi aduce raportul ei întristător de silnicie și nelegiuire, de nepăsare față de suferința umană; de distrugerea brutală, diabolică, a vieții umane. Fiecare zi mărturisește despre sporirea demenței, crimei și sinuciderii.
Orașele de azi devin repede asemenea Sodomei și Gomorei. Sărbătorile sunt numeroase; vârtejul excitării și plăcerii sustrage mii de oameni de la datoriile serioase ale vieții. Sporturile excitante -- mergerea la teatru, alergările de cai, jocurile de noroc, folosirea de băuturi îmbătătoare, și chefurile -- stimulează la activitate fiecare pasiune.
Tineretul e tras de curentul popular. Aceia care se deprind să le placă distracțiile numai de dragul lor deschid poarta pentru un potop de ispite. Ei se dedau la veselie socială și voioșie necugetată. Ei sunt mânați mai departe de la o formă de desfrâu la alta, până când pierd atât dorința, cât și capacitatea pentru o viață folositoare. Aspirațiile lor religioase sunt răcite; viața lor spirituală e întunecată. Toate facultățile mai nobile ale sufletului -- tot ce leagă pe om de lumea spirituală sunt degradate.
Prin activitatea marilor trusturi și rezultatele uniunilor muncitorești și a grevelor, stările vieții în orașe devin din ce în ce tot mai dificile.
Pasiunea intensă după câștigarea de bani, setea după paradă, lux și extravaganță -- toate sunt forțe care, pentru marea masă a omenirii, abat mintea oamenilor de la adevăratul scop al vieții. Ele deschid poarta pentru o mie de rele. Mulți, absorbiți de interesul lor după comori lumești, devin insensibili la cerințele lui Dumnezeu și la nevoile semenilor lor. Ei își privesc bogăția ca pe un mijloc de a se proslăvi pe sine. Adaugă casă lângă casă și pământ lângă pământ; își umplu casele cu obiecte de lux, în timp ce pretutindeni în jurul lor sunt ființe omenești în mizerie și crimă, în boală și moarte.
Prin tot felul de oprimări și stoarceri de bani, oamenii grămădesc averi colosale, în timp ce strigătele omenirii muribunde ajung înaintea lui Dumnezeu. Mulțimi se luptă cu sărăcia, constrânși să muncească din greu pentru salarii mici, neînstare să procure nici măcar cele mai simple necesități ale vieții. Muncă și lipsă, cu nici o nădejde de lucruri mai bune, le fac povara grea. Când durerea și boala se adaugă, povara este aproape de nesuportat. Roși de griji și oprimați, ei nu știu încotro să se îndrepte pentru ușurare.
Scripturile descriu starea lumii chiar înainte de a doua venire a lui Hristos. Iacov apostolul, zugrăvește lăcomia și primarea care vor domni. El zice: „Ascultați acum voi, bogaților!... V-ați strâns comori în zilele din urmă. Iată că plata lucrătorilor, care v-au secerat câmpiile și pe care le-ați oprit-o prin înșelăciune, strigă: Și strigătele secerătorilor au ajuns la urechile Domnului oștirilor. Ați trăit pe pământ în plăceri și desfătări. V-ați săturat inimile chiar într-o zi de măcel. Ați osândit, ați omorât pe cel neprihănit, care nu vi se împotrivea!” (Iacov 5, 1-6.)
Acesta e un tablou a ceea ce există astăzi. „Omenia este dată în lături și dreptatea stă departe; adevărul se poticnește în piață și fapta cinstită nu se mai dovedește”. Da, „omenia a pierit și cel ce nu umblă în calea răutății este prădat de ceilalți”. (Isaia 59, 14.15; Tr. G. G.)
Până și biserica, care ar trebui să fie stâlpul și temelia adevărului, e dovedită că încurajează o egoistă iubire de plăceri. Când se adună bani pentru scopuri religioase, la ce mijloace recurg multe biserici? La bazaruri, supeuri, baluri cu tombole și chiar la loterii și alte mijloace de felul acesta. Adesea, locul pus deoparte pentru cult divin este profanat prin petrecere și băutură, cumpărare, vânzare și petrecere. Respectul pentru Casa lui Dumnezeu și reverența față de cultul Lui sunt scăzute în mintea tineretului. Barierele reținerii de sine sunt lărgite. Egoismul, apetitul, plăcerea de paradă sunt cele la care se face apel, și ele se întăresc atunci când se cultivă.
Din veac în veac, Domnul a făcut cunoscut felul lucrării Sale. Când a venit o criză, El S-a descoperit, și S-a interpus pentru a împiedica înfăptuirea planurilor lui Satana. Pentru națiuni, familii și persoane aparte, El a îngăduit adesea ca lucrurile să ajungă la o criză, pentru ca intervenția să poată deveni vădită. Atunci El a dovedit că există Dumnezeu în Israel care va susține Legea Sa și va apăra pe poporul Său.
În lumea antediluviană, agenți omenești au introdus tot felul de născociri și de practici ingenioase pentru a face fără efect Legea lui Iehova. Ei au lepădat autoritatea Lui, pentru că intervenea în uneltirile lor. Ca și în zilele dinainte de potop, tot așa și acum a venit peste noi timpul exact când Domnul trebuie să descopere puterea Lui omniprezentă. În timpul de nelegiuire predominantă, putem ști că ultima mare criză s-a apropiat. Când desconsiderarea Legii lui Dumnezeu este aproape universală, când poporul Său este oprimat și făcut să sufere de către semenii lor, Domnul va interveni.
Satana nu doarme; el e treaz de-a binelea pentru a face fără de efect cuvântul sigur al profeției. Cu iscusință și cu putere înșelătoare, el lucrează pentru ca să contracareze voia exprimată a lui Dumnezeu, explicată în Cuvântul Său. De ani de zile, Satana a câștigat stăpânire asupra minții oamenilor, prin sofistării subtile pe care el le-a născocit ca să ia locul adevărului. În acest timp de primejdie, împlinitorii binelui în temere de Dumnezeu, vor proslăvi Numele Lui prin reprezentarea cuvintelor lui David: „Este vremea ca Domnul să lucreze; căci ei calcă Legea Ta”. (Psalmii 119, 126.)
Judecățile lui Dumnezeu asupra orașelor noastre
Pe când eram la Loma Linda, California, 16 aprilie 1906, a trecut pe dinaintea mea o înfățișare extrem de uimitoare. În timpul unei viziuni de noapte, mă găseam pe o înălțime de pe care puteam vedea casele zgâlțâite ca o trestie în vânt. Clădiri mari și mici, cădeau la pământ. Locuri de petrecere, teatre, hoteluri, și locuințele bogaților era zguduite și sfărâmate. Multe vieți era nimicite, și aerul era plin de țipetele celor răniți și îngroziți.
Îngerii nimicitori de la Dumnezeu erau la lucru. O atingere și clădiri atât de temeinic construite, încât oamenii le priveau ca sigure față de orice primejdie, deveneau repede grămezi de moloz. Nu era nicăieri asigurare că locul era sigur. Nu mă simțeam în vreo primejdie deosebită, dar grozăvia scenelor care mi-au trecut pe dinainte nu pot găsi cuvinte să o descriu. Părea că îndelunga răbdare a lui Dumnezeu ajunsese la sfârșit și că venise ziua judecății.
Îngerul care stătea lângă mine mi-a arătat apoi că numai puțini au o idee de nelegiuirea care există în lumea noastră astăzi și îndeosebi nelegiuirea din orașele mari. El declara că Domnul a rânduit un timp când va cerceta pe călcătorii de lege cu mânie, pentru nesocotirea stăruitoare a Legii Sale.
Cât de înspăimântător a fost tabloul care mi-a trecut pe dinainte, și ceea ce s-a imprimat cel mai mult în mintea mea a fost instrucțiunea dată în legătură cu el. Îngerul care sta alături de mine declara că stăpânirea supremă a lui Dumnezeu și sfințenia Legii Sale trebuie să fie descoperite celor care în chip stăruitor refuză de a da ascultare Împăratului împăraților. Cei care aleg să rămână neloiali trebuie să fie loviți din milă cu pedepse, pentru ca, dacă e cu putință, să fie treziți la o înțelegere a păcătoșeniei purtării lor.
În tot cursul zilei următoare, am meditat la scenele care-mi trecuseră pe dinainte și la instrucțiunea care-mi fusese dată. În cursul după-amiezii, am mers la Glandale, în apropiere de Los Angeles, și noaptea următoare am fost din nou instruită cu privire la sfințenia și cerințele obligatorii ale Celor Zece Porunci, precum și la supremația lui Dumnezeu față de cârmuitorii omenești.
Părea să fiu într-o adunare, prezentând în fața oamenilor cerințele Legii lui Dumnezeu. Citeam textele biblice cu privire la instituția Sabatului în Eden, la încheierea săptămânii Creațiunii și cu privire la darea Legii la Sinai, și apoi am declarat că Sabatul trebuie să fie ținut „ca legământ veșnic” ca semn între Dumnezeu și poporul Său pentru veșnicie, ca să poată ști că ei sunt sfințiți de Domnul, Făcătorul lor.
Apoi am stăruit mai departe asupra domniei supreme a lui Dumnezeu asupra tuturor cârmuitorilor pământești. Legea Lui trebuie să fie măsura cu care să se măsoare faptele oamenilor. Oamenilor le este oprit de a-și strica simțurile prin necumpătare sau prin supunerea minții lor la influențe satanice, deoarece acestea fac cu neputință ținerea Legii lui Dumnezeu. Deși Cârmuitorul divin are îndelungă răbdare cu stricăciunea, El nu e înșelat și nu va tăcea pururea. Supremația Lui, autoritatea Lui ca Domn al Universului, trebuie, în cele din urmă, să fie recunoscute, și cerințele drepte ale Legii Sale să fie apărate.
Încă și mai multă instrucțiune cu privire la îndelunga răbdare a lui Dumnezeu și necesitatea de a-i trezi pe călcătorii de lege la o înțelegere a poziției lor periculoase în fața Lui, a fost repetată poporului, așa cum era primită de la instructorul meu.
În 18 aprilie, la două zile după ce scena cu prăbușirea clădirilor trecuse pe dinaintea mea, m-am dus să iau parte la un program stabilit, ce avea loc la biserica din Carr Street, Los Angeles. Când ne apropiam de biserică, i-am auzit pe vânzătorii de ziare strigând: „San Francisco distrus de un cutremur”. Cu inima împovărată, am citit primele vești grabnic tipărite despre teribilul dezastru.
Două săptămâni mai târziu, în călătoria noastră spre casă, am trecut prin San Francisco și, luând o trăsură, am petrecut o oră și jumătate privind distrugerea săvârșită în acel mare oraș. Clădiri, care erau socotite sigure contra dezastrului, zăceau în ruine. În unele cazuri, clădirile erau afundate în pământ. Orașul prezenta un tablou cât se poate de îngrozitor cu privire la neîndestularea priceperii omenești de a concepe construcții sigure contra incendiului și a cutremurului.
Prin profetul Său, Țefania, Domnul specifică pedepsele pe care El le va aduce asupra făcătorilor de rele.
„Voi nimici totul de pe fața pământului, zice Domnul. Voi nimici oamenii și vitele, păsările cerului și peștii mării, pietrele de poticnire, și pe cei răi împreună cu ele; voi nimici cu desăvârșire pe oameni de pe fața pământului, zice Domnul.”
„În ziua jertfei Domnului, voi pedepsi pe voievozii și fiii împăratului, și pe toți cei ce poartă haine străine. În ziua aceea, voi pedepsi și pe toți cei ce sar peste prag, pe cei ce umplu de silnicie și de înșelăciune casa stăpânului lor....”
În vremea aceea, voi scormoni Ierusalimul cu felinare, și voi pedepsi pe toți oamenii care se bizuie pe drojdiile lor și zic în inima lor: „Domnul nu va face nici bine, nici rău”. Averile lor vor fi jaf, și casele lor vor fi pustiite, vor zidi case și nu le vor locui, vor sădi vii și nu vor bea din ele.
„Ziua cea mare a Domnului este aproape, este aproape și vine în grabă mare. Da, este aproape ziua cea amarnică a Domnului și viteazul țipă cu amar. Ziua aceea este o zi de mânie, o zi de necaz și de groază, o zi de pustiire și de nimicire, o zi de întuneric și negură, o zi de nor și de întunecime, o zi în care va răsuna trâmbița și strigătele de război împotriva cetăților întărite și turnurilor înalte. Atunci voi pune pe oameni la strânsoare, și vor bâjbâi ca niște orbi, pentru că au păcătuit împotriva Domnului; de aceea le voi vărsa sângele ca praful, și carnea ca gunoiul! Nici argintul, nici aurul lor nu vor putea să-i izbăvească în ziua mâniei Domnului, ci toată țara va fi mistuită de focul geloziei Lui, căci va nimici deodată pe toți locuitorii țării”. (Țefania 1, 2.3.8-18.)
Dumnezeu nu mai poate să rabde mai departe. Deja pedepsele Sale încep să cadă în unele locuri și, în curând, deosebita Lui neplăcere va fi simțită și în alte locuri.
Vor fi o serie de evenimente care descoperă că Dumnezeu e stăpân pe situație. Adevărul va fi proclamat cu o vorbire clară, fără greșeală. Ca popor, noi trebuie să pregătim calea Domnului, sub călăuzirea supremă a Duhului Sfânt. Evanghelia trebuie vestită în curăția ei. Râul apei ei trebuie să se adâncească și să se lățească în cursul ei. În toate câmpurile, în apropiere și în depărtare, oameni vor fi chemați de la plug și de la ocupațiile lor comerciale mai obișnuite, care, în mare măsură, ocupă mintea, și vor fi educați de către oameni cu experiență. Când învață să lucreze eficient, vor proclama adevărul cu putere. Prin cele mai minunate lucrări ale providenței divine, munți de dificultăți vor fi înlăturați și aruncați în mare. Solia care înseamnă atât de mult pentru locuitorii de pe pământ, va fi auzită și înțeleasă. Oamenii vor ști ce e adevărul. Înainte și tot înainte lucrarea va înainta, până când întregul pământ va fi avertizat; și atunci va veni sfârșitul.