Când se depune un efort special de către lucrătorii cu experiență într-o localitate unde trăiesc membri de ai noștri, asupra credincioșilor din câmpul acela zace cea mai solemnă obligație, aceea de a face tot ce le stă în putere pentru a deschide o cale pentru ca Domnul să lucreze. Ei ar trebui să-și cerceteze inima cu rugăciune și să curețe calea Împăratului, îndepărtând orice păcat ce i-ar putea împiedica să conlucreze cu Dumnezeu și cu frații lor.
Lucrul acesta n-a fost totdeauna pe deplin înțeles. Satana a introdus adesea un duh care a făcut cu neputință ca membrii bisericii să observe prilejurile de slujire. Unii credincioși nu rareori au îngăduit vrăjmașului să lucreze prin ei chiar în timpul când ei ar fi trebuit să fie pe deplin consacrați lui Dumnezeu și înaintării lucrării Lui. Inconștient, ei s-au abătut de la calea neprihănirii. Cultivând un duh de critică și de găsire de greșeli, de evlavie fariseică și de mândrie, ei au alungat Duhul Sfânt întristându-L și au întârziat mult lucrarea solilor lui Dumnezeu.
Acest rău s-a dat pe față de multe ori și în multe locuri. Uneori, cei care s-au lăsat în voia unui duh de aflare de greșeli, osânditor, s-au pocăit și s-au convertit. Atunci Dumnezeu a putut să-i folosească spre onoarea și slava Numelui Său.
Trăim într-o perioadă specială a istoriei acestui pământ. O lucrare mare trebuie să fie făcută într-un timp scurt, și fiecare creștin trebuie să îndeplinească o parte în susținerea acestei lucrări. Dumnezeu cheamă oameni care sunt gata să se consacre lucrării de salvare de suflete. Când începem să înțelegem ce sacrificiu a făcut Hristos pentru a salva o lume care piere, atunci se va da pe față o mare luptă pentru a salva suflete. O, dacă toate comunitățile noastre ar putea să vadă și să înțeleagă sacrificiul fără de margini al lui Hristos!
O mișcare reformatoare
Într-o viziune de noapte, mi-au trecut pe dinainte reprezentări ale unei mari mișcări de reformă în mijlocul poporului lui Dumnezeu. Mulți Îl lăudau pe Dumnezeu. Bolnavii era vindecați și alte minuni era săvârșite. Un spirit de mijlocire se dădea pe față, chiar așa cum s-a manifestat înainte de Ziua Cincizecimii. Sute și mii erau văzuți vizitând familii și explicându-le Cuvântul lui Dumnezeu. Inimi erau convinse prin puterea Duhului Sfânt și un spirit de adevărată convertire se da pe față. În toate părțile, uși erau larg deschise pentru proclamarea adevărului. Lumea părea să fie luminată de influența cerească. Mari binecuvântări erau primite de sincerul și smeritul popor al lui Dumnezeu. Am auzit glasuri de mulțumire și de laudă, și părea să aibă loc o reformațiune ca aceea la care am fost martori în 1844.
Dar unii refuzau să fie convertiți. Ei nu era dispuși să umble pe calea lui Dumnezeu, și când, pentru ca lucrarea lui Dumnezeu să poată fi dusă mai departe, se făceau apeluri pentru daruri de bună voie, unii se agățau în chip egoist de averile lor pământești. Acești oameni zgârciți au ajuns să fie separați de ceata celor credincioși.
Lucrând câtă vreme mai este timp de probă
Judecățile lui Dumnezeu sunt pe pământ, și sub influența Duhului Sfânt, noi trebuie să vestim solia de avertizare pe care El ne-a încredințat-o. Noi trebuie să vestim solia aceasta repede, rând pe rând, învățătură după învățătură. Oamenii vor fi siliți să ia hotărâri mari, și e datoria noastră să ne îngrijim ca să li se dea o ocazie de a înțelege adevărul, pentru ca ei să poată lua poziție în chip inteligent de partea cea bună. Domnul cheamă pe poporul Său să lucreze zelos și înțelepțește -- câtă vreme mai durează timpul de probă.
Importanța lucrării personale
Printre membri comunităților noastre, ar trebui să se dea pe față mai multă lucrare din casă în casă, în ținerea de lecturi biblice și distribuire de literatură. Un caracter creștin poate fi format simetric și deplin numai când unealta omenească consideră ca un privilegiu de a lucra dezinteresat la proclamarea adevărului și la susținerea lucrării lui Dumnezeu cu mijloace. Noi trebuie să semănăm pe lângă toate apele, păstrându-se sufletele în iubirea lui Dumnezeu, lucrând cât este ziuă, și folosind mijloacele pe care Domnul ni le-a dat pentru a îndeplini îndatorirea noastră cea mai apropiată. Tot ceea ce găsesc inimile noastre de făcut, trebuie să facem cu credincioșie; orice sacrificiu suntem chemați să facem, trebui să-l facem cu voie bună. Când semănăm pretutindeni, de-a lungul apelor, vom vedea că „cine seamănă mult, mult va secera!” (2 Corinteni 9, 6.)
Exemplul lui Hristos trebuie să fie urmat de aceia care pretind că sunt copiii Lui. Ușurați nevoile fizice ale semenilor voștri, și recunoștința lor va dărâma barierele și vă va face în stare să ajungeți la inimile lor. Cugetați la lucrul acesta serios. Ca biserică, comunități, voi ați avut ocazii de a lucra ca împreună lucrători cu Dumnezeu. Dacă ați fi ascultat de Cuvântul lui Dumnezeu, dacă ați fi intrat în lucrarea Lui, ați fi fost binecuvântați și încurajați, și ați fi dobândit o experiență bogată. V-ați fi descoperit ca unelte omenești ale lui Dumnezeu, susținând cu zel un plan de mântuire, de refacere, de izbăvire. Planul acesta n-ar fi ceva static, ci progresiv, mergând înainte de la har la har și de la tărie la tărie.
Domnul mi-a prezentat lucrarea care urmează să se facă în orașele noastre. Credincioșii din aceste orașe urmează să lucreze pentru Dumnezeu în vecinătatea căminelor lor. Ei trebuie să lucreze în liniște și în smerenie, ducând cu ei, oriunde merg, atmosfera cerului. Dacă țin eul la o parte, așa ca să nu se vadă, îndreptând totdeauna atenția la Hristos, atunci puterea influenței lor va fi simțită.
Nu este în planul Domnului ca slujitorii Lui să fie lăsați să facă partea cea mai mare a lucrării, semănând semințele adevărului. Bărbați care nu sunt chemați la slujba de pastori trebuie să lucreze pentru Domnul lor, potrivit cu diferitele lor capacități. Când un lucrător se predă fără rezerve în slujba Domnului, el capătă o experiență care îl face în stare să lucreze din ce în ce mai cu succes pentru Domnul. Influența care l-a atras pe el la Hristos îl ajută să-i atragă și pe alții la Hristos. Lucrarea unui orator public s-ar putea să nu fie niciodată așezată asupra lui, dar el nu e mai puțin un slujitor al lui Dumnezeu, pentru că lucrarea lui dovedește că el este născut din Dumnezeu.
Și femeile, ca și bărbații, pot să se angajeze într-o lucrare de a pune adevărul acolo unde poate să lucreze și să se dea pe față. Ele își pot ocupa locul în lucrare în timp de criză, și Domnul va lucra prin ele. Dacă sunt pătrunse de un simț al datoriei și lucrează sub influența Spiritului lui Dumnezeu, ele vor avea exact stăpânirea de sine care se cere pentru acest timp. Mântuitorul va reflecta asupra acestor femei jertfitoare de sine lumina feței Sale, și aceasta le va da o putere care va întrece pe aceea a bărbaților. Ele pot face în familii o lucrare pe care bărbații nu o pot face, o lucrare care influențează viața lăuntrică. Ele se pot apropia de inima acelora pe care bărbații nu-i pot influența. Lucrarea lor este trebuincioasă. Femei pline de tact și umilință pot face o lucrare bună prin explicarea adevărului la oameni, în casele lor. Cuvântul lui Dumnezeu, explicat în felul acesta, își va face lucrare de transformare și, prin influența lui, familii întregi vor fi convertite.
Frații mei și surorile mele, cercetați-vă planurile; folosiți orice prilej de a vorbi vecinilor sau tovarășilor voștri sau de a le citi ceva din cărțile care conțin adevărul prezent. Arătați că voi considerați ca fiind de cea mai mare importanță mântuirea sufletelor pentru care Hristos a făcut un sacrificiu atât de mare.
Lucrând pentru sufletele care pier, voi aveți tovărășia îngerilor. Mii de mii și zeci de mii de îngeri așteaptă să conlucreze cu membrii comunităților noastre, comunicându-le lumina pe care Dumnezeu a dat-o în chip atât de generos, ca un popor să poată fi pregătit pentru venirea lui Hristos. „Acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mântuirii”. Fiecare familie să-L caute pe Domnul în rugăciune stăruitoare pentru ajutor spre a face lucrarea lui Dumnezeu.
Nu treceți pe lângă lucrurile mici, în așteptarea după o lucrare mare. Voi veți putea face cu succes o lucrare măruntă, dar ați putea să dați greș cu totul în încercarea de a face o lucrare mare și să cădeți în descurajare. Apucați-vă de lucru oriunde vedeți că este ceva de făcut. Fie că sunteți bogați sau săraci, mari sau smeriți, Dumnezeu vă cheamă la serviciu activ pentru El. Tocmai făcând cu toată puterea voastră ceea ce mâinile voastre găsesc de făcut, veți dezvolta talentul și aptitudinea voastră pentru lucrare. Și tocmai prin neglijarea ocaziilor voastre zilnice, deveniți neroditori și veștejiți. De aceea sunt atât de mulți pomi neroditori în grădina Domnului.
În cercul familiei, la gura sobei vecinului nostru, lângă patul celui bolnav, într-un chip liniștit, voi puteți citi Scripturile și rosti un cuvânt pentru Isus și pentru adevăr. În felul acesta, pot fi semănate semințe prețioase, care vor răsări și vor aduce roade după multe zile.
Este o lucrare misionară de făcut în mute locuri nepromițătoare. Spiritul misionar trebuie să ia în stăpânire sufletele noastre, inspirându-ne să ne ocupăm de categorii de oameni pentru care noi nu am plănuit să lucrăm. Domnul are planul Său pentru semănatul seminței Evangheliei. Semănând potrivit voii Sale, vom înmulți în așa fel sămânța, încât Cuvântul Său să poată ajunge la mii de suflete care niciodată nu au auzit adevărul.
Ocazii se prezintă pretutindeni. Intrați hotărât pe orice ușă deschisă în mod providențial. Ochii trebuie să fie unși cu alifia de ochi cerească pentru a vedea și simți ocaziile. Dumnezeu cheamă acum misionari cu totul trezi. Sunt căi care ne vor fi prezentate. Trebuie să vedem și să înțelegem aceste deschideri providențiale de uși.
Solii lui Dumnezeu sunt însărcinați să ia asupra lor chiar lucrarea pe care a făcut-o Hristos pe când era pe acest pământ. Ei trebuie să se consacre oricărui fel de lucrare pe care El a îndeplinit-o. Cu zel și sinceritate, ei trebuie să vorbească oamenilor despre bogățiile insondabile și despre comoara nepieritoare a cerului. Trebuie să fie umpluți de Duhul Sfânt. Trebuie să repete oferta cerului de pace și de iertare. Ei trebuie să arate către porțile cetății lui Dumnezeu, spunând: „Ferice de cei ce țin poruncile Sale, ca să aibă dreptul la pomul vieții și să intre pe porți în cetate”. (Apocalipsa 22, 14.)
Cultivarea unui duh de lepădare de sine
Fiecare membru al biserici ar trebui să cultive un duh de sacrificiu. În fiecare familie, ar trebui să fie date lecții de lepădare se sine. Tați și mame, învățați-i pe copiii voștri să facă economie. Încurajați-i să strângă bănuții lor pentru lucrarea misionară. Hristos este Exemplul nostru. Pentru noi, El S-a făcut sărac, pentru ca, prin sărăcia Lui, să fim laolaltă în iubire și unire, pentru a lucra așa cum El a lucrat, pentru a jertfi așa cum El a jertfit, pentru a iubi ca niște copiii ai lui Dumnezeu.
Frații și surorile mele, voi trebuie să fiți dispuși de a fi înșivă convertiți pentru a practica lepădarea de sine a lui Hristos. Îmbrăcați-vă simplu, dar așa ca să vă stea bine. Cheltuiți cât mai puțin cu putință pentru voi. Țineți în casa voastră o cutie a lepădării de sine, în care puteți pune banii economisiți prin mici fapte de lepădare de sine. Zi de zi, câștigați o mai clară înțelegere a Cuvântului lui Dumnezeu, și folosiți orice ocazie pentru a da și altora cunoștința pe care ați câștigat-o. Nu obosiți în facere de bine, deoarece Dumnezeu continuu vă dă marea binecuvântare a darului Său pentru lume. Conlucrați cu Domnul Isus, și El vă va învăța lecțiile neprețuite ale iubirii Sale. Timpul este scurt; la vremea potrivită, când nu va mai fi timp, voi vă veți primi răsplata.
Celor care-L iubesc pe Dumnezeu în mod sincer și au mijloace, sunt îndemnată să le spun: Acum e timpul ca voi să vă investiți mijloacele în susținerea lucrării Domnului. Acum este timpul să susțineți mâinile slujitorilor lui Dumnezeu în eforturile lor pline de lepădare se sine, pentru a salva suflete care pier. Când veți întâlni în curțile cerești suflete pe care le-ați ajutat să fie salvate, nu veți avea atunci o răsplată glorioasă?
Nimeni să nu-și rețină leptalele, iar cei care au mult să se bucure că pot să adune în cer o comoară care nu piere. Banii pe care refuzăm a-i investi în lucrarea Domnului vor pieri. La ei nu se va aduna dobândă în banca cerului.
În cuvintele următoare, apostolul Pavel îi descrie pe aceia care rețin de la Dumnezeu ceea ce este al Lui: „Cei ce vor să se îmbogățească, dimpotrivă, cad în ispită, în laț și în multe pofte nesăbuite și vătămătoare, care îi cufundă pe oameni în prăpăd și pierzare. Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; și unii care au umblat după ea, au rătăcit de la credință, și s-au străpuns singuri cu o mulțime de chinuri”. (1 Timotei 6, 9-10.)
Înseamnă mult faptul de a semăna de-a lungul tuturor apelor. Înseamnă o neîncetată împărțire de daruri și ofrande. Dumnezeu va pune la îndemână posibilități așa încât administratorul credincios al mijloacelor încredințate lui va fi aprovizionat cu îndestulare din toate lucrurile și va fi făcut în stare să abunde în orice lucrare bună. „După cum este scris: «A împrăștiat, a dat săracilor, neprihănirea lui rămâne în veac». Cel ce dă sămânță semănătorului și pâine pentru hrană, vă va da și vă va înmulți și vouă sămânța de semănat și va face să crească roadele neprihănirii voastre”. (2 Corinteni 9, 9-10.) Sămânța semănată cu mâna plină și din belșug, este luată în grijă de Domnul. El, care dă sămânța semănătorului, dă lucrătorului Său ceea ce îl face în stare să conlucreze cu Dătătorul seminței.
Domnul îi cheamă acum pe adventiștii de ziua a șaptea din orice localitate să I Se consacre și să facă tot ce pot mai bine, potrivit cu împrejurările lor, pentru a-i ajuta în lucrarea Lui. Prin generozitatea lor de a aduce daruri și ofrande, El dorește ca ei să arate aprecierea din partea lor a binecuvântărilor Sale și a recunoștinței lor pentru harul Său.
Scumpi frați și scumpe surori, toți banii pe care-i avem sunt ai Domnului. Fac acum apel la voi, în Numele Domnului, să vă uniți în ducerea la capăt, cu succes, a lucrărilor care au fost întreprinse în sfaturile lui Dumnezeu. Nu lăsați ca lucrarea de înființare de monumente aducătoare aminte de Dumnezeu în multe locuri să fie făcută dificilă și împovărătoare, din cauză că mijloacele necesare sunt reținute. Nu lăsați ca aceia care se străduiesc să pună pe picioare acțiuni importante, mari și mici, să se descurajeze, pentru faptul că noi suntem greoi în a ne uni să punem aceste lucrări în situația de a face un serviciu eficient. Poporul nostru să se ridice și să vadă ce poate face. Să arate că este unire și putere între adventiștii de ziua a șaptea.
Condițiile unui serviciu bine primit
Ca popor, noi trebuie să venim într-o sfântă apropiere de Dumnezeu. Avem nevoie ca lumina cerului să strălucească în inimile noastre și în cămările minții noastre; avem nevoie de înțelepciunea pe care numai Dumnezeu o poate da, dacă dorim să ducem solia în aceste orașe cu succes. Fie ca toate comunitățile noastre de pretutindeni să intre în acțiune. Nimeni care s-a angajat prin botez să trăiască pentru serviciul și slava lui Dumnezeu să nu-și retragă acest angajament. Este o lume de salvat; gândul acesta să ne zorească la sacrificii mai mari și la o lucrare mai zeloasă pentru cei care sunt abătuți din cale.
Când urmați principiile Cuvântului lui Dumnezeu, influența voastră va fi de preț pentru orice comunitate, pentru orice organizație. Voi trebuie să veniți în ajutorul Domnului, în ajutorul Domnului împotriva celui tare. Orice cuvinte frivole, orice ușurătate și flecăreală, sunt ademeniri ale vrăjmașului, ca să vă lipsească de tărie spirituală. Strângeți-vă toate puterile împotriva acestui rău, în Numele Dumnezeului lui Israel. Dacă vă veți smeri înaintea lui Dumnezeu, El vă va da o solie pentru cei care sunt la drumuri și la garduri, și pentru cei din țări străine, care au nevoie de ajutorul vostru. Pregătiți-vă candelele, și păstrați-le aprinse, ca oriunde ați merge, să puteți răspândi în vorbire și în fapte raze scumpe de lumină.
Dacă ne vom preda Domnului pentru slujire, El ne va învăța ce să facem. Dacă vom veni în strânsă legătură cu Dumnezeu, El va lucra împreună cu noi. Să nu ajungem atât de absorbiți de noi înșine și de interese egoiste, încât să uităm de aceia care urcă pe scara experienței creștine, și care au nevoie de ajutorul nostru. Noi trebuie să fim gata să folosim capacitățile date nouă de Dumnezeu în lucrarea Lui, gata de a rosti cuvinte la timp și ne la timp -- cuvinte care vor ajuta și ferici.
Frații și surorile mele, luăm noi în considerație nevoile marilor orașe din Est? Știm noi că ele trebuie să fie avertizate cu privire la apropiata revenire a lui Hristos? Lucrarea pe care o avem de făcut este o lucrare mare și minunată. E o lume de salvat; sunt suflete pentru care este de lucrat în orașele din Est, în statele unde solia venirii Domnului a fost predicată de întâia oară. Cine sunt aceia care se vor preda pentru a face acest fel de lucrare misionară? Sunt sute de membri ai noștri, care ar trebui să fie în câmp, dar care nu fac decât puțin sau chiar deloc pentru înaintarea soliei. Aceia care au avut orice avantaj în a cunoaște adevărul, care au primit învățătură după învățătură și poruncă după poruncă, puțin aici și puțin acolo, au asupra lor o mare răspundere cu privire la sufletele care nu au auzit încă ultima solie a Evangheliei.
Dacă în timpul acesta oportun membrii comunităților vor veni smeriți înaintea lui Dumnezeu, îndepărtând din inima lor tot ceea ce este rău și cerându-I sfat la fiecare pas, El li Se va descoperi și le va da curaj în El. Și când membrii bisericii își fac partea cu credincioșie, Domnul îi va conduce și-i va călăuzi pe servii Săi aleși, și-i va întări pentru lucrarea lor importantă. Cu multă rugăciune, să ne unim cu toții pentru a le susține mâinile, și pentru a atrage raze strălucitoare din Sanctuarul ceresc.
Sfârșitul este aproape, strecurându-se asupra noastră pe furiș, pe nesimțite, ca venirea fără zgomot a unui furt noaptea. Facă Domnul ca noi să nu mai dormim ca alții, ci să veghem și să fim trezi. Adevărul trebuie să triumfe în curând în glorie, și toți cei care aleg acum să fie împreună lucrători cu Dumnezeu, vor birui împreună cu El. Timpul este scurt; vine noaptea când nici un om nu poate să lucreze. Cei care se bucură de lumina adevărului prezent, să se grăbească acum să împartă și altora adevărul. Domnul întreabă: „Pe cine să trimit?” Aceia care doresc să se sacrifice pentru adevăr trebuie să răspundă acum: „Iată-mă, trimite-mă!” (Isaia 6, 8.)
Aceia care poartă răspunderi să-și aducă aminte că Duhul Sfânt este Cel care modelează. Domnul este Cel care controlează. Nu trebuie să căutăm să modelăm noi, potrivit cu ideile noastre, pe aceia pentru care lucrăm, ci să-L lăsăm pe Hristos să facă această modelare. El nu urmează nici un criteriu omenesc. El lucrează după propria Sa gândire și spirit. Este lucrarea omului aceea de a spune lumii ceea ce Hristos a pus în inima lui; prin harul Lui, omul ajunge părtaș de fire dumnezeiască, după ce a scăpat de stricăciunea care e în lume prin poftă. Puterile mai înălțate ale aceluia care-L primește pe Hristos sunt întărite și înnobilate, și el primește o pregătire pentru slujirea lui Dumnezeu.
Mulți dintre oamenii învățați ai lumii au primit o educație atât de înaltă, încât nu sunt în stare să se apropie de oamenii de rând. Știința lor e complicată. Se înalță sus, dar nu rămân nicăieri pe loc. Chiar cei mai inteligenți oameni de afaceri doresc adevăr simplu, așa cum Hristos a dat oamenilor când era El pe pământul acesta -- adevărul pe care El îl declară că este duh și viață. Cuvintele Lui sunt ca frunzele pomului vieții. Ceea ce-i trebuie lumii astăzi este lumina exemplului lui Hristos, reflectat în viețile bărbaților și femeilor creștine. Inteligența cea mai puternică în favoarea adevărului este înțelepciunea pe care o controlează, o înnobilează și o curățește Hristos, prin lucrarea sfințirii Duhului Sfânt.
Hristos a dat însărcinarea Sa: -- „Mergeți în toată lumea”. (Marcu 16, 15.) Toți trebuie să audă solia de avertizare. Un premiu de cea mai bogată valoare este ținut înaintea acelora care vor primi o coroană a vieții ce nu se veștejește.
Cultivați un duh de liniște și de odihnă, și încredințați paza sufletelor voastre lui Dumnezeu, ca unui Creator credincios. El va păzi ceea ce este dat în grija Lui. Lui nu-I face plăcere ca noi să acoperim altarul Lui cu lacrimile și cu plângerile noastre. Aveți deja destule lucruri pentru a-L proslăvi pe Dumnezeu, chiar dacă nu vedeți încă un suflet convertit. Dar lucrarea cea bună va merge înainte numai dacă voi veți merge înainte, și nu veți încerca să ajustați totul după propriile voastre idei. Lăsați ca pacea lui Dumnezeu să stăpânească în inimile voastre și fiți recunoscători. Lăsați ca Domnul să aibă loc liber să lucreze. Nu-I blocați calea. El poate să lucreze și va lucra, dacă Îl veți lăsa.
În timp ce trebuie să se facă planuri larg cuprinzătoare, trebuie să se dea pe față multă grijă, ca lucrarea din fiecare ramură a cauzei să fie unită armonios cu aceea din fiecare altă ramură, făcând astfel un tot desăvârșit.