[Cuvântare ținută la Consiliul Uniunii Europene, Basel, Elveția, 24 septembrie 1885.]
„Dacă însetează cineva, să vină după Mine, și să bea.” „Oricui va bea din apa, pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă apa, pe care i-o voi da Eu, se va preface în el într-un izvor de apă, care va țâșni în viața veșnică.” (Ioan 7, 37; 4, 14.)
Dacă având făgăduințele acestea înaintea noastră alegem totuși să rămânem uscați și ofiliți din lipsă de apa vieții, este propria noastră vină. Dacă am veni la Hristos în simplitatea unui copil care vine la părinții săi pământești și am cere cele ce El a făgăduit, crezând că le primim, noi le-am avea. Dacă toți am fi exercitat credința pe care ar fi trebuit să o exercităm, am fi fost binecuvântați cu mult mai mult de Duhul lui Dumnezeu în adunările noastre decât am primit până acum. Mă bucur că mai avem câteva zile din această întâlnire. Întrebarea ce se pune acum este: Vom veni noi la fântână și să bem? Vor da exemplu învățătorii adevărului? Dumnezeu va face lucruri mari pentru noi, dacă prin credință Îl credem pe cuvânt. O, de am vedea aici o generală umilire a inimii înaintea lui Dumnezeu!
De când au început adunările acestea, m-am simțit îndemnată să stăruiesc mult asupra iubirii și credinței. Aceasta pentru că aveți nevoie de o astfel de mărturie. Unii din cei care au intrat în aceste câmpuri misionare au zis: „Nu înțelegeți pe francezi, nu înțelegeți pe germani. Cu ei trebuie să te porți în cutare fel!”
Dar întreb: Nu-i înțelege Dumnezeu? Nu e El Acela care dă servilor Săi o solie pentru popor? El știe exact ce le trebuie: și dacă solia vine direct de la El și prin servii Săi la popor, ea va împlini lucrarea pentru care este trimisă; ea îi va face pe toți una în Hristos. Deși unii sunt hotărât francezi, iar alții categoric germani și alții hotărât americani, ei vor fi tot atât de hotărât creștini.
Templul iudaic a fost construit din pietre tăiate și cioplite din munți; și fiecare piatră a fost pregătită pentru locul ei în clădirea templului, tăiată, lustruită și încercată, înainte de a fi adusă la Ierusalim. Și când toate au fost aduse pe teren, construcția s-a îmbinat fără sunet de topor sau de ciocan. Clădirea aceasta reprezintă templul spiritual al lui Dumnezeu, care este alcătuit din material adunat din orice națiune, limbă și popor, din toate categoriile sociale, de sus și de jos, bogați și săraci, învățați și neînvățați. Acestea nu sunt materiale moarte, care să fie ajustate cu ciocanul și cu dalta. Ei sunt pietre vii, scoase din cariera lumii cu ajutorul adevărului și Marele Constructor -- șef, Domnul Templului, acum îi cioplește, îi lustruiește și-i pregătește pentru locurile lor respective din templul spiritual. Când va fi terminat, templul acesta va fi desăvârșit în toate părțile lui, stârnind admirația îngerilor și a oamenilor; deoarece ziditorul și făcătorul lui este Dumnezeu.
Nimeni să nu gândească despre sine că asupra lui nu va fi aplicată nici o lovitură. Nu este persoană, nu e națiune, care să fie desăvârșită în deprinderi și gândire. Unul trebuie să învețe de la altul. De aceea Dumnezeu dorește ca diferitele naționalități să se amestece, să aibă legături unele cu altele, să fie una în judecată, una în intenție. Atunci unirea care este în Hristos va fi exemplificată.
Am fost aproape înfricoșată să vin în țara aceasta, deoarece am auzit că diferitele naționalități ale Europei sunt ciudate și că trebuie să te apropii de ele într-un anumit fel. Dar înțelepciunea lui Dumnezeu este făgăduită acelora care își simt nevoia, și care o cer. Dumnezeu îi poate duce pe oameni acolo unde ei să primească adevărul. Lăsați pe Domnul să pună stăpânire pe minte, și să o modeleze așa cum lutul e modelat în mâinile olarului și atunci aceste diferențe nu vor exista. Priviți la Isus, fraților; copiați manierele și spiritul Lui, și nu veți avea greutăți în a ajunge la aceste diferite categorii sociale. Noi nu avem de urmat șase modele sau cinci; noi avem numai unul și acela este Hristos Isus. Dacă frații italieni, frații francezi și frații germani se străduiesc să fie asemenea Lui, ei își vor așeza picioarele pe aceeași temelie a adevărului; același spirit care locuiește în unul va locui și în celălalt -- Hristos în ei, nădejdea slavei. Vă avertizez, fraților și surorilor, să nu ridicați un zid de despărțire între diferitele naționalități. Dimpotrivă, căutați să-l dărâmați oriunde există. Trebuie să ne străduim să-i aducem pe toți în armonia care este în Isus, lucrând pentru un singur scop, mântuirea semenilor noștri.
Vreți voi, frații mei slujitori ai Evangheliei să prindeți bogatele făgăduințe ale lui Dumnezeu? Veți da voi la o parte eul și să-L lăsați pe Isus să Se arate? Eul trebuie să moară înainte ca Dumnezeu să poată lucra prin voi. Sunt alarmată când văd eul că rodește în unul și altul, ici și colo. Vă spun, în Numele lui Isus din Nazaret, voia voastră trebuie să moară; ea trebuie să devină voia lui Dumnezeu. El dorește să vă topească, și să vă curețe de orice mânjitură. E o mare lucrare de făcut pentru voi înainte de a putea fi umpluți de puterea lui Dumnezeu. Vă implor să vă apropiați de El, ca să puteți înțelege bogata Lui binecuvântare înainte ca adunarea aceasta să se încheie.
Sunt aici unii asupra cărora a strălucit o mare lumină în chip de avertismente și mustrări. Ori de câte ori se adresează mustrări, vrăjmașul caută să creeze în cei mustrați o dorință după simpatia omenească. De aceea, vă avertizez să vă feriți ca nu cumva, apelând la simpatia altora și verificându-vă încercările voastre trecute, să greșiți din nou în aceleași puncte, când căutați să vă formați. Domnul îi trece pe copiii Săi greșiți prin aceleași situații iar și iar; dar dacă ei continuu nu iau aminte la mustrările Duhului Său, dacă ei nu ajung să se schimbe în fiecare punct în care au greșit, El îi va lăsa în cele din urmă în seama propriilor lor slăbiciuni.
Vă rog stăruitor, fraților, să veniți la Hristos și să beți din plin din apa mântuirii. Nu apelați la propriile voastre sentimente. Să nu gândiți că sentimentalismul este o religie. Scuturați-vă de orice proptea omenească, și sprijiniți-vă cu toată greutatea pe Hristos. Aveți nevoie de o nouă punere în rânduială mai înainte de a fi pregătiți a vă angaja în lucrarea de salvare de suflete. Cuvintele voastre, faptele voastre, au o influență asupra altora, și voi urmează să vă întâlniți cu influența aceea în ziua lui Dumnezeu. Isus zice: „Iată, ți-am pus înainte o ușă deschisă, pe care nimeni n-o poate închide.” (Apocalipsa 3, 8.) Lumina strălucește de pe ușa aceea și este privilegiul nostru de a primi dacă voim. Să ne îndreptăm ochii dincolo de ușa aceea deschisă și să încercăm să primim tot ceea ce Hristos este gata să acorde.
Fiecare va avea o luptă strânsă pentru ca să biruiască păcatul din propria sa inimă. Aceasta este uneori o lucrare foarte dureroasă și descurajatoare, deoarece, când vedem diformitățile din caracterul nostru, stăruim să privim la ele când, de fapt, ar trebui să privim la Isus și să ne îmbrăcăm cu veșmântul neprihănirii Sale. Oricine intră pe porțile de mărgăritar ale cetății lui Dumnezeu va intra acolo ca un biruitor, și cea mai mare biruință a sa a fost biruința asupra eului.
„Iată de ce, zic, îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Isus Hristos, din care își trage numele orice familie, în ceruri și pe pământ, și-L rog ca, potrivit cu bogăția slavei Sale, să vă facă să vă întăriți în putere, prin Duhul Lui, în omul dinăuntru, așa încât Hristos să locuiască în inimile voastre prin credință, pentru ca având rădăcina și temelia pusă în dragoste, să puteți pricepe împreună cu toți sfinții, care este lărgimea, lungimea, adâncimea și înălțimea, și să cunoașteți dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoștință, ca să ajungeți plini de toată plinătatea lui Dumnezeu”. (Efeseni 3, 14-19.)
Ca lucrători împreună cu Dumnezeu, fraților și surorilor, sprijiniți-vă cu toată greutatea pe brațul Celui Atotputernic. Lucrați pentru unire, lucrați pentru iubire și veți ajunge o putere în lume.