Am ceva de spus cu privire la populația de culoare din statele sudice ale Americii și la relația pe care o întreținem cu ei. Atât de multă vreme au fost ei sub blestemul sclaviei, încât este o problemă dificilă de a ști cum să fie ei tratați acum.
Când lucrătorii lui Dumnezeu îngăduie Duhului Sfânt să lucreze asupra minții lor, va fi realizat mult în salvarea de suflete. Domnul este ajutorul nostru. El ne va călăuzi în toate problemele, dacă ne încredem în El. Un lucru e sigur: Trebuie să avem credință în Dumnezeu; credința că El va aranja lucrurile într-un fel care ne va face în stare să lucrăm cu succes. Nimeni nu s-a încrezut în Dumnezeu în zadar. El nu va dezamăgi pe nimeni din aceia care-și pun încrederea în El.
Trebuie să evităm a intra în dispută cu privire la problema rasială. Dacă problema aceasta e mult agitată, se vor ivi dificultăți care vor consuma mult timp prețios pentru a le rezolva. Nu putem trasa o linie precisă de urmat în tratarea acestui subiect. În diferite locuri și sub diferite împrejurări, subiectul va trebui să fie tratat diferit. În Sud, unde prejudecata rasială e atât de puternică, noi n-am putea face nimic în prezentarea adevărului, dacă ne-am ocupa de problema rasială așa cum putem să ne ocupă de ea în unele locuri din Nord. Lucrătorii albi din Sud va trebui să acționeze într-un fel care să-i facă în stare să poată avea acces la populația albă.
Planul lui Satana este acela de a atrage mințile la studierea problemei rasiale. Dacă se ia aminte la sugestiile lui, va fi diversitate de opinii și multă confuzie. Nimeni nu e în stare să definească clar adevărata poziție a populației de culoare. Oamenii pot prezenta teorii, dar vă asigur că nu va fi satisfăcător pentru noi să urmăm teorii omenești. Pe cât este cu putință, problema rasială ar trebui să fie lăsată în pace.
Orașele din Sud trebuie să fie lucrate și pentru lucrarea aceasta trebuie să fie asigurate cele mai bune talente, și aceasta fără întârziere. Lucrătorii albi să lucreze pentru populația albă, proclamând solia adevărului prezent în simplitatea lui. Ei vor găsi uși deschise, prin care pot ajunge la înalta societate. Orice ocazie de a ajunge la această clasă trebuie să fie bine folosită.
Lucrătorii de culoare să facă tot ce pot pentru a se ține în pas, lucrând zelos pentru propriul lor popor. Mulțumesc lui Dumnezeu, pentru că printre credincioșii de culoare sunt oameni de talent care pot lucra eficient pentru propriul lor popor, prezentând adevărul în linii clare. Sunt mulți oameni de culoare, cu talente valoroase, care vor fi convertiți la adevăr, dacă slujitorii noștri cultici de culoare vor fi înțelepți pentru a iniția căi de instruire de învățători pentru școli și alți lucrători pentru câmp.
Oamenii de culoare nu ar trebui să impună ca să fie puși pe picior de egalitate cu oamenii albi. Relația dintre cele două rase a fost o problemă greu de tratat, și mă tem că ea va rămâne pururea o problemă extrem de dificilă. Pe cât este cu putință, ar trebui să se evite tot ce ar trezi prejudecata rasială a populației albe. Există primejdia de a închide ușa, așa încât lucrătorii noștri albi să nu mai fie în stare să lucreze în unele locuri din Sud.
Știm că, dacă am încerca să răspundem la ideile și preferințele unora din oamenii de culoare, am găsi calea noastră complet blocată. Lucrarea de proclamare a adevărului pentru timpul de față nu trebuie să fie stânjenită de un efort de a îmbunătăți poziția rasei negre. Dacă am încerca să facem lucrul acesta, am vedea că bariere ca munții ar fi ridicate pentru a împiedica lucrarea pe care Dumnezeu dorește să fie făcută. Dacă procedăm liniștit și cu chibzuință, lucrând pe calea pe care Dumnezeu ne-a trasat-o, atât albii, cât și cei de culoare, vor trage folos de pe urma ostenelilor noastre.
N-a venit încă timpul ca noi să lucrăm ca și cum nu ar exista prejudecată. Hristos spunea: „Fiți dar înțelepți ca șerpii și fără răutate ca porumbeii”. (Matei 10, 16.) Dacă vedeți că făcând anumite lucruri pe care aveți un desăvârșit drept de a le face, împiedicați înaintarea lucrării lui Dumnezeu, abțineți-vă de a face lucrurile acelea. Nu faceți nimic ce ar închide mintea altora față de adevăr. Este o lume de salvat, și noi nu vom câștiga nimic, dacă ne separăm de aceia pe care căutăm să-i ajutăm. Toate lucrurile s-ar putea să fie legale, dar nu toate sunt de folos.
Calea înțeleaptă este cea mai bună. Ca împreună lucrători cu Dumnezeu, noi trebuie să lucrăm pe calea ce ne va ajuta să realizăm cât mai mult pentru El. Nimeni să nu cadă în extreme. Avem nevoie de înțelepciune de sus, deoarece avem de rezolvat o problemă dificilă. Dacă acum se iau măsuri pripite, se va face mult rău. Lucrurile trebuie să fie prezentate în așa fel, încât oamenii de culoare, cu adevărat convertiți, să se prindă de adevăr de dragul lui Hristos, refuzând să renunțe la un principiu sănătos al doctrinei biblice, deoarece socotesc că nu se urmează chiar cea mai bună cale față de rasa neagră.
Trebuie să ne așezăm ca învățăcei la picioarele lui Hristos, ca El să ne poată învăța calea lui Dumnezeu, și pentru a putea ști cum să lucrăm pentru oamenii albi și pentru oamenii de culoare în câmpul sudic. Noi trebui să procedăm așa cum ne va dicta Duhul Domnului, și să agităm cât mai puțin cu putință problema rasială. Trebuie să folosim fiecare energie pentru a prezenta solia finală a Evangheliei tuturor claselor de oameni din Sud. Când suntem îndrumați și controlați de Duhul lui Dumnezeu, vom vedea că problema aceasta se va adapta ea însăși în mintea alor noștri.
Să căutăm individual pe Domnul. Cei a căror experiență religioasă în trecut a fost numai o lucrare de suprafață să se apropie de Dumnezeu. Pocăiți-vă! Pocăiți-vă, și întoarceți-vă, ca să vi se poată șterge păcatele.
Când suntem pregătiți să ne apucăm serios de lucru, vom fi mai în stare de cum suntem acum să ne ocupăm de problemele cuprinse în această lucrare. Fiecare credincios să facă tot ce poate mai bine pentru a pregăti calea pentru lucrarea misionară evanghelistică, ce trebuie să fie făcută. Dar nimeni să nu se apuce de dispute. Scopul lui Satana este acela de a-i ține pe creștini prea ocupați cu disputele dintre ei. El știe că, dacă ei nu veghează, Ziua Domnului va veni asupra lor ca un hoț noaptea. Nu avem acum timp de a da loc spiritului vrăjmașului și de a cultiva prejudecățile care tulbură judecata și ne duc departe de Hristos.
Va fi nevoie de bani și de eforturi pline de râvnă și de stăruință pentru a face lucrarea care e necesar să se facă acum printre oamenii de culoare. E nevoie ca fiecare om să stea în partea sa și la locul său, mărturisind, părăsindu-și păcatele, și lucrând în armonie cu frații săi. Lucrătorii lui Dumnezeu trebuie să fie o minte și o inimă, rugându-se pentru împărtășirea Duhului, și crezând că Dumnezeu își va împlini Cuvântul.
O învățătură din lucrarea lui Hristos
Cu un prilej, pe când Hristos era în toiul lucrării Sale de a învăța și a vindeca, cineva din mulțimea adunată în jurul Lui, a zis: „Învățătorule, spune fratelui meu să împartă cu mine moștenirea noastră!” (Luca 12, 13.)
Omul acesta fusese martor la lucrările minunate ale lui Hristos. Fusese uimit de claritatea înțelegerii Sale, de judecata Lui superioară și de imparțialitatea cu care considera cazurile aduse înaintea Lui. El auzise apelurile mișcătoare ale lui Hristos și solemnele Lui amenințări adresate cărturarilor și fariseilor. Dacă ar fi putut fi spuse cuvinte cu așa autoritate fratelui său, el n-ar fi putut să refuze omului oprimat partea lui. El a solicitat influența lui Hristos de partea sa: „Spune fratelui meu”, a zis el, „să împartă cu mine moștenirea noastră”.
Duhul Sfânt stăruia la inima acestui om să devină moștenitor al moștenirii nestricăcioase și neîntinate și care nu se vestejește. El văzuse dovezi ale puterii lui Hristos. Acum avea prilejul de a vorbi Marelui Învățător, de a-și exprima cea mai mare dorință a inimii sale. Dar ca și omul cu grebla de gunoi din alegoria lui Bunyam, ochii lui erau ațintiți în pământ. El nu vedea cununa de deasupra capului său. Ca și Simon Magul, el prețuia darul lui Dumnezeu ca un mijloc de câștig lumesc.
Misiunea pe pământ a Domnului Hristos se apropia repede de sfârșit. Numai câteva luni Îi mai rămâneau ca să termine ceea ce venise să facă pentru așezarea Împărăției harului Său. Totuși, lăcomia omenească ar fi vrut să-L abată de la lucrarea Lui, ca să se ocupe de o ceartă pentru un petic de pământ. Dar Isus nu urma să fie abătut de la misiunea Sa. Răspunsul Lui a fost: „Omule, cine M-a pus pe Mine judecător sau împărțitor peste voi?” (Luca 12, 14.)
Hristos a dat în mod clar de înțeles omului că aceasta nu era lucrarea Lui. El lupta să salveze suflete. El nu trebuia să fie abătut de la aceasta pentru a lua asupra Sa obligațiile unui magistrat civil.
De câte ori astăzi se impune bisericii o muncă ce n-ar fi trebuit să fie niciodată îngăduită să intre în lucrarea slujitorilor Evangheliei!
De repetate ori, I s-a cerut lui Hristos să decidă în chestiuni juridice sau politice, dar El a refuzat să Se amestece în treburi lumești. El știa că în lumea politică erau multe lucruri nedrepte și multă tiranie. Dar singura Lui demascare a acestora era vestirea adevărului biblic. Mulțimilor care se îngrămădeau pe urmele Sale, El le prezenta principiile curate și sfinte ale Legii lui Dumnezeu și le vorbea de fericirea care se găsește în ascultarea de aceste principii. Cu autoritate de Sus, El, scotea în evidență importanța dreptății și a milei. Dar refuza de a Se lăsa prins în certuri personale.
Hristos stătea în lumea noastră în poziția de Căpetenie a marii împărății spirituale pentru înființarea căreia venise în lumea noastră, Împărăția neprihănirii. Învățătura Lui explica principiile înnobilatoare și sfințitoare care cârmuiesc împărăția aceasta. El arăta că dreptatea, mila și iubirea sunt puterile care stăpânesc în Împărăția lui Iehova.
Un timp de pregătire
Trăim în marea zi antitipică a ispășirii. Trebuie să-L căutăm individual pe Dumnezeu. Aceasta este o lucrare personală. Să ne apropiem de Dumnezeu ca nimic să nu se furișeze în eforturile noastre, ce ar reprezenta greșit adevărul pentru timpul de față. Fiecare să mărturisească, nu păcatul fratelui său, ci propriul său păcat. Să-și smerească inima înaintea lui Dumnezeu, și să ajungă atât de plin de Duhul Sfânt, încât viața lui să arate că a fost născut din nou. Citim: „Tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu”. (Ioan 1, 12.)
Evanghelia lui Hristos trebuie să fie trăită, practicată în viața de toate zilele. Slujitorii lui Dumnezeu trebuie să fie curățiți de orice răceală și orice egoism. Simplitatea, blândețea și modestia sunt de mare preț în lucrarea lui Dumnezeu. Încercați să-i uniți pe lucrători în încredere și iubire. Dacă nu puteți face lucrul acesta, fiți voi înșivă așa cum trebuie și lăsați restul pe seama lui Dumnezeu. Lucrați în credință și cu rugăciune. Alegeți tineri creștini și educați-i să fie, nu lucrători cu inima ca fierul, ci lucrători care sunt dispuși să colaboreze.
Mă rog ca Domnul să schimbe inima acelora care, dacă nu primesc mai mult har, vor cădea în ispită. Avem nevoie să trăim în strânsă comuniune cu Dumnezeu, ca să ne putem iubi unul pe altul cum ne-a iubit Hristos. Tocmai prin aceasta va cunoaște lumea că suntem ucenicii Lui. Să nu aibă loc înălțare de sine. Dacă lucrătorii își vor smeri inima înaintea lui Dumnezeu, binecuvântarea va veni. Ei vor primi idei proaspete și noi, și va avea loc o minunată reînviorare a lucrării misionare medicale.
Marea lucrare care ne stă în față, nouă tuturor, ca creștini, este aceea de a extinde Împărăția lui Hristos cât mai repede cu putință, în acord cu însărcinarea divină. Evanghelia trebuie să înainteze de la cucerire la cucerire, de la biruință la biruință. Măreția împărăției de sub tot cerul va fi dată poporului sfinților Celui Prea Înalt, și ei vor lua împărăția și vor stăpâni în veci și în veci de veci.
Lupta ce ne stă în față
Servii lui Dumnezeu trebuie să se îmbrace cu fiecare piesă a armurii creștine. Noi nu ne luptăm doar cu vrăjmași omenești. Dumnezeu cheamă pe fiecare creștin să intre în luptă sub conducerea Lui, depinzând pentru succes de harul și ajutorul cerului.
Noi trebuie să înaintăm în puterea Celui Puternic. Niciodată nu trebuie să cedăm atacurilor lui Satana. Pentru ce noi, ca lucrători creștini, nu am sta împotriva căpeteniilor și puterilor, împotriva stăpânitorilor întunericului lumii acesteia? Dumnezeu ne îndeamnă să mergem înainte, folosind darurile încredințate nouă. Satana va așeza ispita în calea noastră. El va căuta să ne biruie prin vicleșug. Dar în puterea lui Dumnezeu, noi trebuie să stăm neclintiți, ca o stâncă, la principii.
În lupta aceasta nu este scutire, relaxare. Agenții lui Satana nu se opresc niciodată în lucrarea lor de distrugere. Cei care sunt în slujba lui Hristos trebuie să supravegheze orice post înaintat. Scopul nostru este acela de a salva suflete pieritoare de la ruină. Aceasta este o lucrare de o mărime infinită, și omul nu poate nădăjdui să aibă succes, decât dacă se unește cu Lucrătorul divin.
Din veșnicie, Hristos a fost Răscumpărătorul omului. Totdeauna, de la cădere, a adresat celor care se uneau cu El în marea Lui lucrare cuvântul: „Să nu osteniți în facerea binelui”. (2 Tesaloniceni 3, 13.) „Fiți tari, neclintiți, sporiți totdeauna în lucrul Domnului”. (1 Corinteni 15, 58.)
Creștinul e încurajat să dovedească stăruință răbdătoare în ducerea mai departe a lucrării slujirii Evangheliei, în legătură cu lucrarea misionară medicală. Pe măsură ce câștigă experiență în adevărata religie, el obține o cunoștință spirituală care formează caracterul.
Viața unui adevărat creștin este o viață de neîntreruptă slujire. „Suntem lucrători împreună cu Dumnezeu”. Fiecare zi aduce celui care e în slujba Lui Dumnezeu datorii pe măsura puterilor lui. Capacitatea lui de a fi de folos sporește atunci când, sub îndrumarea Puterii supreme, aduce la îndeplinire datoriile acestea. Împlinirea unei datorii ne pregătește mai bine ca să împlinim alta. Aceia care au un adevărat simț cu privire la ceea ce este de făcut, se vor așeza în lumina directă a Cuvântului lui Dumnezeu, în unire cu celelalte forțe lucrătoare ale Sale. În fiecare zi, îmbrăcat în întreaga armură, el merge la luptă. Cu rugăciune, vigilență și stăruință, el va lucra, hotărât ca încheierea lucrării lui să nu-l găsească nepregătit, ca unul care n-a făcut tot ce ar fi putut pentru mântuirea sufletelor care pier.
Dacă creștinii ar lucra în bună înțelegere, înaintând ca unul singur, sub îndrumarea unei singure Puteri, pentru aducerea la îndeplinire a unui singur scop, ei ar mișca lumea.
Principiile care ar trebui să ne conducă pe noi ca lucrători în lucrarea lui Dumnezeu sunt expuse de apostolul Pavel. El zice: „Noi suntem împreună lucrători cu Dumnezeu”. (1 Corinteni 3, 9.) „Orice faceți, să faceți din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni”. (Coloseni 3, 23.) Și Petru îi îndeamnă pe credincioși: „Ca niște buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi să slujească altora după darul, pe care l-a primit. Dacă vorbește cineva să vorbească cuvintele lui Dumnezeu. Dacă slujește cineva, să slujească după puterea pe care i-o dă Dumnezeu, pentru ca în toate lucrurile să fie slăvit Dumnezeu prin Isus Hristos”. (1 Petru 4, 10-11.)
Sunt legi mari care guvernează lumea naturii, și cele spirituale sunt cârmuite de principii la fel de sigure. Mijloacele pentru un anumit scop, trebuie să fie folosite, dacă este să se obțină rezultate dorite. Dumnezeu a rânduit fiecărui om lucrarea lui, potrivit cu capacitatea lui. Prin învățătură și practică personală, trebuie să poată face față oricărui caz care s-ar ivi; și este nevoie de plănuire înțeleaptă pentru a pune pe fiecare om în propria lui sferă, ca să poată obține o experiență care-l va pregăti să poarte o răspundere.
Dumnezeu dorește ca noi să ne ajutăm unul pe altul printr-o manifestare de simpatie și de iubire neegoistă. Sunt persoane care au moștenit anumite pasiuni și înclinații aparte. S-ar putea ca ei să fie greu de tratat, dar suntem noi fără greșeală? Ei nu trebuie să fie descurajați. Greșelile lor nu trebuie să devină publice. Hristos are milă și-i ajută pe cei care greșesc în ce privește judecata. El a suferit moartea pentru fiecare om și, din cauza aceasta, El are un interes mișcător și adânc pentru fiecare om.
S-ar putea ca un om să încerce să-I servească lui Dumnezeu, dar ispite dinăuntru și din afară îl asaltează. Satana și îngerii lui îl îndeamnă și-l ademenește să păcătuiască. Atunci cum îl tratează frații lui? Spun ei cuvinte aspre și tăioase, alungându-l de la Mântuitorul? Ce priveliște tristă au de privit Hristos și îngerii.
Să ne aducem aminte că noi ne luptăm și cădem, greșind în vorbire și în acțiunea de a-L reprezenta pe Hristos, căzând și ridicându-ne iarăși, deznădăjduind și nădăjduind. Să ne ferim de a ne purta cu lipsă de bunăvoință față de aceia care, ca și noi, sunt supuși ispitei și care, ca și noi, sunt obiecte ale iubirii neistovite a lui Hristos.
Dumnezeu Se poartă cu oamenii, ca ființe responsabile. El va lucra prin Duhul Său, prin mintea pe care a pus-o în om, dacă omul îi va da prilej să lucreze și va recunoaște procedeele Sale. El intenționează ca fiecare să-și folosească mintea și conștiința pentru sine. El nu intenționează ca un om să devină umbra altuia, exprimând numai sentimentele altuia.