Mărturii pentru comunitate, vol. 9

Capitolul 25

Considerare pentru lucrătorii de culoare

[AUDIO]

Religia Bibliei nu recunoaște nici o castă sau culoare. Ea nu știe de rang, bogăție sau onoare lumească. Dumnezeu îi prețuiește pe oameni ca oameni. La El, caracterul hotărăște valoarea lor. Și noi trebuie să recunoaștem Duhul lui Hristos în oricine e descoperit. Nimeni n-are nevoie să se rușineze a vorbi cu un om negru onest în orice loc sau să dea mâna cu el. Acela care trăiește în atmosfera în care trăiește Hristos va fi învățat de Dumnezeu și va învăța să dea oamenilor prețul pe care li-l dă El.

Deservenții cultici de culoare trebuie să fie tratați cu considerație. Lucrul acesta nu s-a făcut totdeauna. Oamenii aceștia trebuie să fie încurajați să obțină o perfectă cunoaștere a adevărului. Și când sunt prinși cu credincioșie în lucrare, ar trebui să-și primească salariul. Aduceți-vă aminte că le trebuie pâine.

Domnul dorește ca poporul Său din Nord să păstreze o atitudinea amabilă față de frații și surorile de culoare. N-ar trebui să ne grăbim în a le găsi greșeli. Nu putem aștepta ca ei să fie în toate privințele ca aceia care s-au bucurat de avantaje mai mari. Trebuie să ne aducem aminte de dezavantajele sub care au trăit oamenii de culoare. Cu totul diferite de împrejurările rasei albe au fost împrejurările lor. Oamenii din Nord au trăit într-o atmosferă morală mai limpede, mai curată decât a oamenilor de culoare din Sud. Nu ne putem aștepta ca ei să fie în toate privințele tot atât de tari și de clari în ideile lor de moralitate. Dacă Hristos ar fi astăzi pe pământ, ar învăța rasa neagră într-un fel care ne-ar surprinde. El ne invită să ne amintim că și aceia care au avut mari avantaje în multe privințe se simt adesea jigniți dacă greșelile lor sunt necuvenit luate în considerare și dacă cuvintele de sfat și îndemn sunt spuse într-un fel lipsit de simpatie.

Când între oamenii de culoare se petrec lucruri nepotrivite, aduceți-vă aminte că Domnul dorește ca voi să lucrați cu înțelepciunea unui păstor credincios. Aduceți-vă aminte că bunătatea va realiza mai mult decât asprimea. Faceți ca frații și surorile de culoare să poată vedea că frații lor doresc ca ei să ajungă la nivelul cel mai înalt și că sunt gata să-i ajute. Și dacă în unele lucruri persoanele de culoare greșesc, nu vă pripiți să le condamnați și să le dați la o parte din lucrare.

Rasei negre trebuie să i se arate o dreptate exactă și nepărtinitoare. Hristos cere de la servii Săi compătimire duioasă pentru suferind, simpatie pentru cel nefericit și o considerație generoasă pentru fapte rele.

Săracii nu sunt excluși de la privilegiul de a da. Ei, ca și cei bogați, pot săvârși o parte în lucrarea aceasta. Învățătura pe care Hristos a dat-o în legătură cu cele două leptale ale văduvei ne arată că darurile de bună voie, cele mai mici, ale săracilor, dacă sunt date cu o inimă plină de iubire, sunt tot atât de vrednice de a fi primite ca și donațiile cele mai mari ale bogaților. În cumpăna sanctuarului, darurile săracilor, făcute din iubire pentru Hristos, nu sunt prețuite după cantitatea dată, ci după iubirea care îndeamnă la slujire.