De mulți ani, Domnul ține înaintea poporului Său nevoile lucrării în mijlocul populației de culoare din statele din Sud ale Americii. Întunericul moral al acestui câmp este, în el însuși, un puternic apel la exercitarea dărniciei. În trecut, unii au făcut ceea ce au putut pentru a susține această ramură a lucrării noastre, și facerea lor de bine a adus roade în convertirea multor suflete.
Deși mai rămâne mult de făcut pentru populația de culoare, avem motive să ne bucurăm de începutul cel bun care s-a făcut. Într-un număr recent al revistei The Gospel Herald (1907), se relatează că „acum cincisprezece ani nu erau peste douăzeci de adventiști de ziua a șaptea de culoare la sud de linia Mason și Dixon; dar azi sunt șapte sute. Acum doisprezece ani, era o singură biserică A. Z. Ș. de culoare; astăzi sunt cincizeci, fără a socoti pe cele din Africa și din Indiile de Vest.... Zecimea persoanelor de culoare anul trecut în Statele Unite se ridica la cinci mii de dolari; acum cincisprezece ani, nu trecea de cincizeci de dolari”.
Să-I mulțumim lui Dumnezeu, scumpi frați și surori, și să prindem curaj! Dumnezeu descoperă brațul Său pentru a face o mare lucrare în acest câmp misionar din cuprinsul hotarelor propriei noastre țări. El dă astăzi poporului Său ocazii neobișnuite de a extinde repede solia în Sud. Îndeosebi ar trebui să dăm pe față un spirit de facere de bine la data când se adună darul anual pentru susținerea lucrării în cadrul populației de culoare. Dumnezeu și-a pus încrederea în noi, făcându-ne administratori ai mijloacelor harului Său bogat; și El ne atrage atenția să luăm aminte la săraci, suferinzi și oprimați, la sufletele legate în lanțurile superstiției și ale rătăcirii, și ne asigură că, dacă le facem bine acestora, El va primi binefacerea ca fiind făcută Lui. „Ori de câte ori ați făcut aceste lucruri unuia din acești neînsemnați frați ai Mei”, declara El, „Mie mi le-ați făcut.” (Matei 25, 40.)
Mii de oameni de culoare din Sud pot fi acum aduși mai sus, și să devină instrumente omenești pentru a ajuta propria lor rasă, dacă pot să primească ajutorul pe care Dumnezeu ne cheamă să li-l dăm. Mulțime de bărbați și femei din câmpul acesta își simt adânca lor sărăcie și nevoia lor de urcare mai sus. Și când învățători credincioși vin la ei pentru a le explica Scripturile așa cum vorbesc ele, prezentând adevărul în curăția lui nativă, întunericul va pieri. Raze strălucitoare de lumină vor odihni asupra sufletelor care caută adevărul. Iar la aceia care au avut avantaje va avea loc o cercetare de aproape și inteligentă asupra subiectelor adevărului descoperit în Scriptură. Mulți vor fi învățați de Dumnezeu. Ei vor învăța direct de la Marele Învățător, și vor primi cu bucurie adevărurile care vor sfinți și înălța. Chipul moral al lui Dumnezeu va fi refăcut în suflet, și mulți vor fi pentru veșnicie mântuiți.
Scumpii mei frați și scumpele mele surori, Hristos vă spune acum: „Ridicați-vă ochii și priviți asupra câmpului sudic; deoarece are nevoie de lucrători-semănători de sămânță și secerători. El are nevoie de mijloacele voastre pentru susținerea lucrătorilor.” Harul lui Hristos e nemărginit, este darul fără plată al lui Dumnezeu. Atunci de ce nu ar trebui ca acestui popor neglijat să i se aducă în viață oarecare nădejde, curaj și credință? Există lumină însorită în inimi pentru toți cei care Îl vor primi pe Hristos. Septembrie 1907.