Sanatoriu, California, 17 august 1902. Iubite frate, Voi încerca să răspund la întrebarea dumitale cu privire la ceea ce trebuie să faci în cazul că legile duminicale sunt puse în aplicare.
Lumina dată mie de Domnul într-un timp când ne așteptam exact la o criză, de felul aceleia de care pare că voi vă apropiați, a fost că, atunci când oamenii erau mișcați de o putere de jos pentru a impune ținerea bisericii, adventiștii de ziua a șaptea trebuie să-și dovedească înțelepciunea, abținându-se de la munca lor obișnuită în ziua aceea, devotând-o efortului misionar.
Sfidarea legilor duminicale nu va face altceva decât că îi va întări în persecuția lor pe zeloții religioși, care caută să le impună. Nu le dați prilej să vă numească călcători de lege. Dacă sunt lăsați să țină în frâu oameni care nu se tem nici de Dumnezeu, nici de om, ținerea aceasta în frâu curând își va pierde noutatea pentru ei și vor vedea că nu e potrivit și nici convenabil pentru ei de a fi stricți cu privire la ținerea duminicii. Țineți-vă bine de lucrarea voastră misionară, cu Bibliile voastre în mâini, și vrăjmașul va vedea că doar a făcut rău propriei sale cauze. Cineva nu primește semnul fiarei pentru faptul că își dă seama că este înțelept a păstra pacea, reținându-se de la o muncă ce produce ofensă, și făcând în același timp o lucrare de cea mai mare însemnătate.
Când devotăm duminica lucrării misionare, biciul va fi luat de mâinile zeloților arbitrari, cărora le-ar face plăcere să-i umilească pe adventiștii de ziua a șaptea. Când ei văd că ne ocupăm duminica cu vizitarea oamenilor, explicându-le Scripturile, vor cunoaște că nu e de nici un folos pentru ei de a încerca să împiedice lucrarea noastră prin facerea de legi duminicale.
Duminica poate fi folosită pentru săvârșirea diferitelor feluri de lucrări care vor face mult pentru Domnul. În această zi, pot fi ținute adunări în aer liber și în familii. Se poate face lucrare din casă în casă. Cei care scriu pot devota ziua aceasta scrierii articolelor lor. Ori de câte ori este cu putință, să se țină duminica servicii religioase. Faceți adunările acestea extrem de interesante. Cântați adevărate cântări de redeșteptare și vorbiți cu putere și cu convingere despre iubirea Mântuitorului. Vorbiți despre cumpătare și despre adevărata experiență religioasă. În felul acesta, veți învăța multe cu privire la felul cum să lucrați și veți influența multe suflete.
Profesorii din școlile noastre să folosească duminica pentru lucrare misionară. Am fost instruită că, în felul acesta, ei vor fi în stare să dejoace intențiile vrăjmașului. Profesorii să-i ia pe elevi cu ei pentru a ține adunări pentru aceia care nu cunosc adevărul. În felul acesta, ei vor realiza mult mai mult decât ar putea obține pe oricare altă cale.
Dumnezeu ne-a dat îndrumări clare cu privire la lucrarea noastră. Noi trebuie să proclamăm adevărul cu privire la Sabatul Domnului, să dregem spărtura care s-a făcut în Legea Lui. Trebuie să facem tot ceea ce putem pentru a-i lumina pe aceia care sunt în neștiință; dar în nici un caz nu trebuie să ne aliem cu oamenii din lume pentru a primi ajutor financiar.
Despre copiii lui Israel citim: „Și i-am scos astfel din țara Egiptului, și i-am dus în pustie. Le-am dat legile Mele și le-am făcut cunoscut poruncile Mele, pe care trebuie să le împlinească omul ca să trăiască prin ele. Le-am dat și Sabatele Mele, ca să fie ca un semn între Mine și ei, pentru ca să știe că Eu sunt Domnul, care-i sfințesc. Dar casa lui Israel s-a răzvrătit împotriva Mea în pustie. N-au urmat legile Mele, ci au lepădat poruncile Mele, pe care trebuie să le împlinească omul, ca să trăiască prin ele, și Mi-au pângărit peste măsură de mult Sabatele Mele. Atunci am avut de gând să-mi vărs mânia peste ei în pustie, ca să-i nimicesc.
Dar am avut în vedere Numele Meu, ca să nu fie pângărit în ochii neamurilor în fața cărora îi scosesem din Egipt. Chiar și în pustie, Mi-am ridicat mâna spre ei și le-am jurat că nu-i voi duce în țara pe care le-o hotărâsem, țara în care curge lapte și miere, cea mai frumoasă dintre toate țările, și aceasta pentru că au lepădat poruncile Mele și n-au urmat legile Mele și pentru că au pângărit Sabatele Mele, căci inima nu li s-a depărtat de la idolii lor. Dar m-am uitat cu milă la ei, nu i-am nimicit și nu i-am stârpit în pustie. Atunci am zis fiilor lor în pustie: «Nu vă luați după rânduielile părinților voștri, nu țineți obiceiurile lor și să nu vă spurcați cu idolii lor! Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru; umblați întocmai după rânduielile Mele, păziți poruncile Mele, și împliniți-le. Sfințiți Sabatele Mele, căci ele sunt un semn între Mine și voi, ca să știți că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru!»” (Ezechiel 20,10-20.)
Sabatul este mijlocul Domnului de punere la încercare, și nici un om, fie el împărat, preot sau conducător, nu este autorizat să se așeze între Dumnezeu și om. Aceia care caută să fie conștiință pentru semenii lor, se așează pe sine mai presus de Dumnezeu. Aceia care sunt sub influența unei religii false, care țin o zi de odihnă falsă, vor da la o parte și cele mai pozitive dovezi cu privire la adevăratul Sabat. Ei vor încerca să-i constrângă pe oameni să asculte de legi ce sunt o creațiune a lor, legi care sunt direct opuse Legii lui Dumnezeu. Asupra acelora care continuă să meargă pe această cale, se va abate mânia lui Dumnezeu. Dacă nu se schimbă, nu pot scăpa de pedeapsă.
Legea pentru ținerea primei zile a săptămânii e produsul unei creștinătăți apostaziate. Duminica este odrasla papalității, înălțată de lumea creștină mai presus de ziua sfântă de odihnă a lui Dumnezeu. În nici un caz, poporul lui Dumnezeu nu trebuie să-i aducă cinstire. Dar doresc ca ei să înțeleagă că nu fac voia lui Dumnezeu atunci când iau atitudine de opoziție semeață, când El dorește ca ei să o evite. În felul acesta, ei creează o prejudecată atât de înverșunată, încât e cu neputință ca adevărul să fie proclamat. Nu faceți duminica o demonstrație de sfidare a legii. Dacă lucrul acesta se face într-un loc și voi sunteți smeriți, același lucru va fi făcut și în altă parte. Noi putem folosi duminica ca pe o zi în care să facem o lucrare care să dea ajutor de partea lui Hristos. Trebuie să facem tot ce putem mai bine, lucrând cu toată blândețea și umilința.
Hristos i-a avertizat pe ucenicii Săi cu privire la tot ce vor întâmpina în lucrarea lor, ce necazuri și greutăți urmau să fie chemați să îndure. El nu va ascunde de ei cunoștința a ceea ce ei urmau să întâmpine, ca nu cumva necazul, venind pe neașteptate, să le zguduie credința. „V-am spus aceste lucruri acum, înainte ca să se întâmple”, spunea El, „pentru ca atunci când se vor întâmpla, să credeți.” (Ioan 14, 29.) Credința lor urma să fie întărită, și nu slăbită, prin venirea necazului. Ei urmau să spună unul altuia: „El ne-a spus că aceasta va veni și ce avem de făcut pentru a da piept cu ea”.
„Iată”, spune Hristos, „Eu vă trimit ca pe niște oi în mijlocul lupilor. Fiți dar înțelepți ca șerpii, și fără răutate ca porumbeii”. „Veți fi urâți de toți, din pricina Numelui Meu; dar cine rabdă până la sfârșit, va fi mântuit.” (Matei 10, 16.22.) Ei L-au urât pe Hristos fără motiv. E oare de mirare că aceștia îi urăsc pe aceia care poartă semnul Lui, care fac slujba Lui? Ei sunt socotiți gunoiul lumii acesteia.
„Când vă vor prigoni într-o cetate, să fugiți într-alta”. Nu e voia lui Dumnezeu ca viața voastră să fie fără rost sacrificată. „Adevărat vă spun că nu veți isprăvi de străbătut cetățile lui Israel până va veni Fiul omului.” (Matei 10, 23.)
Oamenilor trebuie să li se spună adevărul, adevăr direct, pozitiv. Dar adevărul acesta trebuie prezentat în spiritul lui Hristos. Noi trebuie să fim ca oile în mijlocul lupilor. Aceia care, pentru Hristos, nu iau seama la avertizările pe care El le-a dat, care nu exercită răbdarea și stăpânirea de sine, vor pierde ocazii valoroase de a lucra pentru Domnul. El nu a dat poporului Său lucrarea de a face o tiradă împotriva acelora care calcă Legea Lui. În nici un caz nu trebuie să facem un atac împotriva altor biserici. Să ne aducem aminte că noi, ca popor, cărora ne-a fost încredințat adevărul sacru, am fost neglijenți și hotărât necredincioși în însărcinarea noastră. Lucrarea a fost mărginită la câteva centre, până când oamenii din ele au ajuns să fie nesimțitori la adevăr. Este dificil de a face o impresie asupra acelora care au auzit atât de mult adevăr, și totuși l-au lepădat.
Toate acestea sunt împotriva noastră. Dacă am fi depus eforturi serioase pentru a-i influența pe aceia care, dacă ar fi fost convertiți, ar fi dat o adevărată reprezentare a ceea ce adevărul prezent ar face pentru ființele omenești, cât de avansată ar fi acum lucrarea noastră. Nu e drept ca vreo câteva locuri să aibă toate avantajele, în timp ce alte locuri sunt neglijate.
La școala noastră Avondale, din apropiere de Cooranbong, Australia, problema muncii în ziua duminicii a venit pentru a se lua o hotărâre. Păreau că funiile urmau să fie legate atât de strâns în jurul nostru, încât nu mai putem lucra duminica. școala noastră era situată în inima pădurii, departe de orice sat sau stație de cale ferată. Nimeni nu locuia atât de aproape, încât să fie deranjat în vreun fel oarecare de orice am fi făcut noi. Cu toate acestea, eram supravegheați. Funcționarilor li s-a impus să treacă și să inspecteze așezările noastre, și ei au venit într-adevăr. Ar fi putut să vadă multe lucruri, dacă ar fi dorit să ne dea în judecată, dar se părea că nu-i observă pe aceia care erau la lucru. Ei aveau atât de multă încredere în noi, ca popor, și atât de mult respect față de noi datorită lucrării pe care o făcusem în acea localitate, încât credeau că pot să se încreadă pe deplin în noi.
Mulți recunoșteau faptul că întreaga comună fusese transformată de când venisem acolo. O femei care nu era o păzitoare a Sabatului mi-a spus: „Nu m-ați crede, dacă v-aș spune cu privire la schimbarea care a avut loc în comuna aceasta, ca urmare a faptului că v-ați mutat aici, înființând o școală și ținând acele mici adunări”.
Așa că atunci când frații noștri au fost amenințați cu persecuția și puși în încurcătură cu privire la ceea ce trebuia să facă, a fost dat același sfat cu privire la jocuri. Am spus: „Folosiți duminica făcând lucrare misionară pentru Dumnezeu. Profesori, mergeți cu elevii voștri. Luați-i în tufiș (aceasta este ceea ce numim noi districtele rar populate din pădure, unde casele sunt adesea la o depărtare de o milă sau două), și vizitați-i pe oameni în căminele lor. Faceți-i să știe că voi sunteți interesați de mântuirea sufletelor lor”. Ei au făcut așa, și, drept urmare, au fost foarte mult folosiți ei înșiși și au putut să-i ajute și pe alții. Binecuvântarea lui Dumnezeu odihnea asupra lor atunci când ei cercetau cu sârguință Scripturile pentru a învăța cum să prezinte adevărurile Cuvântului, astfel încât aceste adevăruri să fie primite favorabil. 20 august 1903.
Odată, cei din conducerea școlii noastre de la Avondale m-au întrebat, spunând: „Ce să facem? Funcționarii forurilor judiciare au fost autorizați să-i aresteze pe cei care lucrează duminica”. Am răspuns: „Va fi foarte ușor să se evite dificultatea aceasta. Consacrați duminica Domnului ca zi pentru a face lucrare misionară. Scoateți pe elevi pentru a ține adunări în diferite locuri și pentru a face lucrare misionară medicală. Ei îi vor găsi pe oameni acasă și vor avea un minunat prilej de a prezenta adevărul. Felul acesta de a petrece duminica e totdeauna bine primit înaintea Domnului.”
Trebuie să facem tot ce putem pentru a înlătura prejudecata care există în mintea multora contra lucrării noastre și contra Sabatului biblic.
Învățați-i pe oameni să se conformeze în toate privințele legilor statului, când pot face lucrul acesta fără a veni în conflict cu Legea lui Dumnezeu.
Uneori, inima oamenilor legii este simțitoare la impresiuni divine, așa cum a fost inima apostolului Pavel înainte de convertire.