„Dacă lucrarea zidită de cineva ... rămâne în picioare, el va primi o răsplată.” (1 Corinteni 3, 14.) Glorioasă va fi răsplata acordată atunci când lucrătorii credincioși se adună în jurul tronului lui Dumnezeu și al Mielului. Când Ioan în starea lui muritoare a privit slava lui Dumnezeu, a căzut ca un mort: nu era în stare să rabde priveliștea. Dar când copiii lui Dumnezeu vor fi îmbrăcat nemurirea, „Îl vor vedea așa cum este”. (1 Ioan 3, 2.) Ei vor sta înaintea tronului, primiți în Cel prea iubit. Toate păcatele lor au fost șterse, toate vinovățiile lor îndepărtate. Acum ei pot privi slava nemicșorată a tronului lui Dumnezeu. Ei au fost părtași cu Hristos la suferințele Lui, ei au fost împreună lucrători cu El în planul de mântuire și sunt părtași cu El la bucuria de a vedea suflete mântuite în Împărăția lui Dumnezeu, pentru ca acolo să-L slăvească pe Dumnezeu în decursul veșniciei.
Fratele meu, sora mea, vă îndemn să vă pregătiți pentru venirea lui Hristos pe norii cerului. Zi după zi, îndepărtați din inima voastră iubirea de lume. Înțelegeți prin experiență ce înseamnă a avea părtășie cu Hristos. Pregătiți-vă pentru Judecată, pentru ca atunci când Hristos va veni, pentru a fi admirat în toți cei ce vor fi crezut, să puteți fi și voi printre aceia care Îl întâmpină în pace. În ziua aceea, cei răscumpărați vor străluci de slava Tatălui și a Fiului. Îngerii, atingând harpele lor de aur, vor saluta pe Împărat și trofeele biruinței Sale -- cei ce au fost spălați și albiți în sângele Mielului. Un cântec de triumf va izbucni, umplând întregul cer. Hristos a biruit. El intră în curțile cerești, însoțit de cei răscumpărați, martori că misiunea Lui de suferință și de sacrificiu n-a fost în zadar.
Învierea și înălțarea Domnului este o dovadă sigură a biruinței sfinților lui Dumnezeu asupra morții și mormântului, și o garanție că cerul este deschis pentru aceia care-și spală veșmintele caracterului lor și le albesc în sângele Mielului. Isus S-a înălțat la Tatăl ca un reprezentant al neamului omenesc, și Dumnezeu va aduce pe aceia care reflectă chipul Lui să privească și să se împărtășească împreună cu El de slava Lui.
Acolo sunt locuințe pentru peregrinii de pe pământ. Acolo sunt veșminte pentru cei neprihăniți, cu coroane de slavă și ramurile de finic ale biruinței. Tot ceea ce ne-a pus în nedumerire din providența lui Dumnezeu va fi făcut clar în lumea viitoare. Lucrurile greu de înțeles își vor afla atunci explicația. Tainele harului vor fi desfășurate înaintea noastră. Acolo unde mintea noastră mărginită a descoperit numai confuzie și făgăduințe neîmplinite, vom vedea cea mai desăvârșită și cea mai frumoasă armonie. Vom ști atunci că iubirea infinită a rânduit experiențele care păreau cel mai greu de îndurat. Când ne dăm seama de grija duioasă a Aceluia care face ca toate lucrurile să lucreze împreună pentru binele nostru, ne vom bucura cu o bucurie nespusă și plină de slavă.
Durerea nu poate să existe în atmosfera cerului. În căminul celor mântuiți nu vor fi lacrimi, nu vor fi cortegii funebre, nici semne de doliu. „Nici un locuitor nu zice: «sunt bolnav!». Poporul care locuiește acolo capătă iertarea fărădelegilor lui”. (Isaia 33, 24.) Un râu bogat de fericire va curge și se va adânci pe măsură ce veșnicia se desfășoară mai departe.
Noi suntem încă în mijlocul umbrelor și al frământărilor activităților pământești. Să cercetăm cât se poate de stăruitor fericitul viitor. Credința noastră să străbată prin orice nor de întuneric, și să-l privească pe Acela care a murit pentru păcatele lumii.
El a deschis porțile raiului pentru toți cei care Îl primesc și cred în El. Lor le dă puterea să devină fii și fiice ale lui Dumnezeu. Să facem ca loviturile care ne chinuiesc atât de dureros să devină lecții pline de învățătură, învățându-ne să stăruim înainte spre semnul premiului înaltei noastre chemări în Hristos. Să ne încurajăm la gândul că Domnul trebuie să vină în curând. „Încă puțină, foarte puțină vreme” și „Cel ce vine va veni și nu va zăbovi”. (Evrei 10, 37.) Ferice de servii aceia care, când vine Domnul lor, îi va găsi veghind.
Mergem spre casă. Acela care ne-a iubit atât de mult, încât să moară pentru noi, ne-a zidit o cetate. Noul Ierusalim este locul nostru de odihnă. Nu va fi nici o tristețe în cetatea lui Dumnezeu. În veci nu se va mai auzi vaiet de întristare, nici bocet de nădejdi sfărâmate și de sentimente îngropate. În curând, veșmintele întristării vor fi schimbate cu haina de nuntă. În curând, vom fi martori la încoronarea Împăratului nostru. Aceia a căror viață a fost ascunsă cu Hristos, aceia care pe acest pământ au luptat lupta cea bună a credinței, vor străluci de slava Răscumpărătorului în Împărăția lui Dumnezeu.
Nu va mai fi mult până vom vedea pe Acela în care sunt adunate nădejdile noastre de viață veșnică. Și în prezența Lui, toate încercările și suferințele acestei vieți, vor fi ca nimic. „Să nu vă părăsiți dar încrederea voastră, pe care o așteaptă o mare răsplătire! Căci aveți nevoie de răbdare, ca, după ce ați împlinit voia lui Dumnezeu, să puteți căpăta ce v-a fost făgăduit. Încă puțină, foarte puțină vreme; și «Cel ce vine va veni, și nu va zăbovi»”. (Evrei 10, 35-37.) „Priviți în sus, priviți în sus și faceți credința voastră să sporească fără încetare. Lăsați credința aceasta să vă călăuzească pe cărarea îngustă care duce prin porțile cetății la Dumnezeu în marele viitor, întinsul, nemărginitul viitor de slavă care este pentru cei răscumpărați”. „Fiți dar îndelung răbdători, fraților, până la venirea Domnului. Iată că plugarul așteaptă roada scumpă a pământului, și o așteaptă cu răbdare, până primește ploaia timpurie și târzie. Fiți și voi îndelung răbdători, întăriți-vă inimile, căci venirea Domnului este aproape”. (Iacov 5, 7.8.)