Originea răului, o taină
Îngerii au fost creați plini de bunătate și dragoste. Ei se iubeau nepărtinitor unul pe altul, iar pe Dumnezeu Îl iubeau cel mai mult, această dragoste determinându-i să Îi fie pe plac. Legea lui Dumnezeu nu era un jug anevoios pentru ei, ci plăcerea lor era tocmai de a îndeplini poruncile Sale, de a se supune glasului Cuvântului Său. Însă în acest cadru de pace și curăție, păcatul și-a avut originea în acela care fusese desăvârșit în toate căile sale. Profetul scrie despre el: „ți s-a îngâmfat inima din pricina frumuseții tale; ți-ai stricat înțelepciunea cu strălucirea ta”. Păcatul este un lucru misterios, de neexplicat. Nu a existat temei pentru existența lui; a-l explica înseamnă a căuta un motiv pentru existența lui și aceasta ar însemna a-l îndreptăți. Păcatul a apărut într-un univers desăvârșit, un lucru care s-a dovedit a fi fără scuză. -- The Signs of the Times, 28 aprilie, 1890.
Dumnezeu deținea cunoștința asupra evenimentelor viitorului chiar înainte de crearea lumii. El nu a lucrat astfel ca planurile Sale să se potrivească circumstanțelor, ci a îngăduit ca lucrurile să se dezvolte și să se desfășoare. El nu și-a adus contribuția la crearea unei anumite stări de lucruri, ci a știut că o asemenea stare de lucruri avea să existe. Planul care urma să fie adus la îndeplinire o dată cu apostazia oricăreia dintre inteligențele cerești este taina, misterul care a fost ascuns timp de veacuri. Chiar și o jertfă a fost pregătită în planurile veșnice pentru a se aduce la îndeplinire întocmai acea lucrare pe care Dumnezeu a înfăptuit-o pentru omenire. -- The Signs of the Times, 25 martie, 1897.
Pătrunderea păcatului în ceruri nu poate fi explicată. Dacă ar fi posibil de explicat, acest lucru ar dovedi că a existat un anumit temei pentru păcat. Însă neexistând nici cea mai mică scuză pentru acesta, originea lui va rămâne pentru totdeauna învăluită în mister. -- The Review and Herald, 9 martie, 1886.
Dumnezeu nu a creat răul. El a făcut doar binele, care era ca El Însuși.... Răul, păcatul și moartea ... reprezintă urmarea neascultării care și-a avut originea în Satana. -- The Review and Herald, 4 august, 1910.
Cele dintâi semne ale răului
A fost un timp când Satana era în armonie cu Dumnezeu și plăcerea lui era de a îndeplini poruncile divine. Inima lui era plină de dragoste și bucurie în a-L sluji pe Creatorul său, până în momentul în care a început să considere că înțelepciunea lui nu provenea de la Dumnezeu, ci era înnăscută în el însuși și că el era tot atât de vrednic ca să primească onoare și putere ca și Dumnezeu. -- The Signs of the Times, 18 septembrie, 1893.
Deși Dumnezeu l-a creat pe Lucifer nobil și frumos și l-a înălțat mult în ce privește onoarea în cadrul oștirii îngerești, totuși el nu l-a așezat în afara posibilității de a comite răul. A fost în puterea lui Satana, dacă el avea să aleagă a face astfel, să pervertească aceste daruri. Ar fi putut să rămână în grația lui Dumnezeu, iubit și onorat de toată mulțimea angelică, conducător în virtutea poziției sale înalte, cu grijă generoasă, neegoistă, exercitându-și puterile nobile pentru a-i binecuvânta pe alții și a aduce slavă Făcătorului său. Însă, încetul cu încetul, el a început să caute propria lui onoare și să-și întrebuințeze puterile pentru a atrage atenția și să câștige lauda pentru el însuși. De asemenea, în mod treptat, i-a determinat pe îngerii asupra cărora domnea să-i slujească lui, în loc de a-și devota toate puterile în slujba Creatorului lor. -- The Spirit of Prophecy 4:317.
Încetul cu încetul, Lucifer a ajuns să-și îngăduie dorința după înălțare de sine.... Deși toată slava lui era de la Dumnezeu, acest înger puternic a ajuns să o privească drept ceva ce îi aparținea lui însuși. -- Patriarchs and Prophets, 35.
Dumnezeu prezintă adevărata poziție a Domnului Hristos
Înainte de a începe marea luptă, toți trebuia să aibă o prezentare clară a voii Sale [a lui Dumnezeu], din a cărui înțelepciune și bunătate avea să izvorască toată bucuria lor.
Împăratul universului a adunat laolaltă oștirea cerească înaintea Lui, pentru ca, în prezența lor, să poată expune adevărata poziție a Fiului Său și să arate relația existentă între El și toate ființele create.... În fața locuitorilor adunați ai cerului, Împăratul a declarat că nimeni, în afară de Domnul Hristos, singurul Fiu născut al lui Dumnezeu, nu putea pătrunde pe deplin în planurile Sale și Lui I-a fost încredințată misiunea de a aduce la îndeplinire sfaturile voii Sale. -- Patriarchs and Prophets, 36.
Marele Creator a adunat oastea cerească pentru ca, în prezența îngerilor, să acorde onoare specială Fiului Său. Fiul stătea pe tron împreună cu Tatăl, iar mulțimea cerească a sfinților îngeri era adunată în jurul lor. Tatăl a făcut atunci cunoscut faptul că El Însuși a rânduit ca Domnul Hristos, Fiul Său, să fie egal cu Sine; așa că oriunde, prezența Fiului Său avea să fie ca și propria Lui prezență. Cuvântul Fiului Său trebuia să fie ascultat tot la fel de prompt ca și Cuvântul Tatălui. Pe Fiul Său L-a investit cu autoritate pentru a avea comanda asupra oștirii cerești. Fiul Său avea să lucreze în mod special cu El Însuși la crearea pământului care avea să fie adus la existență....
Satana era gelos și invidios pe Domnul Isus Hristos. Totuși, atunci când toți îngerii s-au plecat înaintea lui Isus în semn de recunoaștere a supremației, autorității și domniei Sale legitime, Satana s-a plecat și el împreună cu ei; însă inima lui era plină de invidie și ură. Domnul Hristos fusese luat la sfatul special al lui Dumnezeu cu privire la planurile Sale, în timp ce Satana era în necunoștință de ele. El nu a înțeles și nici nu i-a fost permis să cunoască planurile lui Dumnezeu. Însă Domnul Hristos a fost recunoscut conducător suprem al cerurilor, puterea și autoritatea Lui fiind aceleași cu ale lui Dumnezeu Însuși.
Satana gândea că el este un favorit în ceruri printre îngeri. El fusese foarte mult înălțat; însă ... a aspirat la înălțimea lui Dumnezeu Însuși. El s-a glorificat în trufia lui. Știa că este onorat de îngeri și că avea o misiune specială de îndeplinit. El fusese lângă marele Creator și razele necontenite de lumină plină de slavă, care-L învăluiau pe veșnicul Dumnezeu, străluciseră în mod special asupra lui. Satana avea în vedere felul cum îngerii ascultaseră de porunca lui cu promptitudine și plăcere. Nu erau veșmintele lui luminoase și frumoase? De ce să fie astfel onorat Domnul Hristos înainte de el? -- The Spirit of Prophecy 1:17, 18.
Îngerii au recunoscut cu bucurie supremația lui Hristos și s-au prosternat înaintea Lui, manifestându-și dragostea și adorarea lor. Lucifer s-a plecat împreună cu ei, însă în inima lui era un conflict ciudat, înfricoșător. Adevărul, dreptatea și credincioșia se luptau cu invidia și gelozia. Influența îngerilor sfinți se pare că o vreme l-a purtat cu el.... Însă iarăși a fost cuprins de mândrie pentru propria lui slavă. Dorința lui după supremație a revenit, iar invidia față de Domnul Hristos a fost încă o dată îngăduită. -- Patriarchs and Prophets, 36, 37.
Lucifer își începe campania împotriva Domnului Hristos
Satana și-a început lucrarea de răzvrătire cu îngerii de sub comanda lui, căutând să răspândească printre ei un spirit de nemulțumire. A lucrat într-un mod atât de amăgitor, încât mulți îngeri au fost câștigați de partea lui, înainte ca adevăratele lui scopuri să fie cunoscute pe deplin. -- The Review and Herald, 28 ianuarie, 1909.
Satana ... dorise onorurile mai înalte, pe care Dumnezeu le acordase Fiului Său. El a devenit invidios pe Domnul Hristos și a susținut în fața îngerilor care îl onorau ca heruvim ocrotitor că el nu are parte de onoarea care i s-ar cuveni prin poziția pe care o are. -- The Review and Herald, 24 februarie, 1874.
Prin insinuări viclene, prin care a făcut să apară ca și cum Domnul Hristos și-a asumat locul care i se cuvenea lui, Lucifer a semănat semințele îndoielii în mintea multor îngeri. -- The Educational Messenger, 11 septembrie, 1908, par. 1.
Lucrarea lui [a lui Lucifer] de amăgire a fost făcută atât de secret, încât îngerii din poziții mai puțin înalte au presupus că el ar fi Conducătorul cerului. -- This Day With God, 256.
Îngerii care erau loiali și credincioși au căutat să-l aducă pe acest înger puternic, răzvrătit, din nou în armonie cu voia Creatorului Său. Ei considerau îndreptățit actul de a-i conferi onoare Domnului Isus Hristos și cu argumente puternice au căutat să-l convingă pe Satana că acum el nu se bucura de mai puțină onoare decât înainte ca Tatăl să proclame onoarea pe care a acordat-o Fiului Său. Ei au arătat cu claritate că Domnul Isus era Fiul lui Dumnezeu, care a existat împreună cu El înainte de crearea îngerilor; și că el stătuse întotdeauna la dreapta lui Dumnezeu, iar autoritatea lui blândă, plină de iubire, nu mai fusese până atunci pusă la îndoială; și că El dăduse doar porunci care au constituit pentru oastea cerească o bucurie de a le îndeplini. Ei au arătat că faptul că Domnul Hristos primise din partea Tatălui, în prezența îngerilor, onoare specială nu micșorase cu nimic onoarea pe care el [Satana] o primise până atunci. -- The Spirit of Prophecy 1:19.
El [Lucifer] câștigase simpatia câtorva dintre asociații săi, sugerându-le gânduri de critică la adresa guvernării lui Dumnezeu. Această sămânță rea a fost împrăștiată într-un mod foarte convingător; și după ce aceasta a răsărit și a prins rădăcină în mintea multora, a adunat laolaltă ideile pe care el însuși le sădise în mintea lor și le-a prezentat înaintea celor mai înalte ordine îngerești, ca fiind ceea ce gândea mintea altora despre guvernarea lui Dumnezeu. -- The S.D.A. Bible Commentary 4:1143.
Lucifer ... a dirijat la început în așa fel ispitirile sale, încât el însuși stătea fără a lua o anumită poziție. Pe îngerii pe care nu-i putea aduce cu totul de partea sa i-a acuzat de indiferență față de ființele cerești. El îi acuza pe îngerii credincioși de lucrarea pe care el însuși o făcea. Era metoda lui de a sădi confuzie, prin argumente subtile cu privire la planurile lui Dumnezeu. Tot ce era simplu el învăluia în mister și, prin convingere dibace, arunca îndoială asupra celor mai clare declarații ale lui Iehova. Iar poziția lui înaltă, atât de strâns legată de guvernarea divină, a dat și mai multă forță expunerilor sale. -- Patriarchs and Prophets, 41.
Cele dintâi eforturi ale lui Satana de a nimici Legea lui Dumnezeu -- întreprinse printre locuitorii fără de păcat ai cerului -- au părut pentru o vreme încununate de succes. Un număr imens de înger au fost seduși. -- Patriarchs and Prophets, 331.
Guvernarea lui Dumnezeu cuprindea nu numai pe locuitorii cerului, ci și toate lumile create; iar Satana gândea că, dacă putea atrage cu el în răzvrătire inteligențele cerului, atunci putea atrage de partea lui și celelalte lumi. -- The Review and Herald, 9 martie, 1886.
Aici, pentru un timp, Satana era în avantaj; și el tresălta în superioritatea pe care și-a arogat-o în această privință, în fața îngerilor din ceruri și chiar a lui Dumnezeu Însuși.... [Lucifer] s-a deghizat într-un veșmânt de fățărnicie și, pentru o vreme, nu a fost posibil să se dea la o parte acea mantie, astfel ca să se poată vedea hidoșenia caracterului său. El trebuia lăsat să-și descopere singur lucrările teribile, viclene și nelegiuite. -- The Spirit of Prophecy 4:319.
Lui Lucifer i-a fost dat timp ca să-și dezvolte principiile
Dumnezeu, în înțelepciunea Lui, nu l-a izgonit imediat pe Satana din ceruri. Acest lucru nu l-ar fi determinat să-și schimbe principiile, căci ar fi atras simpatie de partea lui, ca pentru unul care a fost tratat pe nedrept; și el ar fi atras un număr mult mai mare de partea lui. El trebuia luat din locul care i se oferise și era nevoie de timp ca să își dezvolte pe deplin principiile sale. -- The Review and Herald, 9 martie, 1886.
Satana s-a plâns de așa-numitele deficiențe în administrarea lucrurilor cerești și a căutat să umple mintea îngerilor cu nemulțumirea sa. Pentru că nu era cel mai mare, el a semănat semințele îndoielii și ale necredinței. Pentru că nu era ca Dumnezeu, el s-a luptat să infiltreze în mintea îngerilor invidia și nemulțumirea lui. În acest fel, au fost sădite semințele înstrăinării, care, ulterior, s-au dezvoltat și au fost prezentate înaintea curților cerești ca avându-și originea nu în Satana, ci în îngeri. În acest fel, înșelătorul avea să arate că îngerii au gândit ca el....
Ceea ce Satana a infiltrat în mintea îngerilor -- un cuvânt aici, un cuvânt acolo -- a deschis calea pentru o listă lungă de presupuneri. În mod viclean, provocându-i, a scos expresii de îndoială de la ei. Apoi, când a fost întrebat, i-a acuzat pe cei pe care el îi instruise. El a așezat toată nemulțumirea lui asupra acelora pe care îi condusese. -- The Review and Herald, 7 septembrie, 1897.
El [Lucifer] a început să insinueze îndoieli cu privire la legile care guvernau ființele cerești, sugerând că, deși legile puteau fi necesare pentru locuitorii celorlalte lumi, îngerii, fiind mai înălțați, nu avea nevoie să fie atât de mult ținuți în frâu, căci propria lor înțelepciune le era călăuză suficientă. -- Patriarchs and Prophets, 37.
Lucifer ... căuta să desființeze Legea lui Dumnezeu. El susținea că ființele necăzute ale cerului sfânt nu au nevoie de Lege, ci sunt capabile să se conducă singure și să-și păstreze o integritate nepătată. -- The Signs of the Times, 28 aprilie, 1890.
Chiar îngerii cei credincioși nu au înțeles pe deplin caracterul lui [Satana]. De aceea, Dumnezeu nu l-a nimicit de îndată. Dacă ar fi făcut astfel, îngerii cei sfinți nu ar fi înțeles dreptatea și dragostea lui Dumnezeu. O îndoială cu privire la bunătatea lui Dumnezeu ar fi fost ca o sămânță rea, care ar fi produs fructul amarnic al păcatului și al nenorocirii. Din această cauză, cel rău a fost cruțat, ca să-și dezvolte pe deplin caracterul. -- Parabolele Domnului Hristos, 72.
Îngerii dezbat problemele
În timp ce unii dintre îngeri s-au atașat de Satana în răzvrătirea lui, alții discutau cu el pentru a-l întoarce de pe calea pe care o apucase, luptând pentru onoarea și înțelepciunea lui Dumnezeu, care a dat autoritate Fiului Său. Satana susținea cu tărie: Pentru care motiv a fost Hristos înzestrat cu putere nelimitată și stăpânire mai presus de el? -- Spiritual Gifts 3:37.
Satana a refuzat să asculte. Apoi, el a plecat de la îngerii loiali și credincioși, spunând despre ei că sunt sclavi. Acești îngeri, credincioși lui Dumnezeu, au rămas uluiți când au văzut că Satana avea succes în provocarea revoltei. El le promitea o guvernare nouă, mai bună decât cea pe care o aveau atunci, în care avea să fie libertate. Un mare număr și-a anunțat intenția de a-l accepta pe Satana drept conducător al lor și comandant-șef. Văzând că are succes, el se măgulea la gândul că va ajunge să aibă toți îngerii de partea sa și că avea să fie egal cu Dumnezeu Însuși, iar vocea lui autoritară avea să fie auzită poruncind întregii oștiri cerești.
Din nou, îngerii loiali l-au avertizat pe Satana și i-au prezentat consecințele, dacă avea să persiste pe calea lui; că Acela care i-a creat pe îngeri, poate, prin puterea Sa, să răstoarne toată autoritatea lor și teribila răscoală. Să gândești că un înger se poate împotrivi Legii lui Dumnezeu, care este tot atât de sfântă ca și El Însuși! Ei i-au avertizat pe răzvrătiți să-și închidă ochii la raționamentele înșelătoare ale lui Satana și l-au sfătuit pe Satana, și pe toți care au fost influențați de el, să se ducă la Dumnezeu și să-și mărturisească greșeala chiar și de a-și fi îngăduit numai să pună la îndoială autoritatea Sa. -- The Spirit of Prophecy 1:20.
Satana era dibaci în a prezenta punctul lui de vedere asupra acelei chestiuni. De îndată ce descoperea că o anumită poziție era văzută în adevăratul caracter, el o schimba, adoptând alta. Nu așa stau lucrurile la Dumnezeu. El poate lucra doar cu o anumită categorie de arme -- adevărul și neprihănirea. Satana putea folosi ceea ce Dumnezeu nu putea -- necinstea și înșelăciunea. -- The Review and Herald, 9 martie, 1886.
Lucrarea întreprinsă de Satana a fost atât de subtilă, încât nu a putut apărea în fața oștirii cerești așa cum era ea în realitate.... Această stare de lucruri a existat o lungă perioadă de timp înainte ca Satana să fie demascat. -- The S.D.A. Bible Commentary 4:1143.
Dumnezeu, în marea Lui îndurare, l-a suportat mult pe Lucifer. El nu a fost imediat îndepărtat din poziția lui înaltă, când și-a îngăduit pentru prima dată un spirit de nemulțumire și nici măcar atunci când a început să-și prezinte pretențiile false înaintea îngerilor credincioși. El a fost mult timp ținut în ceruri. Mereu, mereu i se oferea iertare, cu condiția pocăinței și a supunerii. -- The Great Controversy, 495, 496.
Spiritul nemulțumirii nu mai fusese cunoscut până atunci în ceruri. Acesta a constituit un element nou, ciudat, misterios, inexplicabil. Însuși Lucifer nu și-a cunoscut la început adevărata natură a sentimentelor sale; un timp, el nu a îndrăznit să-și exprime lucrările și închipuirile minții; totuși, nu le-a părăsit. El nu vedea până unde aveau să-l ducă. Însă au fost făcute eforturi -- din cele pe care numai iubirea și înțelepciunea infinită le putea inventa -- pentru a-l convinge de greșeala lui. Nemulțumirea lui s-a dovedit a fi fără motiv și el a fost făcut să vadă care avea să fie urmarea persistării în răzvrătire. Lucifer a fost convins că greșise. El a văzut că rânduielile divine sunt drepte și că el trebuie să recunoască acest lucru în fața cerului întreg.
Dacă ar fi făcut acest lucru, s-ar fi salvat pe sine și pe mulți îngeri. La data aceea, nu era cu totul nesupus lui Dumnezeu. Deși își părăsise poziția de heruvim ocrotitor, totuși, dacă ar fi vrut să se întoarcă la Dumnezeu, recunoscând înțelepciunea Creatorului, și s-ar fi mulțumit cu locul rânduit lui în marele plan al lui Dumnezeu, el ar fi fost repus la locul lui. Sosise timpul pentru decizia finală; el trebuia ori să se supună conducerii divine, ori să se răzvrătească pe față. Aproape că a luat decizia de a se întoarce, dar mândria l-a împiedicat să facă acest lucru. -- Patriarchs and Prophets, 39.
Dumnezeu în fața provocării lui Satana
În sfaturile cerești s-a hotărât că trebuia acționat pe baza acelor principii conform cărora puterea lui Satana nu avea să fie distrusă de îndată; căci planul lui Dumnezeu era să așeze lucrurile pe o temelie veșnică, de siguranță. Lui Satana trebuia să-i fie dat timp pentru a-și dezvolta principiile care constituiau temelia guvernării sale. Universul ceresc trebuia să vadă în acțiune principiile despre care Satana declarase că sunt superioare principiilor lui Dumnezeu. Guvernarea lui Dumnezeu trebuia pusă în contrast cu guvernarea lui Satana. Principiile corupte ale conducerii lui Satana trebuia să fie scoase la iveală. Trebuia demonstrat că principiile neprihănirii, exprimate în Legea lui Dumnezeu, sunt de neschimbat, desăvârșite și veșnice. -- The Review and Herald, 7 septembrie, 1897.
Îngerii loiali se duc în grabă mare la Fiul lui Dumnezeu spre a-I aduce la cunoștință ceea ce are loc printre îngeri. Ei Îl găsesc pe Tatăl discutând cu preaiubitul Său Fiu pentru a hotărî mijloacele prin care, avându-se în vedere binele îngerilor credincioși, autoritatea asumată de Satana putea fi înăbușită pentru totdeauna. Dumnezeul cel mare putea să-l arunce de îndată pe acest arhiamăgitor din ceruri; însă nu acesta era scopul Său. El avea să-i dea răzvrătitului o șansă egală de a-și măsura puterea și tăria cu propriul Său Fiu și cu îngerii Săi cei credincioși. În această bătălie, fiecare înger avea să aleagă de partea cui avea să fie și acest lucru avea să fie văzut de toți. -- The Spirit of Prophecy 1:21.
Lucifer devine Satana
Satana ... s-a hotărât să facă din sine însuși un centru de influență. Dacă nu putea fi cea mai înaltă autoritate în ceruri, el avea să fie cea mai înaltă autoritate în răscoala împotriva guvernării din ceruri. El voia să fie cap, nu pentru a fi controlat, ci pentru a controla. -- The Review and Herald, 16 aprilie, 1901.
Mulți dintre simpatizanții lui Satana au fost înclinați să țină seama de sfatul îngerilor credincioși, să se pocăiască în urma nemulțumirii lor și să-și recapete încrederea din partea Tatălui și a scumpului Său Fiu. Răzvrătitul cel puternic a declarat atunci că el cunoaște Legea lui Dumnezeu și că, dacă se va supune în ascultare servilă, onoarea îi va fi luată și nu mai avea să-i fie încredințată misiunea lui cea înaltă. Le-a spus că, el împreună cu ei, au mers prea departe și că el va înfrunta cu curaj consecințele; căci niciodată nu avea să se închine în supunere servilă în fața Fiului lui Dumnezeu; că Dumnezeu nu-i va ierta și că acum ei trebuie să-și declare libertatea și să câștige prin forță poziția și autoritatea care nu le-au fost acordate de bunăvoie. -- The Spirit of Prophecy 1:20, 21.
În privința lui Satana, era adevărat că el mersese prea departe pentru a se mai putea întoarce; însă nu la fel stăteau lucrurile cu cei care fuseseră orbiți de înșelăciunile lui. Acestora, sfaturile și rugămințile îngerilor credincioși le-au deschis o ușă a speranței; și, dacă ar fi ținut seama de avertizare, s-ar fi smuls din cursa lui Satana. Însă mândria, devotamentul pentru conducătorul lor și dorința după libertate fără restricții au biruit, iar apelurile dragostei și harului divin au fost în final respinse. -- Patriarchs and Prophets, 41.
Îngerii apar înaintea Tatălui
Întreaga oștire cerească a fost chemată să se înfățișeze înaintea Tatălui, pentru a se lua o hotărâre în fiecare caz. Satana și-a făcut cunoscută cu nerușinare nemulțumirea lui că Domnul Hristos a fost preferat înaintea lui. El s-a ridicat cu mândrie și a susținut că trebuie să fie egal cu Dumnezeu și că trebuie luat la sfaturile cu Tatăl pentru ca să-I cunoască planurile. Dumnezeu i-a făcut cunoscut lui Satana că numai Fiului Său Îi putea descoperi planurile Lui ascunse și El a cerut întregii familii din ceruri, inclusiv lui Satana, să I se supună și să-I dovedească ascultare indiscutabilă; i-a mai spus că el s-a dovedit nevrednic pentru un loc în ceruri. Atunci Satana, tresăltând, a arătat spre cei care simpatizau cu el, aproape jumătate dintre îngeri și a exclamat: Aceștia sunt de partea mea! Îi vei alunga și pe aceștia, lăsând un asemenea gol în ceruri? Apoi, el a declarat că este pregătit să se împotrivească autorității lui Hristos și să-și apere locul din ceruri prin forță și putere, tărie împotriva tăriei. -- The Spirit of Prophecy 1:22.
Atunci când lupta era foarte aproape de încheiere în ceruri, marele uzurpator a continuat să se îndreptățească. Când s-a anunțat că el, împreună cu toți simpatizanții lui trebuie expulzați din locașurile fericirii, conducătorul răzvrătit a mărturisit cu nerușinare disprețul față de Legea Creatorului. El a repetat susținerea lui, cum că îngerii nu au nevoie de control, ci trebuie lăsați să-și urmeze propria lor voință, care îi va călăuzi întotdeauna bine. El a denunțat rânduielile divine ca fiind o restricție a libertății lor și a declarat că planul lui era de a desființa Legea; că, eliberați de restricțiile acesteia, oștirile cerești puteau pătrunde într-o stare existențială mai înaltă, mai glorioasă.
În acord unanim, Satana și oștirea lui au aruncat vina pentru răzvrătirea lor cu totul asupra lui Hristos, declarând că, dacă nu ar fi fost mustrați, nu s-ar fi răzvrătit niciodată. -- The Great Controversy, 499, 500.
Cunoștința pe care Satana și îngerii care au căzut o dată cu el o avuseseră despre caracterul, bunătatea, îndurarea, înțelepciunea și slava minunată a lui Dumnezeu a făcut ca vina lor să fie de neiertat. -- The Review and Herald, 24 februarie, 1874.