Război în ceruri
Domnul Hristos lucrase în curțile cerești pentru a-l convinge pe Satana de greșeala lui teribilă până când, în cele din urmă, cel rău și simpatizanții săi s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu Însuși. -- This Day With God, 256.
Domnul Hristos, în calitate de Comandant al cerului, a fost desemnat să reprime răzvrătirea. -- The Review and Herald, 30 mai, 1899.
Apoi a fost război în ceruri. Fiul lui Dumnezeu, Prințul cerului, și îngerii credincioși Lui s-au angajat în conflict cu arhirăzvrătitul și cu cei care i s-au aliat. Fiul lui Dumnezeu și îngerii cei credincioși, loiali Lui, au biruit; iar Satana și partizanii lui au fost izgoniți din ceruri. -- The Spirit of Prophecy 1:23.
Îngerii s-au angajat în luptă. Satana voia să-L învingă pe Fiul lui Dumnezeu și pe cei care se supuseseră voinței Sale. Însă îngerii cei buni și credincioși au fost învingători, iar Satana și adepții lui au fost alungați din ceruri. -- Early Writings, 146.
Efectele răzvrătirii
Satana era uluit de starea în care se afla acum. Fericirea i s-a dus. El privea la îngerii care, împreună cu el, fuseseră odată atât de fericiți, dar acum erau izgoniți din ceruri.... Acum totul părea schimbat. Fețele care reflectaseră chipul Creatorului lor erau posomorâte și deznădăjduite. Luptă, discordie și învinuiri reciproce, amarnice, se puteau vedea acum printre ei.... Satana privește acum teribilele urmări ale răzvrătirii sale. El s-a înfiorat și s-a temut să privească în față viitorul și să cugete la sfârșitul acestor lucruri.
Sosise ceasul pentru cântece pline de veselie și bucurie, de laudă la adresa lui Dumnezeu și a iubitului Său Fiu. Satana nu mai era în corul ceresc. El era cel care intona prima notă, iar apoi oastea îngerească i se alătura și melodii pline de slavă răsunau în cer ca onoare adusă lui Dumnezeu și Fiului Său scump. Însă acum, în loc de melodii de cea mai dulce muzică, la urechile marelui conducător răzvrătit ajungeau cuvinte de discordie și de mânie.... Ceasul închinării se apropie când îngerii cei străluciți și sfinți se pleacă înaintea Tatălui. El nu se va mai uni în cântarea cerească. Și nici nu se va mai pleca în semn de reverență și respect sfânt în fața prezenței eternului Dumnezeu....
Satana tremura văzându-și lucrarea. Era singur, meditând la trecut, prezent și planurile lui viitoare. Corpul lui puternic se cutremura ca datorită unei furtuni. Un înger din ceruri trecea pe acolo. L-a strigat și l-a implorat pentru o întrevedere cu Domnul Hristos. I-a fost acordat acest lucru. Atunci el a spus Fiului lui Dumnezeu că s-a pocăit de răzvrătirea lui și că dorește din nou să aibă trecere înaintea lui Dumnezeu. Voia acum să ia locul pe care Dumnezeu i-l rânduise înainte și să fie sub comanda Lui înțeleaptă. Domnul Hristos a deplâns starea nenorocită a lui Satana, însă i-a spus, ca hotărâre a lui Dumnezeu, că el nu mai putea fi primit niciodată în ceruri.... Semințele răzvrătirii erau încă în el însuși....
Când Satana a ajuns pe deplin convins că nu exista nici o posibilitate de a fi repus în grațiile lui Dumnezeu, și-a manifestat răutatea cu și mai multă ură și vehemență înfocată....
Deoarece nu putea avea trecere prin porțile cerului, el avea să aștepte la intrare pentru a batjocori și a căuta ceartă cu îngerii, când aceștia intrau și ieșeau. -- The Spirit of Prophecy 1:28-30.
Crearea pământului și a omenirii
Îngerii credincioși deplângeau soarta acelora care le fuseseră tovarăși la fericire și bucurie. Pierderea lor era resimțită în ceruri. Tatăl L-a consultat pe Isus cu privire la aducerea la îndeplinire, de îndată, a planului lor de a-l crea pe om pentru a locui pământul. -- The Signs of the Times, 9 ianuarie, 1879.
Cei mai strălucitori și înălțați dintre fiii dimineții au vestit ... slava [lui Hristos] la creațiune și au anunțat nașterea Sa cu cântece de veselie. -- The Signs of the Times, 4 ianuarie, 1883.
Când Dumnezeu a făcut pământul, erau munți, dealuri și câmpii, iar printre ele erau răspândite râuri și cursuri de apă. Pământul nu era o câmpie întinsă, ci monotonia peisajului era întreruptă de dealuri și munți, nu atât de înalți și colțuroși cum sunt acum, ci uniformi și frumoși ca formă.... Îngerii priveau și se bucurau de lucrările frumoase și minunate ale lui Dumnezeu. -- Spiritual Gifts 3:33.
Tot cerul era bucuros și profund interesat de crearea lumii și a omului. Ființele omenești constituiau o societate nouă și distinctă. -- The Review and Herald, 11 februarie, 1902.
Alături de ființele îngerești, familia omenească, făcută după chipul lui Dumnezeu, este cea mai nobilă dintre lucrările Sale create. -- The Review and Herald, 3 decembrie, 1908.
Domnul ... îl înzestrase pe Adam cu o putere a minții superioară oricărei creaturi vii, făcute de El. Puterile lui mintale erau doar cu puțin mai prejos decât cele ale îngerilor. -- The Review and Herald, 24 februarie, 1874.
De îndată ce Domnul a creat, prin Isus Hristos, lumea noastră și i-a așezat pe Adam și pe Eva în grădina Eden, Satana și-a făcut cunoscut planul de a-i face asemenea naturii sale pe tatăl și pe mama omenirii. -- The Review and Herald, 14 aprilie, 1896.
Când Domnul i-a prezentat-o pe Eva lui Adam, îngerii lui Dumnezeu au fost martori la această ceremonie. -- In Heavenly Places, 203.
Această pereche fără de păcat purta veșminte care nu erau artificiale. Ei erau îmbrăcați cu un veșmânt de lumină și slavă, ca acela pe care îl poartă îngerii. -- The Signs of the Times, 9 ianuarie, 1879.
Dumnezeu l-a creat pe om pentru slava Lui, pentru ca, după punere la probă și încercare, familia omenească să poată deveni una cu familia cerească. Planul lui Dumnezeu a fost acela de a repopula cerul cu familia omenească. -- The S.D.A. Bible Commentary 1:1082.
Locurile libere, create în cer după căderea lui Satana și a îngerilor lui, vor fi completate de cei mântuiți ai Domnului. -- The Review and Herald, 29 mai, 1900.
Adam și Eva în Eden
Deși tot ce făcuse Dumnezeu era desăvârșit și frumos și se părea că nu lipsește nimic pe pământul pe care îl crease El pentru a-i face pe Adam și Eva fericiți, totuși, Domnul și-a manifestat marea Sa iubire față de ei sădind o grădină, special pentru ei. O parte din timpul lor urma să fie petrecut cu ocupația plăcută de a împodobi grădina, o parte cu primirea de vizite din partea îngerilor, ascultând sfaturile lor și o parte în meditație plăcută. Lucrul lor nu era obositor, ci plăcut și înviorător. -- The Signs of the Times, 9 ianuarie, 1879.
Îngerii cei sfinți ... au dat sfaturi lui Adam și Evei cu privire la ocupația lor și, de asemenea, le-au adus la cunoștință despre răzvrătirea lui Satana și căderea lui. -- Spiritual Gifts 1:20.
El [Adam] stătea înaintea lui Dumnezeu în tăria bărbăției desăvârșite, toate organele și facultățile ființei sale fiind pe deplin dezvoltate și în echilibru armonios; era înconjurat cu lucruri frumoase și conversa zi de zi cu îngerii cei sfinți. -- The Spirit of Prophecy 2:88.
Legea lui Dumnezeu a existat înainte de crearea omului. Aceasta a fost adaptată la starea ființelor sfinte; chiar și îngerii erau guvernați de către aceasta. -- The Signs of the Times, 15 aprilie, 1886.
Omul trebuia testat și pus la probă și dacă avea să treacă testul lui Dumnezeu și să rămână credincios și loial după prima încercare, el nu avea să mai fie asaltat continuu de ispite, ci avea să fie înălțat până la a fi egal cu îngerii, și de atunci înainte nemuritor. -- The Review and Herald, 24 februarie, 1874.
Planurile lui Satana de a pricinui căderea omului
El [Satana] ... i-a informat [pe îngerii care l-au urmat] despre planurile sale de a smulge cu forța de la Dumnezeu pe nobilul Adam și pe tovarășa lui Eva. Dacă ar putea, în vreun fel, să-i ademenească la neascultare, Dumnezeu ar lua măsuri prin care să poată fi iertați și atunci și el, împreună cu toți îngerii căzuți ar fi îndreptățiți să aibă parte, împreună cu ei, de îndurarea lui Dumnezeu. Dacă acest lucru dădea greș, ei urmau să se alieze cu Adam și Eva; căci o dată ce vor fi călcat Legea lui Dumnezeu, aveau să fie supuși mâniei lui Dumnezeu, la fel ca și ei. Călcarea Legii de către ei avea să-i așeze pe Adam și Eva într-o stare de răzvrătire; și ei se puteau uni cu Adam și Eva pentru a lua în stăpânire Edenul și să-l dețină, ca fiind căminul lor. Și dacă puteau avea acces la pomul vieții, care se afla în mijlocul grădinii, tăria lor, gândeau ei, urma să fie egală cu cea a sfinților îngeri și nici chiar Dumnezeu nu-i mai putea izgoni.
Satana a avut o consfătuire cu îngerii lui cei răi. Nu toți au fost de îndată de acord să se angajeze în această lucrare riscantă și înfricoșătoare. Le-a spus că nu poate încredința nici unuia dintre ei îndeplinirea acelei lucrări; căci socotea că numai el avea înțelepciune suficientă a realiza o asemenea acțiune. El le-a cerut să se gândească la lucrul acesta cât timp el avea să se retragă de la ei pentru a-și elabora în amănunt planurile....
Satana a plecat să-și elaboreze în amănunt planurile care aveau să asigure căderea lui Adam și a Evei. El se înfiora la gândul că avea să azvârle în nenorocirea și remușcarea pe care el însuși le îndura și perechea cea sfântă și fericită. Părea că este într-o stare de nehotărâre; odată ferm și hotărât, apoi ezitând și șovăind.
Îngerii lui îl căutau pe el, conducătorul, pentru a-i aduce la cunoștință decizia lor. Se vor uni cu el în planurile lui și aveau să poarte împreună cu el răspunderea și să suporte consecințele.
Satana s-a debarasat de simțămintele de disperare și slăbiciune și, în calitate de conducător al lor, s-a întărit pentru a apărea neînfricat și a face tot ce-i sta în putere pentru a sfida autoritatea lui Dumnezeu și a Fiului Său. -- The Spirit of Prophecy 1:31-33.
Satana a declarat că avea să dovedească lumilor pe care le-a creat Dumnezeu și ființelor cerești că a ține Legea lui Dumnezeu este un lucru imposibil. -- The Review and Herald, 3 septembrie, 1901.
Dumnezeu a adunat oștirea îngerilor spre a lua măsuri pentru a preîntâmpina răul care amenința. S-a hotărât în sfatul ceresc ca îngeri să meargă în Eden și să-l avertizeze pe Adam cu privire la pericolul din partea vrăjmașului. De îndată, doi îngeri s-au grăbit să meargă la primii noștri părinți. -- The Signs of the Times, 16 ianuarie, 1879.
Solii cerești le-au prezentat [lui Adam și Evei] istoria căderii lui Satana și planurile sale ascunse, făcute pentru distrugerea lor, desfășurând mai pe deplin natura guvernării divine, pe care prințul răului a încercat să o răstoarne....
Îngerii i-au avertizat să fie în gardă împotriva șiretlicurilor lui Satana; căci eforturile sale pentru a-i prinde în cursă aveau să fie neobosite. Cât timp aveau să fie ascultători de Dumnezeu, Satana nu le putea face nici un rău; căci, dacă avea să fie nevoie, toți îngerii din ceruri aveau să fie trimiși în ajutorul lor. Dacă ei aveau să-i respingă cu fermitate primele lui insinuări, puteau fi tot așa de în siguranță ca și solii cerești. Însă dacă aveau să cedeze o singură dată ispitei, natura lor avea să ajungă atât de coruptă, încât ei nu mai puteau să aibă putere în ei înșiși și nici dorința de a se împotrivi lui Satana. -- Patriarchs and Prophets, 52, 53.
Îngerii i-au atras atenția Evei să nu se despartă de soț, în ocupația ei, căci putea ajunge în legătură cu acest vrăjmaș căzut. Dacă erau despărțiți unul de celălalt, ei aveau să fie în pericol mai mare decât dacă erau împreună. Îngerii i-au însărcinat să urmeze îndeaproape sfaturile pe care Dumnezeu le-a dat cu privire la pomul cunoștinței; căci dacă erau în mod desăvârșit ascultători, erau în siguranță, și acest vrăjmaș căzut putea avea acces la ei doar la pomul cunoștinței binelui și răului.
Adam și Eva i-au asigurat pe îngeri că nu vor călca niciodată porunca expresă a lui Dumnezeu și că plăcerea lor cea mai mare era de a face voia Sa. Îngerii s-au unit cu Adam și Eva în melodii sfinte de muzică armonioasă; și, în timp ce cântecele lor răsunau din Edenul cel fericit, Satana a auzit sunetele melodiilor lor de adorare plină de bucurie a Tatălui și a Fiului. Iar când le-a auzit, invidia, ura și răutatea lui au crescut și și-a exprimat dorința puternică ca adepții lui să-i incite [pe Adam și Eva] la neascultare. -- The Spirit of Prophecy 1:34, 35.
Satana îi vorbește Evei printr-un șarpe
Pentru a-și aduce la îndeplinire lucrarea fără a fi recunoscut, Satana a ales să folosească șarpele ca medium -- o deghizare bine adaptată scopului său de a înșela. Șarpele era atunci una din cele mai înțelepte și frumoase creaturi de pe pământ. Avea aripi și în timp ce zbura prin aer avea o înfățișare de o strălucire orbitoare, având culoarea și strălucirea aurului șlefuit. -- Patriarchs and Prophets, 53.
Eva a plecat de lângă soțul ei, privind lucrurile frumoase ale creațiunii lui Dumnezeu, delectându-și simțurile cu miresmele și culorile florilor și cu frumusețea pomilor și a arbuștilor. Ea se gândea la restricția pe care a pus-o Dumnezeu asupra lor cu privire la pomul cunoștinței. Era mulțumită de frumusețile și darurile îmbelșugate cu care îi înzestrase Dumnezeu pentru satisfacerea tuturor nevoilor lor. Toate acestea, își spunea ea, Dumnezeu ni le-a dat pentru a ne bucura. Toate sunt ale noastre, căci Dumnezeu a zis: „Puteți să mâncați după plăcere din orice pom din grădină; dar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mâncați”.
Eva se îndrepta agale spre pomul interzis și i-a fost stârnită curiozitatea de a ști în ce fel putea fi moartea ascunsă în acest pom atrăgător. Ea a fost surprinsă să audă nedumeririle ei preluate și repetate de un glas ciudat: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat să nu mâncați din toți pomii din grădină?” Eva nu a fost conștientă că și-a dezvăluit gândurile discutând cu sine însăși cu voce tare, de aceea a fost foarte uimită să audă nedumeririle ei repetate de un șarpe. -- The Review and Herald, 24 februarie, 1874.
Satana a abordat-o pe Eva care își punea aceste întrebări, prin cuvinte dulci și plăcute. Ea a fost surprinsă să audă un șarpe vorbind. El i-a ridicat în slăvi frumusețea și drăgălășenia neîntrecută, ceea ce nu a displăcut Evei.
Eva a fost ademenită, lingușită. -- The Spirit of Prophecy 1:35, 36.
Ea [Eva] socotea că șarpele îi cunoștea cu adevărat gândurile și că el trebuie să fie foarte înțelept. Ea i-a răspuns: „Putem mânca din rodul tuturor pomilor din grădină. Dar despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a spus: «Să nu mâncați din el și nici să nu vă atingeți de el, ca să nu muriți.» Atunci șarpele a zis femeii: «Hotărât că nu veți muri; dar Dumnezeu știe că, în ziua când veți mânca din el, vi se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul».” [Geneza 3, 2-5.]
Aici tatăl minciunilor și-a prezentat susținerea în directă contradicție față de cuvântul cel lămurit al lui Dumnezeu. Satana a asigurat-o pe Eva că a fost creată nemuritoare și că nu era posibil ca ea să moară. I-a spus, de asemenea, că Dumnezeu știa că, dacă ei aveau să mănânce din pomul cunoștinței, priceperea lor avea să fie luminată, extinsă și înnobilată, devenind egali cu El.... Eva a considerat cuvântarea șarpelui foarte înțeleaptă.... Ea a privit cu o dorință înfocată spre pomul încărcat cu roade, care păreau foarte delicioase. Șarpele mânca din rodul acestuia cu vădită delectare.
Eva a exagerat cuvintele poruncii lui Dumnezeu. El îi spusese lui Adam și Evei: „Dar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mâncați, căci în ziua când veți mânca din el, veți muri negreșit”. În disputa ei cu șarpele, Eva a adăugat propoziția: „Nici să nu-l atingeți, ca să nu muriți”. Aici a fost văzută șiretenia șarpelui. Această declarație a Evei l-a pus în avantaj. -- The Review and Herald, 24 februarie, 1874.
Luând din acest pom, el [Satana] le-a declarat că ei aveau să atingă o sferă a existenței mai înaltă și vor intra într-un câmp mai vast al cunoștinței. El însuși mâncase din fructul interzis și ca urmare a dobândit puterea vorbirii. Și a insinuat că, din gelozie, Domnul dorea ca acest lucru să le fie oprit, pentru ca ei să nu poată fi înălțați spre a fi egali cu El Însuși. -- Patriarchs and Prophets, 54.
Curiozitatea Evei a fost stârnită. În loc de a fugi din acel loc, ea asculta cum vorbește un șarpe. Nu i-a trecut prin minte că acesta poate fi vrăjmașul cel căzut, care folosea șarpele ca medium. -- The Spirit of Prophecy 1:36.
Cu cât interes privea întregul univers conflictul care avea să decidă poziția lui Adam și a Evei. Cu câtă atenție ascultau îngerii cuvintele lui Satana, cel în care și-a avut originea păcatul, cum acesta își așeza propriile idei mai presus de poruncile lui Dumnezeu și căuta să facă fără nici un efect Legea lui Dumnezeu prin motivația lui înșelătoare! Cât de nerăbdători erau să vadă dacă perechea sfântă avea să fie amăgită de ispititor și să cedeze vicleșugurilor sale....
Satana L-a prezentat pe Dumnezeu ca înșelător, ca unul care vrea să rețină de la creaturile Sale beneficiul celui mai măreț dar al Său. Îngerii au auzit cu durere și uluire declarația lui cu privire la caracterul lui Dumnezeu, în care Satana L-a reprezentat ca posedând însușirile lui îngrozitoare; însă Eva nu a fost șocată sau cuprinsă de oroare, în timp ce auzea cum Dumnezeul cel sfânt și atotputernic era acuzat pe nedrept.... Dacă și-ar fi amintit toate dovezile dragostei Sale, dacă ar fi fugit la soțul ei, ar fi putut fi salvată de ispitirea cea subtilă a celui rău. -- The Signs of the Times, 12 mai, 1890.
Ispititorul a luat fructul și i l-a dat Evei. Ea l-a luat în mână. Ei bine, spunea ispititorul, ți-a fost interzis chiar să-l atingi, ca să nu mori. El i-a spus că, mâncând din acesta, nu va avea simțământul morții și de a fi comis răul în mai mare măsură decât dacă doar ar fi atins sau mânuit fructul. Eva a fost încurajată, deoarece ea nu simțea semnele imediate ale neplăcerii lui Dumnezeu. Ea considera cuvintele ispititorului ca fiind înțelepte și corecte. A mâncat și a fost încântată de fruct. Părea delicios gustului ei și și-a imaginat că s-au produs în ea însăși efectele minunate ale consumării acelui fruct. -- The Spirit of Prophecy 1:38.
Nu a fost nimic otrăvitor în fructul cunoștinței, în sine, nimic ce putea provoca moartea, mâncând din el. Pomul fusese așezat în grădină pentru a le testa loialitatea față de Dumnezeu. -- The Signs of the Times, 13 februarie, 1896.
Eva mănâncă fructul și îl ispitește și pe Adam
Eva a mâncat și și-a închipuit că simte senzația unei vieți noi și mai înalte.... Ea nu a simțit efectele rele ale fructului, nimic ce putea fi interpretat ca însemnând moarte, ci, așa cum spusese șarpele, o senzație dătătoare de plăcere, și ea își imagina că era ceea ce simțeau îngerii. -- Testimonies for the Church 3:72.
Ea a luat atunci fructul, a mâncat și și-a închipuit că simte puterea însuflețitoare a unei existențe noi și înalte, ca urmare a influenței antrenante a pomului oprit. Ea se afla într-o încântare ciudată și nenaturală, în timp ce îl căuta pe soțul ei, având în mână fructul oprit. Ea i-a povestit cuvântarea înțeleaptă a șarpelui și a vrut să-l conducă de îndată la pomul cunoștinței. I-a spus că ea a mâncat din fruct și că, în loc de a avea vreun simțământ al morții, a avut simțământul unei influențe plăcute, însuflețitoare. De îndată ce și-a dovedit neascultarea, Eva a devenit un medium puternic, prin care să se producă căderea soțului ei. -- The Spirit of Prophecy 1:38, 39.
O expresie de tristețe a cuprins fața lui Adam. El părea uluit și alarmat. La cuvintele Evei, el a răspuns că acesta trebuie să fie vrăjmașul despre care îi avertizase Dumnezeu; și că, în virtutea sentinței divine, ea trebuia să moară. Ca răspuns, ea l-a îndemnat să mănânce și el, repetându-i cuvintele șarpelui, și anume că nu vor muri. Eva a susținut că acest lucru trebuie să fie adevărat, din moment ce nu simțea nici o dovadă a neplăcerii lui Dumnezeu....
Adam a înțeles că tovarășa lui a călcat porunca lui Dumnezeu și nu a ținut seama de unica interdicție care le fusese pusă ca test al credincioșiei și dragostei lor. În mintea lui era o luptă teribilă. A plâns cu amar că o lăsase pe Eva să se îndepărteze de el. Dar acum fapta era comisă; trebuia să fie despărțit de cea a cărei companie fusese bucuria lui. Cum ar fi suportat aceasta? S-a hotărât să-i împărtășească soarta. La urma urmei, s-a gândit el, oare nu e posibil să fie adevărate cuvintele șarpelui cel înțelept? Eva era în fața lui, la fel de frumoasă și, în aparență, la fel de inocentă ca înaintea acestui act al neascultării. Ea a exprimat o și mai mare dragoste pentru el decât înainte. Nu vedea la ea nici un semn al morții și s-a decis să înfrunte consecințele. A luat fructul și l-a mâncat repede.
După păcătuire, Adam și-a închipuit la început că trece într-o stare mai înaltă a existenței. Însă curând, gândul păcatului său l-a umplut de groază. Aerul, care până atunci avusese o temperatură blândă și uniformă, părea că îngheață perechea vinovată. Dragostea și pacea lor s-au dus și în locul acestora au avut simțământul păcatului, al spaimei față de viitor, al goliciunii sufletești. -- Patriarchs and Prophets, 56, 57.
Satana tresălta datorită succesului său. El o ispitise pe femeie ca să nu aibă încredere în Dumnezeu, să pună la îndoială înțelepciunea Sa și să caute să pătrundă în planurile Lui atotînțelepte. Și prin ea, el a provocat și înfrângerea lui Adam, care, datorită iubirii sale pentru Eva, nu s-a supus poruncii lui Dumnezeu și a căzut împreună cu ea. -- The Spirit of Prophecy 1:42.
Satana, îngerul căzut, declarase că nici un om nu poate ține Legea lui Dumnezeu și el arăta spre neascultarea lui Adam, ca dovadă a faptului că declarația lui fusese adevărată. -- The Signs of the Times, 10 aprilie, 1893.
Satana ... se fălea cu îngâmfare că lumea pe care o crease Dumnezeu era în stăpânirea lui. Învingându-l pe Adam, monarhul lumii, câștigase neamul omenesc ca suspus al său, iar acum trebuia să intre în posesia Edenului și să facă din acesta cartierul său general. Aici urma să-și stabilească tronul și să fie regele lumii. -- The Review and Herald, 24 februarie, 1874.
Sfatul păcii
Vestea căderii omului s-a răspândit în ceruri -- toate harpele au amuțit. Îngerii și-au aruncat coroanele de pe cap de durere. Tot cerul era în mișcare. -- The Spirit of Prophecy 1:42.
S-a ținut un consiliu pentru a se decide ce trebuie făcut cu perechea vinovată. -- Spiritual Gifts 3:44.
Îngrijorarea îngerilor părea să fie tot mai mare, în timp ce Domnul Isus discuta cu Tatăl Său. De trei ori, El a fost învăluit în lumina plină de slavă din jurul Tatălui, iar a treia oară când a ieșit de la Tatăl, Persoana Lui a putut fi văzută.... Atunci El a făcut cunoscut oștirii îngerești că s-a întocmit o cale de scăpare pentru omul pierdut. Le-a spus că a stăruit de Tatăl Său și S-a oferit să-și dea viața ca preț de răscumpărare, luând sentința morții asupra Sa, pentru ca prin El omul să poată găsi iertare....
La început, îngerii nu s-au putut bucura; căci Comandantul lor nu le-a ascuns nimic, ci le-a deschis în față planul de mântuire. Domnul Isus le-a spus că El ... avea să părăsească toată slava Sa din ceruri, că avea să meargă pe pământ ca om, să se umilească și că, în cele din urmă, după ce Își va îndeplini misiunea de învățător, avea să fie dat în mâinile oamenilor și să îndure aproape toate cruzimile și suferințele pe care Satana și îngerii lui îi puteau inspira pe oameni să le facă; că avea să moară de cea mai crudă moarte, atârnat între cer și pământ, ca un păcătos vinovat; că avea să sufere ore îngrozitoare de agonie, la care nici măcar îngerii nu puteau privi, ci aveau să-și acopere fețele spre a nu vedea....
Îngerii s-au prosternat înaintea Lui. Ei și-au oferit viața lor. Domnul Isus a spus că prin moartea Sa avea să-i salveze pe mulți; că moartea unui înger nu putea plăti ceea ce se datora. Doar viața Lui putea fi acceptată de Tatăl, ca preț de răscumpărare pentru om. -- Early Writings, 149, 150.
Îngerii s-au temut că ei [Adam și Eva] aveau să pună mâna și să mănânce din pomul vieții și să fie păcătoși nemuritori. Însă Dumnezeu a spus că îi va alunga pe cei ce au păcătuit din grădină. De îndată, îngerii au primit însărcinarea de a păzi drumul spre pomul vieții. -- Spiritual Gifts 1:22.
Îngerii care au fost rânduiți să-l păzească pe Adam în căminul său din Eden înainte de păcătuirea sa și izgonirea sa din Paradis au fost rânduiți acum să păzească porțile Paradisului și drumul spre pomul vieții. -- The Review and Herald, 24 februarie, 1874.
Când și-au dat seama cât de înălțată și sacră este Legea lui Dumnezeu, a cărei încălcare făcea necesar un sacrificiu atât de costisitor pentru a-i salva pe ei și urmașii lor de la ruină totală, Adam și Eva au cerut stăruitor să moară ei sau să fie lăsați ei și urmașii lor să îndure pedeapsa pentru călcarea lor de Lege, iar preaiubitul Fiu al lui Dumnezeu să nu facă acest mare sacrificiu....
Adam a fost informat că viața unui înger nu putea plăti pentru păcat. Legea lui Iehova, temelia guvernării Sale în ceruri și pe pământ, era tot atât de sfântă ca și Dumnezeu Însuși; și din acest motiv, viața unui înger nu putea fi acceptată ca jertfă pentru călcarea Legii.... Tatăl nu putea desființa sau schimba nici măcar un singur precept al Legii Sale pentru a veni în întâmpinarea omului în starea sa căzută. Însă Fiul lui Dumnezeu, care, la unison cu Tatăl îl crease pe om, putea face ispășire pentru om, care era acceptată de Dumnezeu....
Când Adam, în conformitate cu instrucțiunile speciale ale lui Dumnezeu, a adus o jertfă pentru păcat, a participat la cea mai dureroasă ceremonie de până atunci. Mâna sa a trebuit să se ridice pentru a lua viața, pe care numai Dumnezeu o putea da, aducând astfel o jertfă pentru păcat. A fost pentru prima dată când a văzut moarte. Și cum privea la victima însângerată care se zbătea în agonia morții, prin credință, L-a văzut, în viitor, pe Fiul lui Dumnezeu, pe care Îl prefigura această jertfă. -- The Spirit of Prophecy 1:50-53.
Adam și Eva izgoniți din Eden
Ei [Adam și Eva] au fost informați că își vor pierde căminul din Eden.... Nu era sigur pentru ei să rămână în grădina Edenului, pentru ca nu cumva, în starea lor de păcat, să aibă acces la pomul vieții. -- The Spirit of Prophecy 1:44.
Ei [Adam și Eva] au implorat cu stăruință să poată rămâne în căminul inocenței și bucuriei lor. Au mărturisit că și-au pierdut orice drept în acel lăcaș fericit, dar s-au angajat ca în viitor să acorde o ascultare strictă față de Dumnezeu. Li s-a spus că natura lor a devenit prea stricată prin păcat; că li s-a micșorat puterea de a se împotrivi răului și au deschis calea ca Satana să aibă mai ușor acces la ei. În inocența lor, ei au cedat ispitei; iar acum, în această stare de vinovăție conștientă, aveau să aibă mai puțină putere de a-și menține integritatea.
În umilință și cu tristețe de nedescris, ei și-au luat rămas bun de la căminul lor cel frumos și s-au dus să locuiască pe pământ, asupra căruia zăcea blestemul păcatului. -- Patriarchs and Prophets, 61.
Îngeri sfinți au fost trimiși să alunge perechea neascultătoare din grădină, în timp ce alți îngeri păzeau drumul la pomul vieții. Fiecare dintre acești îngeri puternici aveau în mâna dreaptă o sabie învăpăiată. -- Spiritual Gifts 3:45.
Îngeri puternici, cu raze de lumină, ce reprezentau săbiile înfocate care erau îndreptate în toate direcțiile, au fost așezați ca santinele, pentru a păzi drumul spre pomul vieții de apropierea lui Satana și a perechii vinovate. -- The Review and Herald, 24 februarie, 1874.
Planul bine studiat al lui Satana a fost ca Adam și Eva să nu asculte de Dumnezeu, să aibă parte de dezaprobarea Lui și apoi să ia din pomul vieții, ca să poată perpetua o viață de păcat. Însă îngeri sfinți au fost trimiși să le împiedice drumul la pomul vieții. În jurul acestor îngeri luminau raze de lumină în toate direcțiile, ceea ce dădea înfățișarea de săbii învăpăiate. -- The Spirit of Prophecy 1:44.
După cădere, Satana a poruncit îngerilor săi să facă toate eforturile cu putință pentru a încuraja credința în nemurirea naturală a omului; și dacă aveau să-i determine pe oameni să accepte această eroare, ei aveau să-i facă să tragă concluzia că păcătosul va trăi în nenorocire veșnică. -- The Spirit of Prophecy 4:354.