Planul de mântuire, explicat mai departe
Îngerii au menținut legătura cu Adam după căderea sa și l-au informat cu privire la planul de mântuire și cu privire la faptul că neamul omenesc nu era în afara posibilității de a fi salvat. -- Spiritual Gifts 3:52.
Îngerii i-au adus la cunoștință lui Adam că, având în vedere că păcătuirea sa a adus moartea și nenorocirea, viața și nemurirea aveau să fie asigurate prin sacrificiul Domnului Isus Hristos. -- The Spirit of Prophecy 1:51.
Grădina Edenului a rămas pe pământ mult timp după ce omul a fost izgonit de pe frumoasele ei alei. Neamului omenesc căzut i-a fost permis mult timp să privească spre căminul inocenței, numai că intrarea le era oprită de îngerii păzitori. -- Patriarchs and Prophets, 62.
Închinare la poarta păzită de heruvimi
La poarta păzită de heruvimi a Paradisului a fost descoperită slava Domnului și aici au venit cei dintâi închinători. Aici și-au adus Cain și Abel primele lor jertfe, iar Dumnezeu a coborât ca să comunice cu ei.
Scepticismul nu putea tăgădui existența Edenului, în timp ce acesta era la vedere, având intrarea îngrădită de îngerii păzitori. Ordinea creațiunii, grădina în sine, istoria celor doi pomi ai săi atât de strâns legați de destinul omului, constituiau lucruri de necontestat. Iar existența și autoritatea lui Dumnezeu, obligativitatea Legii Sale, erau adevăruri pe care cu greu le puteau pune la îndoială atâta timp cât Adam era printre ei. -- Patriarchs and Prophets, 83, 84.
[Cain și Abel] fuseseră instruiți cu privire la măsurile luate pentru salvarea neamului omenesc. Li s-a cerut să aducă la îndeplinire o rânduială care să denote o ascultare umilă, care să arate respectul lor față de Dumnezeu și dependența de Mântuitorul cel făgăduit, prin jertfirea celor dintâi născuți ai turmei, pe care, cu solemnitate, să-i aducă, împreună cu sângele, ca o ardere de tot lui Dumnezeu....
El [Cain] nu voia să urmeze cu strictețe planul ascultării și să caute un miel pe care să-l aducă jertfă împreună cu roadele pământului. El a luat numai roadele pământului și a nesocotit cerința lui Dumnezeu.... Abel l-a sfătuit pe fratele lui să nu vină înaintea Domnului fără sângele jertfei. Cain, fiind mai mare, nu a vrut să asculte de fratele lui....
Abel a adus jertfă din întâii născuți ai turmei, din cei mai grași, așa cum a poruncit Dumnezeu; și, cu credință deplină în Mesia care avea să vină și cu respect umil, el și-a adus jertfa. Dumnezeu a privit bine spre jertfa lui. O flacără fulgeră din ceruri și mistuie jertfa lui Abel. Cain nu vede manifestarea faptului că și jertfa lui a fost acceptată. Se mânie pe Domnul și pe fratele lui. Domnul trimite un înger la Cain ca să discute cu el.
Îngerul îl întreabă care este motivul mâniei sale și îi spune că, dacă face binele și urmează îndrumările date de Dumnezeu, El îl va primi și va privi bine spre jertfa lui. Dar, dacă nu se supune în umilință rânduielilor lui Dumnezeu, nu Îl crede și nu Îl ascultă, El nu îi poate accepta jertfa. Îngerul îi spune lui Cain că nu a fost nedreptate din partea lui Dumnezeu sau părtinire dovedită față de Abel; ci, din cauza păcatului său și a neascultării sale de porunca expresă a lui Dumnezeu, El nu a putut accepta jertfa lui -- și că, dacă face bine, va fi primit de Dumnezeu.... Însă nici după ce a fost cu atâta credincioșie instruit, Cain nu s-a pocăit.... În gelozia și ura lui, el se ceartă cu Abel și îi adresează ocară.... În timp ce Abel susține și îndreptățește planul lui Dumnezeu, Cain se înfurie, iar mânia lui crește și izbucnește împotriva lui Abel până când, în furia lui, îl ucide. -- Spiritual Gifts 3:47-49.
Adam și îngerii au dat îndrumări antediluvienilor
Avantajele de care s-au bucurat oamenii acelui veac [înainte de potop] de a dobândi cunoștințe despre Dumnezeu prin lucrările Sale nu au mai fost niciodată disponibile de atunci. Și departe de a fi un veac de întunecime spirituală, acela a fost un veac de o măreață lumină. Toată lumea avea ocazia de a primi învățături de la Adam, iar cei care se temeau de Domnul aveau, de asemenea, ca învățători ai lor pe Domnul Hristos și pe îngeri. -- Patriarchs and Prophets, 83.
Oamenii au trăit aproape o mie de ani în acele zile [înainte de potop], iar îngerii veneau la ei cu învățături direct de la Domnul Hristos. -- Selected Messages 1:230.
Enoh
Enoh a auzit din gura lui Adam povestea tristă a căderii în păcat, cât și minunata relatare despre harul acordat de Dumnezeu prin darul Fiului Său, ca Mântuitor al lumii. El a crezut și s-a bizuit pe făgăduința dată. Enoh a fost un bărbat sfânt. El L-a servit pe Dumnezeu cu o inimă neîmpărțită. El era conștient de stricăciunea familiei omenești și s-a despărțit de urmașii lui Cain și i-a mustrat pentru marea lor nelegiuire.... Sufletul lui era întristat văzând cum zi de zi călcau în picioare autoritatea lui Dumnezeu.... El s-a decis să se despartă de ei și să petreacă mai mult timp singur, în meditație și rugăciune. El stătea în așteptare înaintea lui Dumnezeu și se ruga să cunoască cât mai bine voia Lui, ca să o poată aduce la îndeplinire. Dumnezeu a comunicat cu Enoh prin îngerii Lui și i-a dat învățături divine. El i-a făcut cunoscut că nu va îndura la nesfârșit răzvrătirea omului și că avea în plan să nimicească neamul cel păcătos printr-un potop de ape, care avea să vină pe pământ.
Domnul i-a prezentat mai îndeaproape lui Enoh planul mântuirii și, prin Spiritul profeției, l-a dus în decursul generațiilor care aveau să trăiască după potop, arătându-i marile evenimente legate de cea de-a doua venire a Domnului Hristos și sfârșitul lumii.
Enoh era preocupat de starea celor ce mor. I se părea că și cei neprihăniți și cei nelegiuiți se întorc în țărână deopotrivă și că acesta le este sfârșitul. El nu putea vedea viața celor drepți dincolo de mormânt. În viziune profetică, el a primit învățături cu privire la Fiul lui Dumnezeu, care avea să moară ca jertfă pentru om și i-a fost arătată venirea Domnului Hristos pe norii cerului, însoțit de oastea cerească, pentru a da viață celor neprihăniți dintre cei morți și să-i elibereze din mormintele lor....
Enoh a relatat cu credincioșie oamenilor tot ce-i fusese descoperit prin Spiritul profeției. Unii au crezut cuvintele sale și s-au întors de la nelegiuirea lor, temându-se de Domnul și aducându-I închinare. -- The Signs of the Times, 20 februarie, 1879.
El [Enoh] căuta să aibă anumite momente în care să fie singur și nu dorea să fie găsit de oameni, pentru că ei îi întrerupeau meditația sfântă și comuniunea lui cu Dumnezeu. El nu se retrăgea întotdeauna din societatea acelora care îl iubeau și ascultau cuvintele lui înțelepte; și nici nu se separa cu totul de cei stricați. El se întâlnea și cu cei buni, și cu cei răi, în anumite momente stabilite, și se străduia să-i întoarcă pe cei răi de la calea lor cea rea. -- Spiritual Gifts 3:56.
Enoh se apropia tot mai mult de cer, în timp ce era în comuniune cu Dumnezeu.... Domnul îl iubea pe Enoh, pentru că el Îl urma cu credincioșie și hotărâre și ura nedreptatea și căuta cu stăruință o mai desăvârșită cunoaștere a voii Sale, pentru ca să o poată aduce la îndeplinire. El tânjea de dorul de a fi mai aproape de Dumnezeu, de care se temea, pe care Îl respecta și adora. Domnul nu avea să îngăduie ca Enoh să moară ca toți ceilalți oameni, ci i-a trimis pe îngerii Săi să-l ia la cer, fără ca să vadă moartea. În prezența celor neprihăniți și nelegiuiți, Enoh a fost luat din mijlocul lor. Cei care îl iubeau au gândit că poate Dumnezeu l-a lăsat în vreunul din locurile în care obișnuia să se retragă; însă după ce l-au căutat cu stăruință și nu l-au găsit, au raportat că nu era în acele locuri, căci îl luase Domnul. -- The Signs of the Times, 20 februarie, 1879.
Carele de foc ale Domnului au fost trimise pentru bărbatul Lui cel sfânt și el a fost dus la cer. -- The Review and Herald, 19 aprilie, 1870.
Domnul mi-a dat o viziune despre celelalte lumi. Mi-au fost date aripi și un înger m-a însoțit din cetate până într-un loc care era strălucitor și plin de slavă.... Apoi, am fost luată într-o lume care avea șapte luni [astre, n.tr.]. Acolo, l-am văzut pe bătrânul și bunul Enoh, care fusese răpit la cer. În mâna Sa dreaptă avea o ramură minunată de palmier, pe ale cărei frunze, pe fiecare dintre ele, era scris: „Biruință”. Pe capul său era o ghirlandă albă, de o strălucire ce-ți lua ochii, cu frunze, iar în mijlocul fiecărei frunze era scris „Curăție”; în jurul ghirlandei erau pietre prețioase, de diferite culori, care străluceau mai tare ca stelele și reflectau asupra literelor, mărindu-le strălucirea. În partea din spate a capului său era un arc, unde se închidea ghirlanda și pe acel arc era scris „Sfințenie”. Deasupra ghirlandei era o coroană minunată, care strălucea mai tare ca soarele. L-am întrebat dacă acela era locul unde a fost dus când a fost luat de pe pământ. El mi-a spus: „Nu; ci cetatea este căminul meu, aici am venit în vizită”. -- Early Writings, 39, 40.
Enoh reprezintă pe aceia care vor rămâne pe pământ și vor fi mutați la cer fără să vadă moartea. El reprezintă acea mulțime care va trăi în primejdiile zilelor din urmă și se va împotrivi stricăciunii, răutății, păcatului și nedreptății și totuși va rămâne nepătată. Și noi putem fi ca Enoh. S-au luat măsuri în favoarea noastră.... Îngeri ai lui Dumnezeu, care excelează în putere, sunt trimiși să slujească în sprijinul acelora care vor fi moștenitori ai mântuirii. Acești îngeri, când văd că noi facem tot ce ne stă în putere pentru a fi biruitori, își vor face partea lor, iar lumina lor va străluci în jurul nostru, îndepărtând influența îngerilor răi, care ne înconjoară, și ei vor face în jurul nostru o fortificație ca un zid de foc. -- The Review and Herald, 19 aprilie, 1870.
Noe
Cei care au trăit în zilele lui Noe și Avraam semănau mai mult cu îngerii, ca formă, farmec și tărie. Însă fiecare generație ce urma era tot mai slabă. -- Spiritual Gifts 1:69.
Cu mai mult de o sută de ani înainte de potop, Domnul a trimis un înger la credinciosul Noe pentru a-i aduce la cunoștință că El nu va mai avea îndurare pentru acel neam stricat. Însă El nu voia ca ei să fie în necunoștință de planul Său. El avea să-i dea îndrumări lui Noe și să-l facă un propovăduitor credincios, care să avertizeze lumea de distrugerea care urma să vină, astfel ca locuitorii pământului să nu aibă scuză....
Îngerii au fost trimiși să adune din pădure și din câmp animalele pe care le crease Dumnezeu. -- The Spirit of Prophecy 1:69, 72.
Îngerii au mers înaintea acestor animale și ele i-au urmat două câte două, parte bărbătească și parte femeiască, iar din cele curate câte șapte perechi. -- Spiritual Gifts 3:67.
Totul era acum gata pentru închiderea corăbiei, lucru pe care Noe nu-l putea face din interior. Un înger a fost văzut de către mulțimea batjocoritoare, coborând din cer, îmbrăcat într-o strălucire ca cea a fulgerului. El a închis ușa cea masivă pe dinafară și apoi și-a reluat zborul înapoi la ceruri. -- The Spirit of Prophecy 1:72.
Potopul vine
Fără să țină seama de solemna manifestare a puterii lui Dumnezeu, la care ei [antediluvienii] au fost martori -- felul neobișnuit în care animalele au părăsit pădurile și câmpiile și s-au dus în corabie și îngerul lui Dumnezeu, îmbrăcat în strălucire și cu o înfățișare înfricoșătoare, coborând din cer și închizând ușa -- ei și-au împietrit inimile și au continuat să chefuiască și să se distreze, în ciuda manifestărilor vădite ale puterii divine. Însă în ziua a opta, cerul s-a întunecat.... Ploaia a coborât din nori peste ei. Aceasta era ceva ce ei nu mai văzuseră niciodată.... Furtuna creștea în tărie până ce se părea că apa vine din ceruri în torente puternice.... Jeturi de apă țâșneau din pământ cu o forță de nedescris, aruncând stânci masive la sute de picioare în aer, pentru ca apoi să fie îngropate în pământ....
Violența furtunii a crescut, elementele dezlănțuite ale naturii amestecându-se cu vaietele oamenilor care au disprețuit autoritatea lui Dumnezeu. Copaci, clădiri, stânci și bucăți din pământ erau aruncate în toate direcțiile. Spaima oamenilor și a animalelor era dincolo de orice putință de a fi descrisă. Chiar și Satana, care era silit să stea în mijlocul elementelor dezlănțuite ale naturii s-a temut pentru propria lui existență....
Îngeri care excelează în putere au călăuzit corabia și au ferit-o de rele. Fiecare clipă din timpul acelei furtuni înfricoșătoare, ce a durat patruzeci de zile și patruzeci de nopți, în care corabia a fost păstrată în siguranță, a constituit o minune a puterii Celui atotoputernic. -- The Spirit of Prophecy 1:73, 75.
După potop
Noe și familia lui priveau cu nerăbdare cum scădeau apele. El dorea să poată merge iarăși pe pământ. A trimis un corb care s-a dus și s-a întors la corabie. El n-a putut obține informația pe care a dorit-o și a trimis și un porumbel care, negăsind unde să se oprească, s-a întors și el la corabie. După șapte zile, a trimis din nou porumbelul și când, la întoarcerea acestuia, au văzut frunza de măslin în ciocul lui, a fost mare bucurie în familia celor opt persoane care fuseseră închise în acea corabie atât de mult timp. Din nou, un înger coboară și deschide ușa corăbiei. Noe putea da la o parte acoperișul acesteia, dar nu putea deschide ușa pe care Dumnezeu o închisese. Dumnezeu i-a vorbit lui Noe prin îngerul care a deschis ușa, poruncindu-i familiei lui să iasă afară din corabie și să ia cu ei toate ființele dinăuntrul acestei....
După ce a ieșit din corabie, Noe a privit la animalele puternice și feroce pe care le-a scos afară din corabie și apoi la familia sa care număra opt persoane și s-a înspăimântat că vor fi nimiciți de acele fiare. Însă Domnul a trimis pe îngerul Său la Noe ca să-i spună: „Nu te teme, căci spaima de tine va fi asupra tuturor fiarelor pământului, asupra păsărilor care zboară și asupra peștilor mărilor; toate acestea le-am dat în mâinile tale. Tot ce se mișcă și are viață vi le-am dat ca hrană; toate acestea vi le dau, ca și iarba verde.” -- The Spirit of Prophecy 1:76, 78, 79.
Zidirea Turnului Babel
Unii dintre descendenții lui Noe au decăzut curând.... Unii din ei nu credeau în existența lui Dumnezeu.... Ceilalți credeau că Dumnezeu există. Cei care erau vrăjmași ai lui Dumnezeu erau zilnic mustrați de conversațiile sfinte și viețile neprihănite ale acelora care Îl iubeau pe Dumnezeu, Îl ascultau și-L preamăreau. Cei necredincioși s-au sfătuit și au căzut de acord să se despartă de cei credincioși.... Au călătorit la o anumită distanță de ei și au ales o câmpie întinsă, pe care să locuiască. Și-au construit o cetate și apoi au pus la cale ideea de a construi un turn mare, care să ajungă până la nori, ca să nu mai poată fi împrăștiați.... Ei voiau să-și construiască turnul mai înalt decât înălțimea pe care o atinseseră apele în timpul potopului ... și să fie ca niște dumnezei și să domnească asupra oamenilor....
Ei s-au înălțat mai presus de Dumnezeu. Însă El nu avea să le îngăduie să-și aducă la îndeplinire lucrarea. Ei și-au construit turnul până la o înălțime semeață când Domnul a trimis doi îngeri care i-au încurcat în lucrul lor.... Îngerii le-au încurcat limba.... După aceasta, nu a mai fost armonie în lucrarea lor. Furioși unul pe altul și nefiind în stare să înțeleagă de unde se trage neînțelegerea și acele cuvinte ciudate pe care le rosteau, ei au abandonat lucrul și s-au despărțit unii de alții, împrăștiindu-se pe fața pământului. Până la data aceea, oamenii vorbeau o singură limbă. Un fulger din ceruri, ca un semn al mâniei lui Dumnezeu, a spulberat vârful turnului lor, aruncându-l la pământ. -- The Spirit of Prophecy 1:91-93.