Nașterea lui Moise
Pe măsură ce timpul trecea, [Iosif] marele bărbat căruia Egiptul îi datora atât de mult ... a trecut la odihnă. Și „peste Egipt s-a ridicat un nou împărat, care nu-l cunoștea pe Iosif” ... „și el a spus poporului său: Iată, copiii lui Israel sunt mai mulți și mai puternici decât noi”.... S-au dat porunci ... pentru a-i ucide pe copiii evreilor de parte bărbătească atunci când se nășteau. Satana era autorul acestei dispoziții. El știa că din mijlocul israeliților trebuia să se nască un salvator; și, determinându-l pe împărat să le ucidă copiii, spera să împiedice împlinirea planului divin....
Pe când era în vigoare acest decret, lui Amram și Iochebed li s-a născut un fiu.... Mama a reușit să ascundă copilul [pe Moise] timp de trei luni. Apoi, conștientă că nu-l mai poate ține în siguranță, ea a făcut o bărcuță din papură, pe care a lipit-o cu lut și cu smoală ca să nu pătrundă apa; a pus pruncul în ea și i-a dat drumul pe râu, printre stânjeneii de baltă și trestiile de pe marginea acestuia. Ea nu a îndrăznit să rămână acolo, ca să-l păzească, pentru a nu pune în pericol viața copilului și propria ei viață; însă sora copilului, Maria, a rămas prin preajmă, veghind cu nerăbdare să vadă ce se va întâmpla cu frățiorul ei. Mai erau și alții care vegheau. Rugăciunile arzătoare ale mamei încredințaseră copilul în grija lui Dumnezeu; iar îngeri nevăzuți pluteau deasupra adăpostului său umil. Îngerii au călăuzit-o pe fiica lui Faraon într-acolo. Curiozitatea ei a fost stârnită de acel coșuleț mic și când a văzut copilașul cel frumos din el, și-a dat seama de îndată despre ce este vorba. Lacrimile copilului i-au trezit milă și ... ea s-a hotărât să-l salveze; ea îl va înfia ca să fie fiul ei. -- Patriarchs and Prophets, 241-243.
Bătrânii lui Israel au fost înștiințați de către îngeri că timpul eliberării lor era aproape și că Moise era bărbatul pe care Dumnezeu avea să-l folosească pentru a îndeplini această lucrare. Îngerii i-au spus și lui Moise că Iehova l-a ales pe el pentru a izbăvi din robie pe poporul lui. Gândindu-se că ei aveau să-și dobândească libertatea prin forța armelor, Moise se aștepta să conducă oștirea evreilor împotriva armatelor Egiptului. -- Patriarchs and Prophets, 245.
Moise a rămas la curte până la patruzeci de ani.... Într-o zi, pe când se plimba, văzând că un egiptean lovea pe un evreu, s-a repezit și l-a ucis pe egiptean ... și a îngropat degrabă trupul în nisip ... [Moise] a fugit în Arabia.... După o vreme, Moise s-a căsătorit cu una din fetele lui Ietro; și acolo, slujind socrului său ca păzitor al turmelor, a rămas patruzeci de ani. -- Patriarchs and Prophets, 246, 247.
Moise în Madian
Dacă ochii lui [Moise] ar fi putut fi deschiși, el ar fi putut vedea solii lui Dumnezeu, îngerii cei curați și sfinți aplecându-se cu iubire asupra lui, revărsându-și lumina asupra lui. -- The Signs of the Times, 19 februarie, 1880.
În timp ce își vedea de lucrul lui, el [Moise] a văzut un tufiș, ramuri, frunze și trunchi, arzând cu totul, dar care nu se mistuia. El s-a apropiat mai mult, ca să vadă priveliștea aceea minunată, când o voce i s-a adresat din mijlocul rugului. Era glasul lui Dumnezeu. El fusese Acela care, ca înger al legământului, se descoperise părinților săi în vremurile trecute. Moise a început să tremure, fiind cuprins de spaimă când Domnul l-a strigat pe nume. Cu buzele tremurânde, el a răspuns: „Iată-mă”. El fusese avertizat să nu se adreseze Creatorului său într-un mod nepotrivit: „Scoate-ți încălțămintele din picioare, căci locul pe care calci este un pământ sfânt”. „Moise și-a ascuns fața; căci se temea să privească pe Dumnezeu”. -- The Signs of the Times, 26 februarie, 1880.
Împreună cu soția sa și cu copiii, Moise a plecat în călătorie [către Egipt].... Pe acest drum, pornind din Madian, Moise a primit o avertizare uimitoare și înfricoșătoare cu privire la voința Domnului. I s-a înfățișat un înger, într-un mod înspăimântător, ca și când avea de gând să-l nimicească pe dată. Nu i-a fost dată nici o explicație; însă Moise și-a adus aminte că a nesocotit una din cerințele lui Dumnezeu; cedând puterii de convingere a soției sale, el a neglijat să aducă la îndeplinire ritualul circumciziunii fiului său mai mic. El nu se conformase condiției în virtutea căreia copilul său putea beneficia de binecuvântările legământului lui Dumnezeu cu Israel.... Sefora, temându-se că soțul ei va fi ucis, a îndeplinit ea însăși acel ritual și îngerul l-a lăsat apoi pe Moise să-și continue călătoria. În misiunea lui înaintea lui Faraon, Moise avea să se afle într-o poziție ce implica un mare pericol; viața lui putea fi apărată numai prin protecția sfinților îngeri. Dacă ar fi neglijat datoriile care îi erau cunoscute, el nu avea să fie în siguranță; căci n-ar mai fi putut fi apărat de îngerii lui Dumnezeu. -- Patriarchs and Prophets, 255, 256.
Aaron, fiind înștiințat de îngeri, a plecat să-și întâmpine fratele, de care fusese despărțit atât de mult timp; s-au întâlnit în pustiu, lângă Horeb.... Împreună au călătorit spre Egipt; iar când au ajuns în ținutul Gosen, ei i-au adunat pe bătrânii lui Israel. -- Patriarchs and Prophets, 257.
Plăgile asupra Egiptului
Moise și Aaron au fost reprezentanții lui Dumnezeu în fața unui împărat obraznic și sfidător și a unor preoți nepocăiți, împietriți în răzvrătire, care s-au aliat cu îngerii cei răi. Faraon și mai marii Egiptului nu erau în necunoștință de cauză cu privire la guvernarea înțeleaptă a lui Dumnezeu. O lumină strălucitoare lumina prin veacuri, arătând spre Dumnezeu, spre guvernarea Lui dreaptă și spre cerințele Legii Sale. Iosif și copiii lui Israel din Egipt le făcuseră cunoscută cunoștința de Dumnezeu. Chiar după ce poporul lui Israel a fost adus în robia egiptenilor, nu toți erau priviți ca sclavi. Mulți erau așezați în poziții importante și aceștia erau martori pentru Dumnezeu. -- The Youth’s Instructor, 8 aprilie 1897.
Satana ... știa foarte bine că Moise fusese ales de Dumnezeu pentru a rupe jugul robiei ce-i apăsa pe copiii lui Israel.... El s-a consultat cu îngerii lui în vederea îndeplinirii unei lucrări care să aibă un dublu scop: 1. Să distrugă influența lucrării făcute de Dumnezeu prin slujitorul Său Moise, lucrând prin agenții săi, contrafăcând astfel lucrarea autentică a lui Dumnezeu. 2. Să exercite influență prin lucrarea sa, făcută prin intermediul vrăjitorilor, care avea să continue de-a lungul veacurilor și să distrugă în mintea multora credința adevărată în minunile puternice și lucrările îndeplinite de Domnul Hristos când El avea să vină în această lume. -- Testimonies for the Church 1:291.
Moise și Aaron au intrat în coridoarele casei regale a împăratului Egiptului.... Acolo, înaintea monarhului celei mai puternice împărății care exista atunci, stăteau cei doi reprezentanți ai neamului înrobit, pentru a repeta porunca de la Dumnezeu în vederea eliberării lui Israel. Împăratul a cerut o minune, ca dovadă a trimiterii lor divine.... Aaron a luat acum toiagul și l-a aruncat înaintea lui Faraon. Acesta s-a făcut șarpe. Împăratul a trimis după „înțelepți și vrăjitori” care „și-au aruncat și ei toiegele lor și s-au făcut șerpi; însă toiagul lui Aaron a înghițit toiegele lor”....
În realitate, vrăjitorii nu au făcut ca toiegele lor să se prefacă în șerpi; ci prin magie, înfăptuită de marele înșelător, ei au putut da această iluzie. Nu era în puterea lui Satana să transforme toiegele în șerpi vii. Prințul răului, deși poseda toată înțelepciunea și puterea unui înger căzut, nu avea puterea de a crea sau de a da viață; aceasta este o prerogativă ce aparține numai lui Dumnezeu.
Satana a făcut însă tot ce i-a stat în putere, el a înfăptuit o contrafacere. Pentru ochii oamenilor, toiegele au fost schimbate în șerpi.... Nimic din înfățișarea acestora nu se deosebea de șarpele făcut de Moise. Deși Domnul făcuse ca șarpele real să-i înghită pe cei falși, chiar și acest lucru a fost privit de Faraon nu ca o lucrare a puterii lui Dumnezeu, ci ca rezultat a unei magii superioare celei a slujitorilor săi.
Faraon dorea să-și justifice încăpățânarea împotrivindu-se poruncii divine și, prin aceasta, el căuta un pretext ca să nesocotească minunile pe care Dumnezeu le făcuse prin Moise. Satana i-a dat exact ce voia. Prin lucrarea pe care a făcut-o prin vrăjitori, el a făcut să apară înaintea egiptenilor că Moise și Aaron erau doar niște magicieni și vrăjitori și că solia pe care o aduseseră nu putea să pretindă că vine din partea unei ființe superioare. În felul acesta, prin contrafacerea sa, Satana și-a atins scopul de a-i încăpățâna pe egipteni în răzvrătirea lor și de a-l face pe Faraon să-și împietrească inima și să nu se lase înduplecat. Satana spera, de asemenea, să slăbească credința lui Moise și a lui Aaron în originea divină a misiunii lor. -- Patriarchs and Prophets, 263, 264.
Când se făceau minuni înaintea împăratului, Satana le contrafăcea influența și îl împiedica pe Faraon să recunoască supremația lui Dumnezeu și să asculte de porunca Lui. Satana și-a folosit toată puterea pentru a contraface lucrarea lui Dumnezeu și a se împotrivi voinței Lui. Singurul rezultat a fost acela că s-a pregătit calea pentru manifestări și mai mari ale puterii și slavei divine și de a face și mai vădit, atât pentru israeliți, cât și pentru tot Egiptul, existența și suveranitatea adevăratului și viului Dumnezeu. -- Patriarchs and Prophets, 334.
Furtuna [a șaptea plagă] a venit a doua zi așa cum fusese prezis -- tunete și grindină amestecată cu foc -- și a distrus aproape toată iarba, a frânt toți copacii și a lovit oamenii și animalele. Până acum, nu fuseseră atinse viețile egiptenilor, însă acum moartea și pustiirea au rămas în urma îngerului nimicitor. Numai ținutul Gosen a fost cruțat. -- The Signs of the Times 18 martie, 1880.
Domnul a dat prin Moise instrucțiuni copiilor lui Israel, legate de plecarea lor din Egipt și în special cu privire la apărarea în fața judecății ce avea să vină. Fiecare familie, singură sau împreună cu altele, trebuia să junghie un miel sau un ied „fără cusur” și cu un mănunchi de isop să stropească „cei doi stâlpi ai ușii și pragul de sus al casei”, astfel încât îngerul nimicitor, care avea să vină la miezul nopții, să nu intre în acea locuință....
Domnul spusese: „Voi trece prin țara Egiptului în această noapte și voi lovi pe toți întâii născuți ai țării.... Iar sângele trebuie să fie pentru voi un semn asupra caselor în care vă aflați; și când voi vedea sângele, voi trece mai departe și plaga nu vă va atinge și nu vă va nimici.” -- Patriarchs and Prophets, 274.
Copiii lui Israel au urmat îndrumările date lor de Dumnezeu; și în timp ce îngerul morții trecea din casă în casă printre egipteni, ei toți erau gata pregătiți pentru călătorie. -- The Spirit of Prophecy 1:204.
La miezul nopții, aproape toate casele egiptenilor au fost trezite din somn de strigăte de durere. Se temeau că vor muri cu toții. Ei și-au amintit de strigătele de jale și durere, auzite de la evrei datorită decretului inuman al împăratului cel tiran de a-i ucide pe toți pruncii lor de parte bărbătească de îndată ce s-au născut. Egiptenii nu au putut vedea îngerul însărcinat cu răzbunarea care a pătruns în fiecare casă și a lovit cu moartea, însă ei știau că Dumnezeul evreilor îi făcuse să sufere același chin pe care ei îl produseseră acestora. -- The Youth’s Instructor, 1 mai, 1873.
Hristos, Conducătorul invizibil
În Egipt s-a răspândit vestea că poporul Israel ... se grăbea spre Marea Roșie.... Faraon și-a adunat forțele ... [și], însoțit de oamenii mari ai regatului său, s-a așezat în fruntea armatei atacatoare.
Evreii tăbărâseră lângă mare.... Deodată, ei au văzut la distanță armuri strălucitoare și care de luptă în mișcare, ce indicau avangarda unei mari oștiri.... Spaima a umplut inimile lui Israel. Unii au strigat către Domnul, însă cei mai mulți au alergat la Moise cu plângerile lor.... Răspunsul său calm și plin de siguranță către popor a fost: „Nu vă temeți, stați liniștiți și veți vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul”....
Minunatul stâlp de nor fusese urmat ca semn de la Dumnezeu pentru a merge înainte; însă acum ei se întrebau între ei dacă acesta nu prezicea cumva o mare nenorocire; căci nu-i condusese acesta pe partea care nu trebuia a muntelui, de unde nu aveau scăpare? În felul acesta, îngerul lui Dumnezeu s-a înfățișat în mintea lor confuză ca un vestitor de nenorocire.
Însă acum, când oștirea egipteană se apropia de ei, așteptându-se să facă din ei o pradă ușoară, stâlpul de nor s-a ridicat maiestuos spre ceruri, a trecut deasupra israeliților și a coborât între ei și armatele egiptenilor. Un zid de întuneric s-a pus între urmăritori și urmăriți. Egiptenii nu mai puteau vedea tabăra evreilor și au fost obligați să se oprească. Însă pe măsură ce întunericul nopții se adâncea, zidul de nor a devenit o lumină mare pentru evrei, inundându-le întreaga tabără cu o strălucire ca în timpul zilei.
Apoi speranța a revenit în inimile poporului Israel. Și Moise și-a ridicat glasul spre Domnul: „Domnul a zis lui Moise: ... Spune copiilor lui Israel să meargă înainte. Tu ridică-ți toiagul, întinde-ți mâna spre mare și despic-o: și copiii lui Israel vor trece prin mijlocul mării ca pe uscat”....
„Egiptenii i-au urmărit și au intrat după ei în mijlocul mării, chiar și toți caii lui Faraon și călăreții lui. În straja dimineții, Domnul, din stâlpul de nor și de foc, S-a uitat spre tabăra egiptenilor și a aruncat învălmășeală în tabăra egiptenilor”. -- Patriarchs and Prophets, 283-287.
Îngerii lui Dumnezeu au trecut prin oștirea lor și le-au scos roțile de la care. -- The Spirit of Prophecy 1:209.
Egiptenii au fost cuprinși de confuzie și spaimă.... Ei au încercat să se retragă și să fugă înspre țărmul pe care-l părăsiseră. Însă Moise și-a întins toiagul și apele care erau îngrămădite, șuierând și mugind, gata să-și apuce prada, s-au aruncat laolaltă și au înghițit armata egipteană în adâncurile lor întunecoase. -- Patriarchs and Prophets, 287.
Conducătorul [israeliților] era un general de armată puternic. Îngerii Săi, care Îi îndeplinesc porunca, au mers pe marginea armatelor imense ale lui Israel și nu li se putea face nici un rău. Israel era în siguranță.... Apoi, a urmat cântarea sfântă de biruință, condusă de Maria. -- The Review and Herald, 1 iunie, 1897.
Isus era îngerul învăluit în stâlpul de nor ziua și în stâlpul de foc noaptea. -- The Review and Herald, 17 iunie, 1890.