Adevărul despre îngeri

Îngerii în pelerinajele israeliților prin pustie

Domnul Hristos a fost îngerul rânduit de Dumnezeu să meargă înaintea lui Moise în pustie, conducându-i pe israeliți în călătoriile lor spre țara Canaanului. -- The Review and Herald, 6 mai, 1875.

Pe toată calea pe care i-a călăuzit Dumnezeu, ei [israeliții] au găsit apă ca să-și potolească setea, pâine din ceruri ca să-și potolească foamea și pace și siguranță sub norul umbros ziua și stâlpul de foc noaptea. Îngerii le slujeau în timp ce urcau înălțimile stâncoase sau mergeau pe cărările aspre ale pustiei. -- The Signs of the Times, 21 octombrie, 1880.

Dumnezeu și-a manifestat grija Lui cea mare și dragostea Lui față de copiii Săi, trimițându-le pâine din ceruri. „Omul a mâncat hrana îngerilor”; adică hrana dată lor de către îngeri. -- The Spirit of Prophecy 1:226.

Israel la Sinai

Și acum, înaintea lor, în solemnă maiestate, Muntele Sinai își înălța fața lui măreață. Stâlpul de nor a rămas pe vârful lui, iar poporul și-a întins corturile pe câmpia de la poalele acestuia. Aici avea să le fie așezământul timp de aproape un an. În timpul nopții, stâlpul de foc îi asigura de protecția divină și, în timp ce ei erau cufundați în somn adânc, pâinea din cer cobora ușor asupra taberei....

Curând, după tăbărârea la Sinai, Moise a fost chemat pe munte să se întâlnească cu Dumnezeu. Singur, el a urcat poteca colțuroasă și abruptă și s-a apropiat de norul ce indica locul prezenței lui Iehova. Israel avea să fie luat acum într-o relație strânsă și deosebită cu Cel Preaînalt....

Vorbind din întunericul care Îl învăluia, în timp ce stătea pe munte, înconjurat de o suită de îngeri, Domnul și-a făcut cunoscută Legea Sa.... Acum urmau să fie făcute aranjamentele necesare pentru întemeierea națiunii alese, avându-L ca Rege pe Iehova. -- Patriarchs and Prophets, 301, 303, 304, 312.

„Să-Mi facă un locaș sfânt”

În timpul primei sale șederi pe munte, Moise a primit îndrumări pentru construirea unui sanctuar în care prezența divină avea să se manifeste în mod special. „Să-Mi facă un locaș sfânt și Eu voi locui în mijlocul lor”, aceasta a fost porunca lui Dumnezeu. -- Patriarchs and Prophets, 313.

Clădirea [cortul întâlnirii] era împărțită în două încăperi, printr-o perdea bogată și frumos lucrată, prinsă de stâlpi poleiți cu aur; iar o perdea asemănătoare închidea intrarea în prima încăpere. Acestea, ca și acoperământul dinăuntru, care forma tavanul, erau din culorile cele mai splendide, albastru, purpuriu și cărămiziu, aranjate frumos, iar în țesătură erau cusuți cu fire de aur și argint heruvimi, reprezentând oastea îngerească, ce este în legătură cu lucrarea din sanctuarul ceresc și care sunt duhuri slujitoare, ce slujesc poporului lui Dumnezeu de pe pământ. -- Patriarchs and Prophets, 347.

După ce construirea cortului întâlnirii a fost terminată, Moise a cercetat toată lucrarea și a comparat-o cu modelul și îndrumările pe care le primise de la Dumnezeu și a văzut că fiecare parte a acestuia era conform modelului; și el a binecuvântat poporul. Dumnezeu i-a dat lui Moise un model pentru chivot, cu îndrumări speciale, legate de felul cum să-l facă. Chivotul urma să conțină tablele de piatră, pe care Dumnezeu a imprimat cu propriul Lui deget Cele Zece Porunci. Avea forma unei lăzi și era acoperit pe dinafară și pe dinăuntru cu aur. Era împodobit cu cununi de aur, de jur împrejur, în partea de sus.

Capacul acestei lăzi sfinte era tronul harului, făcut din aur masiv. La fiecare dintre capetele tronului harului, era așezat un heruvim din aur masiv, curat. Fețele lor erau întoarse unul spre celălalt și ei priveau cu respect în jos spre tronul harului, reprezentându-i pe toți îngerii cerului care privesc cu interes și respect Legea lui Dumnezeu, așezată în chivotul sanctuarului din ceruri. Acești heruvimi aveau aripi. O aripă a fiecăruia dintre îngeri era întinsă înainte, în timp ce cealaltă aripă a fiecărui înger le acoperea chipul.

Chivotul sanctuarului pământesc era după modelul adevăratului chivot din ceruri. Acolo, alături de chivotul ceresc, stăteau îngerii vii, la fiecare capăt al chivotului, fiecare umbrind cu o aripă tronul harului, fiind întinsă înainte și în sus, în timp ce celelalte aripi sunt îndoite deasupra chipurilor lor, în semn de respect și umilință. -- The Spirit of Prophecy 1:272.

Deasupra tronului harului se afla șechina, manifestarea prezenței divine; iar dintre heruvimi, Dumnezeu Își făcea cunoscută voia Sa. Din când în când, marelui preot îi erau transmise solii din ceruri, printr-un glas din nor. -- Patriarchs and Prophets, 349.

Când Domnul nu răspundea printr-un glas, El făcea ca raze sfinte de lumină și slavă să zăbovească asupra părții din dreapta chivotului, în semn de aprobare sau favoare. Dacă cererile lor erau refuzate, un nor se așeza asupra părții stângi. -- The Spirit of Prophecy 1:399.

Prin Domnul Hristos avea să fie îndeplinit planul pentru care cortul întâlnirii era un simbol -- acea clădire plină de slavă, cu ziduri de aur strălucitor, reflectând în culorile curcubeului perdelele lucrate cu heruvimi, cu mireasma tămâiei care ardea continuu, pătrunzând peste tot, cu preoții îmbrăcați într-un alb fără pată, și în taina adâncă a locului dinăuntru, deasupra tronului harului, între chipurile îngerilor aplecați în închinare, slava Celui Preasfânt. În toate, Dumnezeu dorea ca poporul Său să citească planul Său pentru sufletul omenesc. Era același plan pe care, cu mult după aceea, avea să-l prezinte apostolul Pavel, vorbind prin Duhul Sfânt: „Nu știți că voi sunteți templul lui Dumnezeu și că Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi?” -- Education 36.

Chiar la poalele muntelui Sinai, Satana a început să-și pună în aplicare planurile sale de a răsturna Legea lui Dumnezeu, ducând mai departe aceeași lucrare pe care a început-o în ceruri. În timpul celor patruzeci de zile cât Moise a fost pe munte cu Dumnezeu, Satana a fost ocupat, îndemnând la îndoială, apostazie și răzvrătire. În timp ce Dumnezeu scria Legea Sa, pe care să o dea poporului legământului Său, israeliții, tăgăduindu-și credincioșia față de Iehova, cereau dumnezei de aur!...

Întregul Univers fusese martor al scenelor de la Sinai. În manifestarea celor două conduceri, s-a văzut contrastul dintre guvernarea lui Dumnezeu și cea a lui Satana. Din nou, locuitorii fără păcat ai celorlalte lumi priveau urmările apostaziei lui Satana și felul guvernării pe care el ar fi stabilit-o în ceruri, dacă i s-ar fi îngăduit să aibă stăpânire. -- Patriarchs and Prophets, 335, 336.

Ne minunăm noi de faptul că „slava desăvârșită”, reflectată de la Cel Atotputernic, strălucea pe fața lui Moise cu atâta măreție, încât poporul nu o putea privi? Amprenta lui Dumnezeu era asupra lui, făcându-l să apară ca un înger strălucitor de la tron. -- Testimonies for the Church 4:533.

În timpul călătoriilor lor, în timp ce ei [israeliții] s-au plâns de greutățile de pe cale și au murmurat împotriva conducătorilor lor, Moise le spusese: „Nemulțumirile voastre sunt împotriva lui Dumnezeu. Nu eu, ci Dumnezeu a lucrat izbăvirea voastră”. Însă cuvintele lui pripite în fața stâncii: „Vom putea noi oare să vă scoatem apă” erau de fapt o admitere a acuzației lor.... Domnul avea să îndepărteze pentru totdeauna gândul acesta, din mintea lor, interzicându-i lui Moise să intre în țara făgăduită. Aici era o dovadă de netăgăduit a faptului că nu Moise era conducătorul lor, ci Îngerul cel puternic căruia Domnul Îi spusese: „Iată, Eu trimit un Înger înaintea ta, ca să te ocrotească pe drum și să te ducă în locul pe care l-am pregătit. Fii cu ochii în patru înaintea lui și ascultă glasul Lui ... căci Numele Meu este în El.” -- Patriarchs and Prophets, 419.

Moartea și învierea lui Moise

Moise s-a întors de la adunare și, în liniște și singur, și-a început drumul spre culmea muntelui.... Pe înălțimea aceea solitară, el a stat și a privit cu ochi limpezi, priveliștea care se desfășura înaintea lui. -- Patriarchs and Prophets, 471.

Nu a fost voia lui Dumnezeu ca oricine să urce cu Moise pe vârful Pisga. Acolo, el a stat, pe un pisc înalt al vârfului Pisga, în prezența lui Dumnezeu și a îngerilor cerești. -- Spiritual Gifts 4a:57.

Îngerii i-au descoperit, de asemenea, lui Moise că, deși el s-a căit pentru că a păcătuit și nu putea intra în țara făgăduită și, deși avea simțământul că el îi făcuse pe copiii lui Israel să păcătuiască, totuși, păcatul lor, spiritul lor de murmurare și plângere, a fost acela care l-a făcut să se abată de la ceea ce este drept și să comită un păcat care să-l oprească de a păși în țara făgăduită. Îngerii i-au spus că nu el suferea cel mai mult, nu el simțea în inima sa cel mai mult adâncimea păcatului lor, ci Hristos, conducătorul lor invizibil, Acela împotriva căruia păcătuiseră ei....

Solii cerești s-au referit, de asemenea, la jertfele care preînchipuiau crucificarea Domnului Hristos și au prezentat în fața minții lui Moise evenimentele care aveau să aibă loc în viitor.... Când i-a fost prezentată lui Moise răstignirea, ce scenă trebuie să fi fost pe vârful Pisga!... El a văzut desfășurându-se în fața lui scene care arătau suferințele Îngerului care îl condusese pe Israel prin pustie, călăuzindu-l în pelerinajul lui din Egipt spre Canaan.... Când a privit înălțarea Mântuitorului și a văzut că el însuși avea să fie unul din cei care aveau să-L însoțească pe Mântuitorul și să-I deschidă porțile cele veșnice, ce schimbare s-a produs pe fața lui!...

El a văzut pământul curățit prin foc de orice urmă de păcat, de orice consecință a păcatului, refăcut și dat sfinților în stăpânire pentru totdeauna ... și când Moise privea această scenă, fața lui exprima bucurie și mulțumire. El a putut înțelege forța tuturor îngerilor, descoperită lui. El a înțeles întreaga scenă așa cum i-a fost prezentată. -- Manuscript Releases 10:151, 152, 154, 155, 159.

După ce a văzut, spre mulțumirea lui, Canaanul, el s-a întins ca un viteaz obosit, să se odihnească. Somnul l-a cuprins, dar a fost somnul morții. Îngerii i-au luat trupul și l-au îngropat în vale. Israeliții nu au putut găsi niciodată locul în care a fost îngropat el....

Satana tresălta pentru că a avut succes în a-l face pe Moise să păcătuiască împotriva lui Dumnezeu. Pentru păcatul lui, Moise a ajuns sub stăpânirea morții. Dacă ar fi continuat cu credincioșie și viața lui nu ar fi fost atinsă de acel păcat, prin faptul că nu I-a adus lui Dumnezeu slavă pentru scoaterea apei din stâncă, el ar fi intrat în țara făgăduită și ar fi fost mutat la cer fără să vadă moartea. Mihail, sau Hristos, împreună cu îngerii care l-au îngropat pe Moise, s-au coborât din ceruri, după ce el stătuse în mormânt puțin timp, și l-au înviat. -- Spiritual Gifts 4a:57, 58.

Puterea mormântului nu fusese sfărâmată niciodată și pe toți care se aflau în mormânt, el [Satana] îi pretindea drept captivi ai lui, ca să nu fie niciodată eliberați din acea închisoare neagră a morții. Pentru prima dată, Domnul Hristos avea să dea viață unuia care murise. Când Prințul vieții împreună cu îngerii s-au apropiat de mormânt, Satana s-a înspăimântat că își pierde stăpânirea. Împreună cu îngerii săi cei răi, el a stat acolo ca să împiedice pătrunderea în teritoriul pe care îl pretindea ca fiind al lui. -- Patriarchs and Prophets, 478.

Când Domnul Hristos și îngerii s-au apropiat de mormânt, Satana și îngerii lui au apărut la mormânt, păzind trupul lui Moise ca să nu fie luat. În timp ce Hristos și îngerii Lui se apropiau, Satana se împotrivea apropierii lor, dar a fost silit de slava și puterea Domnului Hristos și a îngerilor Săi să dea înapoi. Satana pretindea trupul lui Moise datorită acelui singur păcat al său; însă Domnul l-a dat cu blândețe pe mâna Tatălui Său, zicând: „Domnul să te mustre”. Domnul Hristos i-a spus lui Satana că El știa că Moise se pocăise cu umilință de acea singură greșeală a sa și că pe caracterul său nu se afla nici o pată, iar numele său stă imaculat în cărțile cu rapoarte din ceruri. Apoi, Domnul Hristos a înviat trupul lui Moise. -- Spiritual Gifts 4a:58.

Balaam, un profet care a mers pe un drum greșit

Dumnezeu S-a înfățișat lui Balaam în timpul nopții, prin unul din îngerii Lui și l-a întrebat: „Cine sunt oamenii aceștia pe care-i ai la tine?” Și Balaam i-a spus lui Dumnezeu: „Balac, fiul lui țipor, regele Moabului, a trimis după mine, să-mi zică: «Iată, un popor a ieșit din Egipt ... vino și blestemă-l ... și Dumnezeu i-a spus lui Balaam: „Să nu te duci cu ei. Să nu blestemi poporul acela; căci este binecuvântat”. Îngerul îi spune lui Balaam că poporul Israel este condus sub steagul Dumnezeului cerurilor; și nici un blestem din partea omului nu poate împiedica mersul lui înainte.

Dimineața, el [Balaam] s-a trezit și le-a spus, fără tragere de inimă, acelor bărbați, să se întoarcă la Balac, căci Domnul nu îngăduie ca el să meargă cu ei. Atunci Balac a trimis alte căpetenii, ... care ocupau o poziție mai înaltă decât solii trimiși înainte; și, de data aceasta, chemarea lui Balac a fost mai urgentă: „Nu mai pune piedici și vino la mine; căci îți voi da multă cinste. Și Balaam a răspuns și a zis slujitorilor lui Balaam: «Să-mi dea Balac chiar și casa lui plină de argint și de aur, și tot n-aș putea să fac nici un lucru, fie mic, fie mare, împotriva poruncii Domnului, Dumnezeului meu».” -- Spiritual Gifts 4a:44.

Pentru a doua oară, Balaam a fost pus la încercare.... El dorea mult de tot să poată satisface cererea regelui; și deși voia lui Dumnezeu îi fusese în mod clar făcută cunoscută, el i-a îndemnat pe soli să mai zăbovească, ca să mai poată vorbi cu Domnul; ca și când Cel Infinit ar fi fost un om care să fie convins. -- Patriarchs and Prophets, 440.

Un înger a fost trimis la Balaam, ca să-i spună: „Dacă bărbații vin să te cheme, scoală-te și du-te cu ei; dar să faci numai ce-ți voi spune.” -- The Spirit of Prophecy 1:321.

Balaam primise îngăduința de a merge cu solii din Moab, dacă ei aveau să vină dimineața ca să-l cheme. Însă supărați din cauza acestei întârzieri și așteptându-se la un alt refuz, ei s-au pregătit de călătorie înapoi spre casă, fără să se mai consulte cu el. Acum, fuseseră îndepărtate toate scuzele pentru satisfacerea cererii lui Balac. Însă Balaam era hotărât să-și asigure răsplata; și luându-și animalul pe care era obișnuit să călătorească, a pornit la drum. El se temea că îngăduința divină putea fi retrasă chiar și acum și s-a grăbit tare, nerăbdător ca nu cumva să scape câștigarea mult râvnitei răsplăți. -- Patriarchs and Prophets, 441.

Mânia lui Dumnezeu s-a aprins împotriva lui Balaam pentru nebunia lui de a se fi încumetat împotriva Cerului și „Îngerul Domnului S-a așezat în drum ca să i se împotrivească”. Animalul, văzând solul ceresc, pe care stăpânul nu-l vedea, s-a întors din drum ca să meargă pe câmp. Cu lovituri pline de cruzime, Balaam a readus înapoi animalul, pe cărare; însă îngerul a apărut din nou, într-un loc înconjurat de ziduri, iar animalul, încercând să ocolească acel chip amenințător, a strâns piciorul călărețului de zid. -- The Signs of the Times, 25 noiembrie, 1880.

Furia lui Balaam era fără margini și și-a lovit animalul cu bățul cu mai multă cruzime ca înainte. Dumnezeu a deschis acum gura acestuia și, prin „măgărița ce a vorbit cu glas de om”, El „a pus frâu nebuniei proorocului”. 2 Petru 2, 16. Ce ți-am făcut, a spus aceasta, „de m-ai bătut de trei ori?”

Furios că a fost împiedicat în acest fel în călătoria lui, Balaam a răspuns animalului ca și când s-ar fi adresat unei ființe inteligente: „Pentru că ți-ai bătut joc de mine. Dacă aș avea o sabie în mână, te-aș ucide pe loc.”...

Ochii lui Balaam au fost deschiși acum și el a văzut pe îngerul lui Dumnezeu stând cu sabia scoasă, gata să-l omoare. Cu groază „el și-a plecat capul și s-a aruncat cu fața la pământ. Îngerul i-a spus: De ce ți-ai bătut măgărița de trei ori? Iată, Eu am ieșit ca să-ți stau împotrivă, căci drumul pe care mergi este un drum care duce la pierzare, înaintea Mea; măgărița M-a văzut și s-a abătut de trei ori dinaintea Mea; dacă nu s-ar fi abătut dinaintea Mea, pe tine te-aș fi omorât.”...

Privind mesagerul ceresc, Balaam a exclamat cu groază: „Am păcătuit; căci nu știam că Te-ai așezat înaintea mea în drum; și acum, dacă nu găsești că e bine ce fac, mă voi întoarce”. -- Patriarchs and Prophets, 442, 443.

După ce îngerul l-a avertizat pe Balaam în acel mod impresionant, să nu satisfacă cererea moabiților, el i-a îngăduit să-și continue călătoria....

Balac s-a întâlnit cu Balaam și l-a întrebat de ce a zăbovit să vină când a trimis după el ... Balaam a răspuns: Iată, am venit la tine. Apoi, i-a spus că el nu are putere să spună nimic. Cuvântul pe care i-l va da Dumnezeu, pe acela îl va rosti și nu altceva. Balaam a poruncit să se aducă jertfele conform ritualurilor religioase. Dumnezeu a trimis pe îngerul Său la Balaam, ca să-i transmită cuvintele pe care să le rostească, așa cum făcuse în vremea când Balaam fusese cu totul devotat slujirii lui Dumnezeu. „Și Domnul a pus cuvinte în gura lui Balaam ... și el și-a rostit proorocia și a zis: «Balac, regele Moabului, m-a adus din Aram, spunând: Vino, blestemă pe Iacov și defaimă pe Israel! Cum să blestem eu pe cine nu a blestemat Dumnezeu? Sau cum să defaim eu pe cine nu a defăimat Dumnezeu?»”...

Balac era dezamăgit și furios. El a exclamat: „Ce mi-ai făcut? Eu te-am chemat ca să blestemi pe dușmanii mei și iată, tu i-ai binecuvântat”. Balac crede că înfățișarea grandioasă a israeliților în corturile lor ... a fost aceea care l-a împiedicat să-i blesteme. El gândește că, dacă îl va duce ... într-un loc unde Israel să nu apară cu acest avantaj, va putea obține blestemul de la Balaam. Din nou, la țofim.... Balaam aduce arderi de tot și apoi merge el însuși să vorbească cu îngerul lui Dumnezeu. Și îngerul i-a spus lui Balaam ce să spună. -- The Spirit of Prophecy 1:322-324.

Iosua îl conduce pe Israel în Canaan

Israeliții l-au jelit mult pe [Moise], conducătorul lor dispărut, și au consacrat treizeci de zile de servicii speciale în cinstea memoriei lui.... Iosua era acum conducătorul recunoscut al lui Israel....

S-au dat porunci pentru înaintare.... Părăsind locul unde tăbărâseră ... oștirea a coborât la marginea Iordanului. -- Patriarchs and Prophets, 481, 483.

Patru îngeri cerești însoțeau întotdeauna chivotul lui Dumnezeu în toate călătoriile, pentru a-l feri de orice primejdie și pentru a îndeplini orice misiune ce li s-ar fi cerut cu privire la chivot. Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu, urmat de îngeri cerești, mergea înaintea chivotului când acesta a ajuns la Iordan; și apele s-au dat la o parte în prezența Sa. Domnul Hristos și îngerii au stat lângă chivot, iar preoții au stat în albia râului până ce a trecut Iordanul tot Israelul. -- The Spirit of Prophecy 1:399.

Dacă ochii lui Iosua ar fi fost deschiși ... și dacă el ar fi putut suporta acea priveliște, ar fi văzut îngerii Domnului tăbărâți în jurul copiilor lui Israel; căci armata instruită a cerului venise să lupte pentru poporul lui Dumnezeu, iar Căpetenia oștirii Domnului era acolo pentru a comanda. -- The Review and Herald, 19 iulie, 1892.

Când Iosua s-a retras din mijlocul armatelor lui Israel spre a se ruga, pentru ca prezența specială a lui Dumnezeu să-l însoțească, el a văzut un bărbat de statură falnică, îmbrăcat ca un războinic, cu sabia în mâna sa.... Acesta nu era un înger obișnuit. Era Domnul Isus Hristos, Acela care îi condusese pe evrei prin pustie, învăluit în stâlpul de foc noaptea și în stâlpul de nor ziua. Locul a fost sfințit prin prezența Sa, de aceea lui Iosua i-a fost poruncit să-și scoată încălțămintea din picioare. -- Spiritual Gifts 4a:61.

Plin de teamă sfântă, Iosua a căzut cu fața la pământ și s-a închinat, apoi a auzit asigurarea: „Iată, dau în mâinile tale Ierihonul și pe împăratul lui, pe vitejii lui ostași” și a primit instrucțiuni legate de felul cum să cucerească cetatea. -- Patriarchs and Prophets, 488.

Căpetenia oștirii Domnului nu S-a descoperit întregii adunări. El a comunicat numai cu Iosua, care a relatat evreilor întrevederea sa cu acesta. Depindea de ei dacă aveau să creadă sau să se îndoiască de cuvintele lui Iosua, de a urma poruncile date de el în numele Căpeteniei oștirii Domnului sau să se răzvrătească împotriva îndrumărilor sale și să-i tăgăduiască autoritatea. Ei nu au putut vedea oștirea îngerilor, organizați de Fiul lui Dumnezeu. -- Testimonies for the Church 4:162, 163.

Luarea Ierihonului

Căpetenia oștirii Domnului a venit El Însuși din ceruri pentru a conduce oștirile cerești în atacul împotriva cetății. Îngerii lui Dumnezeu au pus stăpânire pe zidurile masive și le-au dărâmat la pământ. -- Testimonies for the Church 3:264.

Domnul Hristos și îngerii au însoțit circuitul chivotului în jurul Ierihonului și în cele din urmă au dărâmat zidurile masive ale cetății, dând Ierihonul în mâinile lui Israel. -- The Spirit of Prophecy 1:399.

Când a căzut Ierihonul, nici o mână omenească nu a atins zidurile cetății, căci îngerii Domnului au cucerit fortificațiile și au pătruns în fortăreața vrăjmașului. Nu Israel, ci Căpetenia oștirii Domnului a fost cel care a luat Ierihonul. Însă Israel și-a avut partea lui prin a-și arăta credința în Căpetenia mântuirii lor. -- The Review and Herald, 19 iulie, 1892.

Dacă un singur războinic și-ar fi pus tăria împotriva zidurilor, slava lui Dumnezeu ar fi fost diminuată și voia Lui afectată. Însă lucrarea a fost lăsată pe seama Celui Atotputernic; și chiar dacă temelia acelei fortificații ar fi fost făcută în centrul pământului și vârfurile ei ar fi atins cerul, rezultatul ar fi fost același, deoarece la cârma legiunilor de îngeri în acel atac se afla Căpetenia oștirii Domnului. -- The Signs of the Times, 14 aprilie, 1881.