Domnul Hristos -- „Îngerul Domnului”
În vechime, când Dumnezeu Îi trimitea pe îngerii Săi să slujească sau să transmită anumite lucruri oamenilor, în momentul în care aceștia aflau că, de fapt, au văzut și au stat de vorbă cu un înger, erau cuprinși de spaimă și se temeau că vor muri. Ei aveau un respect cu totul deosebit pentru maiestatea și puterea lui Dumnezeu și, prin faptul că intraseră în legătură cu cineva care avea acces direct în prezența Lui sfântă, gândeau că vor muri. Judecători 6, 22.23; 13, 21.22; Iosua 5, 13-15; -- Spiritual Gifts 4b:152.
După moartea conducătorului lor [Iosua] și a bătrânilor asociați lui, poporul a început să se dedea din nou la idolatrie....
Domnul nu a îngăduit ca păcatele poporului Său să treacă fără a fi mustrate. Existau încă închinători credincioși în Israel; și mulți alții, fiind obișnuiți astfel sau în virtutea obiceiurilor cu care s-au deprins în viața lor, mergeau la cortul întâlnirii, ca să se închine. O mare mulțime era adunată cu ocazia unei sărbători religioase, când un înger al lui Dumnezeu, după ce a apărut mai întâi la Ghilgal, s-a descoperit adunării la șilo....
Acest înger, același care i s-a arătat lui Iosua la luarea Ierihonului, nu era altcineva decât Fiul lui Dumnezeu.... Le-a arătat că El nu și-a încălcat făgăduințele făcute lor, ci ei fuseseră cei ce au încălcat legământul cel solemn.
„Și când îngerul Domnului a rostit aceste cuvinte copiilor lui Israel, poporul și-a ridicat glasul și a plâns. Și au adus acolo jertfe Domnului.” Însă pocăința lor nu a produs rezultate de durată. -- The Signs of the Times, 2 iunie, 1881.
Ghedeon
Ghedeon era fiul lui Ioas, din seminția lui Manase. Grupul din care făcea parte această familie nu avea o poziție de conducere, dar casa lui Ioas era cunoscută pentru curajul și integritatea ei.... La Ghedeon a venit chemarea din partea Domnului de a elibera pe poporul Său. În vremea aceea, el era ocupat cu treieratul grâului.... Pe când lucra în ascuns și liniște, el cugeta întristat la starea lui Israel și se gândea cum ar fi putut fi îndepărtat jugul celor ce asupreau pe poporul lui.
Deodată a apărut „Îngerul Domnului” și i s-a adresat cu cuvintele: „Domnul este cu tine, viteazule!” -- Patriarchs and Prophets, 546.
Îngerul și-a ascuns slava divină a prezenței Sale, dar El nu era altul decât Domnul Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Când un profet sau un înger transmitea o solie divină, cuvintele sale erau: „Domnul spune, voi face aceasta”, însă despre Persoana care a vorbit cu Ghedeon se spune: „Domnul i-a spus: Eu voi fi cu tine”.
Dorind să cinstească în mod special pe distinsul său oaspete și după ce s-a asigurat că Îngerul avea să mai zăbovească, Ghedeon a dat fuga în cortul lui și, din rezervele lui sărăcăcioase, a pregătit un ied și azimi pe care le-a dus și I le-a pus înainte....
Când I-a fost adus darul, Îngerul a spus: „Ia carnea și azimile și pune-le pe stânca aceasta și varsă zeama”. Ghedeon a făcut astfel și Domnul i-a dat apoi semnul pe care el îl dorise. Cu toiagul pe care-l avea în mână, Îngerul a atins carnea și azimile și un foc s-a ridicat din stâncă și a mistuit tot ce era acolo, ca pe o jertfă, nu ca o masă de ospăț; căci fusese Domnul, nu un om. După acest semn al caracterului Său divin, Îngerul a dispărut.
Când s-a convins că privise pe Fiul lui Dumnezeu, Ghedeon s-a umplut de teamă și a exclamat: „Vai de mine, stăpâne Doamne! Am văzut pe Îngerul Domnului față în față.”
Apoi, Domnul S-a înfățișat a doua oară lui Ghedeon în măreția Sa și i-a spus: „Fii pe pace, nu te teme, nu vei muri”. Aceste cuvinte pline de îndurare au fost rostite de același Mântuitor plin de milă, care spusese ucenicilor înspăimântați pe marea cuprinsă de furtună: „Nu vă temeți; Eu sunt” -- Acela care S-a înfățișat înaintea celor întristați, aflați în camera de sus și le-a spus aceleași cuvinte ca cele rostite lui Ghedeon: „Fiți pe pace.” -- The Signs of the Times, 23 iunie, 1881.
Samson
În mijlocul apostaziei care se răspândea, închinătorii credincioși ai lui Dumnezeu au continuat să se roage cu stăruință pentru eliberarea lui Israel.... La marginea ținutului deluros, ce domina câmpia filistenilor, se afla mica cetate țora. Acolo locuia familia lui Manoah, din seminția lui Dan, una din puținele case care, în acea decădere generală, mai rămăseseră credincioase lui Iehova. „Îngerul lui Iehova” a apărut înaintea soției lui Manoah, care nu avea copii și i-a spus că va avea un fiu, prin care Dumnezeu va începe să elibereze pe Israel. În vederea acestui lucru, Îngerul i-a dat instrucțiuni cu privire la ceea ce avea de făcut, cât și cu privire la copil....
Femeia l-a căutat pe soțul ei și, după ce i-a descris îngerul, a repetat solia acestuia. Apoi, temându-se ca nu cumva să facă vreo greșeală în importanta lucrare care le-a fost încredințată, soțul ei s-a rugat: „Doamne, te rog, să mai vină o dată omul pe care l-ai trimis și să ne învețe ce să facem pentru copilul care se va naște”.
Când îngerul a apărut din nou, cererea nerăbdătoare a lui Manoah a fost: „Ce va trebui să păzim cu privire la copil și ce este de făcut?” Toate sfaturile date înainte au fost repetate: „Femeia să se ferească de tot ce i-am spus. Să nu guste nici un rod din viță, să nu bea nici vin, nici băutură tare și să nu mănânce nimic necurat; să păzească tot ce i-am poruncit”. -- Patriarchs and Prophets, 560, 561.
Manoah și soția lui nu știau că Cel care le-a vorbit fusese Domnul Isus Hristos. Ei l-au privit ca solul Domnului, dar nu știau dacă este un profet sau un înger. Dorind să arate ospitalitate față de oaspetele lor, l-au implorat să rămână, în timp ce ei aveau să-i pregătească un ied. Însă în necunoștință de cauză, ei nu au știut dacă să i-l aducă înainte ca ardere de tot sau să i-l așeze înainte ca hrană.
Îngerul a răspuns: „Chiar dacă m-ai opri, n-aș mânca din bucatele tale; dar dacă vrei să aduci o ardere de tot, s-o aduci Domnului”. Simțind acum asigurarea că oaspetele său era un profet, Manoah a spus: „Care îți este numele, ca să-ți aducem slavă când se va împlini cuvântul tău?”
Răspunsul a fost: „Pentru ce îmi ceri Numele? El este minunat?” Simțind caracterul divin al oaspetelui său, Manoah „a luat un ied și darul de mâncare și a adus jertfă Domnului pe stâncă; și îngerul a făcut o minune; și Manoah și soția lui priveau la el”. A ieșit foc din stâncă și a mistuit jertfa, și pe când flacăra se suia spre cer, „Îngerul Domnului S-a suit în flacăra altarului. Văzând lucrul acesta, Manoah și nevasta lui au căzut cu fața la pământ”. Nu mai putea fi nici o îndoială cu privire la caracterul musafirului lor. Ei știau că L-au privit pe cel Sfânt, care, învăluindu-și slava în stâlpul de nor, fusese călăuză și ajutor lui Israel în pustie.
Inima lui Manoah a fost cuprinsă de uimire, teamă și spaimă și el n-a mai putut decât să exclame: „Vom muri, căci am văzut pe Dumnezeu!” Însă soția lui avea în acel ceas solemn mai multă credință decât el. Ea i-a adus aminte că Domnul a avut plăcere să accepte jertfa lor și le-a promis un fiu care avea să înceapă eliberarea lui Israel. Aceasta era mai degrabă o dovadă de favoare, și nu de mânie. -- The Signs of the Times, 15 septembrie, 1881.
Făgăduința divină, făcută lui Manoah, s-a împlinit la timpul cuvenit prin nașterea unui fiu, căruia i-a fost dat numele Samson. Prin porunca îngerului, briciul nu avea să treacă deasupra capului copilului, el fiind consacrat lui Dumnezeu ca nazireu, de la naștere. -- The Signs of the Times, 6 octombrie, 1881.
Samuel și Eli
Samuel a fost un copil înconjurat de un mediu din cele mai stricate. El a văzut și auzit lucruri care îi întristau sufletul. Fiii lui Eli, care slujeau în locul sfânt, erau stăpâniți de Satana. Acești oameni stricau cu totul atmosfera din jurul lor. Bărbați și femei erau zi de zi fascinați de păcat și fărădelege, totuși, Samuel a rămas nepătat. Caracterul lui era fără pată. El nu se făcea părtaș și nu avea nici cea mai mică plăcere în păcatele care umpleau Israelul într-un mod înfricoșător. Samuel Îl iubea pe Dumnezeu; el avea o legătură atât de strânsă cu cerul, încât un înger a fost trimis ca să vorbească cu el despre păcatele fiilor lui Eli, care întinau pe Israel. -- Testimonies for the Church 3:472, 473.
Nelegiuirile fiilor lui Eli erau atât de mari, încât nici o jertfă nu putea face ispășire pentru astfel de păcate, făcute cu voia.... Acești păcătoși duceau chivotul în tabăra lui Israel....
Dumnezeu a îngăduit ca chivotul Său să fie luat de către vrăjmașii lor pentru a-i arăta lui Israel că era zadarnic a-și pune încrederea în chivot, simbolul prezenței Sale, atât timp cât ei profanau poruncile pe care le conținea chivotul....
Filistenii triumfau pentru că, gândeau ei, au pus mâna pe faimosul dumnezeu al israeliților, care făcuse atâtea minuni pentru ei și îi făcuse spaima dușmanilor lor. Ei au dus chivotul lui Dumnezeu la Asdod și l-au așezat într-un templu de o deosebită splendoare, ridicat în cinstea celui mai popular dumnezeu al lor, Dagon, punându-l alături de dumnezeul lor. Dimineața, preoții acestui dumnezeu au intrat în templu și au fost îngroziți găsindu-l pe Dagon căzut cu fața la pământ în fața chivotului Domnului.... Îngerii lui Dumnezeu, care însoțeau totdeauna chivotul, l-au aruncat cu fața la pământ pe acel idol, dumnezeu neînsuflețit, și apoi l-au desfigurat, pentru ca să arate că Dumnezeu, Dumnezeul cel viu, este mai presus de toți dumnezeii și că în fața Lui, dumnezeul cel păgân nu era nimic. -- Spiritual Gifts 4a:106, 107.
Locuitorii din Bet-șemeș au răspândit de îndată vestea că chivotul era la ei, iar oamenii din împrejurimi au dat năvală ca să-i ureze bun-venit. Chivotul a fost așezat pe o piatră care slujea la început drept altar și în fața acestuia au fost aduse jertfe Domnului.... În loc de a pregăti un loc potrivit pentru primirea lui, ei au îngăduit ca acesta să rămână pe câmpul unde se secera. În timp ce continuau să se uite la lada cea sacră și să discute despre felul minunat în care aceasta fusese recuperată, ei au început să își spună părerea în legătură cu puterea ei deosebită. În cele din urmă, biruiți de curiozitate, ei au dat capacul la o parte și s-au aventurat să o deschidă....
Nici filistenii cei păgâni nu au îndrăznit să-i dea capacul la o parte. Îngeri din ceruri, nevăzuți, o însoțiseră întotdeauna în călătoriile ei. Locuitorii obraznici și lipsiți de respect ai Bet-șemeșului au fost degrabă pedepsiți. Mulți au fost loviți de o moarte năprasnică. -- Patriarchs and Prophets, 589.
Saul și Ionatan
Dumnezeu a ridicat pe Samuel ca să judece pe Israel. El era cinstit de tot poporul. Dumnezeu trebuia să fie recunoscut ca marele Conducător al lor, iar El le rânduia conducătorii, îi umplea cu Duhul Său și le transmitea voia Sa prin îngerii Săi. -- Spiritual Gifts 4a:67.
Datorită păcatului lui Saul -- încumetarea de a aduce jertfa -- Domnul nu i-a dat lui onoarea de a-i învinge pe filisteni. Ionatan, fiul regelui, un bărbat care se temea de Domnul, a fost ales unealta prin care avea să fie eliberat Israel....
Îngerii cerului l-au apărat pe Ionatan și pe însoțitorul lui, îngerii au luptat de partea lor, iar filistenii au căzut în fața lor. -- Patriarchs and Prophets, 623.
Îngerii lui Dumnezeu au luptat alături de Ionatan și filistenii cădeau pretutindeni în jurul lui. O mare spaimă a apucat oastea filistenilor în câmp și în garnizoană.... Pământul se cutremura sub ei, ca și când o mare mulțime de care și călăreți erau acolo, pregătindu-se de luptă. Ionatan și cel care-i purta armele și chiar și filistenii știau că Domnul lucra pentru eliberarea evreilor. -- Spiritual Gifts 4a:70.
Anii de început ai lui David
Samuel nu mai venea la Saul cu îndrumări de la Dumnezeu. Domnul nu-l mai putea folosi pentru împlinirea planurilor Sale. Însă El l-a trimis pe Samuel în casa lui Ișai, spre a-l unge pe David, pe care El l-a ales ca să domnească în locul lui Saul, pe care îl respinsese.
Când fiii lui Ișai au trecut prin fața lui Samuel, el l-ar fi ales pe Eliab, care era înalt, cu o statură demnă, însă îngerul Domnului a stat alături de el pentru a-l călăuzi în această decizie importantă și l-a învățat că nu trebuie să judece după înfățișare. Eliab nu se temea de Domnul. Inima lui nu era neprihănită înaintea Domnului. El ar fi fost un conducător mândru, sever. Printre fiii lui Ișai nu a fost găsit vrednic nici unul, în afară de David, a cărui ocupație era aceea de a păzi oile. -- Spiritual Gifts 4a:77, 78.
David nu avea o statură impunătoare; însă înfățișarea lui era frumoasă, exprimând umilință, cinste și curaj autentic. Îngerul lui Dumnezeu i-a spus lui Samuel că David este cel pe care trebuie să-l ungă, căci el era alesul Domnului. Din acea clipă, Domnul i-a dat lui David o inimă înțeleaptă și pricepută. -- The Spirit of Prophecy 1:368.
Fratele mai mare al lui David, Eliab, ... era gelos pe David, pentru că fusese onorat mai presus de el. El îl disprețuia pe David și îl socotea inferior lui. El îl acuza în fața altora de faptul că s-a dus pe furiș, fără să știe tatăl său, ca să vadă lupta.... David respinge acuzația nedreaptă și spune: „Ce-am făcut oare? Nu pot să vorbesc astfel?” David nu îi explică fratelui său că el venise în ajutorul lui Israel; că Dumnezeu l-a trimis ca să-l ucidă pe Goliat. Dumnezeu îl alesese ca să fie conducător în Israel; iar când armatele viului Dumnezeu erau într-un asemenea pericol, el fusese călăuzit de un înger ca să-l salveze pe Israel. -- The Spirit of Prophecy 1:371.
Saul întâlnește un înger
[Saul] a îngăduit ca impulsurile să-i stăpânească judecata până când patima s-a dezlănțuit. El avea accese de furie și nebunie când era în stare să ia viața oricui îndrăznea să i se împotrivească.... Tocmai caracterul fără pată al lui David și credincioșia lui nobilă au stârnit mânia regelui; și el socotea că însăși viața și prezența lui David erau un reproș la adresa lui....
El a venit la Rama și s-a oprit la o mare fântână în Secu. Oamenii veneau laolaltă, ca să scoată apă, și el a întrebat unde stau Samuel și David. Când i s-a spus că ei se află la Naiot, el s-a grăbit să ajungă în acel loc. Însă îngerul lui Dumnezeu l-a întâmpinat pe drum și l-a luat în stăpânire. Duhul lui Dumnezeu l-a ținut prin puterea Lui și el a mers mai departe rostind rugăciuni către Dumnezeu, presărate cu preziceri și melodii sfinte. El a proorocit cu privire la venirea lui Mesia ca Mântuitor al lumii. Când a ajuns la Naiot în Rama, el și-a dat jos veșmintele exterioare, care indicau rangul lui, și a stat toată ziua și toată noaptea în fața lui Samuel și a elevilor săi, sub influența Duhului Sfânt. -- The Signs of the Times, 24 august, 1888.
Vizita lui Saul la En-Dor și moartea sa
Din nou a fost declarat război între Israel și filisteni.... Saul a aflat că David și oștirea lui erau cu filistenii și el se aștepta ca fiul lui Ișai să se folosească de această ocazie pentru a se răzbuna pentru relele pe care le-a suferit. Regele era foarte supărat.... A doua zi, Saul trebuia să înceapă lupta cu filistenii. Umbrele destinului iminent adunau întuneric în jurul lui; tânjea după ajutor și călăuzire. Însă zadarnic căuta ajutor de la Domnul. „Domnul nu i-a răspuns, nici prin vise, nici prin Urim, nici prin profeți”....
Atunci Saul a zis slujitorilor săi: „Căutați-mi o femeie care să cheme morții, ca să mă duc s-o întreb”. I s-a spus că la En-Dor se află, într-o ascunzătoare, o femeie care cheamă morții. Această femeie făcuse legământ cu Satana, predându-se în stăpânirea lui, pentru a-i împlini planurile; în schimb, prințul răului făcea minuni pentru ea și îi descoperea lucruri ascunse.
Deghizat, Saul s-a dus noaptea, împreună cu doar doi dintre însoțitorii săi, ca să caute ascunzătoarea vrăjitoarei.... Prin întuneric, Saul și însoțitorii lui au trecut câmpia, au trecut cu bine de oastea filistenilor, au trecut creasta muntelui până la casa singuratică a vrăjitoarei din En-Dor....
După ce și-a rostit vrăjile, ea a spus: „Văd o ființă dumnezeiască sculându-se din pământ.... Este un bătrân și este învelit cu o mantie”. Saul a înțeles că acela era Samuel....
Nu era proorocul lui Dumnezeu acela care a ieșit la rostirea vrăjii acelei ghicitoare. Samuel nu era prezent în acel loc bântuit de spirite rele. Acea apariție supranaturală a fost produsă numai de puterea lui Satana. -- Patriarchs and Prophets, 675, 676, 679.
Primele cuvinte ale femeii, rostite sub puterea vrăjii, care au fost adresate regelui, au fost: „De ce m-ai înșelat? Căci tu ești Saul”. În acest fel, primul act al spiritului cel rău, care s-a dat drept proorocul, a fost să comunice în mod secret cu această femeie nelegiuită, ca s-o avertizeze de înșelăciunea la care a fost supusă. Mesajul pentru Saul al celui care se dădea drept profet a fost: „De ce m-ai tulburat chemându-mă? Saul a răspuns: «Sunt foarte strâmtorat; căci filistenii au pornit război împotriva mea și Dumnezeu S-a depărtat de la mine și nu îmi mai răspunde, nici prin vise, nici prin profeți; de aceea te-am chemat, ca să-mi faci cunoscut ce să fac»”.
Când Samuel era în viață, Saul îi disprețuia sfatul și-i detesta mustrările. Însă acum, în ceasul strâmtorării și nenorocirii, el simțea că sfatul profetului era unica lui speranță și pentru a comunica cu ambasadorul cerului, el a recurs în mod zadarnic la solul diavolului! Saul s-a așezat cu totul sub puterea lui Satana; iar acum el, a cărui plăcere unică era de a provoca mizerie și nenorocire, a făcut ca totul să fie în folosul lui, lucrând pentru ruina nefericitului rege. Ca răspuns la rugămintea în agonie a lui Saul a venit teribila solie, de pe buzele aceluia care se pretindea a fi Samuel: „Pentru ce mă întrebi pe mine când Domnul S-a îndepărtat de tine și S-a făcut vrăjmașul tău?... Pentru că n-ai ascultat glasul Domnului ... de aceea ... Domnul va da Israelul și pe tine în mâinile filistenilor”. -- Patriarchs and Prophets, 680.
Când Saul a cerut să-l vadă pe Samuel, nu Domnul a fost Cel care a făcut să apară Samuel în fața lui Saul. El nu a văzut nimic. Lui Satana nu i-a fost îngăduit să tulbure odihna lui Samuel în mormânt și să-l aducă la realitate prin vrăjitoarea din En-Dor.
Dumnezeu nu îi dă lui Satana puterea de a învia morții. Însă îngerii lui Satana iau înfățișarea prietenilor morți, vorbesc și acționează ca și ei și, prin așa-zișii prieteni morți, el își poate aduce la îndeplinire mai bine planurile sale de a înșela. Satana îl cunoștea bine pe Samuel și el știa cum să-l reprezinte în fața vrăjitoarei din En-Dor și să prezinte în mod corect soarta lui Saul și a fiilor săi. -- The Spirit of Prophecy 1:376.
Relatarea biblică legată de vizita lui Saul la femeia din En-Dor a constituit o sursă de nedumerire pentru mulți cercetători ai Bibliei. Unii socotesc că Samuel în persoană a fost prezent la întrevederea cu Saul, însă Biblia oferă suficiente dovezi pentru o concluzie contrară. Dacă, așa cum susțin unii, Samuel se afla în ceruri, el trebuie să fi fost chemat de acolo, fie prin puterea lui Dumnezeu, fie prin puterea lui Satana. Nimeni nu ar putea crede nici măcar pentru o clipă că Satana avea puterea de a-l chema pe profetul cel sfânt din ceruri pentru a onora vrăjile unei femei nelegiuite. Și nicidecum nu putem trage concluzia că Dumnezeu l-a chemat ca să se ducă în ascunzătoarea vrăjitoarei; căci Domnul refuzase deja să comunice cu Saul prin vise, prin Urim sau prin prooroci. Acestea erau mijloacele de comunicare ale lui Dumnezeu și El nu le-ar fi lăsat deoparte pentru a-și transmite solia prin agentul lui Satana.
Mesajul în sine constituie o dovadă suficientă cu privire la originea sa. Obiectivul lui nu era de a conduce la pocăința lui Saul, ci de a-l împinge mai departe spre ruină; și aceasta nu este lucrarea lui Dumnezeu, ci a lui Satana. Mai mult decât atât, fapta lui Saul de a fi consultat o ghicitoare este citată în Scriptură ca fiind unul din motivele pentru care el a fost respins de Dumnezeu și părăsit pentru nimicire. „Saul a murit, pentru că s-a făcut vinovat de fărădelege față de Domnul, al cărui cuvânt nu l-a păzit, și pentru că a întrebat și a cerut sfatul celor ce cheamă morții. N-a întrebat pe Domnul: de aceea Domnul l-a omorât și împărăția a dat-o lui David, fiul lui Ișai.” 1 Cronici 10, 13.14. -- Patriarchs and Prophets, 683.