Daniel și cei trei tovarăși ai lui
Daniel se temea de Dumnezeu, Îl iubea și el și-a strunit și educat toate puterile pentru a răspunde cât mai mult cu putință grijii iubitoare a Marelui Învățător, conștient fiind de marea sa responsabilitate față de Dumnezeu. Cei patru tineri evrei nu îngăduiau ca motive egoiste și plăcerea pentru distracții să ocupe clipele de aur ale acestei vieți. Ei își făceau lucrul cu o inimă binevoitoare și o minte activă. Acesta nu este un standard mai înalt decât cel pe care îl poate atinge fiecare creștin. Dumnezeu cere fiecărui creștin dornic de a învăța să-și înmulțească talanții care i s-au dat. Voi sunteți „o priveliște pentru lume, îngeri și oameni”. -- Fundamentals of Christian Education, 230.
Aceia care fac precum Daniel și tovarășii săi se vor bucura de cooperarea lui Dumnezeu și a îngerilor. -- Manuscript Releases 4:125.
Cuptorul de foc al lui Nebucadnețar
Ca și în zilele lui șadrac, Meșac și Abed-Nego, la încheierea istoriei acestui pământ, Domnul va lucra cu putere în favoarea acelora care stau neclintiți pentru ceea ce este drept. Acela care a mers împreună cu eroii evrei în cuptorul de foc va fi și cu urmașii Săi, oriunde s-ar afla aceștia. Prezența Sa îi va mângâia și susține. În timpul de strâmtorare -- strâmtorare care n-a mai fost văzută de când sunt neamurile pe pământ -- cei aleși ai Săi vor sta neclintiți de partea Lui. Satana cu toată oștirea lui nu poate distruge nici pe cel mai slab dintre sfinții lui Dumnezeu. Îngeri care excelează în tărie îi vor apăra și Iehova li Se va descoperi ca „Dumnezeul dumnezeilor”, capabil să salveze pe deplin pe cei care își pun încrederea în El. -- Prophets and Kings, 513.
Ospățul lui Belșațar
Pe când petreceau în acea noapte în mijlocul veseliei idolatre, fața împăratului a devenit deodată palidă și el parcă e paralizat de groază; căci iată, un capăt de mână scrie litere tainice pe perete împotriva lui. Comesenii văd și ei scrierea ciudată și de neînțeles pentru ei. Veselia și cheful pălesc și o liniște dureroasă se așterne asupra celor adunați. Împăratul s-a tulburat atât de mult, încât „i s-au desfăcut încheieturile șoldurilor și genunchii i se izbeau unul de altul”. Tremurând de spaimă, el „a strigat tare să i se aducă cititorii în stele, haldeii și ghicitorii. Și împăratul a luat cuvântul și a spus înțelepților Babilonului: «Oricine va citi scrierea aceasta și mi-o va tâlcui, va fi îmbrăcat în purpură, va purta un lănțișor de aur la gât și va avea locul al treilea la cârmuirea împărăției»”. Însă acești oameni nu au fost în stare să tălmăcească scrierea ciudată scrisă de mâna unui înger al lui Dumnezeu, așa cum nu au fost în stare să tălmăcească visul lui Nebucadnețar. -- The Review and Herald, 8 februarie, 1881.
Era un martor ... în palatul lui Belșațar la acel ospăț.... Îngerul a scris cu acea ocazie, pe zidul palatului, cuvinte împotriva lui. -- The Ellen G. White 1888 Materials, 517.
Daniel în groapa cu lei
Daniel se ruga Dumnezeului Său de trei ori pe zi. Satana se înfurie la auzirea rugăciunii fierbinți, căci știe că va pierde. Daniel a fost preferat mai presus de toți miniștrii și prinții, deoarece avea în el un duh desăvârșit. Îngerii căzuți se temeau că influența lui avea să slăbească controlul lor asupra conducătorilor împărăției.... Oștirea acuzatoare a îngerilor răi i-a ațâțat pe miniștri și prinți la invidie și gelozie, astfel că ei îl pândeau pe Daniel îndeaproape, ca să găsească vreun lucru împotriva lui, pe care să-l poată raporta împăratului, însă ei nu au reușit acest lucru. Atunci, acești agenți ai lui Satana s-au gândit să facă din credincioșia sa față de Dumnezeu pricina pentru distrugerea lui. Îngeri răi le-au expus planul și acești agenți l-au adus degrabă la îndeplinire. Împăratul nu știa de ticăloșia care se punea la cale împotriva lui Daniel.
Fiind pe deplin conștient de decretul dat de împărat, el [Daniel] se pleacă încă înaintea Dumnezeului său „cu ferestrele deschise”. El socotea că rugăciunea față de Dumnezeu este atât de importantă, încât merita să-și sacrifice viața decât să renunțe la ea. Ca urmare a faptului că se ruga lui Dumnezeu, el a fost aruncat în groapa cu lei. Până acum, îngerii cei răi și-au atins scopul. Însă Daniel continuă să se roage, chiar și în groapa cu lei.... L-a uitat oare acolo Dumnezeu? Oh, nu; Domnul Isus, Comandantul cel puternic al oștirii cerului, a trimis pe îngerul Său ca să închidă gurile acelor lei flămânzi, ca să nu-i facă nici un rău omului lui Dumnezeu, care se roagă, și în acea groapă înspăimântătoare era numai pace. Împăratul a fost martor al protejării sale și l-a scos afară cu onoruri. Satana și îngerii lui erau înfrânți și turbau de furie. Agenții pe care îi folosise Satana au fost sortiți pieirii în modul teribil în care ei complotaseră să-l distrugă pe Daniel. -- Spiritual Gifts 4b:85, 86.
Gabriel trimis să explice viziunea din Daniel 8
La scurt timp după căderea Babilonului, pe când Daniel cugeta asupra acestor profeții [a lui Isaia și Ieremia] și căuta pe Domnul, ca să poată dobândi înțelegere cu privire la acele vremuri, i-au fost date o serie de viziuni cu privire la ridicarea și căderea împărățiilor. O dată cu cea dintâi viziune, raportată în capitolul șapte al cărții lui Daniel, a fost dată și o interpretare; totuși, nu toate lucrurile au fost clarificate profetului. „Pe mine m-au tulburat nespus de mult gândurile mele”, a scris el cu privire la experiența sa de la acea dată, „și mi s-a schimbat culoarea feței; dar am păstrat cuvintele acestea în inima mea”. Daniel 7, 28.
În continuare, printr-o altă viziune, a fost aruncată lumină asupra evenimentelor viitoare; și la sfârșitul acestei viziuni, Daniel a auzit „pe un sfânt vorbind; și un alt sfânt a întrebat pe cel ce vorbea: «În câtă vreme se va împlini vedenia?»” Răspunsul care a fost dat: „Până vor trece două mii trei sute de seri și dimineți, apoi sfântul Locaș va fi curățit” l-a umplut de nedumerire. Căuta cu seriozitate să înțeleagă însemnătatea viziunii. El nu putea înțelege legătura dintre cei șaptezeci de ani de captivitate, așa cum a fost prezis mai dinainte de Ieremia, și cei două mii trei sute de ani despre care vizitatorul ceresc declarase în viziune că trebuie să treacă până la curățirea sanctuarului lui Dumnezeu. Îngerul Gabriel i-a dat o interpretare parțială; dar când profetul a auzit cuvintele: „Viziunea ... privește vremuri îndepărtate”, a leșinat....
Încă împovărat de starea lui Israel, Daniel a studiat din nou profețiile lui Ieremia. Acestea erau foarte clare....
Cu credință întemeiată pe cuvântul cel sigur al profeției, Daniel s-a rugat fierbinte Domnului pentru împlinirea neîntârziată a acelor făgăduințe. -- Prophets and Kings, 553, 554.
Pe când Daniel își înălța rugăciunea, îngerul Gabriel coboară în grabă din curțile cerești, ca să îi spună că cererile sale au fost ascultate și primite. Acest înger puternic a fost însărcinat să-i dea pricepere și înțelepciune -- pentru a deschide înaintea lui tainele veacurilor viitoare. Astfel, în timp ce căuta cu ardoare să cunoască și să înțeleagă adevărul, Daniel a fost adus în comuniune cu solul delegat de către cer. -- The Review and Herald, 8 februarie, 1881.
Chiar înainte de a termina să-și înalțe rugăciunea către Dumnezeu, Gabriel a apărut din nou înaintea lui și i-a atras atenția la viziunea pe care o văzuse înainte de căderea Babilonului, la moartea lui Belșațar. Îngerul i-a descris apoi în detaliu perioada celor șaptezeci de săptămâni. -- The Review and Herald, 21 martie, 1907.
Lupta pentru influență asupra regilor Persiei
Agenții cerului trebuie să lupte cu obstacole, pentru ca planul lui Dumnezeu să fie împlinit la timpul potrivit. Regele Persiei era luat în stăpânire de cel mai puternic dintre toți îngerii răi. El a refuzat, ca și Faraon, să asculte de Cuvântul Domnului. Gabriel a declarat că el [Satana] i s-a împotrivit douăzeci și una de zile prin înșelăciunile sale împotriva evreilor. Însă Mihail i-a venit în ajutor și apoi a rămas alături de regii Persiei, ținând în stăpânire acele puteri, dând sfat bun care să contracareze sfatul cel rău. -- The S. D. A. Bible Commentary 4:1173.
[Cirus] monarhul [persan] se împotrivise impresiilor Duhului lui Dumnezeu în timpul celor trei săptămâni, cât Daniel a postit și s-a rugat, însă Prințul Cerului, arhanghelul Mihail, a fost trimis pentru a întoarce inima încăpățânatului rege spre a întreprinde o acțiune hotărâtă la rugăciunea lui Daniel. -- The Review and Herald, 8 februarie, 1881.
Lui Daniel i s-a înfățișat nimeni altul decât Fiul lui Dumnezeu. Această descriere este asemănătoare celei date lui Ioan atunci când Domnul Hristos i S-a descoperit acestuia pe insula Patmos.
Domnul nostru vine acum cu un alt mesager ceresc pentru a-i face cunoscut lui Daniel ce se va întâmpla în zilele din urmă. -- The Review and Herald, 8 februarie, 1881.
Daniel nu a putut privi fața îngerului, rămânând fără putere și fără nici o vlagă. Astfel îngerul a venit la el și l-a pus pe genunchi. El nu l-a putut privi atunci. Apoi îngerul a venit din nou la el, având înfățișarea unui om. Atunci el a putut să-l privească. -- Manuscript Releases 2:348.
Biruința a fost în cele din urmă câștigată, iar forțele vrăjmașului au fost ținute în frâu în toate zilele lui Cir, care a domnit șapte ani, și în toate zilele fiului său Cambise, care a domnit cam șapte ani și jumătate. -- The Review and Herald, 5 decembrie, 1907.
Al doilea templu
Cel de-al doilea templu nu a egalat în măreție și nici nu a fost sfințit prin acele semne vizibile ale prezenței divine legate de primul templu. Nu a existat nici o manifestare a puterii supranaturale la consacrarea acestuia. Nu a fost văzut nici un nor de slavă, care să umple noul sanctuar ridicat. Nu a coborât nici un foc din cer, care să mistuie jertfa de pe altar. Șechina nu mai era între heruvimi în locul prea sfânt; chivotul, tronul harului și tablele mărturiei nu se mai aflau acolo. Nici un semn din ceruri nu mai transmitea preotului voința lui Iehova. -- Prophets and Kings, 596, 597.
Ezra
Copiii robiei, care s-au întors împreună cu Ezra, „au adus arderi de tot Dumnezeului lui Israel”, ca jertfă pentru păcat și ca semn al mulțumirii și recunoștinței lor pentru protecția îngerilor sfinți de-a lungul călătoriei lor. -- Prophets and Kings, 619.
Neemia
Patru luni de zile a așteptat Neemia o ocazie favorabilă pentru a-și prezenta cererea regelui. În acest timp, deși inima îi era plină de întristare, el s-a străduit să aibă o înfățișare atrăgătoare în prezența regelui. În acele săli luxoase și pline de splendoare, totul trebuia să pară luminos și plăcut. Tristețea nu trebuia să-și arunce umbrele asupra feței nici unuia din însoțitorii regali. Însă în momentele când era singur, când nu era văzut de oameni, multe au fost rugăciunile, mărturisirile și lacrimile, văzute și auzite de Dumnezeu și de îngeri. -- Prophets and Kings, 630.
Viziunile lui Zaharia
„Mi-am ridicat ochii din nou” spune Zaharia „Și am privit și iată că era un om care ținea în mână o funie de măsurat. L-am întrebat: «Unde te duci?» Și el mi-a zis: «Mă duc să măsor Ierusalimul, ca să văd ce lățime și ce lungime are». Și îngerul care vorbea cu mine a înaintat și un alt înger i-a ieșit înainte. El a zis: «Aleargă de vorbește tânărului acestuia și spune-i: »Ierusalimul va fi o cetate deschisă, din pricina mulțimii oamenilor și vitelor care vor fi în mijlocul lui. Eu Însumi, zice Domnul, voi fi un zid de foc de jur împrejurul lui și voi fi slava lui în mijlocul lui”.»” -- The Review and Herald, 26 decembrie, 1907.
Viziunea lui Iosua și îngerul
Profetului i-a fost prezentată scena acuzației din partea lui Satana. El spune: „El mi-a arătat pe Iosua, marele preot, stând înaintea îngerului Domnului, iar pe Satana la dreapta lui, ca să-l pârască.” -- The Review and Herald, 22 august, 1893.
Una din cele mai puternice și impresionante ilustrații ale lucrării lui Satana, ale lucrării Domnului Hristos și ale puterii Mijlocitorului nostru de a-l învinge pe acuzatorul poporului Său este dată în profeția lui Zaharia. În viziune sfântă, profetul îl privește pe Iosua, marele preot, „îmbrăcat în haine murdare”, stând înaintea îngerului Domnului, implorând îndurarea lui Dumnezeu în favoarea poporului Său, care este în mare necaz. Satana stă la dreapta lui pentru a i se împotrivi.
Deoarece Israel a fost ales ca să păstreze cunoștința de Dumnezeu pe pământ, ei au fost, încă de la începutul existenței lor ca națiune, obiectivele speciale ale vrăjmășiei lui Satana, și acesta era hotărât să le producă distrugerea. Cât timp erau ascultători de Dumnezeu, nu le putea face nici un rău; de aceea el și-a pus la lucru toată puterea și viclenia pentru a-i ademeni la păcat. Prinși în cursă prin ispitele lui, ei au călcat Legea lui Dumnezeu și astfel s-au despărțit de Sursa tăriei lor și au fost lăsați pradă vrăjmașilor lor păgâni. Au fost duși robi în Babilon, unde au rămas mulți ani.
Totuși, ei nu au fost uitați de Domnul. Profeții Săi au fost trimiși la ei cu mustrări și avertizări. Poporul a fost trezit ca să-și vadă vinovăția, ei s-au umilit înaintea lui Dumnezeu și s-au întors la El într-o pocăință autentică. Atunci, Domnul le-a trimis solii de încurajare, declarând că îi va elibera din robie și vor recâștiga favoarea Lui. Tocmai acest lucru voia Satana să-l împiedice. O rămășiță din Israel se întorsese deja în țara lor, iar Satana căuta acum să acționeze asupra națiunilor păgâne, care constituiau agenții lui, ca să-i distrugă cu totul....
Marele preot [Iosua] nu se poate apăra pe sine și pe poporul său, de acuzațiile lui Satana. El nu pretinde că Israel este lipsit de vină. În haine murdare, care simbolizează păcatele poporului, pe care el le poartă ca reprezentant al lor, el stă înaintea îngerului, mărturisind vinovăția lor, totuși arătând spre pocăința și umilința lor, bizuindu-se pe îndurarea unui Mântuitor care iartă păcatele și făcând apel, prin credință, la făgăduințele lui Dumnezeu.
Apoi îngerul, care este Însuși Hristos, Mântuitorul păcătoșilor, aduce la tăcere pe acuzatorul poporului Său, spunând: „Domnul să te mustre, Satano.... El care a ales Ierusalimul; nu este el, Iosua, un tăciune scos din foc?” Israel fusese mult timp în cuptorul încercărilor. Datorită păcatelor lor, ei fuseseră aproape cu totul mistuiți în focul aprins de Satana și agenții lui pentru nimicirea lor, însă acum Dumnezeu și-a întins mâna pentru a-i scoate de acolo. După ce s-au pocăit și umilit, Mântuitorul îndurător nu avea să-și lase poporul pradă puterii pline de cruzime a păgânilor....
De îndată ce este acceptată mijlocirea lui Iosua, se dă porunca: „Dezbrăcați-l de hainele murdare de pe el!” Iar lui Iosua Îngerul îi spune: „Iată că îndepărtez de la tine nelegiuirea și te îmbrac cu haine de sărbătoare!” Apoi, i se așează pe cap o mitră curată și l-au îmbrăcat în haine. Păcatele lui și ale poporului lui au fost iertate. Israel a fost îmbrăcat în „haine de sărbătoare” -- neprihănirea lui Hristos atribuită lor. Mitra așezată pe capul lui Iosua era ca cea purtată de preoți și purta inscripția: „Sfințit Domnului”, ceea ce înseamnă că, în ciuda nelegiuirilor sale anterioare, el era acum calificat să slujească înaintea lui Dumnezeu, în sanctuarul Său.
După ce a fost învestit în acest mod solemn cu rangul preoției, Îngerul a spus: „Așa vorbește Domnul oștirilor; dacă vei umbla în căile Mele și vei păzi poruncile Mele, vei judeca și Casa Mea și vei priveghea asupra curților Mele și te voi lăsa să intri împreună cu cei ce sunt aici”. El avea să fie onorat cu rangul de judecător sau conducător asupra templului și a tuturor serviciilor care se desfășurau acolo; el avea să umble înconjurat de îngeri însoțitori, chiar în această viață, iar în cele din urmă să se alăture mulțimii care aduce slavă în jurul tronului lui Dumnezeu. -- Testimonies for the Church 5:467-469.
Acest cuvânt de asigurare este dat tuturor celor care au credință în Dumnezeu. Primiți această făgăduință minunată. Nu o ființă omenească este Cel ce vorbește. „Așa vorbește Domnul oștirilor: «Dacă vei umbla în căile Mele și vei păzi poruncile Mele, vei judeca și Casa Mea și vei priveghea asupra curților Mele și te voi lăsa să intri împreună cu cei ce sunt aici».”
„Împreună cu cei ce sunt aici”. Oștirile vrăjmașului, care încearcă să aducă ocară asupra poporului lui Dumnezeu și oștirile cerului, de zece mii de ori zece mii de îngeri, care veghează asupra poporului ispitit al lui Dumnezeu și îl apără, înălțându-l și întărindu-l, aceștia sunt cei ce sunt aici. Iar Dumnezeu spune celor ce cred: Vei umbla în mijlocul lor. Nu vei fi biruit de puterile întunericului. Vei sta înaintea Mea în prezența îngerilor sfinți, care sunt trimiși să slujească acelora care sunt moștenitori ai mântuirii. -- The Review and Herald, 30 aprilie, 1901.
Viziunea celor șapte sfeșnice și a celor doi măslini
Imediat după viziunea lui Zaharia cu privire la Iosua și înger, dată marelui preot ca o mărturie personală pentru încurajarea lui și a poporului lui Dumnezeu, profetul a primit o mărturie personală cu privire la lucrarea lui Zorobabel. „Îngerul care vorbea cu mine”, spune Zaharia, „s-a întors și m-a trezit ca pe un om pe care îl trezești din somnul lui. El m-a întrebat: «Ce vezi?» Eu am răspuns: «M-am uitat și iată că este un sfeșnic cu totul de aur și deasupra lui un vas cu untdelemn și pe el șapte candele cu șapte țevi pentru candelele care sunt în vârful sfeșnicului. Și lângă el sunt doi măslini, unul la dreapta vasului și unul la stânga lui».” -- The Review and Herald, 16 ianuarie, 1908.
Apoi, eu i-am răspuns și i-am zis: „Ce înseamnă acești doi măslini, la dreapta sfeșnicului și la stânga lui? Am luat iarăși cuvântul și i-am spus: «Ce înseamnă cele două ramuri de măslin care sunt lângă cele două țevi de aur, prin care curge uleiul auriu din el?» Și el mi-a răspuns: «Aceștia sunt cei doi unși care stau înaintea Domnului întregului pământ».”
Cei doi unși care stau înaintea Domnului întregului pământ au poziția pe care a avut-o odată Satana, ca heruvim ocrotitor. Prin ființele sfinte care înconjoară tronul Său, Domnul ține o legătură continuă cu locuitorii pământului. -- The Review and Herald, 20 iulie, 1897.
Lucrarea îngerilor în timpul Esterei
Decizia împăratului [Ahașveroș] împotriva evreilor a fost obținută prin pretenții false și minciuni cu privire la acel popor deosebit. Satana instigase acel plan pentru a scăpa pământul de cei care menținuseră cunoștința despre adevăratul Dumnezeu. Însă comploturile sale au fost înfrânte de o putere mai mare, care domnește în mijlocul fiilor oamenilor. Îngeri care excelează în putere au fost însărcinați să apere pe poporul lui Dumnezeu, iar comploturile făcute de adversarii lor s-au întors asupra propriilor lor capete. -- Testimonies for the Church 5:450.
În ziua hotărâtă pentru nimicirea lor, „evreii s-au strâns în cetățile lor, în toate ținuturile împăratului Ahașveroș, ca să pună mâna pe cei ce căutau să-i piardă. Nimeni n-a putut să le stea împotrivă, căci frica de ei apucase pe toate popoarele!” Îngeri care excelează în putere fuseseră însărcinați de Dumnezeu să apere pe poporul Său în timp ce „ei își apărau viața”. Estera 9, 2.16 -- Prophets and Kings, 602.
Tatăl lui Ioan Botezătorul
Zaharia locuia în „ținutul deluros al Iudeii”, însă el se dusese la Ierusalim ca să slujească o săptămână la templu, un serviciu care se cerea preoților din fiecare ceată de două ori pe an....
El stătea în fața altarului de aur, în locul sfânt din sanctuar.... Deodată, a devenit conștient de prezența divină. Un înger al Domnului „stătea în partea dreaptă a altarului”. Poziția îngerului era un semn al favorii, însă Zaharia nu și-a dat seama de acest lucru. Mulți ani se rugase el pentru venirea Mântuitorului; acum cerul își trimisese mesagerul pentru a-l anunța că acele rugăciuni aveau să primească în curând răspuns; însă îndurarea lui Dumnezeu i se părea prea mare pentru el, ca să poată crede. El a fost umplut de teamă și a început să se învinovățească.
Însă a fost întâmpinat cu asigurarea fericită: „Nu te teme, Zaharia; căci rugăciunea ta este ascultată; nevasta ta, Elisabeta, îți va naște un fiu, căruia îi vei pune numele Ioan.... Și Zaharia a spus îngerului: «Din ce voi cunoaște lucrul acesta, fiindcă eu sunt bătrân și nevastă-mea este înaintată în vârstă?»”
La întrebarea lui Zaharia, îngerul a spus: „Eu sunt Gabriel, care stau înaintea lui Dumnezeu. Am fost trimis să-ți vorbesc și să-ți aduc această veste bună”. Cu cinci sute de ani înainte, Gabriel îi făcuse cunoscută lui Daniel perioada profetică ce avea să se întindă până la venirea lui Hristos. Cunoașterea faptului că această perioadă era aproape de încheiere îl determinase pe Zaharia să se roage pentru venirea lui Mesia. Acum, însuși mesagerul prin care fusese dată profeția a venit să anunțe împlinirea ei.
Cuvintele îngerului „Eu sunt Gabriel, care stau în prezența lui Dumnezeu” arată că el deține o poziție de înaltă onoare în curțile cerești. Când a venit cu o solie la Daniel, el a spus: „Nimeni nu mă ajută împotriva acestora afară de voievodul nostru Mihail”. Daniel 10, 21. Despre Gabriel, Mântuitorul vorbește în Apocalipsa, spunând că „El a trimis și a făcut cunoscut prin îngerul Său la robul Său Ioan.” Apocalipsa 1, 1. Iar lui Ioan, îngerul i-a spus: „Eu sunt un împreună slujitor cu tine și cu frații tăi, proorocii.” Apocalipsa 22, 9. Ce gând minunat -- îngerul care stă, în ce privește onoarea, alături de Fiul lui Dumnezeu, este cel ales ca să dezvăluie planurile lui Dumnezeu oamenilor păcătoși. -- The Desire of Ages, 97-99.
Lucrarea lui Ioan Botezătorul a fost prezisă de îngerul care a venit la Zaharia în templu. „Nu te teme, Zaharia” a spus el; „căci rugăciunea ta a fost ascultată; nevasta ta Elisabeta îți va naște un fiu și îi vei pune numele Ioan. Și ... el va fi umplut de Duhul Sfânt ... și mulți din copiii lui Israel se vor întoarce la Domnul, Dumnezeul lor. Și el va merge înaintea Lui în duhul și puterea lui Ilie.” -- The Review and Herald, 20 februarie, 1900.
Îngerul Gabriel a dat instrucțiuni speciale părinților lui Ioan în ce privește cumpătarea. A fost dată o lecție de reformă a sănătății printr-unul din îngerii cei înălțați de la tronul cerului. -- The Spirit of Prophecy 2:43.
Prin Ioan Botezătorul, Dumnezeu a ridicat un sol care să pregătească calea Domnului. El trebuia să ducă înaintea lumii o mărturie neclintită, prin care să mustre și să condamne păcatul. Anunțând misiunea lui Ioan și lucrarea lui, îngerul a spus: „El va merge înaintea Lui [a lui Hristos] în duhul și puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinților la copii și pe cei neascultători la umblarea în înțelepciunea celor neprihăniți, ca să gătească Domnului un norod bine pregătit pentru El.” -- The Review and Herald, 2 august, 1898.