Adevărul despre îngeri

Întruparea -- o taină adâncă

Când contemplăm întruparea lui Hristos pentru omenire, rămânem uluiți în fața unui mister de neînțeles, pe care mintea omenească nu îl poate pătrunde. Cu cât cugetăm mai mult, cu atât ni se pare mai uimitor. Cât de mare este contrastul dintre divinitatea lui Hristos și pruncul neajutorat din ieslea din Betleem! Cum am putea măsura distanța dintre Dumnezeul cel Atotputernic și un prunc neajutorat? Cu toate acestea, Creatorul lumilor, Acela în care locuiește trupește toată plinătatea dumnezeirii, s-a făcut cunoscut printr-un prunc neajutorat în iesle. Cu mult mai presus decât oricare dintre îngeri, egal cu Tatăl în ce privește demnitatea și slava și totuși să poarte veșmântul umanității! Divinitatea și umanitatea s-au îmbinat în mod tainic, iar omul și Dumnezeu au devenit una. În această unitate găsim speranță pentru neamul nostru decăzut. -- The Signs of the Times, 30 iulie, 1896.

Universul privea

Venirea Domnului Hristos în lumea noastră a constituit un eveniment mare, nu numai pentru această lume, ci pentru toate lumile universului lui Dumnezeu. În fața tuturor ființelor cerești, El trebuia să ia asupra Lui natura noastră și să fie încercat în toate privințele ca și noi. -- The Signs of the Times, 20 februarie, 1893.

Venind să locuiască împreună cu noi, Domnul Isus avea să-L descopere pe Dumnezeu atât oamenilor, cât și îngerilor.... Însă această revelație nu a fost dată numai pentru copiii Săi născuți pe pământ. Mica noastră lume este manualul universului. Minunatul plan al harului lui Dumnezeu, taina iubirii Sale mântuitoare, constituie tema asupra căreia „îngerii doresc să privească” și aceasta va constitui studiul lor de-a lungul veacurilor nesfârșite. -- The Desire of Ages, 19, 20.

De ce a luat Domnul Hristos natură omenească?

El [Satana] se lăudase cu trufie înaintea îngerilor cerești că atunci când va apărea Domnul Hristos, luând asupra Lui natură omenească, va fi mai slab decât el și el Îl va învinge cu puterea lui. El tresălta de bucurie că Adam și Eva nu au putut face față insinuărilor lui atunci când el i-a ispitit. -- The Review and Herald, 28 iulie, 1874.

Unicul Fiu al lui Dumnezeu a venit în lumea noastră ca om pentru a descoperi lumii că oamenii pot păzi Legea lui Dumnezeu. Satana, îngerul căzut, declarase că nici un om nu poate ține Legea lui Dumnezeu după neascultarea lui Adam. -- Manuscript Releases 6:334.

Satana susținea că e imposibil ca ființele omenești să poată ține Legea lui Dumnezeu. Pentru a dovedi falsitatea acestei susțineri, Domnul Hristos a lăsat locul Său înalt, a luat asupra Lui natura omului și a venit pe pământ pentru a fi în fruntea neamului căzut, spre a arăta că omenirea poate face față ispitirilor lui Satana. -- The Upward Look, 172.

Natura omenească a Domnului Hristos

Natura Sa [a lui Hristos] a fost una creată; El nu avea nici măcar puterea îngerilor. Era umană, la fel cu a noastră, identică. -- Selected Messages 3:129.

În slăbiciunea naturii umane, Domnul Hristos avea de întâmpinat ispitele unuia care deținea puterea naturii mai înalte pe care Dumnezeu o acordase familiei îngerești. -- The Review and Herald, 28 ianuarie, 1909.

Ceea ce s-a petrecut la Betleem constituie o temă inepuizabilă. În ea este ascunsă „adâncimea bogăției înțelepciunii și științei lui Dumnezeu”. Romani 11, 33. Ne minunăm de sacrificiul Mântuitorului care a schimbat tronul cerului pentru o iesle și compania îngerilor care Îl adorau cu vitele din grajd. Mândria și trufia omenească se simt mustrate în prezența Lui. Și totuși, acesta nu a fost decât începutul minunatei Sale iubiri. Pentru Fiul lui Dumnezeu ar fi fost o umilință aproape infinită și dacă ar fi luat natura omului chiar atunci când Adam se afla inocent în grădina Edenului. Însă Domnul Isus a acceptat umanitatea în momentul când neamul omenesc fusese slăbit de patru mii de ani de păcat. Ca orice copil al lui Adam, El a suferit urmările legii eredității. Care au fost aceste urmări se vede în istoria strămoșilor Săi pământești. Cu o astfel de ereditate a venit El ca să împărtășească necazurile și ispitele noastre și să ne dea un exemplu de viață fără de păcat. -- The Desire of Ages, 48, 49.

Ca Dumnezeu, Domnul Hristos nu a putut fi ispitit mai mult decât atunci când a avut de făcut acea alegere în ceruri. Însă, umilindu-Se și luând asupra Lui natura omului, El putea fi ispitit. El nu a luat asupra Lui nici măcar natura îngerilor, ci pe cea umană, cu totul identică naturii noastre, cu excepția faptului că El nu a fost întinat de păcat. Un trup omenesc, o minte omenească, cu proprietățile ei specifice; El a fost oase, creier și mușchi. Om ca și noi, El a fost limitat la slăbiciunea omenească. Împrejurările în care a trăit au fost de o astfel de natură, încât El a fost expus la toate necazurile de care au parte oamenii, nu a fost bogat, nu a dus o viață de tihnă, ci de lipsuri, sărăcie și umilință. El a respirat aerul pe care omul îl are de respirat. El a umblat pe acest pământ, ca om. El a avut rațiune, conștiință, memorie, voință și sentimente, ca orice suflet omenesc, care erau unite cu natura Lui divină. -- Manuscript Releases 16:181, 182.

În copilul din Betleem era ascunsă slava în fața căreia îngerii se pleacă. Acest prunc neajutorat era sămânța promisă, spre care arăta primul altar de la poarta Edenului. -- The Desire of Ages, 52.

Bunavestire

Înainte de nașterea Sa [a lui Hristos], îngerul îi spusese Mariei: „Va fi mare și va fi chemat Fiul Celui Preaînalt. Și Domnul Dumnezeu Îi va da tronul tatălui Său David. Și El va domni peste casa lui Iacov pe vecie.” Luca 1, 32.33. Maria a păstrat aceste cuvinte în inima ei; deși credea că fiul ei avea să fie Mesia al lui Israel, totuși ea nu putea înțelege misiunea Lui. -- The Desire of Ages, 81, 82.

Îngerii îi priveau pe călătorii cei obosiți, Iosif și Maria, croindu-și drum spre cetatea lui David, pentru a fi înscriși, potrivit decretului lui Cezar Augustus. Iosif și Maria au fost aduși aici prin providența lui Dumnezeu; căci acesta era locul în care profeția prezisese că Se va naște Hristos. Ei caută un loc de odihnă la han, dar sunt respinși, pentru că nu mai este loc. Cei bogați și onorați au fost bineveniți și au putut găsi camere și odihnă, în timp ce acești călători istoviți sunt siliți să caute refugiu într-o clădire rudimentară, care adăpostește animale necuvântătoare. -- The Review and Herald, 17 decembrie, 1872.

Înainte de nașterea lui Hristos

În ceruri, se știa că sosise timpul pentru venirea lui Hristos în lume, iar îngerii părăsesc slava pentru a fi martori la primirea Lui de către cei la care a venit pentru a-i binecuvânta și mântui. Ei fuseseră martori la slava Lui în ceruri și gândeau că El va fi primit cu onoare, potrivit caracterului Său și importanței misiunii Sale. Pe măsură ce îngerii se apropie de pământ, ei vin întâi la poporul pe care Dumnezeu îl despărțise de celelalte națiuni ale lumii, ca fiind comoara Sa prețioasă. Ei nu văd nici un interes deosebit printre evrei, nici o așteptare și veghere dornică de a fi primii care să-L primească pe Mântuitorul și să recunoască venirea Sa. -- The Review and Herald, 17 decembrie, 1872.

Un înger cutreieră pământul pentru a vedea cine este pregătit pentru a spune bun venit lui Isus. Dar nu vede nici un semn de așteptare. El nu aude nici un glas de laudă sau biruință că se apropie venirea lui Mesia. Îngerul plutește un timp asupra cetății alese și a templului unde prezența divină se manifestase timp de veacuri; însă chiar și aici este aceeași indiferență....

Uluit cu totul, mesagerul ceresc este aproape pe punctul de a se întoarce în cer cu vestea rușinoasă, când iată că descoperă un grup de păstori care își veghează turmele noaptea și, în timp ce privesc cerurile înstelate, ei cugetă la profeția despre venirea lui Mesia pe pământ și tânjesc după venirea Răscumpărătorului lumii. Acesta este un grup pregătit să-l primească pe solul ceresc. Și deodată, li se înfățișează îngerul Domnului, proclamându-le vestea cea bună, care le aduce mare bucurie. -- The Great Controversy, 314.

Îngerii au trecut pe lângă școlile profeților, palatele regilor și s-au înfățișat păstorilor umili, care își păzeau turmele noaptea, pe câmpiile Betleemului. La început, li s-a înfățișat un singur înger îmbrăcat în strălucirea cerului; atât de surprinși și înspăimântați au fost păstorii, încât nu au putut face altceva decât să privească uimiți slava vizitatorului ceresc cu o uimire de nespus. Îngerul Domnului a venit la ei și le-a spus: „Nu vă temeți căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul; astăzi, în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul. Iată semnul după care-L veți cunoaște; veți găsi un prunc înfășat în scutece și culcat într-o iesle.”

Înainte ca ei să se dumirească și ochii lor să se obișnuiască cu prezența plină de slavă a îngerului, întreaga câmpie a fost luminată de slava minunată a unei mulțimi de îngeri care au umplut câmpiile Betleemului. Îngerul aduce la tăcere temerile păstorilor înainte de a le deschide ochii pentru a privi mulțimea de îngeri din ceruri, toți lăudând pe Dumnezeu și zicând: „Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte și pace pe pământ între oamenii plăcuți Lui.” -- The Review and Herald, 9 decembrie, 1884.

Păstorii sunt plini de bucurie și, după ce slava strălucitoare dispare și îngerii se întorc în ceruri, ei sunt toți emoționați de vestea cea bună primită și se grăbesc să pornească în căutarea Mântuitorului. Ei găsesc pe pruncul Mântuitor, așa cum spuseseră solii cerești, înfășat în scutece, stând acolo într-o iesle. -- The Review and Herald, 17 decembrie, 1872.

Satana a văzut câmpiile Betleemului luminate de slava plină de strălucire a mulțimii de îngeri cerești. El a auzit cântecul lor: „Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte și pace pe pământ între oamenii plăcuți Lui”. Prințul întunericului i-a văzut pe păstorii uimiți, cuprinși de teamă, când priveau cum s-au luminat câmpiile. Ei tremurau în fața manifestărilor de slavă, uluitoare, care se pare că le-au pătruns în simțuri. Însuși șeful rebel tremura când îngerul a proclamat în fața păstorilor: „Nu vă temeți, căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul; astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul”....

Satana știa că nu prevestește nimic bun pentru el cântecul solilor cerești, care proclamau venirea Mântuitorului într-o lume căzută și bucuria manifestată la acest mare eveniment. În mintea lui, au apărut prevestiri întunecoase cu privire la influența pe care avea s-o aibă asupra împărăției sale această venire în lume. -- The Review and Herald, 3 martie, 1874.

Magii

Îngerii au găsit așteptători ai venirii lui Mesia nu numai pe dealurile Iudeii și nu doar printre păstorii cei umili. Și în ținuturile păgânilor erau unii care Îl așteptau; aceștia erau filozofii din Răsărit, oameni înțelepți, bogați și nobili. Cercetători ai naturii, magii Îl văzuseră pe Dumnezeu în lucrarea mâinilor Lui. Din Scripturile ebraice, ei aflaseră că o Stea se va ridica din Iacov și cu o dorință arzătoare au așteptat apariția Aceluia care avea să fie nu numai „mângâierea lui Israel”, ci și „o lumină care să lumineze neamurile”, și „mântuire până la marginile pământului”. Luca 2, 25; Faptele Apostolilor 13, 47. -- The Great Controversy, 315.

Înțelepții ... studiaseră profeția; ei știau că este foarte aproape timpul venirii lui Hristos și așteptau cu nerăbdare vreun semn al acestui mare eveniment, ca să poată fi printre primii care să spună bun-venit pruncului Rege din ceruri și să I se închine. Acești înțelepți văzuseră cerurile luminate de acea lumină care îi învăluia pe solii cerești, care vesteau venirea lui Hristos păstorilor lui Israel, iar după ce mesagerul angelic s-a întors în ceruri, a apărut o stea luminoasă care zăbovea pe cer. Apariția neobișnuită a acelei stele mari, strălucitoare, pe care nu o mai văzuseră niciodată înainte, stând acolo ca un semn pe cer, le-a atras atenția, iar Duhul lui Dumnezeu i-a îndemnat să pornească să-L caute pe acel Oaspete ceresc în această lume căzută. -- Redemption Or The First Advent Of Christ With His Life And Ministry, 16.

Când lumina [îngerilor de la Betleem] a slăbit, a apărut o stea luminoasă, care zăbovea pe cer. Nu era o stea fixă și nici vreo planetă, și fenomenul a trezit mare interes. Steaua era un grup de îngeri strălucitori, situat la mare distanță, însă înțelepții nu știau acest lucru. Totuși, ei erau conștienți că steaua aceea are o anumită semnificație pentru ei. Au întrebat pe preoți și filozofi și au studiat sulurile străbunilor. Profeția lui Balaam declarase: „O stea răsare în Iacov, un toiag de cârmuire se ridică din Israel.” Numeri 24, 17. Era posibil oare ca această stea să fi fost trimisă ca vestitor al Celui promis? Magii au primit bine lumina adevărului trimis de cer; acum acesta le era revărsat în raze și mai strălucitoare. Ei au fost înștiințați prin vise să pornească în căutarea Prințului nou-născut. -- The Desire of Ages, 60.

Îngerii lui Dumnezeu, sub înfățișarea unei stele, i-au condus pe magi în misiunea lor de căutare a lui Isus. Ei au venit cu daruri și ofrande costisitoare de tămâie și mir pentru a-și aduce închinarea Regelui copil, prezis de profeție. Ei au urmărit pe solii cei strălucitori, fiind siguri de călăuzire și foarte bucuroși. -- The Review and Herald, 9 decembrie, 1884.

Înțelepții se îndreptau în direcția în care îi călăuzea steaua. Când s-au apropiat de cetatea Ierusalim, steaua s-a învăluit în întuneric și nu i-a mai condus. Ei s-au gândit că evreii din Ierusalim nu puteau să nu fie în cunoștință de cauză cu privire la mărețul eveniment al venirii lui Mesia și au început să pună întrebări în jurul Ierusalimului. Ei și-au expus deschis căutarea lor. Ei Îl căutau pe Isus, Regele iudeilor, fiindcă I-au văzut steaua în Răsărit și au venit să I se închine. -- Redemption Or The First Advent Of Christ With His Life And Ministry, 16.

Venirea magilor a provocat degrabă zarvă pretutindeni în Ierusalim. Căutarea acestora a creat agitație în popor, care a pătruns în palatul regelui Irod. Vicleanul Edomit a fost trezit de vestea unui posibil rival....

Irod i-a suspectat pe preoți de a fi complotat cu acei străini pentru a stârni o mișcare populară și a-l da jos de pe tron. Și-a tăinuit totuși suspiciunea, fiind hotărât să le zădărnicească planurile printr-o și mai mare viclenie. I-a chemat pe mai marii preoților și pe cărturari și le-a pus întrebări în legătură cu învățăturile din cărțile lor sfinte cu privire la locul nașterii lui Mesia.

Această întrebare, venită din partea uzurpatorului tronului și făcută la cererea străinilor, a rănit mândria învățătorilor iudei. Indiferența cu care se uitau prin sulurile profeției l-a înfuriat pe tiranul gelos. El credea că ei îi ascund ceea ce știau despre acel lucru. Cu o autoritate pe care nu o puteau desconsidera, el le-a poruncit să facă cercetări mai amănunțite și să-i spună locul nașterii Regelui așteptat. „Și ei i-au spus: În Betleemul din Iudeea; căci așa a zis profetul”....

Preoții și bătrânii din Ierusalim nu erau atât de neștiutori cu privire la nașterea lui Hristos pe cât pretindeau. Știrea despre înfățișarea îngerilor înaintea păstorilor fusese adusă la Ierusalim, însă rabinii nu au socotit-o vrednică de a fi luată în seamă. Ei înșiși ar fi putut să-L găsească pe Isus și ar fi putut să-i conducă pe magi la locul nașterii Sale; însă nu a fost așa, ci înțelepții au venit să le atragă atenția la nașterea lui Mesia. „Unde este Regele de curând născut al iudeilor?” au spus ei „căci I-am văzut steaua în Răsărit și am venit să ne închinăm Lui.”

Acum mândria și invidia au închis ușa în fața luminii. Dacă ar fi fost crezute veștile aduse de păstori și înțelepți, atunci preoții și rabinii ar fi fost puși într-o poziție nicidecum de invidiat, descalificându-i de pretenția că sunt exponenți ai adevărului lui Dumnezeu. Acești cărturari învățați nu s-ar fi înjosit să se lase învățați de cei pe care ei îi numeau păgâni. Nu se putea, spuneau ei, ca Dumnezeu să treacă pe lângă ei și să comunice cu niște păstori ignoranți și cu niște netăiați împrejur dintre neamuri. Erau hotărâți să-și arate disprețul pentru veștile care îl puseseră în mișcare pe Irod și tot Ierusalimul. Doar nu aveau să se ducă la Betleem să vadă dacă așa stăteau lucrurile....

Înțelepții au plecat singuri din Ierusalim. Când au ieșit pe porți, umbrele nopții tocmai cădeau și spre marea lor bucurie, au văzut din nou steaua și au fost conduși la Betleem. Lor nu li s-a făcut cunoscut, ca păstorilor, starea umilă a lui Isus.... La Betleem, ei nu au găsit nici o gardă regală, staționată, care să-L apere pe Regele de curând născut. Nici unul din oamenii onorați nu era acolo. Isus era legănat într-o iesle. Părinții Lui, țărani simpli, erau singurii care Îl păzeau....

„Când au intrat în casă și au văzut copilul și pe Maria, mama Lui, ei s-au aplecat și I s-au închinat”. Sub înfățișarea umilă a lui Isus, ei au recunoscut prezența divinității. -- The Desire of Ages, 61-63.

După ce și-au încheiat misiunea, înțelepții aveau în plan să se întoarcă și să-i aducă lui Irod vestea cea plină de bucurie a succesului călătoriei lor. Însă Dumnezeu i-a trimis pe îngerii Săi, în timpul nopții, pentru a le schimba direcția de mers. Într-o viziune de noapte, li s-a spus clar să nu se întoarcă la Irod. Ei au ascultat de solii cerești și s-au întors la casele lor pe un alt drum. -- Redemption Or The First Advent Of Christ With His Life And Ministry, 19.

În mod asemănător, Iosif a primit avertizarea să fugă în Egipt împreună cu Maria și copilul. Și îngerul a spus: „Rămâneți acolo până vă voi da de știre: căci Irod caută copilul și vrea să-L omoare”. Iosif s-a supus de îndată, pornind la drum noaptea, pentru mai multă siguranță....

La Ierusalim, Irod aștepta cu nerăbdare întoarcerea înțelepților. Deoarece timpul trecea și ei nu mai apăreau, a început să aibă bănuieli.... De îndată au fost trimiși soldați la Betleem, cu ordinul de a-i omorî pe toți copiii până la doi ani. -- The Desire of Ages, 64-66.

Dar, împotriva planurilor prințului întunericului, era la lucru o putere mai mare. Îngerii lui Dumnezeu au împiedicat planurile lui și au apărat viața Mântuitorului copil. -- The Signs of the Times, 4 august, 1887.

Lui Iosif, care se afla încă în Egipt, i s-a poruncit de către un înger al lui Dumnezeu să se întoarcă în țara lui Israel; ... însă, aflând că în Iudea domnea Arhelau, în locul tatălui său, s-a temut ca nu cumva planurile tatălui împotriva lui Hristos să fie aduse la îndeplinire de către fiu....

Iosif a fost îndrumat din nou într-un loc unde să stea în siguranță. El s-a întors la Nazaret, locul unde locuise înainte, și aici a locuit Isus timp de aproape treizeci de ani.... Dumnezeu a însărcinat îngeri care să-L însoțească pe Isus și să-L apere până Își va îndeplini misiunea pe pământ și să moară de mâinile acelora pe care a venit să-i mântuiască. -- The Desire of Ages, 66, 67.

Ani tăcuți

Încă de la anii cei mai fragezi, El [Hristos] a trăit o viață de trudă. Cea mai mare parte a anilor de început ai vieții Sale, Isus i-a petrecut făcând lucrul Său cu răbdare în atelierul de tâmplărie din Nazaret. Îmbrăcat ca un muncitor obișnuit, Domnul vieții a străbătut străzile orășelului în care locuia, ducându-se și întorcându-se de la lucrul Său umil; îngeri slujitori Îl însoțeau când mergea alături de țărani și muncitori, fără să fie recunoscut de nimeni sau onorat. -- The Review and Herald, 3 octombrie, 1912.

În copilărie și tinerețe, El [Hristos] a avut un caracter desăvârșit, ceea ce i-a marcat viața de după aceea. El creștea în înțelepciune și cunoștință. Când privea aducerea jertfelor, Duhul Sfânt Îl învăța că viața Sa urma să fie jertfită pentru viața lumii. El a crescut ca o plantă firavă, nu în orașul mare și gălăgios, care era plin de confuzie și conflicte, ci pe văile retrase dintre dealuri. El a fost păzit încă de la cei mai fragezi ani de îngerii cerești și cu toate acestea viața Sa a fost o luptă necontenită împotriva puterilor întunericului. Agenții satanici se uneau cu instrumentele omenești pentru a face ca viața Sa să fie o viață de ispită și încercare. Prin agenți supranaturali, cuvintele Sale, care erau viață și mântuire pentru toți cei care le primeau și le puneau în practică, erau pervertite și interpretate greșit. -- The Signs of the Times, 6 august, 1896.

Isus a făcut ca umilele cărări ale vieții omenești să fie sfințite prin exemplul Său. Timp de treizeci de ani, el a fost un locuitor al Nazaretului. Viața Lui a fost o viață de hărnicie și stăruință. El, Maiestatea cerului, mergea pe străzi, îmbrăcat în veșmântul simplu al unui muncitor obișnuit. El trudea urcând și coborând stâncile abrupte, ducându-se și întorcându-se de la munca Lui. Îngerii nu au fost trimiși ca să-L poarte pe aripile lor în urcușurile obositoare sau să-I dea puterea lor pentru a-și îndeplini sarcina umilă. Totuși, atunci când lucra pentru a contribui la susținerea familiei prin truda Lui zilnică, El avea aceeași putere ca atunci când a făcut minunea de a hrăni cele cinci mii de suflete flămânde pe țărmul Galileii. -- The Health Reformer, 1 octombrie, 1876.