Îngerii apără adevărurile vitale
Am văzut că îngerii lui Dumnezeu au fost însărcinați să păzească cu deosebită grijă adevărurile importante, sacre, care au menirea de a servi ca o ancoră ucenicilor lui Hristos din toate generațiile. Duhul Sfânt S-a așezat în special asupra apostolilor care au fost martori ai răstignirii Domnului, învierii și înălțării Sale -- adevăruri importante, care aveau să fie nădejdea lui Israel. Toți aveau să privească la Mântuitorul lumii, ca fiind unica lor nădejde, și să meargă pe calea pe care a deschis-o El prin sacrificiul propriei Sale vieți, să țină Legea lui Dumnezeu și să trăiască. Am văzut înțelepciunea și bunătatea lui Isus dând putere ucenicilor să ducă mai departe aceeași lucrare pentru care El fusese urât și omorât de iudei. În Numele Lui ei au avut putere asupra lucrărilor lui Satana. Un nimb de lumină și slavă a fost prezent în timpul morții și învierii lui Isus, imortalizând adevărul sacru că El este Mântuitorul lumii. -- Early Writings, 196, 197.
Petru și Ioan eliberați din închisoare
La scurt timp după coborârea Duhului Sfânt și imediat după o perioadă de rugăciune arzătoare, Petru și Ioan, mergând la templu să se închine, au văzut un olog necăjit și împovărat de sărăcie.... Ucenicii l-au privit cu compasiune. „Și Petru, privindu-l țintă, împreună cu Ioan, i-a spus: «Uită-te la noi. Argint și aur n-am; dar ce am, îți dau. În Numele lui Isus din Nazaret, scoală-te și umblă».” -- The Spirit of Prophecy 3:275, 276.
În timp ce saducheii, care nu credeau în înviere, au auzit pe apostoli spunând că Hristos a înviat din morți, ei s-au înfuriat, dându-și seama că, dacă apostolilor li se îngăduia să predice pe Mântuitorul înviat și să facă minuni în Numele Său, învățătura că nu există înviere va fi respinsă de toți, iar secta saducheilor avea să se stingă curând. -- The Acts of the Apostles, 78.
Câteva din persoanele cu răspundere la templu, împreună cu căpitanul templului, erau saduchei. Căpitanul, ajutat de un număr dintre saduchei, a arestat pe cei doi apostoli și i-a pus în închisoare pe motiv că era prea târziu, ca să fie cercetați în seara aceea. -- The Spirit of Prophecy 3:278.
Satana triumfa, iar îngerii cei răi tresăltau; însă îngeri ai lui Dumnezeu au fost trimiși să deschidă porțile închisorii și, împotriva poruncii marelui preot și a bătrânilor, le-au poruncit să meargă la templu și să prezinte tuturor cuvintele vieții. -- Spiritual Gifts 1:83, 84.
Între timp, marele preot și cei care erau cu el „au convocat consiliul și întreg sfatul bătrânilor copiilor lui Israel”. Preoții și conducătorii au hotărât să-i acuze pe ucenici de răzvrătire, să-i acuze de a-i fi omorât pe Anania și Safira și de conspirație în vederea deposedării preoților de autoritatea lor.
Când au trimis după prizonieri, ca să fie aduși în fața lor, mare le-a fost uimirea când le-a fost adusă vestea că, deși ușile închisorii erau zăvorâte bine și garda se afla în fața acestora, prizonierii nu au putut fi găsiți nicăieri.
Curând a sosit vestea uluitoare: „Iată, bărbații pe care voi i-ați pus în temniță stau în templu și învață poporul. Atunci căpitanul și ajutoarele lui s-au dus și i-au adus, fără violență: căci se temeau de popor, ca să nu-i ucidă cu pietre.”
Pe când ei [Petru și Ioan] stăteau pentru a doua oară în fața oamenilor care se pare că se prinseseră să îi nimicească, în cuvintele și atitudinea lor nu s-a putut vedea nici o urmă de teamă sau ezitare. Iar când marele preot a spus: „Nu v-am poruncit eu cu tărie să nu vorbiți în acest nume? Și iată, voi ați umplut Ierusalimul cu învățătura voastră și vreți să puneți sângele acestui om asupra noastră”, Petru a răspuns: „Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni”. Un înger din ceruri îi eliberase din închisoare și le poruncise să învețe în templu. -- The Acts of the Apostles, 78-82.
Atunci acei ucigași s-au înfuriat. Voiau să-și mânjească din nou mâinile cu sânge, omorând pe apostoli. Pe când plănuiau cum să facă acest lucru, un înger al lui Dumnezeu a fost trimis la Gamaliel să-i miște inima și să dea un sfat preoților și conducătorilor.
Gamaliel a spus: Nu faceți nici un rău acestor oameni și lăsați-i în pace; dacă acest sfat sau această lucrare este de la oameni, nu se va alege nimic de ea; dar dacă este de la Dumnezeu, nu o veți putea nimici; să nu vă pomeniți că luptați împotriva lui Dumnezeu.
Îngerii cei răi acționau asupra preoților și bătrânilor, ca să-i omoare pe apostoli; însă Dumnezeu a trimis pe îngerul Său ca să împiedice acest lucru, ridicând un glas în favoarea ucenicilor chiar din rândurile lor. -- Spiritual Gifts 1:85.
Filip și famenul etiopian
Îngerii cerești veghează asupra acelora care caută iluminare. Ei cooperează cu aceia care încearcă să câștige suflete pentru Hristos. Îngerii slujesc acelora care vor fi moștenitori ai mântuirii. Acest lucru este arătat în experiența lui Filip și a etiopianului. -- Bible Echo and Signs of the Times, 10 decembrie, 1900.
Acest etiopian era un om cu o poziție înaltă și o mare influență. Dumnezeu știa că, dacă se va converti, el va da și altora din lumina pe care a primit-o și va exercita o influență puternică în favoarea Evangheliei. Îngerii lui Dumnezeu îl însoțeau pe acest căutător după lumină și el a fost atras la Mântuitorul. Prin lucrarea Duhului Sfânt, Domnul l-a adus în legătură cu unul care avea să-l conducă la lumină. -- Conflict and Courage, 332.
Când Dumnezeu i-a arătat lui Filip ce are de făcut ... el a înțeles că orice suflet este prețios în ochii lui Dumnezeu și că îngerii vor duce la instrumentele rânduite lumină pentru cei care au nevoie de ea. Îngerii cerești nu preiau lucrarea de predicare a Evangheliei. Prin lucrarea îngerilor, Dumnezeu trimite lumină poporului Său, și prin poporul Său, această lumină trebuie dată lumii. -- Bible Echo and Signs of the Times, 10 decembrie, 1900.
Convertirea lui Pavel
Pe când Saul mergea spre Damasc cu scrisori care îl autorizau să ia pe bărbații și pe femeile care predicau Evanghelia și să-i ducă legați la Ierusalim, îngerii răi tresăltau în jurul lui. Însă, deodată, o lumină din ceruri a strălucit în jurul lui și i-a făcut pe acei îngeri să fugă. -- Early Writings, 200.
În relatarea despre convertirea lui Pavel ne sunt date principii importante, pe care nu trebuie să le uităm. Saul a fost adus direct în prezența lui Hristos.... El l-a oprit de pe calea sa și l-a convins de păcat; iar când Saul a întrebat „Ce vrei să fac?”, Mântuitorul l-a pus pe iudeul doritor de a afla răspuns, în legătură cu biserica Sa, ca să obțină de acolo cunoștința voii lui Dumnezeu cu privire la el....
Pe când Saul se afla singur în casa lui Iuda, continuând să se roage și să înalțe cereri fierbinți, Domnul S-a înfățișat în viziune „unui ucenic din Damasc, pe nume Anania”, spunându-i că Saul din Tars se roagă și are nevoie de ajutor. „Scoală-te și du-te pe ulița care se cheamă Dreaptă”, i-a spus mesagerul ceresc, „și întreabă în casa lui Iuda de unul numit Saul din Tars; căci, iată, el se roagă”....
Anania de-abia a putut crede cuvintele îngerului; căci veștile despre persecuția înverșunată a lui Saul asupra sfinților se răspândiseră pretutindeni....
Ascultător față de îndrumarea dată de înger, Anania l-a căutat pe omul care până nu demult suflase amenințare împotriva tuturor acelora care credeau în Numele lui Isus; și punându-și mâinile pe capul suferindului care se pocăia, el a spus: „Frate Saul, Domnul, Însuși Isus, care a apărut înaintea ta pe calea pe care veneai, m-a trimis ca să-ți capeți vederea și să fii umplut de Duhul Sfânt.
Și imediat au căzut de pe ochii lui un fel de solzi; și el și-a recăpătat vederea, s-a sculat și a fost botezat”. -- The Acts of the Apostles, 120-122.
Pavel părăsește Damascul
Pe când Pavel predica în Damasc, toți cei care îl auzeau erau uimiți.... Împotrivirea a crescut atât de mult, încât lui Pavel nu i-a mai fost îngăduit să își continue lucrarea în Damasc. Un sol din ceruri i-a poruncit să plece pentru un timp; și el „s-a dus în Arabia” (Galateni 1, 17), unde a găsit un loc retras și sigur.
Aici, în singurătatea pustiului, Pavel a avut timp suficient pentru studiu și meditație.... Isus comunica cu el și îl întărea în credință, acordându-i o măsură bogată de înțelepciune și har. -- The Acts of the Apostles, 124-126.
Eforturile depuse de Pavel în Antiohia împreună cu Barnaba i-au întărit convingerea că Domnul l-a chemat să facă o lucrare specială pentru neamuri. În momentul convertirii lui Pavel, Domnul declarase că El urma să fie un predicator al neamurilor, „să le deschidă ochii, pentru a se întoarce de la întuneric la lumină și de sub puterea lui Satana la Dumnezeu; și să primească, prin credința în Mine, iertarea de păcate și moștenirea împreună cu cei sfințiți.” Faptele Apostolilor 26, 18. Îngerul care i se înfățișase lui Anania, îi spusese despre Pavel: „El este un vas pe care l-am ales, ca să ducă Numele Meu înaintea neamurilor și înaintea fiilor lui Israel”. Faptele Apostolilor 9, 15. Și Pavel însuși, mai târziu, în experiența lui creștină, a fost vizitat de un înger din ceruri care i-a poruncit: „Du-te, căci te voi trimite departe la neamuri.” Faptele Apostolilor, 22, 21. -- The Acts of the Apostles, 159.
Corneliu și Petru
Același Străjer Sfânt, care spusese despre Avraam „Eu îl cunosc”, îl cunoștea și pe Corneliu și i-a trimis o solie direct din ceruri. -- The Acts of the Apostles, 133.
Un înger s-a înfățișat înaintea lui Corneliu pe când el se ruga. Când acest sutaș s-a auzit strigat pe nume, s-a temut, deși știa că mesagerul venise de la Dumnezeu și a spus: „Ce este, Doamne?” -- The Acts of the Apostles, 133.
„Trimite oameni după unul numit Simon, căruia i se zice Petru, care găzduiește la Simon tăbăcarul.” și i-a spus întocmai locul unde locuia Simon tăbăcarul. Apoi, îngerul Domnului s-a dus la Petru și i-a pregătit mintea pentru primirea acelor bărbați. -- The Ellen G. White 1888 Materials, 1746.
Corneliu a ascultat cu bucurie cele ce i s-au spus în viziune. După ce îngerul a plecat, el a chemat pe doi din slujitorii din casa lui și un ostaș devotat care îl însoțea mereu; și după ce le-a spus toate aceste lucruri, i-a trimis la Iope. Îngerul nu a fost însărcinat să-i vorbească lui Corneliu despre cruce. Un bărbat supus acelorași slăbiciuni și ispite ca și sutașul avea să-i vorbească despre Mântuitorul răstignit și înviat. În înțelepciunea Lui, Domnul aduce pe cei care caută după adevăr în legătură cu semeni de-ai lor care cunosc adevărul. -- The Review and Herald, 6 aprilie, 1911.
Imediat după întrevederea cu Corneliu, îngerul s-a dus la Petru, care, în acel moment, se ruga pe acoperișul casei în locuința din Iope. -- The Review and Herald, 13 aprilie, 1911.
Petru a șovăit la fiecare pas să întreprindă sarcina dată lui prin poruncă divină. Când și-a relatat experiența, el nu și-a apărat fapta întreprinsă pe principii generale, ci a socotit-o o excepție, datorată revelației divine. Iar rezultatul a fost o surpriză pentru el. Când Corneliu i-a relatat experiența lui și cuvintele îngerului care îi apăruse în viziune, Petru a spus: „Într-adevăr, văd că Dumnezeu nu este părtinitor; și că în orice neam, cine se teme de El și lucrează neprihănire este primit de El.” -- Manuscript Releases 6:328, 329.
Petru eliberat din închisoare
Ziua executării lui Petru a fost în cele din urmă stabilită; însă rugăciunile credincioșilor continuau să se înalțe spre ceruri. Și pe când făceau acest lucru cu stăruință, cu toată puterea și împreună simțire, îngerii lui Dumnezeu îl păzeau pe apostolul întemnițat.... Petru stătea între doi soldați și era legat cu două lanțuri, fiecare lanț fiind fixat de încheietura mâinii unuia dintre soldați. De aceea el nu se putea mișca fără ca aceștia să simtă. Ușile temniței erau zăvorâte bine și o gardă puternică se afla în fața lor. Orice șansă de a scăpa, prin mijloace omenești, era în acest fel exclusă. -- Redemption: or the Ministry of Peter and the Conversion of Saul, 70.
Petru se afla în închisoare, așteptând să fie executat în ziua următoare; el dormise noaptea „între doi soldați, legat cu două lanțuri: și păzitorii din fața porții păzeau închisoarea. Și iată, îngerul Domnului a venit la el și o lumină a strălucit în temniță: și el l-a deșteptat pe Petru, lovindu-l în coastă și spunându-i: «Scoală-te repede». Și lanțurile i-au căzut de pe mâini.”
Petru, trezit brusc, s-a minunat de lumina care inunda celula sa și de frumusețea celestă a mesagerului ceresc. El nu înțelegea ce se petrecea, dar știa că e liber și în uimirea și bucuria sa ar fi plecat de acolo fără a se asigura împotriva frigului nopții. Îngerul Domnului, observând totul, i-a spus, cu grijă duioasă față de nevoile apostolului: „Încinge-te și pune-ți încălțămintea în picioare”.
Petru a ascultat în mod mecanic; era atât de fascinat de revelația slavei cerului, încât nu s-a mai gândit să-și ia mantaua. Apoi îngerul i-a spus: „Pune-ți mantaua pe tine și urmează-mă. Și el a făcut astfel și l-a urmat; nu credea că acele lucruri le făcea un înger; ci se gândea că a avut o viziune. După ce au trecut de prima și a doua strajă, ei au ajuns la poarta de fier care duce în cetate și care li s-a deschis la porunca lui.” -- Testimonies for the Church 5:748.
Nu se rostește nici un cuvânt; nu se aude nici un zgomot de pași. Îngerul merge înainte, înconjurat de lumină, iar Petru, tulburat și încă socotind că are o vedenie, îl urmează pe eliberatorul său. Astfel ei ajung pe uliță și atunci, misiunea îngerului fiind îndeplinită, el dispare dintr-o dată.
Lumina cerească pălește, iar Petru simte că este în mare întuneric; însă pe măsură ce ochii săi se acomodează cu întunericul, acesta pare că descrește treptat și el s-a pomenit singur pe ulița liniștită, frigul rece al nopții izbindu-i fruntea. Acum el și-a dat seama că este liber și că se află în cetate într-un loc care îi este cunoscut; el a recunoscut locul ca pe unul cu care a mai avut de-a face și în care își așteptase ziua de mâine pentru ultima dată....
Apostolul a pornit de îndată spre casa unde erau adunați frații săi, care, în acele clipe se rugau fierbinte pentru el. „A bătut la ușa care dădea în pridvor; și o slujnică, numită Roda, a venit să vadă cine este. A cunoscut glasul lui Petru și, de bucurie, în loc să deschidă, a alergat înăuntru să dea de veste că Petru stă înaintea porții. «Ești nebună», i-au spus ei. Dar ea stăruia și spunea că el este. Ei, dimpotrivă ziceau: Este îngerul lui.” -- The Acts of the Apostles, 147, 148.
Același înger, care părăsise curțile cerești pentru a-l elibera pe Petru din mâna persecutorului său, a fost solul mâniei și judecății pentru Irod. Îngerul îl deșteptase pe Petru din somn; dar regele nelegiuit a fost lovit cu o altfel de lovitură, care i-a provocat o boală mortală. -- The Spirit of Prophecy 3:344.
Uciderea cu pietre a lui Ștefan
În timp ce el [Ștefan] privea țintă spre cer, i-a fost dată o viziune a slavei lui Dumnezeu și îngerii zburau în jurul lui. El a strigat: „Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul omului stând la dreapta lui Dumnezeu.” -- Spiritual Gifts 1:89.
Îngerii în timpul lucrării lui Pavel
La Efes se dezvoltase o afacere profitabilă și tot mai mult în creștere, din prelucrarea și vânzarea de altare și chipuri mici, făcute după modelul templului și chipului Dianei. Cei interesați de acest meșteșug s-au trezit că le scad câștigurile și toți s-au unit, atribuind schimbarea nebinevenită lucrării lui Pavel....
„Toată cetatea a fost tulburată”. Au trimis după Pavel, dar apostolul nu era de găsit. Frații lui, fiind avertizați de pericol, l-au zorit să plece din acel loc. Îngerii lui Dumnezeu au fost trimiși să-l păzească pe apostol; timpul ca el să moară ca martir nu sosise încă. -- The Acts of the Apostles, 292, 293.
Zi după zi, în timp ce ei [Pavel și Sila] s-au dus la credincioșii lor [în Filipi], o femeie care avea un duh de ghicire mergea în urma lor, strigând: „oamenii aceștia sunt slujitorii Dumnezeului Celui Prea Înalt, care ne arată calea mântuirii”. Această femeie era o unealtă specială a lui Satana; și, deoarece demonii erau tulburați de prezența lui Hristos, în același fel duhul rău care o avea în stăpânire nu se simțea în tihnă în prezența apostolilor. Satana știa că împărăția lui fusese asaltată și folosise acest mijloc de a se împotrivi lucrării slujitorilor lui Dumnezeu. Cuvintele de laudă rostite de această femeie erau o insultă pentru cauză, distrăgând mintea oamenilor de la adevărurile prezentate lor și aruncând ocară asupra lucrării, pentru că îi făcea să creadă că oamenii care vorbesc în Duhul și puterea lui Dumnezeu, sunt însuflețiți de același spirit ca și emisarii lui Satana.
Apostolii au suportat această împotrivire timp de câteva zile; atunci Pavel, sub inspirația Duhului lui Dumnezeu, a poruncit duhului celui rău să iasă din femeie. Satana a fost astfel dezarmat și mustrat. Tăcerea continuă de după aceea a femeii era o mărturie că apostolii erau slujitori ai lui Dumnezeu și că demonul recunoscuse ce sunt ei și s-a supus poruncii lor. Când femeia a fost deposedată de spiritul diavolului și refăcută, stăpânii ei s-au alarmat în legătură cu câștigul lor. Ei au văzut că toată nădejdea de a primi bani de pe urma ghicirilor și prezicerilor ei s-a dus și s-au gândit că, dacă apostolilor li se va îngădui să-și continue lucrarea, însăși sursa lor de venituri avea să dispară în curând. -- Sketches from the Life of Paul, 74, 75.
După ce femeia a fost eliberată de duhul cel rău, ea a devenit o urmașă a lui Hristos. Stăpânii ei au văzut că nădejdea lor de câștig s-a dus și, luându-i pe Pavel și Sila, i-au adus înaintea conducătorilor, acuzându-i că tulbură cetatea. Acest lucru a provocat rumoare. Mulțimea s-a ridicat împotriva ucenicilor, iar dregătorii au poruncit ca prizonierii să fie bătuți. -- The Review and Herald, 29 iunie, 1905.
După ce [dregătorii] le-au dat [lui Pavel și Sila] multe lovituri, i-au aruncat în temniță, poruncind temnicerului să-i păzească bine, și acesta, primind o asemenea însărcinare, i-a aruncat în temnița dinăuntru și le-a pus picioarele în butuci. Însă îngerii lui Dumnezeu au fost cu ei acolo, între zidurile închisorii. -- Spiritual Gifts 1:95, 96.
Apostolii au suferit chinuri groaznice din cauza poziției dureroase în care fuseseră puși, însă ei nu au murmurat. Dimpotrivă, în întunericul și singurătatea celulei s-au încurajat unul pe altul prin rugăciuni și au cântat laude lui Dumnezeu, pentru că au fost găsiți vrednici să sufere rușinea de dragul Lui.... Ceilalți întemnițați au auzit cu uimire rugăciunile și cântările care veneau din temnița dinăuntru. -- The Acts of the Apostles, 213, 214.
În timp ce oamenii au fost cruzi și răzbunători sau criminal de neglijenți cu privire la responsabilitățile care le reveneau, Dumnezeu nu a uitat să Se îndure de slujitorii Săi care se aflau în chinuri. Un înger a fost trimis din ceruri pentru a-i elibera pe apostoli. Când acesta s-a apropiat de închisoarea romană, pământul s-a cutremurat sub picioarele lui, întreaga cetate s-a clătinat datorită acelui cutremur, iar zidurile închisorii s-au legănat ca o trestie în vânt. Porțile acelea mari, zăvorâte bine, s-au deschis; lanțurile și cătușele au căzut de pe mâinile și picioarele celor întemnițați. -- The Spirit of Prophecy 3:382, 383.
În lucrarea sa din Efes, apostolului Pavel i-au fost date semne deosebite ale favorii divine. Puterea lui Dumnezeu a însoțit eforturile sale și mulți au fost vindecați de boli fizice. „Dumnezeu făcea minuni nemaipomenite prin mâinile lui Pavel: până acolo că peste cei bolnavi se puneau basmale sau șorțuri care fuseseră atinse de trupul lui și-i lăsau bolile și ieșeau afară din ei duhurile rele”.
Aceste manifestări ale puterii supranaturale au fost cele mai puternice din toate la câte fusese martor Efesul și au fost de un asemenea caracter că nu au putut fi imitate de dibăcia scamatorilor sau de vrăjile vrăjitoarelor. Deoarece aceste minuni erau făcute în Numele lui Isus din Nazaret, oamenii au avut ocazia să vadă că Dumnezeul cerului era mai puternic decât vrăjitorii care se închinau zeiței Diana. În acest fel, Domnul a înălțat pe slujitorul Său, chiar înaintea acelor idolatri, cu mult mai presus decât cei mai puternici și renumiți dintre magicieni.
Însă Acela căruia Îi sunt supuse toate duhurile rele și care dăduse slujitorilor Săi putere asupra acestora, avea să aducă și mai multă rușine și înfrângere asupra acelora care disprețuiseră și profanaseră Numele Lui cel sfânt. Vrăjitoria fusese interzisă prin legea lui Moise, fiind pedepsită cu moartea; totuși, din când în când, era practicată de iudeii apostaziați. La data când Pavel vizita Efesul, în cetate erau „niște exorciști iudei, care umblau din loc în loc” și care, văzând minunile săvârșite prin el, „au încercat să cheme Numele Domnului Isus peste cei ce aveau duhuri rele”. O încercare de acest fel făcuseră cei „șapte fii ai lui Sceva, un preot iudeu din cei mai de seamă”. Găsind pe un om posedat de un duh demonic, ei i s-au adresat, zicând: „Vă jur pe Isus, pe care-L propovăduiește Pavel, să ieșiți afară!” Dar „duhul cel rău le-a răspuns: «Pe Isus Îl cunosc, pe Pavel îl știu; dar voi cine sunteți?» Și omul în care era duhul cel rău a sărit asupra lor, i-a biruit pe amândoi și i-a schingiuit în așa fel, că au fugit goi și răniți din casa aceea.”
Fapte care până atunci fuseseră tăinuite, erau acum scoase la iveală. Deși acceptaseră creștinismul, unii dintre credincioși nu renunțaseră pe deplin la superstițiile lor. Într-o oarecare măsură, ei au continuat să practice vrăjitoria. Acum, fiind convinși de rătăcirea lor, „mulți din cei ce crezuseră veneau să mărturisească și să spună ce făcuseră”. Această lucrare bună se extinsese chiar și asupra unor vrăjitori: „unii din cei ce făcuseră vrăjitorii și-au adus cărțile și le-au ars înaintea tuturor”....
Aceste tratate despre farmece cuprindeau reguli și forme de comunicare cu duhurile rele. Ele cuprindeau reguli ale cultului lui Satana -- îndrumări pentru cererea ajutorului său și obținerea de informații din partea lui. -- The Acts of the Apostles, 286-289.
Un raport al cuvântării lui Dimitrie a fost repede pus în circulație. Rumoarea generată a fost teribilă. Întreaga cetate a fost tulburată. O gloată numeroasă s-a adunat de îndată și s-a îndreptat în grabă spre atelierul lui Aquila, în cartierul iudeilor, cu scopul de a-l prinde pe Pavel. În furia lor nebună, erau în stare să-l facă bucăți. Însă apostolul nu a fost de găsit. Frații lui, fiind avertizați de pericol, l-au zorit să plece din acel loc. Îngerii lui Dumnezeu au fost trimiși să-l păzească pe credinciosul apostol. -- Sketches from the Life of Paul, 143.
Când preoții și conducătorii au văzut efectul cuvântării lui Pavel, au fost cuprinși de ură împotriva lui. Ei au văzut că el continua să-L predice cu încăpățânare pe Isus și făcea minuni în Numele Lui, astfel că mulțimile îl ascultau pe el, își părăseau tradițiile și îi considerau pe conducătorii iudei ca fiind ucigașii Fiului lui Dumnezeu. Mânia lor a fost aprinsă și ei s-au adunat ca să vadă ce este mai bine de făcut, pentru a pune capăt acelei tulburări. Ei au căzut de acord că singurul lucru sigur pe care-l puteau face era acela de a-l omorî pe Pavel. Însă Dumnezeu le cunoștea planurile și îngerii Săi au fost însărcinați să-l păzească, pentru ca el să poată rămâne în viață spre a-și îndeplini misiunea. -- Early Writings, 202.
Această relatare istorică a fost scrisă pentru învățătura noastră, peste care a venit sfârșitul veacului. Efesenii susțineau că ei avuseseră legături cu ființe invizibile, de unde aveau cunoștință despre cele ce aveau să se întâmple. În zilele noastre, această comunicare cu spiritele se numește spiritism, și meșteșugul acesta practicat de cei care sunt mediumi nu este în toate cazurile o îndemânare manuală, abilitate sau înșelăciune. Lumea vizibilă și cea invizibilă sunt în strânsă legătură. Satana este marele înșelător și asociații lui în cele rele sunt instruiți de către el să lucreze în același fel ca și el. Apostolul spune: „Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii și sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății care sunt în locurile cerești. De aceea, luați toată armătura lui Dumnezeu ca să vă puteți împotrivi în ziua cea rea....” -- The Youth’s Instructor, 16 noiembrie, 1893.
Prizonierul vârstnic [Pavel], care stătea legat cu lanțuri de ostașul care-l păzea, nu prezenta nimic impunător sau atrăgător în îmbrăcămintea sau înfățișarea sa, pentru ca lumea să-i poată aduce onoruri. Totuși acest om, în aparență lipsit de prieteni, bogăție sau poziție, avea o escortă pe care cei lumești nu o puteau vedea. Îngerii cerului erau însoțitorii lui. Dacă slava plină de strălucire a unuia dintre acești soli ar fi fost făcută vizibilă, pompa și fastul regal ar fi pălit înaintea ei; regele și curtenii lui ar fi fost trântiți la pământ.... Întreg cerul era preocupat de acest om care acum era întemnițat pentru credința lui în Fiul lui Dumnezeu. -- Sketches from the Life of Paul, 254.
Asediul Ierusalimului
Îndelunga răbdare a lui Dumnezeu față de Ierusalim doar i-a împietrit și mai mult pe iudei în necredința lor încăpățânată. Prin ura și cruzimea lor față de ucenicii lui Isus, ei au respins ultima ofertă de har. Atunci Dumnezeu și-a retras protecția de la ei și a dat frâu liber puterii lui Satana și a îngerilor lui și națiunea aceasta a fost lăsată sub stăpânirea conducătorului pe care și l-a ales. Fiii ei au disprețuit harul lui Hristos, care le-ar fi dat putere să-și supună înclinațiile spre rău, dar acum acestea îi stăpâneau.
Satana a trezit cele mai aprige și josnice patimi ale sufletului. Oamenii nu mai judecau -- erau stăpâniți de impuls și furie oarbă. Au devenit diabolici în cruzimea lor.... Satana era în fruntea națiunii, iar autoritățile cele mai înalte, civile și religioase erau sub influența sa. -- The Spirit of Prophecy 4:29, 30.
Îngerii lui Dumnezeu au fost trimiși să facă lucrarea de distrugere, astfel că din templu nu a rămas piatră pe piatră care să nu fi fost dărâmată. -- Manuscript Releases 21:66.
Ioan vizionarul
Despre Gabriel, Mântuitorul spune în Apocalipsa: „Le-a făcut cunoscut trimițând pe îngerul Său la robul Său Ioan.” Apocalipsa 1, 1. Iar lui Ioan îngerul i-a spus: „Eu sunt împreună slujitor cu tine și cu frații tăi, proorocii.” Apocalipsa 22, 9. Ce gând minunat -- îngerul care stă, în ce privește onoarea, alături de Fiul lui Dumnezeu este cel ales ca să dezvăluie planurile lui Dumnezeu oamenilor păcătoși. -- The Desire of Ages, 99.
Dumnezeu a avut o lucrare specială pentru el. Satana era hotărât să împiedice această lucrare și el i-a condus pe slujitorii lui să-l nimicească pe Ioan. Însă Dumnezeu a trimis îngerul Său și l-a păstrat în mod minunat. Toți cei care au fost martori la manifestarea extraordinară a puterii lui Dumnezeu la eliberarea lui Ioan au fost uluiți și mulți au fost convinși că Dumnezeu este cu el și că mărturia pe care el o aducea cu privire la Isus era dreaptă. Cei care căutau să îl distrugă se temeau să mai încerce să-i ia viața și i-a fost îngăduit să sufere mai departe pentru Isus.
El a fost pe nedrept acuzat de vrăjmașii lui și a fost alungat pe o insulă pustie, unde Domnul a trimis pe îngerul Său să-i descopere lucrurile care aveau să se întâmple pe pământ, cât și starea bisericii de-a lungul timpului, până la sfârșit; căderile ei și poziția pe care avea să o ocupe biserica, dacă va fi după voia lui Dumnezeu și va fi în final biruitoare.
Îngerul cerului s-a înfățișat cu măreție înaintea lui Ioan. Chipul lui strălucea de slava desăvârșită a cerului. El i-a descoperit lui Ioan scene de un profund și cutremurător interes cu privire la biserica lui Dumnezeu și a adus în fața lui luptele prin care avea să treacă. Ioan a văzut cum aceasta avea să treacă prin încercări aprige, să fie albită și încercată și, în final, biruitoare, salvată în mod minunat în Împărăția lui Dumnezeu. Chipul îngerului radia de bucurie în timp ce îi arăta lui Ioan triumful final al bisericii lui Dumnezeu.
Ioan a fost fascinat în timp ce privea eliberarea finală a bisericii și, în timp ce a fost cuprins de măreția acelei scene, cu profund respect și teamă el a căzut la picioarele îngerului, ca să i se închine. De îndată, îngerul l-a ridicat și l-a mustrat cu blândețe, spunându-i: „Să nu faci lucrul acesta; căci eu sunt un împreună slujitor cu tine și cu frații tăi, care păstrează mărturia lui Isus. Lui Dumnezeu închină-te. (Căci mărturia lui Isus este duhul proorociei.)”
Îngerul i-a arătat apoi lui Ioan cetatea cerească, în toată splendoarea ei și cu toată slava ei strălucitoare. Ioan a fost fascinat și copleșit de slava cetății. El a uitat de mustrarea pe care i-o adresase mai înainte îngerul și a căzut din nou la picioarele lui, ca să i se închine; acesta l-a mustrat din nou cu blândețe: „Să nu faci lucrul acesta; căci eu sunt împreună slujitor cu tine și cu frații tăi proorocii, și cu cei care păzesc cuvintele scrise în cartea aceasta. Lui Dumnezeu închină-te”. -- Spiritual Gifts 1:130, 131.
Hristos, Solul regesc, a venit la Ioan pe când se afla izolat pe acea insulă din mare și i-a dat cele mai minunate descoperiri cu privire la Sine Însuși. -- The Signs of the Times, 3 martie, 1890.
Îngerul cel puternic [din Apocalipsa 10] care îi dădea învățături lui Ioan nu era altul decât Isus Hristos. Punerea piciorului Său drept pe mare și a celui stâng pe uscat ilustrează rolul pe care El avea să-l aibă în scenele de încheiere ale marii controverse cu Satana. Poziția Lui arată puterea Lui supremă și autoritatea Lui asupra întregului pământ. Lupta s-a întețit tot mai mult și a devenit tot mai aprigă de-a lungul veacurilor și va continua la fel până la scenele finale, când lucrările înșelătoare ale puterilor întunericului vor atinge apogeul lor. Satana, asociat cu oamenii răi, va înșela întreaga lume și bisericile care nu au primit dragostea adevărului. Însă îngerul cel puternic ne atrage atenția. El strigă cu glas tare. El își va arăta puterea și autoritatea glasului Său acelora care s-au unit cu Satana pentru a se împotrivi adevărului. -- The S.D.A. Bible Commentary 7:971.
Lucrarea îngerilor în Evul Mediu
În secolul treisprezece, a luat ființă unul dintre cele mai înspăimântătoare instrumente ale papalității -- Inchiziția. Prințul întunericului lucra împreună cu conducătorii ierarhiei papale. În consiliile lor secrete, Satana și îngerii lui controlau mintea oamenilor răi în timp ce, nevăzut de nimeni, în mijlocul lor stătea un înger al lui Dumnezeu, care nota raportul înfricoșător al decretelor lor nedrepte și scria istoria faptelor prea îngrozitoare pentru a putea fi prezentate înaintea ochilor oamenilor. -- The Great Controversy, 59.
Reforma protestantă
Stindardul conducătorului sinagogii lui Satana a fost înălțat sus, răul, în aparență, mărșăluia triumfal, iar reformatorii, prin harul dat lor de Dumnezeu, au dus o luptă încununată de succes, cu oștile întunericului. Mi-au fost prezentate evenimente din istoria reformatorilor. Știu că Domnul Isus și îngerii Lui au privit cu interes bătălia împotriva puterii lui Satana, care și-a unit oștile cu oamenii răi, cu scopul de a stinge lumina divină. -- Selected Messages 3:110.
Luther
Într-o zi, în timp ce examina cărțile din biblioteca universității, Luther a descoperit o Biblie în limba latină.... Cu uimire și teamă, a început să dea paginile sacre; pulsul i s-a accelerat, inima îi bătea cu putere în timp ce citea el însuși cuvintele vieții, oprindu-se doar din când în când pentru a exclama: „Oh, dacă mi-ar da Dumnezeu o carte ca aceasta, ca să fie a mea!” Îngerii cerului erau alături de el și raze de lumină de la tronul lui Dumnezeu au descoperit înțelegerii sale comorile adevărului. -- The Spirit of Prophecy 4:96.
Când vrăjmașii au făcut apel la obiceiuri și tradiție sau la declarațiile și autoritatea papei, Luther i-a întâmpinat cu Biblia și numai Biblia. În aceasta, se găseau argumente cărora ei nu le puteau răspunde; de aceea sclavii formalismului și superstiției strigau după sângele lui.... Însă Luther nu a căzut pradă furiei lor. Dumnezeu avea o lucrare specială pentru el și îngeri din ceruri au fost trimiși ca să-l apere. -- The Spirit of Prophecy 4:108, 109.
Aici se afla omul care, el singur, stârnise furia preoților și a poporului. El a fost chemat la Augsburg, ca să răspundă pentru credința lui. S-a conformat și s-a dus. Hotărât și neclintit, el s-a înfățișat înaintea acelora care făcuseră lumea să tremure -- un miel blând înconjurat de lei furioși -- dar, pentru adevăr, pentru Hristos, el a stat neclintit și, cu elocvență sfântă, pe care doar adevărul o poate inspira, și-a prezentat motivele credinței sale. Ei au încercat diferite mijloace pentru a reduce la tăcere pe susținătorul curajos al adevărului. L-au lingușit și l-au ademenit că va fi înălțat și onorat, însă viața și onorurile erau fără nici o valoare pentru el, dacă trebuia să fie procurate prin sacrificarea adevărului.
Cuvântul lui Dumnezeu strălucea tot mai tare și mai clar asupra minții sale, făcându-l să înțeleagă tot mai clar greșelile, stricăciunile și ipocrizia papalității. Vrăjmașii lui au căutat să-l intimideze, să-l facă să renunțe la credința lui, însă el a stat cu îndrăzneală în apărarea adevărului. Era gata să moară pentru credința lui, dacă Dumnezeu cerea aceasta; să cedeze -- niciodată. Dumnezeu i-a păstrat viața. El a poruncit îngerilor să-l însoțească, să treacă prin conflicte furtunoase nevătămat, zădărnicind astfel furia și planurile vrăjmașilor săi. -- Spiritual Gifts 4b:118, 119.
Dacă ochii celor adunați [la Worms] ar fi fost deschiși, ei ar fi putut vedea pe îngerii lui Dumnezeu în mijlocul lor, revărsând raze de lumină prin întunericul nelegiuirii și deschizând mintea și inima pentru primirea adevărului. -- The Spirit of Prophecy 4:124.
Melancthon
[Reformatorul, Simon] Grynaeus fusese prieten apropiat cu un mare doctor papistaș; însă, după ce a fost uimit de una din predicile lui, el s-a dus la acesta și l-a implorat să nu mai lupte împotriva adevărului. Papistașul și-a ascuns furia, însă de îndată s-a dus la rege și a obținut de la acesta autoritatea de a-l aresta pe protestatar. Când Melancthon s-a întors în casa lui, a fost informat că, după plecarea sa, dregătorii l-au căutat pe Grynaeus peste tot. El a considerat întotdeauna că Domnul l-a salvat pe prietenul lui, trimițând un înger care să îl avertizeze. -- The Spirit of Prophecy 4:164, 165.
Părinții peregrini
Exilați fiind și îndurând multe greutăți, iubirea și credința lor [a părinților peregrini] au devenit tot mai puternice. Ei se încredeau în făgăduințele Domnului, care nu i-a lăsat la vreme de nevoie. Îngerii Lui erau alături de ei pentru a-i încuraja și susține. Iar când mâna lui Dumnezeu se părea că îi îndreaptă dincolo de ocean, către o țară în care își vor putea întemeia un stat al lor, ca să poată lăsa copiilor lor, ca moștenire, prețioasa libertate religioasă, ei au pornit într-acolo, fără șovăială, urmând calea Providenței. -- The Great Controversy, 291.
Cei trei îngeri din Apocalipsa 14
Domnul Hristos vine a doua oară, cu putere pentru a mântui. Pentru a pregăti ființele omenești în vederea acestui eveniment, el a trimis soliile primului, celui de-al doilea și al treilea înger. Acești îngeri îi reprezintă pe cei care primesc adevărul și care deschid cu putere Evanghelia înaintea lumii. -- The S.D.A. Bible Commentary 7:978, 979.
William Miller
Am văzut că Dumnezeu a trimis pe îngerul Său pentru a mișca inima unui fermier [William Miller] care nu credea în Biblie și l-a călăuzit ca să cerceteze profețiile. Îngerii lui Dumnezeu au vizitat adesea pe cel ales, i-au călăuzit mintea și l-au făcut să înțeleagă profețiile care fuseseră întotdeauna neclare pentru poporul lui Dumnezeu. Începutul lanțului cu verigile adevărului i-a fost dat lui și el a fost călăuzit ca să cerceteze verigă după verigă până când a ajuns să privească cu uimire și admirație Cuvântul lui Dumnezeu....
Îngerii lui Dumnezeu l-au însoțit pe William Miller în misiunea lui. El era hotărât și neclintit. Fără teamă a proclamat solia.... Deși i s-au împotrivit cei ce susțineau că sunt creștini cât și lumea, și a fost atacat de Satana și îngerii lui, el nu a încetat să predice Evanghelia cea veșnică mulțimilor, pretutindeni pe unde era invitat, făcând să răsune strigătul: „Temeți-vă de Dumnezeu și dați-I slavă; căci a sosit ceasul judecății Lui.” -- Spiritual Gifts 1:128, 132.
Instigatorul tuturor nelegiuirilor a căutat nu numai să contracareze efectele soliei advente, dar și să-l distrugă pe mesager. Miller făcea aplicații practice ale adevărului Scripturii pentru inimile ascultătorilor lui, mustrându-le păcatele și mulțumirea de sine, iar cuvintele lui simple și tăioase le-au stârnit vrăjmășia. Opoziția manifestată de membrii bisericii față de solia lui i-a determinat pe cei din clasele de jos să coboare și mai mult; dușmanii lui au complotat să-i ia viața când avea să plece de la locul de adunare. Dar îngerii lui Dumnezeu se aflau în mulțime și unul din aceștia, cu chip de om, l-a luat de braț pe acest slujitor al Domnului, din mijlocul acelei gloate înfuriate, și l-a condus în siguranță. -- The Great Controversy, 336, 337.
Mulți pastori nu au acceptat această solie mântuitoare pentru ei, iar celor care o primeau, le puneau piedici. Sângele oamenilor va fi cerut din mâna lor. Predicatorii și poporul s-au unit pentru a se împotrivi acestei solii din ceruri. Ei l-au persecutat pe William Miller și pe cei care i s-au alăturat în lucrare. Se puneau în circulație lucruri neadevărate, care să-i slăbească influența și, de multe ori, după ce a prezentat cu simplitate Cuvântul lui Dumnezeu, prezentând adevăruri tăioase pentru inimile ascultătorilor săi, era stârnită o mare furie împotriva lui, iar când pleca de la locul de întâlnire, unii îi întindeau curse ca să îi ia viața. Însă îngerii lui Dumnezeu erau trimiși ca să-i păstreze viața și aceștia îl scoteau în siguranță din mijlocul mulțimii înfuriate. -- Spiritual Gifts 1:136.