Chemarea lui Ellen White de a fi profet
Pe când mă rugam la altarul familial, Duhul Sfânt a venit asupra mea și se părea că mă înalț sus, tot mai sus, cu mult deasupra lumii întunecate. M-am întors să văd poporul advent în lume, însă nu am putut să-i găsesc, când, o voce mi-a spus: „Privește din nou, privește puțin mai sus”. Mi-am ridicat ochii și am văzut o cărare dreaptă și îngustă trasată sus, deasupra lumii. Pe această cărare poporul advent călătorea spre cetatea, care se afla la capătul îndepărtat al cărării. Ei aveau o lumină strălucitoare așezată înapoia lor la începutul potecii, despre care îngerul mi-a spus că este strigătul de la miezul nopții. Această lumină strălucea, pe tot parcursul cărării luminându-le pașii, ca să nu se clatine. Dacă își mențineau privirile ațintite la Isus, care se afla înaintea lor, conducându-i spre cetate, ei erau în siguranță. -- Early Writings, 14.
Pe când aveam șaptesprezece ani, un vizitator ceresc a venit și mi-a vorbit astfel: „Am o solie pentru tine ca s-o prezinți”. „De ce?”, mă gândeam eu. „Cu siguranță trebuie să fie o mare greșeală undeva”. Din nou au fost rostite cuvintele: „Am o solie pentru tine ca s-o prezinți. Scrie pentru popor ceea ce ți-am spus”. -- Sermons and Talks 2:252.
Chivotul legământului în ceruri
Domnul mi-a dat o viziune a sanctuarului ceresc. Templul lui Dumnezeu a fost deschis în ceruri și mi-a fost arătat chivotul lui Dumnezeu, acoperit de tronul harului. Doi îngeri stăteau la capetele chivotului, cu aripile întinse asupra tronului harului și cu fețele îndreptate spre acesta. Îngerul care mă însoțea mi-a spus că acest lucru reprezenta faptul că întreaga oaste cerească privea cu teamă sfântă către Legea lui Dumnezeu, care fusese scrisă cu degetul lui Dumnezeu. -- Life Sketches of Ellen G. White, 237(1880).
Chivotul din sanctuarul de pe pământ era după modelul adevăratului chivot din ceruri. Acolo, lângă chivot, stau îngeri vii, fiecare umbrind cu câte o aripă, întinsă înainte și în sus, tronul harului, în timp ce cu celelalte aripi își acopereau chipurile în semn de respect și umilință. -- The Signs of the Times, 24 iunie, 1880.
Oh, dacă toți L-ar putea privi pe scumpul nostru Mântuitor așa cum este El, ca Mântuitor. Fie ca mâna Lui să dea la o parte vălul care-I ascunde slava de ochii noștri. Îl arată în locul cel înalt și sfânt. Ce vedem acolo? Pe Mântuitorul nostru, nu stând degeaba, în inactivitate. El este înconjurat de inteligențe cerești, heruvimi și serafimi, de zece mii de ori zece mii de îngeri.
Toate aceste ființe cerești au un obiectiv mai presus de toate celelalte, care le preocupă foarte mult -- biserica Sa într-o lume stricată.... Ele lucrează pentru Hristos, sub însărcinarea Lui, pentru a-i salva pe cei care privesc la El și cred în El. Aceste inteligențe cerești se grăbesc în îndeplinirea misiunii lor.... Ei sunt uniți într-o alianță sfântă, într-o unitate sublimă a scopurilor lor, de a prezenta puterea, mila, iubirea și slava Mântuitorului răstignit și înviat.
Prin felul cum slujesc, aceste armate ale cerului ilustrează ce ar trebui să fie biserica lui Dumnezeu. Domnul Hristos lucrează în favoarea lor în curțile cerești, trimițându-și mesagerii în toate părțile globului, pentru a veni în ajutor fiecărui suferind care privește spre El pentru alinare, pentru viață spirituală și cunoștință. -- The S.D.A. Bible Commentary 7:967, 968.
Satana înainte și după căderea lui
Satana a fost cândva un înger onorat în ceruri, în apropiere de Hristos. Fața lui, asemenea cu a celorlalți îngeri, era blândă și exprima bucurie. Fruntea lui era înaltă și lată, arătând multă inteligență. Chipul lui era desăvârșit; statura lui era nobilă și maiestuoasă. -- Early Writings, 145.
Mi-a fost arătat Satana, așa cum a fost el cândva, un înger fericit, înălțat. Apoi mi-a fost arătat așa cum este acum. Încă are un chip regesc. Trăsăturile lui sunt încă nobile, căci el este un înger căzut. Însă expresia feței sale este plină de neliniște, îngrijorare, nefericire, răutate, ură, ticăloșie, înșelăciune și tot felul de rele. Am privit în special acea frunte, care fusese odată nobilă. Începând de la ochi, fruntea lui începea să dea înapoi. Am văzut că el s-a dedat atât de mult la rău, încât fiecare calitate i-a fost degradată și orice trăsătură rea s-a dezvoltat. Ochii lui erau vicleni, șireți și foarte pătrunzători. Fața îi era mare, însă carnea îi atârna, atât pe față, cât și pe mâini. În timp ce îl priveam, își sprijinea bărbia în mâna stângă. Părea că e cufundat în gânduri. Pe fața lui se vedea un rânjet, care m-a făcut să tremur, atât era de plin de răutate și viclenie satanică. Acest rânjet e cel pe care îl etalează chiar înainte de a fi sigur de victima sa și, pe măsură ce își prinde victima în cursă, acest rânjet devine îngrozitor. -- Early Writings, 152, 153.
Îngerii pe care i-a văzut Ellen White în viziuni și vise
Am visat că mai mulți din frații din California se aflau într-un comitet, în care discutau care erau cele mai bune planuri de lucru pentru timpul următor. Unii au considerat că ar fi înțelept să se evite marile orașe și să se lucreze în localități mai mici. Soțul meu îndemna cu stăruință să se facă planuri mai vaste în vederea unor eforturi mai susținute, care s-ar potrivi mai bine caracterului soliei noastre.
Atunci un tânăr, pe care l-am văzut adesea în visele mele, a venit în acel comitet. El asculta cu interes profund cele ce se discutau, iar după aceea a spus cu înțelepciune și autoritate:
„Orașele și satele constituie o parte din via Domnului. Ele trebuie să audă solia de avertizare. Vrăjmașul adevărului face eforturi disperate de a-i întoarce pe oameni de la adevărul lui Dumnezeu spre minciună ... voi trebuie să semănați de-a lungul tuturor apelor.” -- Life Sketches of Ellen G. White, 208.
În lucrarea pe care o desfășor, eu lucrez alături de ajutoarele mele și sunt, de asemenea, în strânsă legătură cu Învățătorul meu și cu alte ființe cerești. Cei care sunt chemați de Dumnezeu trebuie să fie în legătură cu El prin intermediul Duhului Sfânt, ca să poată învăța de la El. -- Spalding and Magan Collection, 462.
În timp ce călătoream cu trăsura, nu am mai putut să stau. Soțul meu mi-a făcut un pat din bancheta aceea și m-am întins; mă durea capul și inima....
În această stare, am adormit și am visat că un înger înalt stătea alături de mine și m-a întrebat de ce sunt tristă. I-am relatat gândurile care mă tulburaseră și i-am spus: „Eu pot face atât de puțin bine, de ce nu putem noi să fim împreună cu copiii noștri și să ne bucurăm de prezența lor?” El mi-a spus: „Tu ai dat Domnului două flori frumoase a căror mireasmă este tot atât de dulce ca tămâia înaintea Lui și mai prețioasă în ochii Lui decât aurul și argintul, căci este un dar din inimă. Acesta mișcă toate fibrele inimii, așa cum n-o poate face nici un sacrificiu. Nu trebuie să privești la ceea ce se vede acum, ci numai la datoria ta pentru slava lui Dumnezeu, și urmează-I Providența, iar cărarea îți va străluci înainte. Fiecare faptă de tăgăduire de sine, de sacrificiu, este înregistrată cu credincioșie și își va aduce răsplata.” -- Spiritual Gifts 2:129, 130.
Am visat că un tânăr cu o înfățișare nobilă a venit în camera în care mă aflam, imediat după ce am vorbit. Aceeași persoană apăruse înaintea mea în vise importante ca să mă învețe, din când în când, în ultimii douăzeci și șase de ani. El a spus: „Tu ai atras atenția poporului asupra unor subiecte importante, care, într-o mare măsură, sunt noi și ciudate. Câteva dintre ele îi interesează foarte mult. Cei ce se ocupă de propovăduirea Cuvântului și de învățătură au făcut ce au putut pentru prezentarea adevărului, care a trezit întrebări în minte și a stârnit interes. Dar, dacă nu se depun eforturi mai susținute pentru a întipări aceste impresii în minte, eforturile pe care le faci acum se vor dovedi aproape fără roadă”. -- The Review and Herald, 4 noiembrie, 1875.
Deoarece se pun adesea întrebări cu privire la starea mea în timpul viziunii și după ce ies din ea, vreau să spun că, atunci când Domnul găsește de cuviință să-mi dea o viziune, eu sunt luată în prezența lui Isus și a îngerilor și sunt cu totul absentă față de lucrurile de pe pământ. Nu pot vedea dincolo de ceea ce îmi arată îngerul. -- Spiritual Gifts 2:292.
Bătălia de la Manassas
Am avut o viziune cu privire la bătălia teribilă de la Manassas, Virginia. A fost o scenă dintre cele mai mișcătoare, plină de tristețe. Armatele celor din Sud aveau totul de partea lor și erau pregătiți pentru o luptă înfricoșătoare. Armata celor din Nord înainta triumfătoare, fără a se îndoi câtuși de puțin că vor fi biruitori. Mulți erau nepăsători și mărșăluiau înainte cu trufie, ca și când biruința era deja a lor. Pe măsură ce se apropiau de câmpul de luptă, mulți aproape că leșinau datorită oboselii și lipsei de odihnă. Ei nu se așteptau la o confruntare atât de cruntă. Ei s-au aruncat în luptă și au luptat cu vitejie, în disperare. Morți și muribunzi erau pretutindeni. Atât cei din Nord, cât și cei din Sud au suferit pierderi teribile. Oamenii din Sud s-au resimțit în timpul bătăliei și, în scurt timp, aveau să fie făcuți să se retragă tot mai mult. Cei din Nord înaintau degrabă, deși pierderile lor erau foarte mari.
Chiar atunci un înger a coborât și a făcut semn cu mâna înapoi. Dintr-o dată a fost confuzie între rânduri. Celor din Nord li se părea că trupele lor se retrag, când, de fapt, în realitate nu se întâmpla așa, și atunci a început o retragere grăbită. -- Testimonies for the Church 1:266, 267.
Directorul sanatoriului
În visele mele, mă aflam la Casa de Sănătate, iar călăuza mea îmi spusese să notez tot ce aud și să fiu atentă la tot ce văd. Mă aflam într-un loc retras, de unde nu puteam fi văzută, dar eu puteam vedea tot ce se petrecea în cameră. Erau acolo persoane cu care reglai conturi și le-am auzit ocărându-te pentru sumele mari cerute pentru mâncare, cazare și tratament. Te-am auzit pe tine, rostind cu glas tare, hotărât, că nu vrei să micșorezi costul. Am fost uimită să văd cât de mare era prețul. Tu păreai a fi puterea care controla totul.
Am văzut că impresia pe care o făcea atitudinea ta asupra minții acelora care trebuia să-și achite taxele nu era favorabilă instituției. Am auzit pe câțiva dintre frații tăi rugându-te și spunându-ți că ceea ce faci nu este înțelept și nici drept, însă tu erai neclintit ca o stâncă în hotărârea ta. Tu pretindeai că, prin ceea ce făceai, lucrai pentru binele instituției. Însă am văzut persoane plecând de la Casa de Sănătate altfel decât mulțumite....
În timpul nopții, te-am văzut alături de sora șefă a instituției. Cât privește atitudinea voastră unul față de altul, parcă erați soț și soție. Felul cum vă purtați unul față de celălalt este greșit înaintea lui Dumnezeu și inima mea a fost îndurerată de acea stare de lucruri. Am întrebat: „Cine v-a vrăjit ca să nu ascultați de adevăr?” Dumnezeu nu are plăcere în ceea ce faceți. Ați întristat pe Duhul Sfânt. Sora H _____ nu va mai fi niciodată ceea ce a fost odată. Amândoi sunteți vinovați înaintea lui Dumnezeu....
Mi-au fost prezentate deschis lucrurile care se petreceau în ... [sanatoriu]. Un glas mi-a spus: „Urmează-mă și îți voi arăta păcatele care sunt practicate de către cei care se află în poziții de răspundere”. Am mers prin camere și te-am văzut pe tine, un străjer pe zidurile Sionului, într-o atitudine foarte intimă față de soția altui bărbat, trădând astfel adevărurile sacre și răstignind din nou pe Domnul tău. Ai fost tu conștient că acolo se afla un Veghetor, Cel Sfânt, care vede faptele tale rele și aude cuvintele tale, și că acestea sunt înregistrate în cărțile cerului? -- Manuscript Releases 8:315-317.
Familia Brown
Îngerul lui Dumnezeu mi-a spus: „Urmează-mă!”. Se părea că mă aflam într-o cameră dintr-o clădire rudimentară, în care erau mai mulți tineri care jucau cărți. Se părea că erau foarte concentrați asupra distracției în care erau prinși și erau atât de ocupați, încât nu au observat că cineva a intrat pe ușă. Erau acolo și fete care se uitau la cei care jucau, iar cuvintele care se rosteau nu erau dintre cele mai potrivite. Spiritul și atmosfera care se făceau vădit simțite în acea încăpere nu erau din cele care să purifice și să înalțe mintea și să înnobileze caracterul....
Am întrebat: „Cine sunt aceștia și ce reprezintă această scenă?”
Mi s-a spus: „Așteaptă!”...
Am mai văzut și altceva. Ingerarea lichidului otrăvitor și cuvintele și faptele făcute sub influența acestuia erau generatoare de orice altceva, în afară de gânduri serioase, clarviziune în afaceri, moravuri curate și înnobilarea participanților....
Am întrebat din nou: „Cine sunt aceștia?”
A sosit și răspunsul: „O parte din familia pe care o vizitezi. Vrăjmașul sufletelor, marele dușman al lui Dumnezeu și al omului, căpetenia dregătoriilor și puterilor și conducătorul întunericului acestei lumi prezidează aici în seara aceasta. Satana și îngerii lui ispitesc continuu aceste suflete sărmane spre propria lor ruină.” -- Selected Messages 3:41, 42.
N. D. Faulkhead și semnul secret
Fratele Faulkhead a cerut să mă vadă. Cazul său îmi era pe suflet. I-am spus că am o solie pentru el și soția lui, și pentru care m-am pregătit de câteva ori să le-o trimit, însă Duhul Domnului m-a oprit să fac acest lucru. I-am cerut să stabilim o dată când îi pot vedea. El mi-a răspuns: „Sunt bucuros că nu mi-ai trimis o comunicare scrisă; prefer să aud solia de pe buzele tale; dacă ar fi venit la mine altfel, nu cred că mi-ar fi folosit la ceva”. Apoi el a întrebat: „De ce nu îmi spui solia acum?” I-am spus: „Vrei să rămâi ca s-o auzi?” Mi-a răspuns că da.
Eram foarte obosită, căci participasem la încheierea școlii în acea zi; însă m-am ridicat din patul unde stătusem întinsă și i-am citit timp de trei ore. Inima lui a fost înduioșată, lacrimile au început să-i apară în ochi, iar când am terminat de citit, el a spus: „Accept fiecare cuvânt; totul mi se potrivește”. O mare parte din ceea ce am citit era legat de biroul Echo și administrarea lui de la începuturi. Domnul îmi descoperise de asemenea legătura fratelui Faulkhead cu francmasonii și mi-a spus clar că, dacă el nu va întrerupe orice legătură cu aceste organizații, își va pierde sufletul.
El a spus: „Accept lumina pe care Domnul mi-a trimis-o prin tine. Voi acționa în conformitate cu aceasta. Sunt membru în cinci loje și alte trei loje sunt acum sub controlul meu. Eu le fac toate afacerile. Acum nu voi mai participa la întâlnirile lor și îmi voi încheia relațiile cu ei cât de repede cu putință”. I-am repetat cuvintele pe care mi le-a spus călăuza mea cu privire la aceste organizații. Datorită unui anumit semn pe care mi-l făcuse călăuza mea, am spus: „Nu îți pot spune tot ceea ce mi-a fost arătat.”
Fratele Faulkhead i-a spus fratelui Daniells și altora că eu făcusem semnul special, cunoscut doar de cei din ordinul superior al masonilor, în care tocmai intrase. El a spus că eu nu cunoșteam acest semn și că nu fusesem conștientă când am făcut acest semn către el. Aceasta a constituit pentru el o dovadă specială că Domnul lucra prin mine pentru a-i salva sufletul. -- Manuscript Releases 5:148, 149.
Prezențe îngerești când Ellen White era trează
Când m-am trezit și m-am uitat pe fereastră, am văzut doi nori albi. Apoi am adormit din nou; și în visul meu mi-au fost spuse aceste cuvinte: „Uită-te la acești nori. Niște nori exact ca aceștia au fost cei care au învăluit oastea cerească ce a proclamat nașterea Mântuitorului înaintea păstorilor”. M-am trezit și m-am uitat din nou pe fereastra vagonului și se vedeau acum doi nori mari, albi, așa de albi ca zăpada. Erau doi nori distincți, deosebiți unul de altul, însă se apropiau și se atingeau unul de altul și pentru o clipă parcă s-au suprapus; apoi s-au despărțit iarăși și au rămas separați, ca mai înainte. Ei nu au dispărut și au fost vizibili pe tot parcursul acelei dimineți. La ora 12, am schimbat trenul și nu am mai văzut norii.
Pe parcursul zilei am fost profund impresionată la gândul că îngerii lui Dumnezeu, învăluiți în acești nori, mergeau înaintea noastră; că ne puteam bucura de protecția lor și, de asemenea, de asigurarea că vom vedea mântuirea lui Dumnezeu în adunările ce urmau să aibă loc la Brisbane. Iar acum, când adunările au luat sfârșit, iar noi am fost martori la interesul deosebit manifestat de oameni, eu sunt mai sigură ca oricând că îngeri din ceruri erau învăluiți în acei nori -- îngeri care au fost trimiși din curțile de sus ca să miște inimile oamenilor și să țină în frâu pe cei care uneori își fac loc în adunările noastre în corturi și prin care mințile oamenilor sunt distrase de la înțelegerea adevărurilor vitale, care sunt zilnic prezentate.
În cadrul acestei adunări, mii de oameni au auzit invitația Evangheliei și au ascultat adevăruri pe care nu le mai auziseră niciodată înainte. Pe parcursul întregii întâlniri, nu a existat nici o împotrivire trufașă sau certuri din partea unora ale căror inimi se împotriveau Legii lui Dumnezeu. Și nicăieri, în acel oraș, nu am auzit de vreo împotrivire publică. A fost o experiență neobișnuită; și noi credem că îngerii lui Dumnezeu au fost prezenți pentru a îndepărta puterile întunericului. -- The Review and Herald, 21 martie, 1899.
Sufeream de reumatism în partea dreaptă și nu puteam să mă odihnesc din cauza durerilor. Mă întorceam de pe o parte pe cealaltă, încercând să scap de durere. Aveam o durere de inimă, care îmi prevestea ceva ce nu era bine pentru mine. În cele din urmă, am adormit.
Pe la nouă și jumătate, am încercat să mă întorc și, pe când făceam acest lucru, am devenit conștientă că nu mai aveam deloc dureri. Pe când mă întorceam de pe o parte pe alta și îmi mișcam mâinile, am simțit o lejeritate extraordinară și o ușurință pe care nu le pot descrie. Camera era plină de o lumină, dintre cele mai frumoase și plăcute, o lumină ca de azur și se părea că mă aflu în brațele ființelor cerești.
Am avut parte de această lumină deosebită și în trecut, în vremuri de binecuvântare specială, însă de data aceasta era mai distinctă, mai impresionantă, și am simțit o pace atât de deosebită, atât de deplină și de îmbelșugată, pe care nici un fel de cuvinte nu o pot reda. M-am ridicat în poziție șezândă și am văzut că eram înconjurată de un nor strălucitor, alb ca zăpada, care pe margini avea nuanțe de roz. Cea mai duioasă și dulce muzică umplea văzduhul și eu am recunoscut acea muzică drept cântul îngerilor. Atunci un glas mi-a spus: „Nu te teme; Eu sunt Mântuitorul tău. Îngerii sfinți sunt peste tot în jurul tău.” -- Testimonies for the Church 9:65, 66.