Adevărul despre îngeri

Când ajungem în ceruri

Am văzut un număr foarte mare de îngeri aducând din cetate coroane minunate -- o coroană pentru fiecare sfânt, cu numele lui scris pe ea. Când Isus a cerut să fie aduse coroanele, îngerii I le-au prezentat și, cu mâna Lui dreaptă, scumpul Isus a așezat coroanele pe capetele sfinților. În același fel, îngerii au adus harpele și Isus le-a prezentat, de asemenea, sfinților. Îngerii însărcinați cu aceasta au dat mai întâi tonul, iar apoi toate glasurile s-au unit în laudă plină de recunoștință și bucurie și fiecare mână atingea cu dibăcie corzile harpelor, răsunând astfel o muzică melodioasă, în acorduri desăvârșite și ample. Apoi, L-am văzut pe Isus conducând mulțimea răscumpărată spre poarta cetății. El a apucat poarta și a dat-o în lături în balamalele sale strălucitoare și a poruncit neamurilor care au păzit adevărul să intre. -- Early Writings, 288.

De pe buzele Împăratului slavei, binecuvântarea va veni asupra urechilor lor ca cea mai dulce muzică: „Veniți, binecuvântații Tatălui Meu de moșteniți Împărăția care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii”. Astfel, cei mântuiți vor fi bineveniți în locașurile pe care Isus le pregătește pentru ei. Acolo ei nu vor mai fi disprețuiții pământului, ci aceia care, cu ajutor divin, și-au format caractere desăvârșite. Fiecare tendință spre păcat, fiecare nedesăvârșire a fost îndepărtată prin sângele lui Hristos; le este atribuită desăvârșirea și strălucirea slavei Sale, întrecând cu mult lumina soarelui în strălucirea lui de la miezul zilei. Iar frumusețea morală, desăvârșirea caracterului Său, strălucește prin ei, depășind cu mult, ca valoare, această splendoare exterioară. Ei sunt fără vină în fața marelui tron alb, împărtășind demnitatea și privilegiile îngerilor. -- The Watchman, 31 martie, 1908.

Cei mântuiți se vor întâlni și îi vor recunoaște pe cei care i-au condus către Mântuitorul cel preaslăvit. Ce conversații binecuvântate au cu aceste suflete! „Am fost păcătos” se va spune, „fără Dumnezeu și fără nădejde în lume, iar tu ai venit la mine și mi-ai atras atenția la scumpul Mântuitor, ca unica mea nădejde....” Alții vor spune: „Am fost păgân într-o țară păgână. Tu ți-ai lăsat prietenii și căminul confortabil și ai venit să mă înveți cum să-L găsesc pe Isus și să cred în El, ca singurul Dumnezeu adevărat. Mi-am aruncat idolii și m-am închinat lui Dumnezeu, iar acum Îl privesc față către față. Sunt mântuit, mântuit pentru veșnicie, ca să-l privesc veșnic pe Acela pe care-L iubesc....”

Alții își vor exprima mulțumirea față de cei care i-au hrănit pe cei flămânzi și i-au îmbrăcat pe cei goi. „Când disperarea mi-a cuprins sufletul în necredință, Domnul te-a trimis la mine”, spun aceștia, „să-mi rostești cuvinte de nădejde și mângâiere. Mi-ai adus hrană pentru nevoile mele fizice și mi-ai deschis Cuvântul lui Dumnezeu, făcându-mă conștient de nevoile mele spirituale. M-ai tratat ca pe un frate. Ai simțit împreună cu mine în necazurile mele, mi-ai alinat sufletul rănit și zdrobit, ca să pot prinde mâna lui Hristos, care era întinsă spre mine spre a mă salva. În neștiința mea, m-ai învățat cu răbdare că am un Tată în ceruri, care îmi poartă de grijă. Mi-ai citit prețioasele făgăduințe din Cuvântul lui Dumnezeu. Mi-ai inspirat credința că El mă va mântui. Inima mea a fost înduioșată, supusă, zdrobită, în timp ce contemplam sacrificiul pe care Hristos l-a făcut pentru mine.... Mă aflu aici, mântuit, mântuit pentru veșnicie, ca să trăiesc veșnic în prezența Sa și să-I aduc laude, pentru că și-a dat viața pentru mine.”

Ce bucurie va fi când acești răscumpărați îi vor întâlni și saluta pe cei care au simțit o povară pe suflet pentru ei! -- The Review and Herald, 5 ianuarie, 1905.

Dacă Îl primesc pe Hristos și cred în El, ei [tinerii] vor fi aduși într-o relație strânsă cu Dumnezeu. El le dă putere să devină copii ai lui Dumnezeu, să se asocieze cu cei mai înalți demnitari ai Împărăției cerurilor, să fie alături de Gabriel, împreună cu heruvimi și serafimi, îngeri și arhangheli. „Și mi-a arătat un râu cu apa vieții, limpede ca cristalul, care ieșea din scaunul de domnie al lui Dumnezeu și al Mielului. În mijlocul pieții cetății, și pe cele două maluri ale râului, era pomul vieții, rodind douăsprezece feluri de rod și dând rod în fiecare lună; și frunzele lui slujesc la vindecarea neamurilor. Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul de domnie al lui Dumnezeu și al Mielului vor fi în ea. Robii Lui Îi vor sluji. Ei vor vedea fața Lui și Numele Lui va fi pe frunțile lor. Acolo nu va fi noapte. Și nu vor avea trebuință nici de lampă, nici de lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu îi va lumina. Și vor împărăți în vecii vecilor.” -- Spalding and Magan Collection, 52.

Doar atunci când vom vedea providența lui Dumnezeu în lumina veșniciei vom putea pricepe cât de mult datorăm grijii și intervenției îngerilor Săi. Ființele cerești au avut un rol activ în privința oamenilor. -- Education, 304.

În viața viitoare, vom înțelege lucruri care aici ne-au nedumerit mult. Vom deveni conștienți ce ajutor puternic am avut și în ce fel îngerii lui Dumnezeu au fost însărcinați să ne apere atunci când am urmat sfatul Cuvântului lui Dumnezeu. -- The Signs of the Times, 3 ianuarie, 1906.

În lumea viitoare, Hristos îi va conduce pe cei mântuiți pe lângă râul vieții și îi va învăța lecțiile minunate ale adevărului. El va desfășura înaintea lor tainele naturii. Ei vor vedea că o mână puternică ține lumile în mișcare. Vor vedea iscusința marelui Artist care a colorat florile de pe câmp și vor învăța despre planurile Tatălui îndurător, care trimite razele de lumină, iar împreună cu sfinții îngeri, cei răscumpărați vor recunoaște, prin cântece de laudă, iubirea fără margini a lui Dumnezeu pentru o lume nerecunoscătoare. Atunci se va înțelege că „Dumnezeu a iubit atât de mult lumea, că a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică”. -- The Review and Herald, 3 ianuarie, 1907.

Ei [moștenitorii harului] au o relație și mai sacră cu Dumnezeu decât îngerii care nu au căzut niciodată. -- Testimonies for the Church 5:740.

Prin puterea dragostei Sale, prin ascultare, omul căzut, un vierme în țărână, trebuie să fie transformat, astfel ca să poată fi potrivit spre a deveni un membru al familiei cerești, având drept companie, în veacurile veșnice, pe Dumnezeu, Hristos și sfinții îngeri. Cerurile vor triumfa, căci locurile vacante, create prin căderea lui Satana și a oștirii sale, vor fi completate de cei mântuiți ai Domnului. -- The Upward Look, 61.

Dumnezeu l-a creat pe om spre slava Sa, pentru ca, după încercare și probă, familia omenească să poată deveni una cu familia cerească. Planul lui Dumnezeu a fost acela de a repopula cerul cu oameni, dacă aceștia se vor dovedi ascultători de fiecare cuvânt al Său. Adam trebuia să fie încercat spre a se vedea dacă va fi ascultător, ca îngerii credincioși, sau neascultător. -- The S.D.A. Bible Commentary 1:1082.

Dragostea și simpatia pe care Însuși Dumnezeu le-a sădit în suflet își vor găsi acolo exercitarea cea mai curată și cea mai plăcută. Comuniunea curată cu ființele sfinte, viața socială armonioasă, cu îngerii binecuvântați și cu cei credincioși din toate veacurile, care și-au spălat hainele și le-au albit în sângele Mielului, legăturile sfinte care unesc laolaltă întreaga familie din cer și de pe pământ (Efeseni 3, 15) -- toate contribuie la fericirea celor răscumpărați. -- The Great Controversy, 677.

Judecata din timpul Mileniului

În timpul celor o mie de ani dintre prima și a doua înviere, va avea loc judecata celor nelegiuiți. Daniel spune că atunci când a venit Cel Îmbătrânit de zile, „judecata a fost dată sfinților Celui Preaînalt”.

În acest timp, cei neprihăniți domnesc ca regi și preoți pentru Dumnezeu. Ioan spune în Apocalipsa: „Am văzut niște scaune de domnie și pe cei ce ședeau pe ele și li s-a dat judecata”. „Ei vor fi preoți ai lui Dumnezeu și ai lui Hristos și vor domni împreună cu El o mie de ani”. În acest timp, așa cum a prezis Pavel, „sfinții vor judeca lumea”. Împreună cu Hristos îi vor judeca pe nelegiuiți, comparând faptele lor cu cartea de referință -- Biblia -- și hotărând fiecare caz după faptele făcute când au fost în trup. Și Satana împreună cu îngerii lui cei răi sunt judecați de către Hristos și poporul Său. -- The Southern Watchman, March 14, 1905.

A treia venire a lui Hristos

La încheierea celor o mie de ani, Hristos Se întoarce din nou pe pământ. El este însoțit de oastea celor mântuiți și înconjurat de un alai de îngeri. În timp ce coboară într-o maiestate înfricoșătoare, El poruncește morților nelegiuiți să învieze pentru a-și primi pedeapsa. Ei ies afară, o oștire puternică, nenumărată, ca nisipul mării. Ce contrast față de aceia care au înviat la prima înviere! Cei neprihăniți au fost îmbrăcați cu tinerețe și frumusețe nemuritoare. Cei nelegiuiți poartă urmele bolii și ale morții.

Fiecare ochi din mulțimea cea mare se întoarce pentru a vedea slava lui Dumnezeu. Într-un glas, oștile nelegiuiților exclamă: „Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului!” Nu iubirea față de Isus este cea care le inspiră această declarație. Puterea adevărului face ca buzele lor să rostească, fără voia lor, aceste cuvinte. Cei nelegiuiți ies din morminte cu aceeași ură față de Isus și cu același spirit de rebeliune cu care au intrat. Ei nu mai au un alt timp de har la dispoziție, când să-și corecteze defectele din viața lor trecută. Nimic nu s-ar mai câștiga cu aceasta. O viață întreagă de neascultare nu le-a înmuiat inimile. O a doua ocazie, dacă le-ar fi dată, ar fi folosită ca și prima, călcând în picioare cerințele lui Dumnezeu și răzvrătindu-se împotriva Lui.

Hristos coboară pe Muntele Măslinilor, de unde S-a înălțat după învierea Sa și unde îngerii au repetat făgăduința revenirii Sale. Profetul spune: „Atunci va veni Domnul, Dumnezeul meu și toți sfinții împreună cu El! Picioarele Lui vor sta în ziua aceea pe Muntele Măslinilor, care este în fața Ierusalimului, spre răsărit; Muntele Măslinilor se va despica la mijloc și se va face o vale foarte mare. Și Domnul va fi Împărat peste tot pământul. În ziua aceea, Domnul va fi singurul Domn și Numele Lui va fi singurul Nume”. Zaharia 14, 5.4.9. -- The Great Controversy, 662, 663.

Apoi, am privit în sus și am văzut cetatea cea frumoasă și măreață, având douăsprezece temelii, douăsprezece porți, câte trei de fiecare parte și un înger la fiecare poartă. Am strigat: Cetatea! Cetatea cea mare! Vine de la Dumnezeu din ceruri! Și aceasta a coborât în toată splendoarea și slava ei strălucitoare și s-a așezat pe câmpia pe care Isus a pregătit-o pentru ea. -- Spiritual Gifts 1:213.

Acum Satana se pregătește pentru o ultimă luptă pentru supremație. Cât timp a fost lipsit de puterea lui și întrerupt din lucrarea lui de amăgire, prințul răului s-a simțit nenorocit și descurajat; dar când morții nelegiuiți înviază și vede acele mulțimi uriașe de partea lui, speranțele lui reînvie și se hotărăște să nu renunțe la lupta cea mare.... Cei nelegiuiți sunt prizonierii lui Satana.... Ei sunt gata să primească sugestiile lui și să îndeplinească poruncile lui. Dar, consecvent vicleniei lui de la început, el nu vrea să fie recunoscut ca fiind Satana. El pretinde a fi prințul care este proprietarul de drept al lumii și a cărui moștenire i-a fost răpită pe nedrept. El se prezintă supușilor lui amăgiți, ca salvator, asigurându-i că puterea lui a fost cea care i-a scos din morminte și că este pe punctul de a-i scăpa de cea mai crudă tiranie.... El le propune să-i conducă împotriva taberei sfinților și să pună stăpânire pe cetatea lui Dumnezeu....

În gloata aceea mare sunt mulți din generația celor cu viață lungă, care au trăit înainte de potop.... Sunt împărați și generali care au cucerit popoare, viteji care n-au pierdut nici o bătălie.... Satana se consultă cu îngerii lui și apoi cu acești împărați cuceritori și oameni puternici. Ei privesc puterea și numărul acelora care sunt de partea lor și declară că armata din cetate este mică în comparație cu a lor și că poate fi biruită. Ei fac planuri să pună stăpânire pe bogățiile și pe slava Noului Ierusalim. Toți încep de îndată să se pregătească de luptă. Meșteri pricepuți făuresc echipament de război. Conducători militari, renumiți pentru succesele lor, rânduiesc gloate de luptători în companii și divizii.

În cele din urmă, se dă ordinul de înaintare, și oștile fără număr pornesc.... Satana, cel mai puternic dintre luptători, conduce avangarda, iar îngerii lui își unesc forțele pentru această luptă finală. -- The Great Controversy, 663, 664.

Hristos apare acum din nou în fața vrăjmașilor Săi. Cu mult deasupra cetății, pe o temelie de aur lustruit, se află un tron înalt și ridicat sus. Pe acest tron stă Fiul lui Dumnezeu, iar în jur sunt supușii Împărăției Sale. -- The Great Controversy, 665.

În prezența locuitorilor pământului și ai cerului, adunați, are loc încoronarea finală a Fiului lui Dumnezeu....

El [Satana] a văzut coroana pusă pe capul lui Hristos de un înger cu o statură înaltă și cu o prezență maiestuoasă și știe că poziția înălțată a acestui înger ar fi putut fi a lui. -- The Great Controversy, 666, 669.

Ultima judecată

Acum, investit cu maiestate și putere supremă, Împăratul împăraților pronunță sentința față de cei răzvrătiți împotriva guvernării Sale și aduce la îndeplinire dreptatea pentru aceia care au călcat Legea Sa și au prigonit pe poporul Său....

De îndată ce cărțile cu rapoarte sunt deschise și ochiul lui Isus privește asupra nelegiuiților, ei devin conștienți de fiecare păcat pe care l-au comis vreodată. Ei văd exact locul unde picioarele lor s-au depărtat de pe calea curăției și a sfințeniei și cât de departe i-a dus mândria și răzvrătirea în călcarea Legii lui Dumnezeu....

Deasupra tronului este descoperită crucea; și, ca o priveliște panoramică, apar scenele ispitirii și căderii lui Adam, împreună cu etapele succesive din planul cel mare de mântuire. Nașterea umilă a Mântuitorului; primii Săi ani de sărăcie și ascultare; botezul Său în Iordan; ... lucrarea Lui publică; ... trădarea Lui; ... Fiul lui Dumnezeu adus în mijlocul veseliei în fața lui Ana, judecat în palatul marelui preot, în sala de judecată a lui Pilat, înaintea lui Irod cel crud și laș ... toate acestea sunt prezentate în culori vii.

Iar acum, în fața mulțimii tremurânde, sunt dezvăluite scenele finale -- răbdătorul Suferind mergând pe drumul spre Calvar. Prințul cerului atârnând pe cruce....

Spectacolul îngrozitor se arată exact așa cum a fost. Satana, îngerii lui și supușii lui nu se pot întoarce de la tabloul propriei lor lucrări. Fiecare își amintește partea pe care a înfăptuit-o. -- The Great Controversy, 666, 667.

Va veni timpul când toți vor trebui să stea înaintea îngerilor și a oamenilor și să fie descoperiți în adevărata lor lumină. Așa cum artistul reproduce pe placa lustruită trăsăturile chipului omenesc, caracterele lor au fost transpuse în cărțile din ceruri.... La judecată, fiecare om va fi descoperit așa cum este, fie modelat după asemănarea divină, fie desfigurat de păcatele idolatre ale egoismului și lăcomiei. -- Manuscript Releases 17:288.

În ziua când fiecare va fi răsplătit după faptele sale, cum vor apărea călcătorii de Lege înaintea lor înșiși atunci când, pentru câteva clipe, li se va permite să vadă rapoartele vieții lor așa cum au ales ei să o trăiască....

În ziua judecății, oamenii vor vedea ce ar fi putut deveni ei prin puterea lui Hristos.... Ei au cunoscut cerințele lui Dumnezeu, dar au refuzat să se conformeze condițiilor expuse în Cuvântul Său. A fost propria lor alegere să se asocieze cu demonii....

În ziua judecății, toate acestea vor fi deschise înaintea celor nepocăiți. Scenă după scenă trece prin fața lor. Cu tot atâta claritate ca lumina din miezul zilei, ei vor vedea ce ar fi putut fi, dacă ar fi colaborat cu Dumnezeu, în loc să I se opună. Tabloul nu poate fi însă schimbat.... Cazurile lor sunt hotărâte pentru totdeauna....

Iar îngerii decăzuți, înzestrați cu mai multă inteligență decât omul, își vor da seama ce au făcut prin folosirea puterilor lor, conducându-i pe oameni să aleagă minciuna și înșelăciunea. -- The Upward Look, 203.

A sosit însă timpul când rebeliunea trebuie să fie înfrântă până la urmă, iar istoria și caracterul lui Satana să fie demascate. În ultimul său efort uriaș de a-L detrona pe Hristos, de a distruge pe poporul Său și de a pune stăpânire pe cetatea lui Dumnezeu, arhiamăgitorul a fost demascat definitiv. Aceia care s-au unit cu el văd înfrângerea totală a cauzei lui. Urmașii lui Hristos și îngerii credincioși văd întinderea vastă a intrigilor lui împotriva guvernării lui Dumnezeu. El devine obiectul repulsiei generale.

Satana vede că răscoala sa l-a făcut nevrednic pentru cer.... Acuzațiile lui împotriva milei și dreptății lui Dumnezeu sunt aduse acum la tăcere. Jignirea pe care a încercat să o arunce asupra lui Iehova rămâne în întregime asupra lui. Iar acum, Satana se pleacă și mărturisește justețea sentinței date lui.... Toate întrebările cu privire la adevăr și rătăcire în lupta cea lungă au fost acum explicate....

Cu toate că Satana a fost nevoit să recunoască dreptatea lui Dumnezeu și să se plece înaintea supremației lui Hristos, caracterul lui rămâne neschimbat. Spiritul de răzvrătire izbucnește iarăși ca un torent puternic. Plin de furie, se hotărăște să nu renunțe la lupta cea mare. A venit timpul pentru o luptă disperată, finală, împotriva Împăratului cerului. Se aruncă în mijlocul supușilor lui și încearcă să-i inspire cu propria lui furie, ridicându-i de îndată la luptă. Dar dintre toate milioanele nenumărate, pe care le-a amăgit la răscoală, nu este nici unul care să-i recunoască supremația. Puterea lui este la sfârșit.... Mânia lor se aprinde împotriva lui Satana și a acelora care au fost agenții lui de amăgire și, într-o furie demonică, se întorc împotriva lor....

Cade foc de la Dumnezeu din cer. Pământul se crapă.... Flăcări nimicitoare izbucnesc din fiecare prăpastie deschisă.... A venit ziua care va arde ca un cuptor. Elementele sunt amestecate cu dogoarea mistuitoare, și chiar pământul cu tot ce este pe el arde. Maleahi 4, 1; 2 Petru 3, 10. Suprafața pământului pare o masă topită -- un lac de foc uriaș, în clocot....

Cei nelegiuiți își primesc răsplata.... Unii sunt nimiciți într-o clipă, în timp ce alții suferă multe zile. Toți sunt pedepsiți „după faptele lor”. Păcatele celor drepți fiind transferate asupra lui Satana, el trebuie să sufere nu numai pentru răzvrătirea lui proprie, ci și pentru toate păcatele pe care i-a provocat pe sfinți să le săvârșească. Pedeapsa lui este cu mult mai mare decât a acelora pe care i-a amăgit. După ce toți cei care au căzut prin amăgirile lui au pierit, el încă mai trăiește și mai suferă. În flăcările nimicitoare, cei nelegiuiți sunt nimiciți. -- The Great Controversy, 670-673.

Printr-o viață de răzvrătire, Satana și toți cei ce se unesc cu el ajung în așa măsură împotriva lui Dumnezeu, încât chiar prezența Lui ajunge să fie pentru ei un foc mistuitor. Slava Lui, care este iubire, îi va nimici. -- The Desire of Ages, 764.

Întregul univers va fi martor la ceea ce înseamnă natura și urmările păcatului. Iar distrugerea lui totală, care la început ar fi provocat îngerilor frică, iar lui Dumnezeu dezonoare, va îndreptăți acum iubirea Sa și-I va restabili onoarea în fața universului ființelor care își găseau plăcerea să facă voia Sa și în a căror inimă este Legea Sa. -- The Great Controversy, 504.

Focul care îi consumă pe nelegiuiți curăță pământul. Orice urmă de blestem este îndepărtată. Nici un iad arzând veșnic nu va păstra înaintea celor răscumpărați consecințele înfricoșătoare ale păcatului.

O singură amintire rămâne însă: Mântuitorul nostru va purta pentru veșnicie semnele răstignirii. Pe fruntea Sa rănită, pe coasta Sa, pe mâinile și picioarele Sale, se vor păstra pe veci urmările lucrării pline de cruzime, înfăptuite de păcat. -- The Great Controversy, 674.

Păcatul este un lucru tainic, inexplicabil. Nu există nici un motiv pentru existența sa; a căuta să-l explici înseamnă a căuta să găsești o scuză pentru el, și aceasta ar însemna să-l justifici. Păcatul a apărut într-un univers desăvârșit, un lucru care s-a arătat a fi de nescuzat și extrem de păcătos. Motivul pentru inițierea lui sau apariția lui nu a fost explicat niciodată și nici nu poate fi explicat vreodată, nici măcar în ultima mare zi, când se va așeza judecata și se vor deschide cărțile.... În acea zi, va fi vădit pentru toți că nu există și nu a existat niciodată vreo cauză pentru păcat. Când va fi rostită condamnarea finală a lui Satana, a îngerilor lui și a tuturor oamenilor care i s-au alăturat, identificându-se cu el în călcarea Legii lui Dumnezeu, orice gură va fi închisă. Când oștile celor răzvrătiți, începând de la rebelul cel mare până la ultimul călcător de lege, sunt întrebate de ce au călcat Legea lui Dumnezeu, ele vor rămâne fără glas. Nu vor putea da nici un răspuns, nici un motiv care să aibă o cât de mică greutate. -- The Signs of the Times, 28 aprilie, 1890.

Locuitorii tuturor lumilor vor fi convinși de dreptatea Legii în înfrângerea răzvrătirii și eradicarea păcatului.... Înfăptuirea planului de mântuire descoperă, nu numai oamenilor, dar și îngerilor, caracterul lui Dumnezeu, și în decursul veacurilor veșnice, caracterul răutăcios al păcatului va fi înțeles prin prețul pe care l-au plătit Tatăl și Fiul pentru răscumpărarea unui neam răzvrătit. În Hristos, Mielul junghiat de la întemeierea lumii, toate lumile vor privi semnele blestemului, iar îngerii și oamenii deopotrivă vor aduce slavă și glorie Mântuitorului prin care au fost susținuți ca să nu devină niște răzvrătiți.

Eficiența crucii apără neamul răscumpărat de pericolul unei a doua căderi. Viața și moartea lui Hristos scot la iveală, în mod efectiv, înșelăciunile lui Satana și resping pretențiile lui. Sacrificiul lui Hristos pentru o lume căzută îi atrage nu numai pe oameni, dar și pe îngeri la El cu legăturile unei uniri indisolubile. Prin planul de mântuire, dreptatea și mila lui Dumnezeu sunt pe deplin satisfăcute și în toată veșnicia răzvrătirea nu va mai apărea niciodată, iar suferința nu va mai atinge niciodată universul lui Dumnezeu. -- The Messenger, 7 iunie, 1893.

Pământul reînnoit

Când Dumnezeu va curăți la sfârșit pământul, acesta va fi ca un lac imens de foc. Așa cum Dumnezeu a păstrat corabia în mijlocul învolburatului potop, deoarece ea avea în interiorul ei opt persoane, la fel El va păzi și Noul Ierusalim, care îi are în interiorul lui pe cei credincioși din toate veacurile.... Deși întregul pământ, cu excepția acelei porțiuni unde se află cetatea, va fi cuprins într-o mare de foc lichid, totuși cetatea va fi apărată așa cum a fost corabia, printr-o minune a puterii Celui Atotputernic. Aceasta rămâne nevătămată în mijlocul elementelor dezlănțuite. -- Spiritual Gifts 3:87.

Noul Pământ și moștenirea noastră veșnică

El [Moise] a văzut pământul purificat prin foc și curățat de orice urmă de păcat, orice urmă de blestem, reînnoit și dat sfinților în posesie o dată pentru totdeauna. -- Manuscript Releases 10:158.

Planul de mântuire nu va fi pe deplin înțeles nici chiar atunci când cei răscumpărați vor vedea așa cum sunt văzuți și vor cunoaște așa cum sunt cunoscuți; însă, de-a lungul veacurilor veșnice, adevărul se va descoperi continuu în fața minților uimite și încântate. -- The Great Controversy, 651.

În planul de mântuire există înălțimi și adâncimi pe care însăși veșnicia nu le poate epuiza niciodată, minuni în care îngerii doresc să privească. Numai cei răscumpărați, dintre toate ființele create, au cunoscut prin propria lor experiență lupta cu păcatul; ei au lucrat împreună cu Hristos și, lucru pe care nici măcar îngerii nu-l puteau face, au fost părtași la suferințele Lui; oare să nu aducă ei mărturie în ceea privește știința mântuirii -- despre ceea ce poate fi de valoare pentru ființele necăzute? -- Education, 308.

Sunt taine în ceea ce privește planul de mântuire.... care constituie pentru îngerii cerului subiecte de continuă uimire. Apostolul Petru, vorbind despre descoperirile date profeților cu privire la „suferințele lui Hristos și slava care va urma”, spune că acestea sunt lucruri „în care îngerii doresc să privească”. -- Testimonies for the Church 5:702.

Mulțimea celor mântuiți va colinda lume după lume, iar o mare parte din timpul lor va fi petrecut în cercetarea tainelor mântuirii. Și pe tot parcursul veșniciei, acest subiect va fi continuu deschis minții lor. -- The Review and Herald, 9 martie, 1886.

Știința mântuirii este știința tuturor științelor; știința care constituie studiul îngerilor și al tuturor inteligențelor din lumile necăzute; știința care angajează atenția Domnului și Mântuitorului nostru; știința care pătrunde în planul izvorât din mintea Celui Infinit; ... știința care va constitui studiul celor mântuiți ai lui Dumnezeu, de-a lungul veacurilor nesfârșite. -- Education, 126.

Scopul minunat al harului lui Dumnezeu, taina iubirii răscumpărătoare, constituie subiectul pe care îngerii doresc să-l cunoască și care va fi studiul lor de-a lungul veacurilor nesfârșite. Atât cei răscumpărați, cât și ființele necăzute, vor descoperi în crucea lui Hristos știința și cântecul lor. Se va vedea că slava ce strălucește pe fața lui Isus este slava iubirii ce se jertfește pe sine. În lumina de la Calvar se va vedea că legea iubirii care renunță la sine este legea vieții pentru pământ și cer, că iubirea care „nu caută folosul său” își are izvorul în inima lui Dumnezeu și că în cel blând și smerit se manifestă caracterul Aceluia care locuiește în lumina de care nici un om nu se poate apropia. -- The Desire of Ages, 19, 20.

Și anii veșniciei, în desfășurarea lor, vor aduce descoperiri mai bogate și mai slăvite despre Dumnezeu și despre Hristos. Pe măsură ce crește cunoștința, crește și dragostea, respectul și fericirea. Cu cât oamenii Îl vor cunoaște mai mult pe Dumnezeu, cu atât va fi mai mare admirația lor față de caracterul Său. Când Isus deschide în fața lor bogățiile mântuirii și realizările uimitoare în lupta cea mare cu Satana, inimile celor mântuiți sunt cuprinse de o devoțiune și mai arzătoare și, cu o bucurie și mai entuziastă, își ating harfele de aur și atunci de zece mii de ori zece mii și mii de mii de glasuri se unesc pentru a înălța coruri puternice de laudă.

„Și pe toate făpturile care sunt în cer, pe pământ, sub pământ, pe mare și tot ce se află în aceste locuri, le-am auzit zicând: «A Celui ce șede pe scaunul de domnie și a Mielului să fie lauda, cinstea, slava și stăpânirea în vecii vecilor!»” Apocalipsa 5, 13.

Marea luptă a luat sfârșit. Păcatul și păcătoșii nu mai există. Universul întreg este curat. O singură vibrație de armonie și de bucurie străbate prin creațiunea cea imensă. De la Acela care a creat toate se revarsă viața, lumina și fericirea prin domeniile spațiului fără sfârșit. De la atomul cel minuscul și până la luminile cele mari, toate lucrurile, însuflețite și neînsuflețite, în frumusețea lor neumbrită și în bucurie desăvârșită, declară că Dumnezeu este iubire. -- The Great Controversy, 678.