Temperanţă

Anexa A -- Ellen G. White, lucrător pentru temperanță

Mandatată să vorbească despre temperanță -- A trebuit, de asemenea, să vorbesc despre subiectul temperanței, ca sol numit de Domnul. Am fost chemată în multe locuri să vorbesc despre temperanță în fața unor adunări mari. Vreme de mulți ani, am fost cunoscută drept un vorbitor despre temperanță. -- Manuscris 140, 1905.

Mă bucur că am avut privilegiul de a da mărturie despre acest subiect în fața unor adunări arhipline, în mai multe țări. De multe ori, am vorbit pe această temă unor largi auditorii, la adunările noastre în aer liber. -- Scrisoarea 78, 1911.

Planul de prezentare -- Am abandonat calea bătătorită a prezentării obișnuite și am subliniat originea necumpătării larg răspândite ca aflându-se în cămin, în familie și în îngăduința apetitului la copil. Alimentele stimulente creează o dorință pentru stimulente și mai puternice. Băiatul al cărui gust este astfel viciat și care nu este învățat autocontrolul, este alcoolicul sau sclavul tutunului din anii de mai târziu. Subiectul a fost abordat de pe această platformă largă, fiind subliniată datoria părinților de a-și pregăti copiii în direcția unor vederi corecte despre viață și responsabilitățile ei și de a pune temelia formării caracterelor lor creștine. Pentru a avea succes, marea lucrare a reformei temperanței trebuie să înceapă din cămin. -- The Review and Herald, 23 august, 1877.

La o mare adunare pentru temperanța, în Kokomo, Indiana -- Editorul publicației Kokomo Dispatch desfășura adunări în aer liber pe tema Sabatului. Ulterior, el s-a gândit că trebuia să vorbim oamenilor despre subiectul temperanței creștine, la adunarea de duminică după-amiază.... Trei trenuri speciale și-au revărsat transportul uman pe teren. Cei de aici sunt foarte entuziaști în ceea ce privește temperanța. La ora 2, 30 după-amiază, am vorbit pentru aproximativ opt mii de persoane despre temperanța văzută prin prisma moralității și a creștinismului. Am fost binecuvântați cu o remarcabilă elocvență și lejeritate și am fost ascultați cu cea mai mare atenție de largul auditoriu prezent. -- The Review and Herald, 23 august, 1877.

Prezentând temperanța în Salem, Oregon -- Duminică, 23 iunie 1873, am vorbit în biserica metodistă din Salem, Oregon, pe tema temperanței. Participarea a fost neobișnuit de bună și am avut lejeritate în prezentarea acestui subiect favorit al meu. Am fost solicitată să vorbesc din nou, în același loc, în duminica următoare, adunării în aer liber, dar am fost împiedicată de răgușeală. În următoarea joi seara, totuși, am vorbit din nou în această biserică. Mi-au fost făcute mai multe invitații să vorbesc despre temperanța în diferite localități și orașe din Oregon, dar starea sănătății mele nu mi-a permis să onorez aceste cereri.

[La începutul lui August 1878], ne-am oprit în Boulder City [Colorado] și am ținut bucuroși adunări în cort, unde prezbiterul Corneli organiza o serie de întâlniri.... A fost întins cortul, pentru a se desfășura în el adunări pe tema temperanței și, invitată special, am vorbit unui cort plin de ascultători atenți. Deși obosită de călătorie, Domnul m-a ajutat să le prezint cu succes oamenilor necesitatea practicării strictei temperanțe în toate lucrurile. -- Testimonies for the Church 4:290-297.

Numai veșnicia ne va descoperi ce s-a realizat prin acest gen de lucrare -- cât de multe suflete bolnave de îndoială și obosite de lumesc și neliniște au fost aduse la Marele Medic, care dorește să salveze deplin pe toți cei care vin la El. Hristos este un Mântuitor înviat și, sub aripa Lui, e vindecare. -- Testimonies for the Church 6:111.

Uniți cu alții, pentru a-i ajuta pe semeni -- În seara de după Sabat, am vorbit în Washingtonian Hall [Notă: O sală administrată de femeile din Martha Washington Home, din Chicago, societate devotată lucrării de reformă pentru femeile alcoolice.]... Duminică după-amiază, am vorbit în aceeași sală despre subiectul temperanței unei adunări mari, care m-a ascultat cu cel mai profund interes. Am avut lejeritate și putere în a-L prezenta pe Isus, care a luat asupra Lui infirmitățile și a purtat necazurile și durerile omenirii, ieșind biruitor pentru noi....

La încheierea adunării, am avut onoarea de a mi se face cunoștință cu președintele asociației Washingtonian Home. El mi-a mulțumit în numele familiei și prietenilor pentru plăcerea de a-mi asculta părerile. Am fost cordial invitată să-i vizitez când voi mai trece prin Chicago și i-am asigurat că voi considera un privilegiu să fac lucrul acesta. Am fost bucuroasă de această ocazie de a prezenta temperanța din punctul de vedere creștin în fața locatarilor acestui așezământ pentru oameni alcoolici, în care aceștia sunt asistați pentru biruirea puternicului obicei care pune în lanțuri atât de mulți oameni, într-o robie aproape fără speranță. Mi s-a spus că printre aceia care erau nevoiți să caute ajutorul prietenesc al societății se aflau avocați, medici și chiar miniștri. -- The Review and Herald, 10 februarie, 1885.

Reacții încurajatoare -- Am vorbit cât se poate de decis despre acest subiect [temperanța] și aceasta a avut influență asupra minții celorlalți. În multe cazuri, oamenii vin și mărturisesc: „N-am mai folosit deloc tutun, vin sau orice alt stimulent și narcotic de când ați vorbit despre temperanța”, iar acum spun: „Trebuie să-mi formez principii inteligente de acțiune, fiindcă vreau ca și alții să cunoască binefacerile pe care le-am primit eu. Această reformă are puternice consecințe pentru mine și pentru toți cei cu care vin în contact. Voi alege partea mai bună, aceea de a lucra cu Hristos, având drept principii și ținte stabilite acelea de a câștiga o cunună a vieții, ca biruitor. -- Scrisoarea 96, 1899.

La adunările noastre publice în Australia, ne-am străduit în mod special să prezentăm clar principiile fundamentale ale reformei temperanței. În general, când le vorbeam oamenilor duminica, tema mea era sănătatea și temperanța. În timpul unora dintre adunările în aer liber, zilnic ofeream învățături pe această temă. În mai multe locuri, interesul față de poziția noastră în ceea ce privește folosirea stimulentelor și narcoticelor i-a condus pe prietenii temperanței să participe la adunările noastre și să afle mai mult despre diferite doctrine ale credinței noastre. -- Manuscris 79, 1907.

Contacte cu W.C.T.U., la Melbourne -- Doctorul M. G. Kellog a venit la cortul meu pentru a vedea dacă vreau să am o întrevedere cu președinta și secretara W.C.T.U. Le-am invitat în cortul nostru și am avut parte de o vizită foarte plăcută. Președinta este o vegetariană strictă, care nu a mai gustat carne de patru ani. Ea are o prezență luminoasă, care conferă credit obiceiurilor ei cumpătate. Secretara este o femeie tânără. Amândouă sunt femei inteligente și manifestă un adânc interes pentru tot ce au auzit. Ele mi-au solicitat să vorbesc în frumoasa sală în care își țin adunările și i-au cerut fratelui Starr să scrie pentru publicația lor, despre temperanța.

Președinta și-a exprimat dorința serioasă de a ne uni cu societatea lor în lucrarea pentru temperanța. „Fiți siguri”, ne-au spus ele, „că vom intra prin orice ușă care ni se deschide, pentru a putea face ca lumina noastră să strălucească pentru alții”. și păreau foarte fericite să vadă, să audă și să fie convinse că roadele Duhului Sfânt sunt deținute și manifestate de acești oameni. Le-am dat amândurora câte un exemplar din Temperanța creștină și apoi, uneia Marea Luptă, iar celeilalte Patriarhi și profeți. Manuscris 2, 1894.

Susținere prin educație pentru sănătate -- Erau prezenți căpitanul Press și soția lui, președintă a W.C.T.U. din Victoria. Doamna Press m-a vizitat la cort, în tabăra noastră, și era nerăbdătoare să vorbesc societății ei. După vorbirea de duminică, a venit la mine și, strângându-mi mâna, mi-a spus: „Vă mulțumesc pentru acest discurs! Descopăr multe idei noi, care au lăsat o impresie durabilă în mintea mea. N-am să le uit niciodată puterea.”

Mi s-a făcut cunoștință cu soțul ei -- un bărbat ce arată foarte distins. Este pilot și ocupă o poziție foarte importantă. Fratele și sora Starr au luat masa cu ei și au făcut o plăcută cunoștință. În numele W.C.T.U., domnul Press ne-a cerut în mod foarte serios instrucțiuni în ceea ce privește gătitul sănătos. Am plănuit să organizăm o școală de gătit, care să se desfășoare la Melbourne, în camera de lângă sala W.C.T.U. Se vor ține patru lecții pe săptămână, începând cu marțea următoare. La fiecare lecție, se va învăța gătirea a opt feluri diferite. Există un mare entuziasm în această privință. Doamna Press este vegetariană, negustând carne de patru ani.

Iată că oameni de prim rang participă la adunările noastre în Williamstown. Domnul Press și soția lui au participat la câteva dintre adunările de tabără și spun că Biblia este acum o carte nouă pentru ei. Ei văd că este plină de adevăr prețios, care constituie o sărbătoare pentru suflet. -- Manuscris 6, 1894.

Păstrarea relației -- Doamna Press, președintă a W.C.T.U. din Victoria și doamna Kirk, secretara, sora ei și două doamne mai în vârstă, împreună cu nepoata doamnei Press, au luat masa cu noi. Cu doamna Press și Doamna Kirk ne cunoscuserăm la Melbourne; acum, ele participau la o convenție a temperanței, la Sidney. Am avut o întrevedere plăcută și acum sunt plecate cu trăsura noastră, să viziteze ținutul, în vreme ce eu îmi rezum scrierea. Sper ca aceste surori să fie aduse la cunoașterea adevărului. Dorim să vedem cum aceia care sunt inteligenți sunt convertiți și iau parte la promovarea adevărului. -- Manuscris 30, 1893.

Adunări în aer liber pentru temperanță, în Noua Zeelandă -- Unii dintre auditori au fost foarte entuziasmați de subiect. Primarul, șeriful și mulți alții au afirmat că a fost de departe cel mai bun discurs biblic despre temperanța pe care l-au auzit vreodată. Am considerat adunarea un succes și am hotărât să avem o întâlnire asemănătoare în după-amiaza duminicii următoare. Deși cerul era noros și amenința cu ploaia, am fost feriți și am avut mai mulți ascultători decât în duminica precedentă. Era un mare număr de tineri care ascultau ca vrăjiți. Unii dintre ei erau solemni ca un monument. Timpul era unul deosebit. Vreme de două zile, avuseseră loc curse de cai și un târg de vite. Acestea îi agitaseră într-atât pe oameni, încât m-am temut că nu vom avea o participare bună la întâlnire. Se vorbise despre ele de săptămâni și se făcuseră pregătiri. Ei bine, era ocazia mea de a vorbi celor cărora n-aș fi avut nici o șansă să le vorbesc dacă n-ar fi fost acest prilej.

Un tânăr cam în vârstă de șaptesprezece ani a plâns ca un copil când am citit un articol despre cum un adolescent de vârsta lui a intrat într-un local și a băut primul lui pahar de alcool, care a făcut ceea ce face întotdeauna -- i-a întunecat mintea. După ce a băut acest pahar, tânărul nu și-a mai amintit nimic din ceea ce s-a întâmplat. În local a avut loc o ceartă și în mâna tânărului a fost găsit un cuțit care luase viața unui om și tânărul a fost acuzat de crimă, fiind condamnat la cinci ani de pușcărie. Era un articol tulburător, care a adus lacrimi în ochii multor oameni, bătrâni și tineri. -- Scrisoarea 68, 1893.

Atenția captată de o abordare ne mai întâlnită -- Subiectul meu a fost temperanța, văzută prin prisma creștină, căderea lui Adam, făgăduința Edenului, venirea lui Hristos în lumea noastră, botezul Lui, ispitirea în pustie și biruința Sa. și toate acestea pentru a i se da omului o nouă șansă, asigurându-i-se posibilitatea de a birui pentru sine, prin meritele lui Isus Hristos. Hristos a venit pentru a-i aduce omului puterea morală de a fi biruitor asupra ispitelor în ceea ce privește apetitul și de a rupe lanțul robiei obiceiului și îngăduinței apetitului pervertit pentru a se menține pe poziția demnității, pentru ca raportul din cer să-l confirme în cărțile lui ca pe un om înaintea lui Dumnezeu.

Era totul atât de deosebit fată de tot ceea ce auziseră vreodată despre temperanță, încât au ascultat înmărmuriți. -- Manuscris 55, 1893.

Folosirea eficientă a Scripturii și a cântecului -- Am vorbit după-amiază despre subiectul temperanței, luând ca text de bază primul capitol din Daniel. Au ascultat toți cu atenție, părând surprinși să audă despre temperanță prezentată prin prisma Bibliei. După ce am zăbovit asupra integrității și fermității tinerilor robi evrei, am cerut corului să cânte „Ai curajul de a fi un Daniel, ai curajul de a fi altfel, ai curajul de a fi de neclintit, ai curajul de a spune!” Melodia inspiratoare a răsunat de pe platforma corului, căruia i s-a alăturat adunarea. Apoi am rezumat cele spuse și am știut că, înainte de a termina, mulți dintre cei prezenți aveau o mai bună înțelegere a sensului temperanței creștine. Domnul mi-a dat lejeritate și binecuvântarea Sa și o cât se poate de solemnă impresie a fost imprimată în mintea multora. -- Scrisoarea 42, 1900.

Răspunzând unei solicitări a W. C. T. U -- În timpul unei serii de adunări ținute spre sfârșitul anului 1899, la Maitland, New South Wales, mi s-a cerut de către președinta filialei din Maitland a W.C.T.U. să vorbesc într-o seară, și mi-a spus că membrele ar fi foarte bucuroase să mă audă, chiar dacă ar fi să vorbesc numai zece minute. Am întrebat-o dacă cele zece minute pe care mi le propusese erau tot timpul afectat, pentru că, uneori, Duhul Domnului venea asupra mea și aveam de vorbit mai mult de zece minute. „O”, a răspuns ea, „oamenii dumneavoastră mi-au spus că nu ați vorbit în această seară și am specificat zece minute, crezând că nu veți răspunde, dacă aș cere mai mult. Cu cât ne vorbiți mai mult, cu atât mai recunoscători vă suntem.”

Am întrebat-o pe doamna Winter dacă obișnuia să citească un fragment din Scriptură în deschiderea adunării și mi-a spus că obișnuia. Apoi, i-am cerut privilegiul de a mă ruga, ceea ce mi-a fost oferit bucuros. Am discutat liber cu ele, timp de o oră. Unele dintre femeile prezente în acea seară au venit, după aceea, la întâlnirile în cort. -- Manuscris 79, 1907.

Anexa B -- Referiri tipice la temperanță ale lui Ellen G. White

1. LA Christiania, Norvegia -- 1886

Duminică, la cererea președintelui societății pentru temperanță, am vorbit despre acest subiect. Întâlnirea se ținea în gimnaziul militar, în cea mai mare sală din localitate. Un steag american drapa amvonul -- atenție pe care am apreciat-o mult. Erau aproape 1600 de participanți. Printre ei se afla un episcop al bisericii naționale, împreună cu un număr de clerici. O mare parte din auditoriu erau oameni din cele mai înalte clase ale societății.

Abordarea -- Am abordat subiectul de pe o poziție religioasă, arătând că Biblia este încărcată de istorie purtând semnul temperanței și că Hristos a fost implicat în lucrarea pentru temperanță încă de la început. Îngăduirea apetitului a fost cea prin care primii noștri părinți au păcătuit și au căzut. Hristos a rezolvat eșecul omului. În pustia ispitirii, El a rezistat testului la care omul a căzut. Pe când Isus suferea cele mai ascuțite împunsături ale foamei, slăbit și topit de post, Satana era acolo cu ispite diverse cu care să-L atace pe Fiul lui Dumnezeu, profitând de slăbirea Lui, pentru a-L birui, zădărnicind astfel planul de mântuire. Dar Hristos a fost ferm. El a biruit pentru rasa oamenilor, pentru a-i putea reabilita din degradarea căderii, arătând că, în puterea Sa, este posibil ca noi să biruim. Isus este alături de oameni în slăbiciunea lor. El a venit pe pământ pentru a ne putea aduce forță morală. Oricât de puternică ar fi pasiunea sau apetitul, putem obține biruință asupra lor, pentru că avem acces la puterea divină, care să se unească cu slabele noastre eforturi. Cei care aleargă la Hristos vor avea putere în ziua ispitirii.

Avertizarea din istoria biblică -- Am arătat importanța obiceiurilor de temperanță, citând avertizări și exemple din istoria biblică. Nadab și Abihu erau oameni puși în slujbă sfântă. Dar, prin folosirea vinului, mintea lor a devenit atât de confuză, încât n-au mai putut face distincția între cele sacre și cele comune. Jertfind „foc străin”, ei au nesocotit porunca lui Dumnezeu și au fost uciși de judecățile Lui. Prin Moise, Domnul interzisese în mod expres folosirea vinului și a băuturilor tari de către cei ce slujeau în lucrurile sfinte, pentru a putea „deosebi ce este sfânt de ce nu este sfânt” și pentru a putea „învăța pe copiii lui Israel toate legile pe care li le-a dat Domnul prin Moise”. Efectul băuturilor amețitoare este slăbirea organismului, încurcarea minții și scăderea moralității. Toți cei care ocupau poziții de răspundere trebuiau să fie oameni ai strictei cumpătări, pentru ca mintea lor să poată fi limpede pentru a discerne între bine și rău, pentru a putea fi statornici în principii și pentru a avea înțelepciunea de a face dreptate și de a dovedi milă.

Această poruncă directă și solemnă trebuia transmisă din generație în generație, până la sfârșitul vremii. În camerele noastre legislative și în curțile de justiție și în școlile și bisericile noastre este nevoie de oameni ai principiului, ai autocontrolului, ai inteligenței pătrunzătoare și ai judecății sănătoase. Dacă mintea este amorțită sau principiile devalorizate prin necumpătare, cum poate judecătorul să ia o decizie justă? El s-a făcut singur incapabil să cântărească probele sau să cerceteze critic situația și nu are puterea morală de a se ridica deasupra motivelor interesului personal sau deasupra influenței părtinirii sau a prejudecății. și, din această cauză, o viață umană poate fi curmată pe nedrept sau un nevinovat poate fi jefuit de libertate sau demnitate, care este mai scumpă chiar decât viața. Dumnezeu a interzis ca aceia cărora le-a încredințat responsabilități sacre, de învățători sau conducători ai poporului, să se descalifice astfel singuri pentru îndatoririle înaltei lor poziții.

Instrucțiuni pentru Manoah și pentru Zaharia -- Există o lecție în instrucțiunile date nevestei lui Manoah și în cele date lui Zaharia, tatăl lui Ioan Botezătorul. Îngerul Domnului a adus știrea că Manoah va deveni tatăl unui băiat care avea să elibereze Israelul și, răspunzând întrebării îngrijorate: „Ce va trebui să păzim cu privire la copil și ce va fi de făcut?”, solul ceresc i-a dat directive speciale mamei: „Femeia să se ferească de tot ce i-am spus. Să nu guste nici un rod din viță, să nu bea vin, nici băutură tare și să nu mănânce nimic necurat; să păzească tot ce i-am poruncit”. Copilul va suporta consecințe bune sau rele de pe urma obiceiurilor mamei. Ea trebuie să fie supusă principiilor și să practice temperanța și renunțarea la sine, dacă dorește binele copilului ei.

și tații, deopotrivă cu mamele, sunt incluși în această responsabilitate. Ambii părinți transmit caracteristicile lor, mintale și fizice, înclinațiile și poftele lor copiilor. Ca rezultat al necumpătării părinților, în multe cazuri copiii duc lipsă de vigoare fizică și mintală și de putere morală. Băutorii de alcool și fumătorii transmit pofta lor nesățioasă, sângele lor tulburat și nervii iritați, drept moștenire progeniturii lor. și, pe măsură ce copiii au mai puțină putere de a rezista ispitei decât părinții, fiecare generație decade mai mult decât precedenta.

Întrebarea fiecărui tată și a fiecărei mame trebuie să fie: „Ce să facem pentru copilul care se va naște?” Mulți sunt tentați să privească acest subiect cu ușurință; dar faptul că un înger din cer a fost trimis la acei părinți evrei cu instrucțiuni date de două ori în cel mai explicit și solemn mod, arată că Dumnezeu îl privește ca un subiect de mare importanță.

Când îngerul Gabriel i s-a arătat lui Zaharia prezicându-i nașterea lui Ioan Botezătorul, iată mesajul pe care l-a adus: „El ... va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea nici vin, nici băutură amețitoare și se va umple de Duhul Sfânt încă din pântecele maicii sale”. Dumnezeu avea o lucrare importantă pentru fiul promis al lui Zaharia, o lucrare ce necesita gândire activă și acțiune viguroasă. El trebuia să aibă o bună constituție fizică și putere mintală și morală. și tocmai pentru a i se asigura aceste calități era nevoie ca obiceiurile lui să fie bine puse la punct încă din pruncie. Primii pași spre necumpătare sunt adeseori făcuți în copilărie sau adolescență; de aceea, cele mai serioase eforturi trebuie îndreptate spre luminarea părinților în privința răspunderii pe care o au. Aceia care pun vin și bere pe mesele lor cultivă în copiii lor apetitul pentru băuturi tari. Sfatul nostru este ca principiile temperanței să fie prezente în toate amănuntele vieții din cămin, ca exemplul părinților să fie o lecție de temperanță, iar copiii să fie învățați renunțarea de sine și autocontrolul, care să le fie întipărite în suflet, pe cât posibil, chiar din copilărie.

Tinerii, un indicator al societății viitoare -- Viitorul societății este indicat de tineretul de azi. În tineri vedem viitorii învățători, legiuitori și judecători, masele și conducătorii ce vor determina caracterul și soarta națiunii. Cât de importantă este atunci misiunea celor care trebuie să formeze obiceiurile și să influențeze viața generației viitoare! A lucra cu mintea cuiva este cea mai măreață lucrare încredințată vreodată oamenilor. Timpul părinților este prea prețios pentru a fi cheltuit pentru satisfacerea apetitului sau pentru urmărirea îmbogățirii sau a conformării față de modă. Dumnezeu le-a dat pe mână copii de valoare nu doar pentru a-i pregăti pentru un loc util în această viață, ci pentru a-i pregăti pentru curțile cerești, întotdeauna trebuie să avem în vedere viața viitoare și să lucrăm astfel încât, atunci când vom intra pe porțile paradisului, să putem spune: „Iată-mă, Doamne, eu și copiii pe care mi i-ai dat Tu!”

Dar în chestiunea temperanței sunt de făcut și lucruri ce le revin tinerilor și pe care nimeni altcineva nu le poate face. Dacă pentru trăsăturile caracterului, precum și pentru educarea și pregătirea copiilor lor sunt răspunzători părinții, la fel de adevărat este că poziția și utilitatea noastră în această lume depinde, în mare măsură, de propriul nostru curs de acțiune.

Daniel, un exemplu nobil -- Nicăieri nu vom găsi o mai cuprinzătoare și mai elocventă ilustrare a adevăratei temperanțe și a binecuvântărilor ce o însoțesc decât cea din istoria lui Daniel și a prietenilor lui la curtea Babilonului. Când au fost aleși să fie învățați știința și limba haldeilor, pentru a putea „să slujească în casa împăratului”, „împăratul le-a rânduit pe fiecare zi o parte din bucatele de la masa lui și din vinul din care bea el”. Acești tineri nu numai că au refuzat să bea din vinul împăratului, dar s-au abținut și de la delicatesele de la masa lui. Ei au ascultat de legea divină, atât cea privitoare la natura omului cât și cea morală. Obiceiurile lor de renunțare la sine erau împletite cu perseverența în scop, hărnicia și fermitatea. Iar rezultatul dovedește înțelepciunea alegerii lor.

Dumnezeu îl onorează întotdeauna pe cel drept. Tinerii cei mai promițători, din orice țară supusă de marele cuceritor, fuseseră adunați la curtea Babilonului; dar între toți aceștia, robii evrei erau fără rival. ținuta dreaptă, pasul hotărât și elastic, pielea frumoasă, demonstrând faptul că sângele lor era neîntinat, simțurile neștirbite, respirația curată -- toate acestea constituiau tot atâtea certificate de bune obiceiuri, însemne ale nobleței cu care natura îi onorează pe aceia care-i respectă legile. Iar când inteligența și cunoștințele lor au fost testate de către împărat, la sfârșitul celor trei ani de pregătire, „n-a fost găsit nici unul ca Daniel, Hanania, Mișael și Azaria.” Inteligența lor ascuțită, vorbirea aleasă și perfectă în limba haldee, cunoștința lor vastă și variată mărturiseau despre puterea neștirbită a capacităților lor mintale.

Istoria lui Daniel și a tovarășilor lui a fost consemnată pe paginile Cuvântului inspirat pentru beneficiul tinerilor din toate veacurile ce au urmat. Aceia care vor să-și păstreze capacitățile pentru slujirea lui Dumnezeu neafectate trebuie să respecte o strictă cumpătare în folosirea bunătăților Lui, precum și o abstinență totală de la orice îngăduință vătămătoare sau degradantă. Ceea ce s-a reușit o dată, mai poate fi reușit. Au stat acei evrei credincioși neclintiți în toiul marii ispite, susținând o nobilă mărturie în favoarea adevăratei temperanțe? Tinerii de azi pot susține și ei o mărturie asemănătoare, chiar în condiții la fel de nefavorabile. Este de dorit ca ei să vrea să imite exemplul acelor tineri evrei; pentru că toți cei care vor, pot asemenea lor, să se bucure de favoarea și binecuvântarea lui Dumnezeu.

Bani cu care s-ar fi putut face mult bine -- Mai este încă un aspect al problemei temperanței care trebuie luat atent în considerare. Nu este vorba doar de folosirea stimulentelor naturale și periculoase, ci și de faptul că ea constituie un lucru extravagant și costisitor. O mulțime de bani sunt astfel risipiți în fiecare an. Banii cheltuiți pe tutun ar putea sprijini misiunea din lumea întreagă. Mijloacele care sunt mai grav decât risipite pe băutură ar contribui la educarea tinerilor care acum plutesc în derivă într-un trai al ignoranței și crimei și la pregătirea lor pentru o nobilă lucrare pentru Dumnezeu. Sunt mii și mii de părinți care își cheltuie câștigul pentru satisfacerea de sine, jefuindu-și copiii de banii pentru hrană, îmbrăcăminte și beneficiile educației. și o mulțime de pretinși creștini încurajează aceste practici prin exemplul lor. Ce socoteală I se va da lui Dumnezeu pentru această risipire a bunurilor date de El?

Banii constituie unul dintre darurile încredințate nouă cu care să-i hrănim pe cei săraci, să-i îmbrăcăm pe cei goi, să-i mângâiem pe cei aflați în necaz și să vestim Evanghelia celor nenorociți. Dar cât este de neglijată această lucrare! Când va veni să dea răsplata slujitorilor Săi, nu le va spune multora Domnul: „Adevărat vă spun că ori de câte ori n-ați făcut aceste lucruri unuia dintr-acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie nu Mi le-ați făcut”? Peste tot în jurul nostru este de lucrat pentru Domnul. Este nevoie de mijloacele noastre, de banii noștri, de energia și de influența noastră. Vom sborda noi această lucrare, trăind pentru slava lui Dumnezeu și binecuvântarea semenilor? Vom zidi noi împărăția lui Dumnezeu pe pământ?

Acum este nevoie de oameni ca Daniel -- bărbați ai sacrificiului de sine și ai curajului de a fi reformatori radicali ai temperanței. Fie ca orice creștin să vadă că exemplul și influența sa sunt de partea reformei. Pastorii Evangheliei să fie credincioși în prezentarea avertizărilor către popor. și nici unul să nu uite că fericirea noastră pentru viața care va veni depinde de îmbunătățirea celei pe care o avem în viața aceasta. -- Historical Sketches of SDA Foreign Missions, 207-211.

2. O cuvântare despre temperanță -- 1891

Satana a fost primul rebel din univers, și de atunci, de la izgonirea lui din cer, a căutat să facă din orice component al familiei umane o ființă despărțită de Dumnezeu, cum era el. El și-a trasat planul de pierzare a omului și, prin îngăduința nepermisă de lege față de apetit, l-a condus la călcarea poruncii lui Dumnezeu. El i-a ispitit pe Adam și pe Eva să se împărtășească din fructul interzis, realizând astfel căderea lor și izgonirea din Eden. Ce mulți spun: „Dacă aș fi fost în locul lui Adam, eu n-aș fi ratat niciodată un test atât de simplu!” Dar voi, cei care vă lăudați astfel, aveți azi o ocazie măreață de a vă arăta puterea urmăririi unui țel și fidelitatea față de principii, în încercare. Ascultați voi de fiecare poruncă a lui Dumnezeu? Nu vede Dumnezeu nici un păcat în viața voastră?

Ar fi fost bine să fi fost singulară căderea lui Adam și a Evei dar, de la pierderea Edenului și până în prezent, s-a petrecut o succesiune de căderi. Satana a plănuit să-I ruineze pe om, conducându-l departe de loialitatea față de poruncile lui Dumnezeu, și una dintre metodele lui cele mai eficiente este aceea de a-l ispiti la satisfacerea apetitului pervertit. Peste tot vedem stigmatul necumpătării omului. În satele și orașele noastre, localuri de băuturi se află la orice colț și, pe chipul clienților lor, vedem înspăimântătoarea lucrare de ruină și distrugere. Pe orice cale, Satana caută să-i momească pe tineri pe calea pierzării; și, o dată ce a reușit să le pună piciorul pe această cale, îi zorește pe drumul coborâtor, conducându-i din orgie în orgie, până când victimele lui își pierd puterea conștiinței și nu mai au în vedere temerea de Dumnezeu, exercitându-și din ce în ce mai puțin stăpânirea de sine. Ei devin adepți ai folosirii vinului și băuturilor tari, tutunului și drogului și coboară de la un stadiu al decăderii la altul, devenind sclavi ai apetitului. Sfatul pe care odată îl respectau, acum sau obișnuit să-l nesocotească. Fac pe grozavii și se laudă că sunt liberi când, de fapt, sunt servitori ai corupției. Ei înțeleg prin libertate sclavia față de apetitul josnic și egoist și față de lucruri triviale.

Lupta este în desfășurare -- O mare luptă se duce în lume. Satana este hotărât să-și supună rasa umană, dar Hristos a plătit un infinit preț pentru ca omul să poată fi răscumpărat din mâna vrăjmașului și pentru ca în speța umană să poată fi refăcut chipul moral al lui Dumnezeu. Prin instituirea planului de mântuire, Dumnezeu a demonstrat că prețuiește omul la infinit; dar Satana caută să facă fără efect acest plan, reținându-l pe om de la îndeplinirea condițiilor prin care este asigurată mântuirea.

Când și-a început misiunea, Hristos S-a plecat pe genunchi pe malurile Iordanului și a înălțat o cerere în favoarea rasei umane. El a primit botezul prin mâna lui Ioan, iar cerul s-a deschis și Duhul lui Dumnezeu a venit la El în formă de porumbel și, din cer, s-a auzit un glas spunând: „Acesta este Fiul Meu Preaiubit, în care îmi găsesc plăcerea!” Rugăciunea lui Hristos pentru omenirea pierdută a fost ascultată și toți cei care cred în El sunt primiți în Cel Preaiubit. Prin Hristos, oamenii căzuți află primire la Tatăl și pot avea harul care-i face în stare să fie biruitori, prin meritele unui Mântuitor crucificat și înviat.

Importanța biruinței lui Hristos -- După botez, Hristos a fost dus de Duhul în pustie. El a luat natura omenească asupra Lui, iar Satana s-a lăudat că îl va birui așa cum i-a biruit pe oamenii puternici din vechime și L-a asaltat cu ispitele care au produs căderea omului. În lumea noastră era locul unde avea să se decidă soarta acestui mare conflict. Dacă ispititorul izbândea să-L înfrângă fie și numai într-un punct pe Hristos, lumea trebuia să piară. Satana avea puterea de a zdrobi călcâiul Fiului lui Dumnezeu, dar sămânța femeii putea să-i zdrobească capul șarpelui. Hristos trebuia să-l anihileze pe prințul puterilor întunericului. Vreme de patruzeci de zile, Hristos a postit în pustie. Pentru ce? Exista în caracterul Fiului lui Dumnezeu ceva care necesita o astfel de umilire și suferință? Nu, El era fără păcat.

Toată această umilință și ascuțită durere erau îndurate de dragul omului căzut și niciodată nu vom putea înțelege caracterul dramatic al păcatului îngăduirii apetitului pervertit, dacă nu înțelegem sensul spiritual al lungului post al Fiului lui Dumnezeu. Niciodată nu vom putea înțelege puterea și înrobirea apetitului, dacă nu sesizăm caracterul luptei lui Hristos pentru biruirea lui Satana și așezarea în acest fel a omului pe un teren sigur, unde, prin meritele sângelui Lui, să poată fi în stare să reziste puterilor întunericului și să biruiască pentru sine.

După acest lung post, înfometat și slăbit, Hristos este asaltat de Satana cu cele mai crunte ispite. „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, poruncește ca pietrele acestea să se facă pâini”. Satana se prezenta ca fiind solul lui Dumnezeu, pretinzând că Dumnezeu a notat bunăvoința Mântuitorului de a păși pe calea renunțării la sine și că acum nu I se cerea să sufere mai departe umilința și chinul, ci putea să Se oprească din teribila luptă ce-I stătea înainte, ca Răscumpărător al lumii. El încerca să-L convingă că Dumnezeu voise doar să-I pună la încercare fidelitatea și că acum loialitatea Ii fusese deplin manifestată și era liber să-și folosească puterea divină pentru a-și rezolva trebuințele. Dar Hristos a descoperit ispita și a declarat: „Este scris: «Omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.»”

Atunci când sunteți ispitiți spre o satisfacere nepotrivită cu Legea a apetitului, trebuie să vă aduceți aminte de exemplul lui Hristos și să fiți fermi, biruind așa cum a biruit El. Să declarați: „Așa zice Domnul!”, tranșând în acest fel pentru totdeauna problema, în disputa cu prințul întunericului. Dacă parlamentați cu ispita și folosiți propriile cuvinte, simțindu-vă plini de sine și de importanță, veți fi înfrânți. Armele pe care le-a folosit Hristos au fost cuvintele lui Dumnezeu, „Este scris” și, dacă mânuiți sabia Duhului, veți putea, de asemenea, ieși biruitori, prin meritul Răscumpărătorului vostru.

Satana are mai mult succes cu omul -- Cele trei ispite de căpătâi, cu care omul este copleșit, au fost îndurate de Fiul lui Dumnezeu. El a refuzat să cedeze vrăjmașului în punctele apetitului, vanității și iubirii de lume. Dar Satana are mai mult succes când atacă inima omului. Făcându-i pe oameni să cedeze ispitelor lui, el poate obține controlul asupra lor. și prin nici un alt gen de ispite nu poate dobândi un succes mai mare decât prin acela care vizează apetitul. Dacă poate controla apetitul, el poate controla întreaga ființă a omului.

Nu există decât două puteri care controlează mintea oamenilor -- puterea lui Dumnezeu și puterea lui Satana. Hristos este Creatorul și Răscumpărătorul omului; Satana este dușmanul și distrugătorul omului. Cel care se predă lui Dumnezeu se va zidi pe sine pentru slava Lui, în trup, minte și spirit. Cel care s-a predat controlului lui Satana se afundă singur. Mulți oameni își vând rațiunea pentru un pahar de băutură, devenind un pericol pentru familie, vecini și țară. Copiii lui se ascund când vine acasă și disperata soție se teme să-l întâmpine, pentru că o va trata cu cruzime. El își cheltuie banii pe băutură, în vreme ce soția și copiii suferă din lipsa celor necesare traiului.

Satana le conduce pe victimele apetitului la acte de violență. Alcoolicul este un om al mâniei ușor stârnite și cel mai mic neajuns devine un motiv de ceartă. Aflat sub influența mâniei, alcoolicul nu-și cruță nici cel mai bun prieten. Cât de frecvent auzim de omor și acte violente și aflăm că sursa principală a acestora este obiceiul de a bea alcool!

Băuturile slabe -- Sunt unii care se pretind avocați ai temperanței și totuși își îngăduie să folosească vin și cidru, susținând că aceste stimulente sunt nedăunătoare, ba chiar sănătoase. Acesta este modul în care mulți fac primii pași pe calea pierzării. Intoxicarea produsă de cidru și vin este la fel de reală ca aceea prin băuturi tari și produce cel mai rău fel de îmbătare. Câteva pahare de cidru sau vin pot stârni gustul pentru băuturi mai tari și, în multe cazuri, cei care au devenit alcoolici notorii în acest mod și-au pus temelia obiceiului de a bea.

Pentru cei care au moștenit apetitul pentru stimulente, nu este deloc sigur să aibă vin și cidru în casă; pentru că Satana îi va solicita continuu să guste. Dacă cedează acestor ispite, ei nu vor ști să se oprească. Apetitul cere satisfacție și o primește, spre ruina lor. Creierul devine întunecat, rațiunea nu mai ține frâiele, lăsându-le să atârne pe grumazul poftei. Mizeria prosperă și vicii de aproape tot felul sunt practicate, ca urmare a îngăduinței apetitului pentru vin și cidru. Este imposibil pentru cineva căruia-i plac aceste stimulente și se obișnuiește cu folosirea lor să crească în har. El devine brutal și senzual; pasiunile primitive îi controlează puterile nobile ale minții și virtutea nu este cultivată.

Băutul moderat este școala în care oamenii primesc educație pentru cariera de bețiv. Atât de gradat conduce Satana la depărtarea de temperanța, atât de perfid își exercită influența vinul și cidrul, încât pe calea cea largă a alcoolismului se pătrunde pe nebănuite. Se cultivă gustul pentru stimulente, sistemul nervos este tulburat, Satana menține mintea într-un febril neastâmpăr, iar biata victimă, închipuindu-se în perfectă siguranță, merge din ce în ce mai departe până ce orice barieră este înlăturată și orice principiu sacrificat. Cele mai tari hotărâri sunt subminate iar interesele veșnice devin prea slabe pentru a ține apetitul degradat sub controlul rațiunii. Unii nu sunt niciodată beți cu adevărat, dar se află mereu sub influența băuturilor slabe. Ei sunt neliniștiți, instabili cu mintea, neajunși la beție, dar la fel de sigur neechilibrați, pentru că puterile nobile ale minții sunt pervertite.

Tutunul, de asemenea -- și aceia care folosesc tutun își afectează capacitatea fizică și mintală. Folosirea tutunului nu este ceva natural. Natura se răscoală împotriva narcoticului și, când fumătorul încearcă prima dată să-i impună acest obicei nenatural organismului, are loc o bătălie grea. Stomacul și chiar întregul organism se revoltă față de această practică abominabilă, dar omul dedat la rău perseverează până când natura renunță la luptă și individul devine un sclav al tutunului.

Dacă mântuirea ar fi oferită omului în termeni la fel de dificili, Dumnezeu ar fi privit ca un Stăpân aspru. Satana este un stăpân aspru și le cere supușilor lui să treacă prin încercări dure și să devină sclavi ai pasiunii și apetitului; dar Dumnezeu este consecvent în toate cerințele Lui și le reclamă copiilor Săi numai ceea ce va determina fericirea lor prezentă și cea veșnică.

„Eu sunt Domnul Dumnezeul tău ... să nu ai alți dumnezei afară de Mine”; aceasta este porunca lui Dumnezeu și totuși, cât de mulți, chiar și dintre aceia care declară că sunt slujitori ai lui Dumnezeu, sunt devotați tutunului, făcându-l idolul lor! Când ar trebui să trăiască în aer curat, având o respirație plăcută și slăvindu-L pe Dumnezeu pentru binefacerile Sale, oamenii poluează atmosfera cu fumul pipei și al țigării, trebuind să treacă prin urâciunea fumatului pentru stimularea bieților lor nervi și pregătirea lor pentru activitățile zilei, pentru că, dacă nu și-ar primi porția de fum, ar fi irascibili și neînstare să-și controleze gândurile.

N-a avut tutun! -- Ca o ilustrare a imposibilității fumătorilor de a-și controla simțămintele atunci când sunt lipsiți de stimulentul lor, voi relata o întâmplare care mi-a dat de gândit. Un bărbat în vârstă, vecin de-al meu mai de demult, era un mare fumător. Într-o dimineață însă, nu-și luase porția obișnuită de fum când am fost la el pentru a-mi lua o carte pe care i-o împrumutasem. și, în loc să-mi dea cartea pe care i-am cerut-o, el mi-a întins un căpăstru. Degeaba mă străduiam să-l fac să înțeleagă ce doream și a trebuit să plec de la el fără carte. A doua zi am mers din nou la el, cu aceeași cerere, și imediat mi-a dat cartea. Atunci l-am întrebat de ce nu mi-a dat cartea cu o zi mai înainte. Iar el mi-a răspuns: „Cum, ați fost ieri la mine? Nu-mi amintesc. Aaa, știu care a fost necazul, nu-mi luasem porția de tutun!” Acesta era efectul asupra minții lui atunci când nu avea stimulentul. Medicul i-a spus că trebuia să întrerupă folosirea tutunului sau să moară. El a renunțat la tutun dar tot restul vieții a suferit de un permanent dor după stimulentul lui obișnuit, trebuind să ducă o luptă continuă.

La vârsta de nouăzeci de ani, a fost, într-o zi, văzut căutând ceva. Când a fost întrebat ce-i trebuia, el a răspuns: „îmi caut tutunul!”. Fără tutun, suferea chiar și când folosirea lui ar fi însemnat moarte pentru el.

O cale de scăpare -- Dumnezeu cere ca poporul Lui să se păzească de asemenea obiceiuri nenaturale și dezastruoase. Dar atunci când oamenii sunt prinși în lanțul acestora, nu mai există cale de scăpare?

Ba da, Domnul Isus a murit pentru ca, prin meritele vieții și morții Lui, oamenii să poată fi biruitori. El poate să-i salveze pe toți, până la ultimul, care vin la Dumnezeu prin El. Hristos a venit pe pământ pentru a putea îmbina puterea divină cu efortul uman și, prin cooperare cu Hristos, punându-și voința de partea lui Dumnezeu, sclavul să poată deveni liber, moștenitor al lui Dumnezeu, împreună cu Hristos.

Simțul moral amorțit de vin -- În vremea lui Israel, când a fost instituit serviciul în sanctuar, Domnul a desemnat ca numai focul sfânt să fie folosit pentru arderea tămâiei. Focul sfânt venea de la Dumnezeu și fumul plăcut mirositor reprezenta rugăciunile poporului când venea la El. Nadab și Abihu erau preoți în sanctuar și, deși nu era potrivit legii să se folosească foc obișnuit, când au mers înaintea lui Dumnezeu, s-au încumetat să aprindă tămâia cu foc nesfânt. Ei se dedaseră la folosirea vinului și simțul lor moral a fost știrbit, nerealizând caracterul acțiunilor lor sau care ar fi fost consecințele teribile ale păcatului lor. Un foc a fulgerat din Sfânta Sfintelor și i-a mistuit.

După nimicirea lui Nadab și Abihu, Domnul i-a vorbit lui Aaron, spunându-i: „Tu și fiii tăi împreună cu tine să nu beți vin nici băutură amețitoare când veți intra în cortul întâlnirii, ca să nu muriți: aceasta va fi o lege veșnică printre urmașii voștri, ca să puteți deosebi ce este sfânt de ce nu este sfânt, ce este necurat de ce este curat și să puteți învăța pe copiii lui Israel toate legile pe care vi le-a dat Domnul prin Moise.” Preoții și judecătorii lui Israel trebuiau să fie bărbați ai strictei temperanțe, pentru ca mintea lor să fie limpede, pentru a face deosebirea între bine și rău, pentru a putea avea fermitate în principii și înțelepciunea de a administra dreptatea și de a dovedi milă.

Dacă oamenii ar fi strict cumpătați -- Ce bine ar fi și în țara noastră dacă aceste instrucțiuni ar fi respectate, dacă oamenii aflați în posturi sacre și de justiție ar trăi prin orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu! Nu știe Dumnezeu, care l-a făcut pe om, ce este cel mai bine pentru el, ce este cel mai favorabil pentru interesele lui spirituale și veșnice? Dumnezeu lucrează pentru cel mai mare bine al creaturilor Sale. Dacă oamenii ar fi cu strictețe temperați, n-am avea nici o zecime din decesele care se înregistrează în prezent, iar suferința fizică și psihică ar fi substanțial diminuate. Ar fi mult mai puține accidente pe mare și pe uscat. Din cauza faptului că omul face ceea ce-i place, în loc să se supună cerințelor lui Dumnezeu, există atât de mult rău în lume.

Dumnezeu ne-a dat legi prin care să trăim, dar acum, ca și în vremea lui Noe, gândul oamenilor este la rău și numai la rău. Ei umblă conform dorinței și planurilor inimii lor, desăvârșindu-și, prin aceasta, ruina. Domnul ar vrea ca oamenii să rămână în condiția lor în care i-a creat, liberi de sclavia apetitului.

Cum pot oamenii să aibă încredere în deciziile magistraților care sunt dedați la folosirea alcoolului și a tutunului? Chemați să decidă într-un caz important, fiindcă le lipsesc stimulentele obișnuite, ei nu-și vor putea folosi mintea corect, nefiind în condiția exercitării unei judecăți inteligente. și de ce ar fi atunci vrednică decizia lor?

Oamenii din poziții de răspundere ar trebui să fie bărbați ai temperanței și integrității și îndeosebi aceia care sunt investiți cu funcții în justiție trebuie să aibă obiceiuri sobre, pentru a putea fi drepți și necorupți de mită sau prejudecată. Dar cât de diferită este starea justiției și a conducerii țării noastre față de cea care ar fi posibilă prin ascultare de poruncile lui Dumnezeu! Alcoolul, tutunul, imoralitatea, îi conduc pe oameni să-și trateze semenii neloial.

Ispita este la îndemână -- La orice pas există ispite pentru tinerii noștri, ca și pentru cei de vârstă matură. și în America, și în Europa localurile viciului și ale pierzării sunt făcute atractive prin spectacole și muzică, pentru ca pașii celor naivi să fie îndrumați spre capcană. Se face tot ce este posibil pentru a-i ademeni pe tineri în localuri. Ce trebuie făcut pentru a ne salva tinerii? Hristos a făcut un sacrificiu infinit, a devenit sărac pentru ca, prin sărăcia Lui, noi să putem deveni bogați și să avem o viață comparabilă cu a lui Dumnezeu. Iar noi să nu facem nici un sacrificiu pentru cei care merg spre ruină, trecând pe lângă noi? Ce facem noi pentru cauza temperanței, pentru salvarea tinerilor noștri de azi? Cine stă de partea lui Hristos ca un împreună-lucrător cu Dumnezeu?

Părinți, vă învățați voi copiii să biruie? Căutați să împiedicați valul de rău ce amenință să ne copleșească țara? Mame, vă faceți lucrarea de educatoare? Vă învățați copiii din pruncia lor obiceiuri de autocontrol și cumpătare? Nu așteptați până ce pasiunea îi va prinde în legăturile ei de fier, ci luați-i acum la Dumnezeu, spuneți-le că Isus îi iubește, că cerul are pretenții de la ei. Din tinerețe, puneți-le mâna în mâna lui Hristos, pentru ca El să-i poată călăuzi. Mame, fiți conștiente de responsabilitatea voastră morală și lucrați pentru copiii voștri ca unele care veți avea de dat socoteală. Trebuie să facem ceva pentru a opri valul de rău, pentru ca tinerii și copiii să nu fie măturați spre pierzare. Trebuie să fim biruitori și să ne învățăm copiii să fie biruitori.

Hristos a biruit pentru noi -- În pustia ispitirii, Hristos a trecut pe acolo pe unde Adam a căzut. El și-a început lucrarea acolo unde a început ruina și, în privința apetitului, a înfrânt puterea celui rău, pentru noi. Satana a părăsit terenul ca un vrăjmaș învins și nimeni nu are scuză să nu treacă de partea Domnului, pentru că nu există nici un motiv ca omul să nu fie biruitor, dacă se încrede în Hristos. „Celui ce va birui îi voi da să șadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum și Eu am biruit și am șezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.”

Prin meritele lui Hristos, noi suntem curățiți, răscumpărați și primim un loc cu El, pe tronul Lui. Ar putea fi acordată omului o mai mare onoare decât aceasta? Putem aspira la ceva mai măreț? Dacă suntem biruitori, Hristos spune despre noi: „Nu-i voi șterge nicicum numele din cartea vieții și voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu și înaintea îngerilor Lui.” -- The Signs of the Times, 22, 29 iunie și The Signs of the Times, 6 iulie, 1891.

3. La Sydney, Australia -- 1893

„Ce s-a întâmplat în zilele lui Noe se va întâmpla la fel și în zilele Fiului omului; mâncau, beau, se însurau și se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie; și a venit potopul și i-a prăpădit pe toți. Ce s-a întâmplat în zilele lui Lot, se va întâmpla aidoma; oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau; dar, în ziua când a ieșit Lot din Sodoma, a plouat foc și pucioasă din cer și i-a pierdut pe toți. Tot așa va fi și în ziua când Se va arăta Fiul omului” Luca 17, 26-30.

știm acum că necumpătarea se află pretutindeni în lumea noastră. Nu este păcat să mâncăm și să bem pentru întreținerea noastră fizică și să facem ceea ce este util pentru binele nostru spiritual. Dar când pierdem veșnicia din vedere și ne preocupăm în exces de aceste lucruri necesare, atunci apare păcatul. Vedem la orice pas atâta nelegiuire, atâta crimă! Nu e timpul să începem să ne cercetăm? Avem suflete de mântuit sau de pierdut. Dumnezeu i-a creat pe primii noștri părinți și i-a așezat în Paradis. El le-a pus o singură restricție: „...dar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit”. Dacă nu respectau această restricție, ei aveau să-și compromită viața.

Satana este reprezentat de șarpe. Ispititorul se află peste tot, la orice pas și atunci când Dumnezeu zice „Să nu ...”, ce se întâmplă? în multe cazuri, în loc să asculte de glasul de avertizare, oamenii ascultă de ispititor. Dar în loc de toate atracțiile pe care li le prezintă Satana, au parte de chin și de mizerie. Adam și Eva primiseră tot ce le trebuia, dar au ascultat de ispititor și L-au nesocotit pe Dumnezeu.

Când Domnul a venit să-l întrebe pe Adam ce se întâmplase, acesta a aruncat toată vina pe Eva. Dumnezeu a spus atunci șarpelui:

„Vrăjmășie voi pune între tine și femeie, între sămânța ta și sămânța ei. Aceasta îți va zdrobi capul și tu îi vei zdrobi călcâiul”. Vrăjmașul nu vă poate atinge, dacă nu îl lăsați. Aici se manifestă vrăjmășia pe care o pune Dumnezeu împotriva șarpelui. Nu este o vrăjmășie între oamenii căzuți și îngeri, ci între cei ce slujesc Domnului și oștirile întunericului.

O problemă extraordinar de importantă -- Chestiunea temperanței este de o importanță uriașă pentru fiecare dintre noi. Ea are o bătaie foarte lungă. Am vorbit succesiv de douăzeci și una de ori pe acest subiect și de-abia l-am atins ușor. Dar acum trebuie să concretizăm câteva idei. Când prima predică de evanghelizare a fost rostită de Dumnezeu însuși în Eden, a răsărit o rază de speranță pentru luminarea întunericului și a viitorului sumbru. Perechea din Eden nu trebuia lăsată în ruină de deznădăjduit.

Când a venit Hristos în lumea noastră, ca prunc în Betleem, îngerii din cer au cântat: „Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte și pace pe pământ între oamenii plăcuți Lui!” Iar îngerul Domnului Ie-a spus păstorilor: „Nu vă temeți, căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos Domnul.”

Satana, împreună cu toată sinagoga lui -- pentru că el se pretinde religios -- au hotărât ca Hristos să nu dea curs sfatului din cer. După ce a fost botezat, El S-a plecat pe genunchi, pe malul Iordanului, și niciodată până atunci cerul nu a mai auzit o rugăciune ca aceea, înălțată de pe buzele Lui divine. Hristos a luat natura noastră asupra Lui. Sub forma unui porumbel strălucitor, slava lui Dumnezeu a venit la El și, din înălțimile infinite, s-au auzit următoarele cuvinte: „Acesta este Fiul Meu Preaiubit, în care îmi găsesc plăcerea”.

Omenirea este cuprinsă de brațul uman al lui Hristos, în vreme ce, cu brațul divin, El atinge tronul Celui infinit. Rugăciunea lui Hristos a spintecat întunericul și a pătruns acolo unde Se află Dumnezeu. Asta înseamnă că, pentru fiecare dintre noi, cerul stă deschis înainte, că porțile lui sunt întredeschise, că slava este atribuită Fiului lui Dumnezeu și tuturor celor ce cred în Numele Lui. Cererea noastră va fi ascultată în cer așa cum Dumnezeu a ascultat cererea Garantului și înlocuitorului nostru, Fiul Dumnezeului infinit.

Hristos încercat cu cele mai mari trei ispite -- Hristos a mers în pustie cu Duhul lui Dumnezeu, pentru a fi ispitit de diavol. Vrăjmașul urma să-L ispitească pe Fiul lui Dumnezeu cu cele mai mari trei ispite cu care omul este copleșit.

„Atunci Isus a fost dus în pustie, ca să fie ispitit de diavolul. Acolo a postit patruzeci de zile și patruzeci de nopți; la urmă, a flămânzit. Ispititorul s-a apropiat de El și I-a zis: «Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, poruncește ca pietrele acestea să se facă pâini». Drept răspuns, Isus i-a zis: «Este scris: omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu»”. Iată-L pe Fiul infinitului Dumnezeu și pe Satana venind la El, ca un înger de lumină, ispitindu-L în privința apetitului. Hristos era flămând și avea nevoie de mâncare. De ce nu a făcut El minunea? Pentru că nu intra în planul lui Dumnezeu, pentru că Hristos nu trebuia să facă nici o minune pentru El. Care era situația Lui? El Se afla pe terenul unde Adam căzuse. Adam avea tot ce-i trebuia, dar Hristos era cuprins de o foame nemiloasă și avea nevoie de mâncare. Diavolul era implicat în această ispită.

„Atunci diavolul L-a dus în sfânta cetate, L-a pus pe streașină Templului și I-a zis: «Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă -- jos, căci este scris: El va porunci îngerilor Săi să vegheze asupra Ta și ei vor lua pe mâini, ca nu cumva să lovești cu piciorul de vreo piatră»”. Ce a omis el era partea aceea a versetului care spune „în toate căile tale”. Atâta vreme cât Hristos Se afla în căile Domnului, nici un rău nu putea să-L atingă. Isus a spus despre Satana: „Nu a găsit nimic la Mine”. Era o ispitire la încumetare. Satana I-a spus: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu”. Ce s-ar fi câștigat, dacă Hristos ar fi făcut ce I-a cerut Satana? Nimic. Hristos i-a răspuns cu „Este scris”. Satana a văzut că nu putea face nimic în acest punct.

Acum, el îl ispitește pe Isus în alt punct, făcând să-I treacă pe dinainte lumea întreagă, în grandoarea ei, și vrând ca Domnul să i se închine lui, care avea putere asupra familiei umane. „Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte înalt, i-a arătat toate împărățiile lumii și strălucirea lor și I-a zis: «Toate aceste lucruri ți le voi da ție, dacă vei arunca cu fața la pământ și vei închina mie»”. Atunci, divinitatea a fulgerat prin natura umană și Hristos a spus: „Pleacă, Satano, căci este scris: «Domnului Dumnezeului Tău să te închini și numai Lui să-I slujești»”.

Satana a părăsit terenul ca un adversar învins. Mântuitorul nostru trecuse pe-acolo și biruise. Acum, El leșina pe câmpul de bătălie. Nu exista un piept pe care să-și pună capul și nici o mână care să-I mângâie fruntea. Dar au venit îngeri și I-au slujit. Un astfel de ajutor putem și noi chema. Hristos a văzut că era imposibil pentru om să biruie singur. El a venit pentru a-i aduce putere morală omului. Aceasta este nădejdea noastră.

Biruință prin Hristos -- Vedem importanța învingerii apetitului. Hristos a învins și putem obține și noi biruința, așa cum a făcut-o El. Hristos a trecut pe terenul omului și de aceea există posibilitatea noastră de a birui. Ce a făcut El pentru familia umană? L-a ridicat pe om pe scala valorii morale. Noi putem deveni biruitori prin Cel care ne este îndeajuns. Există, în Hristos, speranță pentru cei mai mulți dintre deznădăjduiți. „Poate un etiopian să-și schimbe pielea sau un pardos să-și schimbe petele? Tot așa, ați putea voi să faceți binele, voi care sunteți deprinși să faceți răul?” „«Veniți totuși să ne judecăm», zice Domnul. «De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roșii ca purpura, se vor face ca lâna»”. Avem, aici, bogatele făgăduințe ale lui Dumnezeu. De ce a venit Hristos la noi? Pentru a-L reprezenta pe Tatăl. Ce inimă plină de milă și compasiune! El a venit pentru a aduce viață veșnică, pentru a rupe orice lanț. Când Dumnezeu a dat pe Fiul Său, a dat cerul întreg. Mai mult nu se putea da.

Valoarea unui suflet -- „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozenia și orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsați.” El este singurul care are putere să facă lucrul acesta. Așa a fost plătit prețul pentru sufletele afundate în păcat. Omul trebuie să aibă valoare. Hristos îi dă prețul. Luarea de către El a naturii umane arată că Hristos prețuiește fiece suflet. „Nu știți că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt, care locuiește în voi și pe care L-ați primit de la Dumnezeu? și că voi nu sunteți ai voștri? Căci ați fost cumpărați cu un preț. Proslăviți, dar, pe Dumnezeu în trupul și în sufletul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu”. Aceasta este valoarea pe care o acordă Dumnezeu oricărui om și, din nou, El spune: „Voi face pe oameni mai prețioși decât aurul curat și mai scumpi decât aurul din Ofir”. Dar El nu va face nimic fără cooperarea agentului uman.

Întunecat de necumpătare -- „Fiii lui Aaron, Nadab și Abihu, și-au luat fiecare cădelnița, au pus foc în ea și au pus tămâie pe foc; și au adus astfel înaintea Domnului foc străin, lucru pe care El nu li-l poruncise. Atunci a ieșit un foc dinaintea Domnului, i-a mistuit și au murit înaintea Domnului. Moise a zis lui Aaron: «Aceasta este ce a spus Domnul, când a zis: Voi fi sfințit de cei ce se apropie de Mine și voi fi proslăvit în fața întregului popor.» Aaron a tăcut....

Domnul a vorbit lui Aaron și a zis: «Tu și fiii tăi împreună cu tine să nu beți vin, nici băutură amețitoare, când veți intra în cortul întâlnirii, ca să nu muriți; aceasta va fi o lege veșnică printre urmașii voștri, ca să puteți deosebi ce este sfânt de ce nu este sfânt, ce este necurat de ce este curat»”. „Mințile lui Nadab și Abihu erau întunecate din cauza necumpătării și, în loc să ia focul pe care Dumnezeu li-l poruncise, ei au luat foc obișnuit și El i-a nimicit. Dacă s-ar fi abținut de la vin, cei doi ar fi făcut distincția între ce era sacra și ce era comun. Dar ei au acționat exact contrar cerințelor lui Dumnezeu.

Cauză a accidentelor -- Citim despre dezastre cu vapoare cu aburi și despre accidente pe calea ferată. De unde provine nenorocirea?

În multe, foarte multe din cazuri, cineva și-a întunecat mintea cu băutură amețitoare. El n-a simțit greutatea răspunderii ce-i revenea. Mulțime de vieți sunt pierdute pentru că cineva s-a îmbătat. Aceste vieți îi vor fi imputate celui care a pus sticla la gura semenului său.

În vremurile din vechime, când un om avea un animal rău, plătea pentru lucrul acesta. În Exod 21, 28, 29, se spune: „Dacă un bou va împunge și va omorî pe un bărbat sau pe o femeie, boul să fie ucis cu pietre, carnea să nu i se mănânce, iar stăpânul boului să nu fie pedepsit. Dar dacă boul avea obicei mai înainte să împungă și stăpânul fusese înștiințat de lucrul acesta și nu l-a închis, boul să fie ucis cu pietre, dacă va ucide un bărbat sau o femeie, și stăpânul lui să fie pedepsit cu moartea.”

Vreau acum să aduc principiul acesta înaintea celor care fabrică această otravă mortală. Avem aici Legea pe care Dumnezeul cerului a dat-o pentru stabilirea a ceea ce trebuia făcut în cazul animalelor rele. Hristos caută să mântuiască, iar Satana să distrugă. Vă rog, pe cei care aveți puteri pentru a raționa, să vă gândiți la aceste lucruri. Omul intoxicat cu băutură este jefuit de rațiune. Satana vine și-l ia în primire, umplându-l cu spiritul său; atunci, prima dorință a lui este aceea de a răni sau de a ucide pe cineva dintre cei dragi. și totuși, omenirea îngăduie să se petreacă aceste lucruri, care îl situează pe individ mai jos decât animalul. Ce a obținut alcoolicul? Nimic altceva decât un creier de ticălos. Iar la noi legile sunt de așa natură, încât ispita alcoolului este întotdeauna în calea omului.

Negustorul de alcool va avea de răspuns pentru toate păcatele alcoolicului, iar acesta va avea de dat socoteală pentru faptele lui. Singura lor speranță este aceea de a-și preda sufletele Mântuitorului răstignit și înviat. „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică”. Hristos ce spune? „Voi sunteți împreună lucrători cu Dumnezeu”. El a venit pentru a-i restabili omului puterea morală. Vedem cum pasiunile distrug ființe umane. În acest punct sunt ispitiți tinerii noștri. Mintea multora este captivată de jocuri și curse de cai. Domnul să ne ajute să ne trezim.

Aceia care se află în consilii legislative n-ar trebui să bea vin sau băuturi tari. Ei au nevoie de un creier limpede, pentru a avea o rațiune pătrunzătoare și precisă. Destinul unor oameni se află pe mâna lor, ei stabilind dacă se vor întâlni cu moartea, ca pedeapsă, sau vor fi condamnați în alt fel. Am auzit despre o petrecere cu băutură în curțile noastre de justiție. Aveau aceștia un creier limpede și un ochi vizând doar slava lui Dumnezeu? Natura s-a degradat în om. Hristos a venit ca s-o ridice. „Nu atinge și nu gusta!” trebuie să ne fie deviza. Trebuie să fiți cumpătați la mâncare. Cât privește alcoolul, abandonați-l! Nu vă atingeți de el. Nu poate fi cumpătare în folosirea lui. Satana vrea să piardă familia omenească. Hristos a venit pentru a o răscumpăra, pentru a-l înălța pe om, pentru că i-a luat natura asupra lui.

Începeți cu copiii -- Părinți, trebuie să vă deșteptați copiii la datoria pe care le-a lăsat-o Dumnezeu. Învățați-i ascultarea. Mulți și-au pierdut respectul față de mamă și de tată. și tot atât respect vor avea și față de Tatăl lor ceresc, cât au față de părinții lor. Învățați-vă copiii. Dați-le lecții de când se află pe brațele voastre. Îngerii vă vor sta în preajmă când veți face lucrul acesta. Neștiind ce să facă cu fiii lor, obosite, niște mame s-au gândit să îi aducă la Hristos. și, când una dintre ele a luat inițiativa și a spus: „Vreau ca Isus să-mi binecuvânteze copilul”, alta i s-a alăturat, apoi alta și alta, și alta, până când s-a format un mic grup de mame ce au mers la Isus cu fiii lor. și, ajungând acolo unde Se afla El, Isus le-a auzit mișcarea. El știa, de fapt, chiar de când au pornit. Hristos simpatiza cu aceste mame. Când ele și-au prezentat micuții, Isus a zis: „Lăsați copilașii să vină la Mine și nu-i opriți; căci împărăția lui Dumnezeu este a celor ca ei”. Îndrăzniți, părinți! Porțile sunt deschise.

Tonul vocii este un mijloc de educare a copiilor voștri. Nimeni nu poate ști toate problemele pe care le au cei mici. Mamelor, există Cineva care cunoaște totul -- Dumnezeul cerului. De fiecare dată când vă împliniți datoria, cuvintele „Biruitoare prin Isus Hristos” sunt scrise în dreptul numelui vostru. Ce bariere veți ridica în calea sufletelor copiilor? Nu-i amenințați cu mânia lui Dumnezeu atunci când greșesc, ci aduceți-i, prin rugăciune, la Hristos. Faceți-vă căminul cât se poate de atractiv. Dați la o parte perdeaua și lăsați medicul cerului -- soarele -- să intre în casă. Vreți liniște și pace în cămin, vreți caractere frumoase pentru copiii voștri. Faceți-vă căminul atât de atractiv, încât ei să nu dorească să meargă în localuri. Arătați-le florile și frunzișul pomilor. Spuneți-le că Dumnezeu a creat orice fir de iarbă și a colorat frumos fiecare floare. Spuneți-le că natura este expresia dragostei lui Dumnezeu față de noi, că este glasul lui Dumnezeu, spunându-ne că ne iubește.

Cămine precum al lui Avraam -- Vreți să vă fie căminele ca al lui Avraam. El a cerut casei lui sa-i urmeze exemplul, învățându-i să asculte de porunca lui Dumnezeu. Acestea sunt lecțiile, mamelor, pe care trebuie să le predați cu răbdare copiilor voștri. Nu vă puteți permite să risipiți timpul cercetând moda zilei. Învățați-i că sunt proprietatea lui Dumnezeu. Astăzi noi zidim caractere. Tineri bărbați și tinere femei, voi azi determinați viitorul copiilor voștri. Lăsați-L pe Isus să intre. El vă va apăra de ispite.

Tutunul subminează sănătatea multora. El pătrunde în fluidele și în solidele organismului. Am cunoscut fumători lecuiți de acest obicei. Soțul meu și cu mine am înființat o instituție de sănătate în America. Mărturia celor care tratau pacienți fumători era alarmantă. Ei vorbeau despre miasme tabagice, impregnate în băi și pe foile de tratament. Dar fumătorii au fost așezați pe stânca solidă și am văzut mulți dintre cei care spuseseră că nu pot să biruie fumatul, aduși pe calea siguranței.

O majoritate, cu Dumnezeu -- Nici un om care folosește alcool nu poate fi scris în cărțile cerului. Rezistați bărbătește ispitei. În Numele lui Isus Hristos din Nazaret, vă puteți prinde de puterea divină. Hristos va lucra pentru fiecare dintre voi. Gustul pentru tutun este creat fără a avea o bază naturală. Dar îl puteți birui. Blestemul lui Dumnezeu este peste acela care pune sticla cu băutură la gura aproapelui. Spuneți că suntem o minoritate. Dar nu este Dumnezeu o majoritate? Dacă suntem de partea Dumnezeului care a făcut cerul și pământul, nu suntem de partea majorității? Avem de partea noastră îngerii, cu puterea lor supremă. La o parte cu modele acestui veac degenerat! Surori și mame, voi abuzați de corpurile pe care vi le-a dat Dumnezeu. Ce înseamnă, tânără femeie, această ștrangulare a taliei, care nu permite plămânilor, ficatului și organelor tale vitale să funcționeze la întreaga lor capacitate? Posteritatea te va acuza. Cum aș putea să mai vorbesc, dacă m-aș strânge așa cum faceți unele dintre voi? Vedeți, nimic nu exercită presiune asupra acestor organe vitale ale mele. Vedem, uneori, femei care au ceva de prezentat și care nu pot vorbi tare, părând că nu au glas. Ele sunt strânse până obțin talii înguste, ca și cum Dumnezeu n-ar fi știut cum să le modeleze.

Domnul a vrut ca soția lui Manoah să adopte principiile stricte ale temperanței. „îngerul Domnului s-a arătat femeii și i-a zis: «Iată că tu ești stearpă și n-ai copii; dar vei rămânea însărcinată și vei naște un fiu. Acum ia bine seama, să nu bei nici vin, nici băutură tare și să nu mănânci nimic necurat»”. Iar îngerul care i-a apărut lui Zaharia și Elisavetei, a spus: „Nu te teme, Zahario, fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată. Nevastă-ta, Elisaveta, îți va naște un fiu, căruia îi vei pune numele Ioan. El va fi pentru tine o pricină de bucurie și veselie și mulți se vor bucura de nașterea lui. Căci va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea nici vin, nici băutură amețitoare și se va umple de Duhul Sfânt încă din pântecele maicii sale.”

Avem aici prezentată situația copilul înainte și după naștere. Mamelor, trebuie să dați importanță acestor lucruri. Poftele mamei sunt transmise copiilor. Multe dintre voi, care vă îngăduiți satisfaceri ale apetitului, desființați temelia căminului vostru. Sunt oameni care ar fi putut avea un raport al vieții la fel de curat ca al lui Daniel. Satana își joacă șansele pentru sufletul vostru. Noi dorim să rămânem liberi și curați de mizeriile acestei lumi. „Cel ce va birui, va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi șterge nicidecum numele din cartea vieții și voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu și înaintea îngerilor Lui”. Hristos a biruit pentru noi, iar noi putem birui în Numele lui Isus Hristos din Nazaret.

Când cei răscumpărați vor intra pe porți în cetate, Isus Hristos îi va întâmpina pe toți iar ei vor avea harfe de aur și vor cânta o cântare de slavă Lui, purtând haine țesute în războiul cerului, fără nici un fir de omenesc în ele. Dorim cerul, și Isus Hristos ne spune că îl vom avea, dacă vom coopera cu El. -- Manuscris 27, 1893.