„De ani de zile, o foarte grea problemă ne stă în față și anume: cum să adunăm fonduri îndestulătoare, pentru a susține câmpurile misionare pe care Domnul le-a deschis înaintea noastră? Citim porunca limpede a Evangheliei că misiunile, atât cele din țară cât și cele din câmpurile străine, au nevoile lor. Îndrumările, ba am putea spune chiar revelațiile pozitive ale Providenței, Sunt unanime în a ne îndemna să facem repede, lucrarea ce trebuie făcută. Domnul dorește ca oamenii bogați să vină la pocăință și să conlucreze cu El spre a ajuta și pe alții.... El vrea ca ei să întrebuințeze acele mijloace spre a face bine, deschizând căile înaintea Evangheliei, ca ea să fie predicată la toate clasele, în apropiere sau în depărtare”. -- Testimonies for the Church 9:114.
„Domnul influențează necontenit inima regilor și guvernatorilor în favoarea poporului Său, Cei care lucrează pentru El trebuie să profite de ajutorul oferit, prin aceea că, El face pe oameni să dea pentru progresul lucrării Sale. Aceștia, prin care vin asemenea daruri, ar putea să deschidă căi pe care să poată fi dată lumina în multe țări întunecate. Poate că acești oameni nu simpatizează cu lucrarea lui Dumnezeu, nu cred poate nici în Hristos și nici nu au cunoștință de Cuvântul Său; dar nu trebuie să fie refuzate darurile lor din aceste cauze”. -- E. G. White, în The Southern Watchman, 15 martie, 1904.
„Cât timp Suntem în lumea aceasta, cât timp Spiritul lui Dumnezeu luptă cu fiii oamenilor, atâta timp și noi avem nevoie să primim și să împărțim daruri. Trebuie să dăm lumii, lumina adevărului, cum este descoperită în Scripturi, și trebuie să primim din cele ce Dumnezeu îi va determina să dea la rândul lor în sprijinul lucrării Sale”. -- E. G. White, în The Southern Watchman, 15 martie, 1904.
„Lucrarea Domnului poate să primească mult mai multe daruri ca acum, dacă ne-am apropia de oameni cu înțelepciune, făcâdu-le cunoscut lucrarea noastră și dâdu-le ocazie să facă pentru progresul ei, ceea ce noi avem privilegiul de a-i determina să facă. Dacă noi, ca servi ai lui Dumnezeu, am urma o cale înțeleaptă și prudentă, mâna Sa cea bună ne-ar da prosperitate în eforturile noastre”. -- E. G. White, în The Southern Watchman, 15 martie, 1904.
„Unii tot zic că n-ar fi potrivit să se primească daruri de la necredincioși. Să fie întrebații unii ca aceștia: Care este adevăratul stăpân al lumii noastre? Cui aparțin casele și pământul ei, precum și tezaurele ei de aur și argint? Dumnezeu are bogăție în lumea noastră și El a pus-o în mâinile tuturor, atât ale credincioșilor cât și ale necredincioșilor. El este gata să influențeze inimile celor bogați, fie chiar și idolatri, spre a da din belșugul lor pentru sprijinirea lucrării Sale. El va face lucrul acesta îndată ce poporul Său, va învăța cum să se apropie cu înțelepciune de acești oameni și să le atragă atenția, spre ceea ce ar fi privilegiul lor să facă. Dacă nevoile lucrării Domnului ar fi arătate în adevărata lumină înaintea celor care au mijloace și influență, aceștia ar putea face mult, spre a ajuta să înainteze cauza adevărului prezent. Poporul lui Dumnezeu a pierdut multe privilegii de care s-ar fi putut folosi, dacă nu ar fi ales să rămână izolat în lume”. E. G. White, în The Southern Watchman, 15 martie, 1904.