Cum să cercetăm Scripturile?
Cum să cercetăm Scripturile pentru a înțelege ce ne învață ele? Studiul Cuvântului lui Dumnezeu trebuie să înceapă într-un spirit de rugăciune și cu o inimă umilită, dornică de a se lăsa învățată. Nu trebuie să gândim, asemenea iudeilor, că propriile idei și opinii sunt infailibile, nici asemenea papistașilor care spun că anumiți oameni sunt singurii păzitori ai adevărului și cunoașterii și că mulțimea nu are niciun drept să cerceteze Scripturile în mod personal, ci trebuie să accepte explicațiile date de părinții bisericii. Nu trebuie să studiem Biblia cu scopul de a ne susține opiniile preconcepute, ci cu dorința unică de a învăța ce ne-a spus Dumnezeu.
Unii s-au temut că, dacă recunosc faptul că au greșit, chiar și numai cu privire la un singur punct, ceilalți vor fi determinați să se îndoiască de întreaga învățătură a adevărului. De aceea, au considerat că studiul nu trebuie să fie îngăduit, din cauză că ar conduce la neînțelegeri și la dezbinare. Dar, dacă acesta trebuie să fie rezultatul inevitabil al cercetării, atunci cu cât ar apărea mai repede, cu atât ar fi mai bine. Dacă sunt unii a căror credință nu va rezista verificării prin cercetarea Scripturilor, cu cât se descoperă mai repede acest fapt, cu atât este mai bine, deoarece se va crea posibilitatea de a li se arăta că greșesc. Nu trebuie să susținem că odată adoptată o poziție doctrinară sau odată dovedită o idee, acestea nu mai pot să fie abandonate niciodată, oricare ar fi circumstanțele. Doar Unul singur este infailibil -- Cel ce este Calea, Adevărul și Viața.
Cei care îngăduie ca prejudecata să le baricadeze mintea împotriva primirii adevărului nu pot primi iluminarea divină. Totuși, când este prezentată o idee din Scriptură, puțini întreabă: Este adevărată? Este în armonie cu Cuvântul lui Dumnezeu? Majoritatea întreabă: De cine este susținută ideea? și dacă nu vine pe calea preferată de ei, nu o acceptă. Asemenea oameni sunt atât de mulțumiți de ideile personale, încât nu vor să examineze dovezile biblice cu dorința de a învăța, ci refuză să fie interesați, pur și simplu, din cauza prejudecăților pe care le au.
Adesea, Domnul lucrează acolo unde ne așteptăm mai puțin. Domnul ne surprinde prin faptul că își descoperă puterea prin slujitori aleși de El, în timp ce trece pe lângă unii dintre oamenii pe care i-am considerat ca fiind cei prin care ar fi trebuit să vină lumina. Dumnezeu dorește să primim adevărul pe temeiul meritelor lui, pentru că este adevăr.
Biblia nu trebuie să fie interpretată așa încât să se potrivească ideilor omenești, indiferent cât de mult timp ar fi fost susținute aceste idei ca fiind adevăr. Noi nu trebuie să acceptăm opiniile comentatorilor ca fiind glasul lui Dumnezeu. Ei au fost niște muritori supuși greșelii, asemenea nouă. Dumnezeu ne-a dat și nouă capacitatea de a gândi, așa cum le-a dat-o și lor. Să facem din Biblie propriul interpret.
Precauție în prezentarea unor concepții noi
Toți trebuie să fie precauți, ca să nu prezinte niște concepții noi cu privire la Scriptură, înainte să fi studiat pe deplin aceste idei și înainte de a fi pregătiți să le susțină cu Biblia. Nu prezentați nicio idee care va cauza disensiuni, fără a avea o dovadă clară că Dumnezeu oferă, prin ea, o solie specială pentru timpul acesta.
Dar fiți atenți, ca nu cumva să respingeți un adevăr. Marele pericol la care este expus poporul nostru este acela de a depinde de oameni și de a se baza pe puterea omenească. Cei care nu au avut obiceiul de a cerceta Biblia pentru ei înșiși sau de a cântări dovezile, au încredere în conducători și acceptă hotărârile lor. În felul acesta, mulți vor respinge chiar soliile pe care Dumnezeu le trimite poporului Său, dacă frații care îi conduc nu le acceptă.
Nimeni nu trebuie să pretindă că are toată lumina pentru poporul lui Dumnezeu. Domnul nu va permite lucrul acesta. El a spus: „Ți-am pus înainte o ușă deschisă, și niciun om nu o poate închide”. Chiar dacă aceia care ne conduc vor refuza lumina și adevărul, poarta va continua să rămână deschisă. Domnul va ridica oameni care vor vesti poporului solia pentru acest timp.
Adevărul va rezista
Adevărul este veșnic, iar conflictul lui cu ideile false nu va face decât să-i dezvăluie puterea. Nu trebuie să refuzăm niciodată să cercetăm Scripturile împreună cu cei despre care avem motive să credem că doresc să cunoască adevărul. Să presupunem că un frate susține o concepție diferită de a voastră și vi se adresează, propunându-vă să vorbiți și să cercetați împreună cu el Scripturile cu privire la acea idee. Oare ar trebui să vă ridicați, plini de prejudecată, și să condamnați ideile lui, refuzând să-l ascultați cu amabilitate? Singura cale corectă de a-l trata este aceea de a va așeza alături, ca niște buni creștini, și de a cerceta ideea în lumina Cuvântului lui Dumnezeu, care va descoperi adevărul și va arăta greșeala. Faptul că ideile lui sunt ridiculizate nu-i va slăbi poziția, chiar dacă este greșită, și nici nu va întări poziția voastră, dacă este corectă. Dacă stâlpii credinței noastre nu vor rezista testului cercetării, este timpul să știm. În mijlocul nostru nu trebuie să existe nicio urmă de fariseism.
Scripturile să fie studiate cu respect
Când studiem Biblia, trebuie să o facem cu respect, simțind că suntem în prezența lui Dumnezeu. Orice ușurătate și superficialitate să fie lăsate de o parte. Deși unele pasaje ale Cuvântului sunt ușor de înțeles, semnificația altora nu este sesizată atât de repede. Este nevoie de un studiu cu răbdare, meditație și rugăciune stăruitoare. Când deschide Scripturile, fiecare cercetător trebuie să se roage pentru iluminarea Duhului Sfânt, iar făgăduința ne asigură că o vom primi.
Spiritul în care sunt cercetate Scripturile va decide cine vă fi alături de voi pentru a vă ajuta în studiu. Îngerii din lumea luminii vor fi cu aceia ce caută călăuzirea divină cu o inimă umilită. Dar, dacă Biblia este deschisă fără respect, cu un simțământ de mulțumire de sine și dacă inima este plină de prejudecăți, Satana va fi lângă voi și va pune într-o lumină greșită declarațiile clare ale Cuvântului lui Dumnezeu.
Unii își permit să se poarte în mod ușuratic, sarcastic și chiar batjocoritor cu aceia care se deosebesc de ei. Alții prezintă o serie de obiecții față de orice concepție nouă, iar când acestor obiecții li se răspunde cu claritate prin cuvintele Scripturii, ei nu recunosc dovezile prezentate și nici nu se lasă convinși. întrebările lor nu au scopul de a căuta adevărul, ci doar de a crea confuzie în mintea altora.
Unii au considerat că a încurca mintea cu privire la adevăr este o dovadă de perspicacitate și de superioritate intelectuală. Ei apelează la subtilitatea argumentelor și la jocurile de cuvinte, obținând un avantaj necinstit prin punerea întrebărilor. Când se va răspunde corect la întrebările lor, ei vor schimba subiectul și vor aduce în discuție o altă idee pentru a evita recunoașterea adevărului. Trebuie să ne ferim să cultivăm spiritul de care erau stăpâniți iudeii. Ei nu voiau să învețe de la Hristos, deoarece explicațiile Sale din Scripturi nu se potriveau cu ideile lor, prin urmare, iudeii au ajuns niște spioni care îl urmăreau, „căutând să găsească în cuvintele Lui ceva de care să-L poată acuza”. Să nu aducem asupra noastră condamnarea îngrozitoare rostită de Mântuitorul: „Vai de voi, învățători ai Legii! Pentru că voi ați pus mâna pe cheia cunoștinței: nici voi n-ați intrat, iar pe cei ce voiau să intre, i-ați împiedicat să intre.”
În simplitate și credință
Nu este nevoie de multă învățătură sau talent pentru a pune întrebări dificile. Chiar și un copil este în stare să pună întrebări care îi pot încurca pe cei mai înțelepți oameni. Să nu ne angajăm într-o competiție de acest fel. În zilele noastre, întâlnim aceeași necredință care a predominat în timpul Domnului Hristos. Acum, ca și atunci, dorința de a fi promovați și lăudați îi îndepărtează pe oameni de simplitatea adevăratei evlavii. Nicio mândrie nu este atât de periculoasă ca mândria spirituală.
Tinerii să cerceteze Scripturile pentru ei înșiși. Ei nu trebuie să considere că este suficient ca aceia care au mai multă experiență să descopere adevărul în locul lor, așa încât cei mai noi în credință să îl poată primi ca fiind sigur și demn de crezare. Iudeii au pierit ca națiune, pentru că au fost îndepărtați de adevărul Bibliei de către conducători, preoți și bătrâni. Dacă ar fi ascultat învățăturile lui Isus și ar fi cercetat Scripturile pentru ei înșiși, iudeii n-ar fi pierit.
Tinerii din mijlocul nostru urmăresc spiritul în care pastorii cercetează Scripturile pentru a vedea dacă au o dispoziție de a se lăsa învățați și dacă sunt suficient de umili pentru a accepta dovezile și pentru a primi lumină de la solii aleși de Dumnezeu.
Trebuie să studiem adevărul pentru noi înșine. Să nu ne bazăm pe nimeni ca să gândească în locul nostru. Indiferent cine ar fi el sau în ce poziție s-ar afla, nu trebuie să considerăm pe nimeni ca fiind criteriu pentru noi. Este necesar să ne sfătuim unii cu alții și să fim supuși unii altora, dar, în același timp, trebuie să exercităm aptitudinile primite de la Dumnezeu, ca să învățăm adevărul. Fiecare să aștepte de la Dumnezeu iluminarea divină. Toți trebuie să-și dezvolte în mod individual un caracter care va rezista încercării în ziua lui Dumnezeu. Să nu ne cantonăm în propriile idei, crezând că nimeni nu are voie să se opună părerilor noastre.
Când un punct de doctrină pe care nu îl înțelegeți ajunge în atenția voastră, apelați la Dumnezeu pe genunchi, rugându-L să vă ajute să pricepeți adevărul și să nu fiți găsiți ca iudeii care luptau împotriva lui Dumnezeu. În timp ce îi avertizăm pe oameni să se ferească să accepte un neadevăr, trebuie să-i avertizăm, de asemenea, să nu-și pună sufletul în pericol prin respingerea soliilor luminii, ci să se străduiască să iasă din întuneric, cercetând cu seriozitate Cuvântul lui Dumnezeu.
Când Natanael a venit la Domnul lsus, Mântuitorul a exclamat: „Iată un israelit în care nu este vicleșug!” Natanael a zis: „De unde mă cunoști?” Domnul Isus i-a răspuns: „Te-am văzut când erai sub smochin”. Dacă ÎI căutăm pe lsus pentru a-I cere lumină și ajutor în cunoașterea adevărului, El ne va vedea în locurile ascunse ale rugăciunii.
Dacă un frate prezintă o idee greșită, cei care se află în poziții de răspundere ar trebui să știe lucrul acesta, iar, dacă prezintă un adevăr, ei ar trebui să stea de partea lui. Toți trebuie să cunoaștem ce se propovăduiește în mijlocul nostru, pentru că, dacă este un adevăr, trebuie să-l aflăm toți. Instructorul școlii de Sabat are nevoie să-l cunoască și fiecare elev al școlii de Sabat ar trebui să-l înțeleagă. Cu toții avem obligația față de Dumnezeu de a înțelege soliile trimise de El. Domnul ne-a dat îndrumări prin care putem să verificăm orice doctrină -- „La lege și la mărturie: căci, dacă nu vor vorbi așa, nu vor mai răsări zorile pentru poporul acesta”. Dar, dacă învățătura este în armonie cu acest test, nu fiți atât de plini de prejudecăți, încât să nu puteți accepta o idee, pur și simplu, din cauză că nu se potrivește cu ideile voastre.
Este imposibil ca o minte să cuprindă întreaga bogăție și măreție chiar și a unei singure făgăduințe. Unul pricepe slava făgăduinței din perspectiva unui punct de vedere, altul frumusețea și harul ei dintr-un alt punct de vedere, iar sufletul se umple de lumina cerească, Dacă am înțelege întreaga slavă a adevărului, spiritul nostru ar fi copleșit. Totuși noi suntem capabili să primim din făgăduințele abundente ale lui Dumnezeu descoperiri cu mult mai mari decât acelea de care ne bucurăm în prezent. Inima mea se întristează când mă gândesc la felul în care pierdem din vedere plinătatea binecuvântărilor prevăzute pentru noi. Ne mulțumim cu sclipirile de moment ale unei iluminări spirituale, în timp ce am putea să umblăm zi de zi în lumina prezenței Sale.
Iubiți frați, rugați-vă așa cum nu v-ați rugat niciodată, cerând ca razele Soarelui Neprihănirii să strălucească asupra Cuvântului, ca să fiți în stare să înțelegeți adevărata lui semnificație. Domnul Isus a mijlocit pentru ucenicii Săi, cerând să poată fi sfințiți prin adevăr -- Cuvântul lui Dumnezeu. Prin urmare, cât de stăruitor ar trebui să ne rugăm noi ca Acela care „cercetează toate lucrurile adânci ale lui Dumnezeu”, a cărui lucrare este să le aducă aminte oamenilor lui Dumnezeu toate lucrurile și să-i călăuzească în tot adevărul, să fie cu noi în cercetarea Cuvântului Său sfânt.
Dumnezeu vrea să depindem de El și nu de oameni. El dorește să avem o inimă nouă și să ne poată da descoperiri ale luminii care vine de la tronul Său. -- The Review and Herald, 18 februarie, 1890.
Studiul cărții lui Daniel și Apocalipsa
Duhul lui Dumnezeu a iluminat fiecare pagină a Scrierii Sfinte, dar sunt unii asupra cărora Scriptura lasă doar o mică impresie, deoarece nu o înțeleg pe deplin. Când vine încercarea, prin prezentarea unor teorii false, acești cititori superficiali, lipsiți de orice ancoră, sunt asemenea nisipurilor mișcătoare. Ei alunecă într-o parte și în alta, potrivit cu starea lor sufletească și cu amărăciunea lor.... Cartea lui Daniel și Apocalipsa trebuie să fie studiate, precum și celelalte profeții din Vechiul și Noul Testament. Să fie lumină, da, să fie lumină în casele voastre. Trebuie să ne rugăm pentru aceasta. Duhul Sfânt, care luminează paginile sfinte, ne va da pricepere, ca să putem cunoaște adevărul....
Este nevoie de un studiu mai amănunțit al Cuvântului lui Dumnezeu, îndeosebi al cărților Daniel și Apocalipsa, cărora trebuie să li se acorde o atenție mai mare decât oricând înainte în istoria lucrării noastre. Poate că avem mai puține de spus în anumite domenii legate de puterea romana și papalitate, dar trebuie să atragem atenția la cele scrise de profeți și apostoli sub inspirația Duhului Sfânt al lui Dumnezeu. Atât în inspirarea profeției, cât și în descrierea evenimentelor, Duhul Sfânt a înfățișat lucrurile în așa fel încât să ne învețe că slujitorul omenesc trebuie să fie ascuns în Hristos, iar Domnul Dumnezeul cerului să fie înălțat împreună cu Legea Sa. Citiți cartea lui Daniel. Evocați, punct cu punct, istoria împărățiilor prezentate acolo. Priviți la oamenii de stat, la consiliile și armatele puternice și vedeți cum a lucrat Dumnezeu pentru a înjosi mândria oamenilor și pentru a doborî la pământ slava omenească....
Lumina pe care Daniel a primit-o de la Dumnezeu a fost dată, în mod special, pentru aceste zile din urmă. Viziunile de pe malurile Ulaiului și Hidechelului, marile râuri ale țării șinear, sunt acum în curs de împlinire, și toate evenimentele profetizate se vor desfășura în curând. Gândiți-vă la situațiile în care se afla națiunea iudaică în timpul în care au fost inspirate profețiile lui Daniel.
Să dedicăm mai mult timp pentru studiul Bibliei. Noi nu înțelegem Cuvântul așa cum ar trebui. Cartea Apocalipsa începe cu un îndemn de a înțelege învățătura pe care o conține. Dumnezeu declară: „Ferice de cine citește și de cei ce ascultă cuvintele acestei prorocii și păzesc lucrurile scrise în ea! Căci vremea este aproape.” Când vom înțelege ce înseamnă această carte pentru noi, ca popor, în mijlocul nostru se va vedea o mare înviorare. În ciuda îndemnului care ne-a fost adresat, de a cerceta și de a studia această carte, noi nu înțelegem pe deplin învățăturile ei.
În trecut, profesorii au declarat că Daniel și Apocalipsa sunt cărți sigilate, iar oamenii s-au îndepărtat de ele. Mâna lui Dumnezeu a retras de pe aceste fragmente ale Cuvântului Său vălul de mister aparent care i-a împiedicat pe mulți să-l ridice. Însuși numele de „Apocalipsa” se află în contradicție cu declarația că este o carte sigilată. „Apocalipsa” înseamnă descoperirea unui lucru important. Adevărurile din această carte le sunt adresate celor ce trăiesc în zilele din urmă. Cortina este dată la o parte, iar noi stăm în fața obiectelor sacre din Locul Sfânt. Să nu rămânem afară, ci să intrăm, nu cu gânduri nepăsătoare și lipsite de respect, nu cu pași grăbiți, ci cu respect și cu teamă sfântă. Ne apropiem de timpul când trebuie să se împlinească profețiile cărții Apocalipsa....
Avem poruncile lui Dumnezeu și mărturia lui Isus Hristos, care este duhul prorociei. Comori neprețuite așteaptă să fie descoperite în Cuvântul lui Dumnezeu. Cei care cercetează acest Cuvânt trebuie să-și păstreze mintea limpede. Să nu-și îngăduie niciodată un apetit pervertit în mâncare sau băutură.
Dacă nu vor face așa, creierul lor va fi întunecat și confuz. Ei nu vor fi în stare să reziste efortului de a cerceta în profunzime pentru a descoperi semnificația învățăturilor legate de scenele finale ale istoriei acestui pământ.
Când cărțile Daniel și Apocalipsa vor fi înțelese mai bine, credincioșii vor trăi o experiență religioasă cu totul diferită. Razele de lumină care vor străluci venind prin porțile deschise ale cerurilor vor întipări în inima și în mintea lor acel caracter pe care toți trebuie să-l dezvolte pentru a înțelege binecuvântarea ce îi va fi dată ca răsplată celui cu inima curată.
Domnul îi va binecuvânta pe toți cei care se vor strădui cu blândețe și cu umilință să înțeleagă ce este descoperit în Apocalipsa. Această carte conține atât de multe învățături nemuritoare și pline de slavă, încât toți cei care o citesc și o cercetează cu seriozitate vor primi binecuvântarea promisă celor ce „ascultă cuvintele acestei prorocii și păzesc lucrurile scrise în ea”.
Rezultatul unui studiu corect
Din studiul cărții Apocalipsa, un lucru va fi înțeles cu siguranță -- ca legătura dintre Dumnezeu și poporul Său este strânsă și fermă.
Între Univers și lumea aceasta există o relație minunată. Lucrurile descoperite lui Daniel au fost completate după aceea prin descoperirea făcută lui Ioan pe insula Patmos. Aceste două cărți ar trebui studiate cu atenție. Daniel a întrebat de două ori: Cât va mai fi până la sfârșitul timpului?
„Eu am auzit, dar n-am înțeles și am zis: «Domnul meu, care va fi sfârșitul acestor lucruri?» El a răspuns: «Du-te Daniele! Căci cuvintele acestea vor fi ascunse și pecetluite până la vremea sfârșitului. Mulți vor fi curățiți, albiți și lămuriți, cei răi vor face răul, și niciunul din cei răi nu va înțelege, dar cei pricepuți vor înțelege. De la vremea când va înceta jertfa necurmată, și de când se va așeza urâciunea pustiitorului, vor mai fi o mie două sute nouăzeci de zile. Ferice de cine va aștepta și va ajunge până la o mie trei sute treizeci și cinci de zile! Iar tu, du-te, până va veni sfârșitul, tu te vei odihni și te vei scula iarăși odată în partea ta de moștenire, la sfârșitul zilelor.»”
Leul din seminția lui Iuda a rupt sigiliul cărții și i-a dat lui Ioan descoperirea lucrurilor care trebuie să se întâmple în aceste zile din urmă.
Daniel și-a îndeplinit misiunea de a vesti mărturia care a fost sigilată până la timpul sfârșitului, când va trebui să fie proclamată solia primului înger pentru lumea noastră. Aceste lucruri au o importanță infinită în aceste zile din urmă, dar, în timp ce „mulți vor fi curățiți, albiți și lămuriți”, „cei răi vor face răul, și niciunul din cei răi nu va înțelege”. Cât de adevărate sunt aceste cuvinte! Păcatul înseamnă călcarea Legii lui Dumnezeu, iar cei care nu vor accepta lumina cu privire la Legea lui Dumnezeu nu vor înțelege soliile primului, ale celui de-al doilea și al treilea înger. Cartea lui Daniel este desigilată prin Apocalipsa lui Ioan și ne conduce până la evenimentele finale ale istoriei acestui pământ.
Vor frații noștri să-și aducă aminte fără încetare că trăim în mijlocul pericolelor din ultimele zile? Citiți cartea Apocalipsa în legătură cu Daniel. Prezentați aceste învățături.
Puteri de nebiruit care așteaptă
Cei care mănâncă trupul Fiului lui Dumnezeu și beau sângele Său vor găsi în cărțile Daniel și Apocalipsa adevărul inspirat de Duhul Sfânt. Ei vor pune în mișcare puteri care nu pot fi biruite. Copiii vor propovădui tainele care au fost ascunse înțelegerii celor mari.
Ne aflăm în pragul unor evenimente mari și solemne. Multe dintre profeții sunt pe punctul de a se împlini într-o succesiune rapidă. Fiecare element al puterii este pe punctul de a fi pus la lucru. Istoria din trecut se va repeta, vechile controverse vor fi readuse la viață, iar pericolul va asalta poporul lui Dumnezeu din toate părțile. Puterea pune stăpânire pe neamul omenesc. Ea pătrunde pretutindeni pe pământ....
Studiați Apocalipsa în legătură cu cartea lui Daniel, deoarece istoria se va repeta.... Având în vedere toate avantajele noastre religioase, ar trebui să cunoaștem astăzi mult mai mult.
Îngerii doresc să înțeleagă adevărurile descoperite poporului care cercetează Cuvântul lui Dumnezeu cu inima smerită și se roagă pentru o mai mare lungime, lărgime, adâncime și înălțime a cunoștinței pe care o poate da numai Dumnezeu.
Pe măsură ce ne apropiem de încheierea istoriei acestei lumi, este necesar să studiem, în special, profețiile cu privire la zilele din urmă. Ultima carte a Noului Testament este plină de adevăruri pe care trebuie să le înțelegem. Satana a orbit mintea multora, așa încât au fost bucuroși să aducă orice scuză pentru a nu studia Apocalipsa. Dar, în această carte, Domnul Hristos ne-a spus prin slujitorul Său Ioan ce se va întâmpla în zilele din urmă și ne spune: „Ferice de cine citește și de cei ce ascultă cuvintele acestei prorocii și păzește lucrurile scrise în ea!”
Cărțile Daniel și Apocalipsa trebuie să fie asociate și publicate împreună. Pot fi adăugate câteva explicații pentru anumite pasaje, dar nu sunt sigură că ar fi necesare.
Aceasta este recomandarea pe care i-am făcut-o fratelui Haskell3 și, ca urmare, el a publicat o carte. Nevoia nu este împlinită doar prin această carte. Ideea mea a fost să publicăm cele două cărți împreună, Apocalipsa urmând după cartea lui Daniel, deoarece oferă o lumină mai mare asupra subiectelor tratate în Daniel. Scopul nostru este să asociem cele două cărți pentru a arăta că ambele se referă la aceleași subiecte.
Trebuie să fie proclamată o solie care să învioreze bisericile. Să fie depuse toate eforturile pentru a transmite lumina nu numai poporului nostru, ci lumii întregi. Am fost învățată că profețiile din Daniel și Apocalipsa ar trebui să fie tipărite în cărți mici, cu explicațiile necesare, și să fie trimise pretutindeni în lume. Însuși poporul nostru are nevoie ca lumina să-i fie prezentată mai clar.
Viziunea data lui Ioan de Domnul Hristos, care înfățișează poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus, trebuie să-i fie proclamată în mod hotărât oricărui popor, oricărui neam și oricărei limbi. Bisericile simbolizate de Babilon sunt reprezentate ca fiind decăzute din starea lor spirituală, pentru a ajunge o putere persecutoare împotriva celor ce respectă poruncile lui Dumnezeu și au mărturia lui Isus Hristos. Această putere persecutoare i-a fost descoperită lui Ioan ca fiind simbolizată de o fiară ce avea coarne ca de miel, dar vorbea ca un balaur....
Pe măsură ce ne apropiem de încheierea timpului, parada puterii păgâne va fi tot mai mare, zeitățile păgâne își vor manifesta puterea prin semne și se vor arăta în orașele lumii, iar această descriere profetică a început deja să se împlinească. Printr-o varietate de imagini, Domnul Isus i-a descoperit Iui Ioan caracterul nelegiuit și influența seducătoare a celor care s-au remarcat pentru persecuția adusă împotriva poporului Iui Dumnezeu. Toți au nevoie de înțelepciune pentru a cerceta cu atenție taina nelegiuirii, care se extinde atât de mult spre sfârșitul istoriei acestui pământ.... Chiar în timpul în care trăim, Domnul l-a chemat pe poporul Său și i-a dat o solie pe care să o vestească. El i-a chemat să demaște nelegiuirea omului fărădelegii, care a făcut din legea duminicală o caracteristică a puterii lui, s-a gândit să schimbe vremurile și legea și să persecute poporul lui Dumnezeu, ce stă neclintit pentru onoarea lui Dumnezeu, prin faptul că sfințește pentru Domnul singurul Sabat adevărat, Sabatul creației.
Trăim în timpul pericolelor din zilele de pe urmă, iar lucrarea noastră este aceea de a avertiza poporul de primejdia în care se află. Să nu îngăduim ca scenele solemne, pe care le-a descoperit profeția, să rămână necunoscute. Dacă poporul nostru ar fi măcar pe jumătate conștient, dacă ar înțelege cât de aproape sunt evenimentele descrise în Apocalipsa, în bisericile noastre s-ar produce o reformă și mult mai mulți ar crede solia. Nu avem timp de pierdut. Dumnezeu ne cere să veghem asupra sufletelor noastre, deoarece va trebui să dăm socoteală. Promovați noi principii și uniți-vă de partea adevărului clar și precis. El va fi ca o sabie cu două tăișuri. Cu toate acestea, nu fiți prea grăbiți să adoptați o atitudine combativă. Va veni timpul, când va trebui să stăm neclintiți și să vedem mântuirea lui Dumnezeu. Ascultați ce spune Daniel, ascultați ce spune Apocalipsa și vestiți adevărul. Dar, oricare ar fi subiectul prezentat, înălțați-L pe Isus ca centru al fiecărei nădejdi, „Rădăcina și Sămânța lui David, Luceafărul strălucitor de dimineață”.
Cercetați mai adânc
Noi nu cercetăm adevărul suficient de adânc. Fiecare suflet care crede adevărul prezent va fi adus în împrejurări în care i se va cere să prezinte dovezi cu privire la nădejdea lui. Cei din poporul lui Dumnezeu vor fi chemați să stea înaintea împăraților, a prinților, a oamenilor mari de pe pământ, iar aceștia trebuie să știe că ei cunosc adevărul. Ei trebuie să fie niște oameni convertiți. Prin Duhul Său Sfânt, Dumnezeu vă poate învăța într-o singură clipă, mai mult decât puteți învăța de la marii oameni ai lumii. Universul privește la marea luptă care se desfășoară pe pământ. Dumnezeu a plătit un preț infinit pentru a-i asigura fiecărui om ocazia de a cunoaște lucrurile care îl pot face înțelept pentru mântuire. Cu câtă nerăbdare caută îngerii să vadă cine va folosi această ocazie! Când li se vestește o solie, cei din poporul lui Dumnezeu nu trebuie să i se opună, ci să cerceteze Biblia, comparând solia cu Legea și Mărturia, iar dacă nu rezistă verificării, ea nu este adevărată. Dumnezeu vrea ca mintea noastră să se dezvolte. El dorește să reverse harul Său asupra noastră. Putem să ne desfătăm zi de zi cu lucrurile bune, pentru că Dumnezeu este în stare să deschidă pentru noi întregul tezaur al cerului. -- The Review and Herald, 18 februarie, 1890.