Să fie practicată în toate lucrurile
Melbourne, Australia, 3 august 1892.
Dragii mei frați și dragele mele surori,
Mă trezesc adesea de câteva nopți, iar gândurile mele sunt foarte frământate cu privire la lucrarea ce trebuie să fie făcută în această țara. În acest câmp misionar vast este mult de făcut pentru înaintarea cauzei Domnului și, având în vedere marea lipsă de lucrători și de mijloace materiale, nu știm cum se poate face. Trebuie să ne umilim inima înaintea lui Dumnezeu și să înălțăm rugăciuni sincere și fierbinți, pentru ca Domnul, care este bogat în resurse, să ne deschidă calea. „Aurul și argintul sunt ale Mele, zice Domnul, și toate fiarele munților, cu miile lor.”
Viața lui Hristos, Domnul slavei, este exemplul nostru. El a venit din cer, unde erau bogății și splendoare, dar a renunțat la coroana Sa și la veșmântul regal și și-a îmbrăcat divinitatea în natura omenească. De ce? Pentru ca să-i poată întâlni pe oameni acolo unde se aflau ei. El nu a venit în rândul celor bogați sau al conducătorilor pământului. Misiunea lui Hristos a fost aceea de a ajunge la cei mai sărmani oameni de pe pământ. El însuși a lucrat, încă din tinerețe, ca Fiu al unui tâmplar. Oare nu știa El ce înseamnă renunțarea la sine? Bogățiile și slava cerului erau ale Sale, dar S-a făcut sărac pentru noi, pentru ca, prin sărăcia Lui, să putem ajunge bogați. Renunțarea și sacrificiul de sine au fost însăși temelia misiunii Sale. Pământul era al Său, pentru că El l-a creat. Cu toate acestea, într-o lume creată de El, Fiul omului nu a avut unde-și odihni capul. El a spus: „Vulpile au vizuini, și păsările cerului au cuiburi, dar Fiul omului n-are unde-și odihni capul”.
Studiați modelul lui Hristos
În prezent, pentru întemeierea și dezvoltarea lucrării din această țară, mijloacele materiale vor fi o necesitate esențială, ca să putem face o lucrare mare într-un timp scurt. Singura modalitate prin care putem să o îndeplinim este aceea de a avea, în tot ce facem, un singur scop, și anume slava lui Dumnezeu, ca să nu se poată spune despre noi: Au început să zidească și nu au fost în stare să ducă la bun sfârșit. Dacă pornim să facem o lucrare mai vastă, trebuie, chiar de la început, să scoatem pe deplin din inima noastră orice mândrie și ambiție lumească. Când urmăm exemplul Domnului Hristos, cel mai mare învățător pe care L-a cunoscut lumea vreodată, nu suntem în pericolul de a face greșeli. „Cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții.” „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să Mă urmeze.” Trebuie să studiem Modelul Său și să ne întrebăm la fiecare pas: „Este aceasta calea Domnului?” Dacă nu evidențiem în toate lucrările noastre și fără încetare renunțarea și sacrificiul de sine, cu siguranță că vom face greșeli grave.
Lucrarea în acest câmp misionar este încă în fașă. Credincioșii au realizat doar un început în viața creștină și, de aceea, am simțit o mare răspundere pentru acest popor, dorind ca ei să poată învăța lecții mai mari de aici înainte. Încă nu este evident ce anume vor fi ei, dacă vor pune în practică adevărul și dacă adevărul îi va sfinți pe deplin. Când Îl vor urma pe Isus întru totul, încrezându-se în El la fiecare pas, cuvintele și exemplul dat de Răscumpărătorul nostru în viața Sa de umilință și de renunțare la sine vor fi lumina și puterea poporului Său. Aceasta să fie dorința inimii noastre: „Fii Tu Modelul meu”. Cel care „vrea să facă voia Sa, va ajunge să cunoască ... învățătura”. Nimic nu este atât de vrednic de dorit, cum este faptul de a trăi așa cum a trăit Domnul Hristos, de a renunța la sine, așa cum Hristos a renunțat la Sine și de a conlucra cu El în căutarea și în salvarea celor pierduți.
Evitați risipa
În privința obiectelor de mobilier, nu achiziționați nicio piesă doar cu scopul de a face paradă. Cumpărați lucruri utile și rezistente. Educați-i pe oameni să practice renunțarea la sine. Gândiți-vă că fiecare dolar poate să reprezinte un suflet, pentru că prin folosirea acelui dolar în lucrarea misionară, cineva ar putea fi condus la cunoașterea adevărului. Poate că avem gusturi foarte bune și ne bucurăm de artă și de frumos, dar, oare Domnul Hristos nu a avut cele mai nobile, mai curate și mai sfinte gusturi? Cerul a fost casa Lui, cu toate acestea, Domnul a renunțat la Sine și umilința a caracterizat întreaga Sa viață, de la staul și până la Calvar. Suntem la începutul lucrării și nu trebuie să repetăm tocmai acele lucruri pe care Domnul le-a condamnat în America, cheltuielile inutile și risipitoare pentru satisfacerea mândriei și a plăcerii de a face paradă. Orice lucru de acest fel să fie evitat cu conștiinciozitate.
Păstrați simplitatea
Noi dorim să păstrăm simplitatea adevăratei evlavii în mâncare, în băutură și în amenajarea școlilor noastre. Mulți vor renunța la ei înșiși și vor sacrifica mult pentru a contribui la succesul lucrării misionare și, dacă vor vedea că acești bani sunt cheltuiți pe cele mai frumoase fețe de masă, pe obiecte de mobilier costisitoare sau pe mâncăruri scumpe, vom avea cea mai nefericită influență asupra fraților și surorilor noastre. Nimic altceva nu ar putea să împiedice mai categoric reușita noastră prezentă și viitoare în țara aceasta. Cea dintâi lecție pe care trebuie să o învețe studenții este renunțarea la sine. Faceți ca ochii și simțurile lor să perceapă această lecție. Întrunirile din cadrul școlii trebuie să transmită o învățătură practică în această direcție, pentru ca studenții să știe că lucrarea poate fi dusă mai departe numai printr-un sacrificiu continuu.
Să urmăm îndeaproape, în fiecare clipă, exemplul Mântuitorului nostru. Sunt foarte preocupată de aceste lucruri. Să ne gândim în ce direcții trebuie să lucrăm pentru a ne asigura succesul. Să ne angajăm în lucrare cu inima plină de spiritul lui Hristos. Dacă vom proceda așa, vom înțelege că lucrarea noastră trebuie să fie dusă mai departe cu umilință. Pastorii noștri și soțiile lor să fie un exemplu de simplitate în îmbrăcăminte. Ei trebuie să poarte haine curate și confortabile, din material de bună calitate, dar, în același timp, să evite extravaganța și podoabele, chiar dacă nu sunt costisitoare, deoarece toate aceste lucruri sunt în dezavantajul nostru. Tinerii să fie educați pentru simplitatea, modestia și curățenia în îmbrăcăminte. Să se renunțe la podoabele excesive, chiar dacă prețul lor este infim.
Verigheta sau inelul de cununie
Unii s-au preocupat mult cu privire la purtarea inelului de căsătorie, gândindu-se că soțiile pastorilor noștri ar trebui să se conformeze acestui obicei. Toate aceste preocupări sunt inutile. Soțiile pastorilor să poarte acel inel de aur care leagă sufletul lor de Isus Hristos, un caracter curat și sfânt, adevărata iubire și blândețe și evlavia care sunt roadele creștinismului, iar influența lor va fi sigură în orice loc. Faptul că o ignorare a obiceiului dă naștere la remarci nu este un motiv pentru a-l adopta. Americanii își pot face înțeleasă poziția, declarând în mod deschis că acest obicei nu este considerat obligatoriu în țara noastră. Noi nu avem nevoie să purtăm semnul, pentru că noi nu suntem infideli față de legământul căsătoriei, iar purtarea inelului nu ar fi nicio dovadă că suntem fideli. Sunt foarte tulburată de acest proces de degradare, ce pare să înainteze în mijlocul nostru, prin conformarea cu moda și cu obiceiurile. Nu ar trebui să fie cheltuit nici măcar un bănuț pentru un inel de aur, doar ca să dovedească faptul că suntem căsătoriți. În țările unde obiceiul este imperativ, nu avem nicio răspundere de a-i condamna pe cei care poartă inelul de căsătorie. Lăsați-i să-l poarte, dacă o pot face fără mustrări de conștiință, dar niciunul dintre misionarii noștri să nu creadă că purtarea inelului de căsătorie va mări influența lor nici măcar cu o iotă. Dacă ei sunt creștini, acest lucru se va vedea în caracterul lor creștinesc, în cuvintele lor, în faptele lor, în cămin și în tovărășia altora. El se va evidenția prin răbdarea și prin bunătatea lor. Ei vor manifesta spiritul Domnului și vor avea frumusețea caracterului Său, atitudinea Sa plăcută și inima Sa plină de compasiune.
Reforma în lucrare
23 aprilie 1894
Dumnezeu cere o reformă clară în diferitele ramuri ale lucrării. Tranzacțiile comerciale întreprinse în legătură cu lucrarea lui Dumnezeu trebuie să fie caracterizate de o mai mare precizie. Până acum nu s-au făcut eforturi riguroase, hotărâte și temeinice pentru a înfăptui o reformă esențială. Deși se apropie de încheierea vieții lor, unii dintre cei implicați în lucrare încă nu au învățat lecțiile Bibliei, așa încât să simtă necesitatea de a le pune în practică în viața de zi cu zi. Ei au pierdut ocazii și au desconsiderat binecuvântări îmbelșugate, pentru că nu au vrut să facă nicio schimbare.
Călăuzitorul meu îmi spunea: „Înălțați standardul în educația școlară. Nu vă stabiliți niciun standard mic. Disciplina trebuie să fie menținută. Învățați-i pe tineri prin cuvânt și exemplu.” Până acum, nu s-a manifestat prea multă strictețe, ci a fost îngăduită prea multă neglijență. Totuși lucrătorii nu trebuie să se descurajeze. Lucrați cu spiritul lui Hristos și cu gândul lui Hristos pentru a corecta relele care există. Să vă așteptați ca aceia care greșesc să beneficieze de simpatia celor care greșesc, dar păstorii credincioși ai turmei trebuie să învețe cum să mențină un standard înalt, și totuși să arate că steaua speranței continuă să strălucească. Lucrați cu răbdare, dar respingeți păcatul cu fermitate și nu-l aprobați în niciun fel. Scăparea prin minciuni care acoperă păcatul trebuie să fie înlăturată, pentru ca sărmanele suflete amăgite să nu se încreadă în ele însele, aducând asupra lor o ruină veșnică.
În curând, lumea va fi părăsită de îngerul harului, iar cele șapte plăgi urmează a fi revărsate. Păcatul, rușinea, întristarea și întunericul ne înconjoară din toate părțile, dar Dumnezeu încă le mai oferă oamenilor privilegiul prețios de a înlocui întunericul cu lumina, minciuna cu adevărul și păcatul cu neprihănirea. Totuși răbdarea și mila lui Dumnezeu nu vor aștepta la nesfârșit. Niciun suflet să nu creadă că se poate ascunde de mânia lui Dumnezeu printr-o minciună, pentru că Dumnezeu va da la o parte vălul minciunilor. Fulgerele mâniei lui Dumnezeu vor cădea în curând și, când El va începe să-i pedepsească pe cei nelegiuiți, nu va mai fi niciun timp de răgaz până la venirea sfârșitului. Furtuna mâniei lui Dumnezeu se pregătește, iar cei ce vor rezista vor fi numai cei care au fost sfințiți prin adevăr, în iubirea lui Dumnezeu. Ei vor fi ascunși cu Hristos în Dumnezeu până ce pustiirea va trece. El va veni să-i pedepsească pe locuitorii pământului pentru nelegiuirile lor, iar „pământul va da sângele pe față și nu va mai acoperi uciderile”. Cuvintele inimii noastre să fie:
Ascunde-mă, Oh, Mântuitorul meu, ascunde-mă! Până va trece furtuna vieții; Condu-mă în siguranță la cer; Oh, primește sufletul meu când vine sfârșitul
Eu nu am altă scăpare, Leagă sufletul meu neajutorat de Tine; Nu mă lăsa, oh, nu mă lăsa singur! Continuă să mă sprijini și să mă mângâi.
Lipsa de activitate
30 aprilie 1894.
„În sârguință, fiți fără preget. Fiți plini de râvnă în Duhul. Slujiți Domnului.” Pentru indolență există doar un remediu, și anume să lăsați la o parte orice urmă de lenevie, ca pe un păcat ce duce la pierzare, și să mergeți la lucru, folosind toate capacitățile fizice pe care Dumnezeu vi le-a dat în acest scop. Singurul tratament pentru o viață nefolositoare și ineficientă este efortul hotărât și perseverent. Singurul remediu pentru egoism este să renunțați la voi înșivă și să lucrați stăruitor spre a fi o binecuvântare pentru semenii voștri. „Cine se uită după vânt, nu va semăna, și cine se uită după nori, nu va secera.”
Ca slujitori ai lui Dumnezeu, noi trebuie să îndeplinim lucrarea pe care ne-a dat-o El. Dumnezeu i-a încredințat fiecărui om o lucrare, iar noi nu avem de gând să ne lăsăm în voia circumstanțelor, indiferent dacă eforturile noastre serioase se vor dovedi a avea sau nu succes. Fiecare dintre noi este răspunzător în mod individual să-și facă datoria cu conștiinciozitate și perseverență, iar dacă dăm greș în a îndeplini datoriile care ne sunt arătate, nu putem fi scuzați de Dumnezeu. Totuși, după ce am făcut tot ce am putut mai bine, să lăsăm rezultatele în seama lui Dumnezeu. Ce se cere de la noi este să depunem mai mult efort intelectual și spiritual. Obligația voastră este, și a fost în fiecare zi a vieții pe care v-a dat-o Dumnezeu cu bunăvoință, să trudiți în îndeplinirea datoriei, căci voi sunteți niște slujitori responsabili ai lui Dumnezeu.
Porunca pentru voi este: „Du-te astăzi de lucrează în via mea!” Noi toți suntem lucrătorii lui Dumnezeu și niciunul dintre noi nu trebuie să fie inactiv, dar aș întreba: Ce faceți voi pentru Domnul, ca să puteți auzi cuvintele Sale de aprobare: „Bine, rob bun și credincios, ai fost credincios în puține lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău”? Dumnezeu nu face niciodată greșeli. El nu va numi buni și credincioși niște oameni care nu sunt așa.
Spiritul lui Isus
3 august 1894.
Domnul Hristos își identifică preocupările cu acelea ale oamenilor. Lucrarea care poartă aprobarea divină este aceea care manifestă spiritul lui Isus, care dezvăluie iubirea Sa, sensibilitatea Sa în felul de a-i trata pe oameni. Ce dezvăluiri ar fi făcute omului, dacă perdeaua ar fi dată la o parte și ați putea să vedeți rezultatul lucrării voastre în comportamentul cu cei greșiți, care au avut nevoie de tratarea cea mai înțeleaptă, ca să nu fie îndepărtați de pe cale! „Întăriți-vă dar mâinile obosite și genunchii slăbănogiți, croiți cărări drepte cu picioarele voastre, pentru ca cel ce șchiopătează să nu se abată din cale, ci mai degrabă să fie vindecat”.
Întotdeauna vom fi puși în situația de a ne ocupa de oamenii care trec prin ispite și încercări și este esențial să fim convertiți zi de zi pentru Dumnezeu și să fim niște slujitori care să poată fi folosiți spre slava și cinstea Numelui Său. Adevărata valoare a sufletului poate fi estimată numai în lumina crucii de pe Golgota. „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” Cei care nu sunt convertiți și sfințiți vor manifesta spiritul de care sunt influențați. Prin preferințele și capriciile lor, ei vor dovedi că simțămintele lor firești nu se află sub controlul unei voințe sfințite. Religia lui Isus Hristos este o religie care va revoluționa ființa umană în întregime. Adevărul lui Dumnezeu are puterea de a schimba caracterul.
Trebuie să avem acea credință care lucrează prin iubire și purifică sufletul. O credință care nu aduce asemenea rezultate nu are nicio valoare. Rodul mlădiței va dovedi care este caracterul viței. Cel care este altoit în Hristos va fi înnobilat. În loc de lucra în pripă, în loc de a-i îndepărta pe cei greșiți de credință și de speranță, prin asprime și severitate, adevăratul creștin îl va învăța pe cel neștiutor, îl va aduce la pocăință pe cel păcătos, îi va mângâia pe cei care plâng, va împiedica asuprirea și nedreptatea, va lucra în conformitate cu planul lui Hristos și va fi corect în toate tranzacțiile financiare, în loc de a stârni cearta, el va aduce pace și armonie.
Printre cei care au deținut poziții de răspundere a fost îngăduit un spirit aspru, critic și nedrept. Dacă nu vor fi convertiți, aceia care și-au îngăduit un asemenea spirit vor fi eliberați de responsabilitatea de a lua parte la comitetele de sfătuire și chiar de la implicarea în tranzacțiile financiare. Dacă nu sunt convertiți, glasul lor nu trebuie să se audă în comitet, deoarece rezultatul final este mai degrabă dăunător, decât benefic, Greșeala predomină, omul ajunge să ofenseze prin cuvintele lui, deoarece suspiciunea, neîncrederea, bănuiala rea, gelozia, vorbirea de rău și nedreptatea se reproduc și se multiplică, chiar în lucrarea lui Dumnezeu. Un zel fals trece drept interes pentru lucrarea lui Dumnezeu, dar hainele murdare și sărăcăcioase ale eului trebuie să fie nimicite și, în locul lor, oamenii trebuie să primească neprihănirea lui Hristos. Persecuția între membrii bisericii este lucrul cel mai îngrozitor. Este adevărat că unii au făcut greșeli, dar este la fel de adevărat că aceste greșeli aproape că nu sunt chiar atât de grave în ochii Iui Dumnezeu, cum este spiritul aspru și neiertător al celor care critică și condamnă. Mulți dintre aceia care se simt îndreptățiți să-i judece pe alții fac greșeli, care, deși nu sunt scoase în evidență, sunt întinate de un rău fatal, care degradează viața lor spirituală.
Iubirea și unitatea
Dumnezeu dorește să deschidă ochii celor care se declară a fi poporul Său, ca să poată înțelege că, dacă vor să fie mântuiți în împărăția Sa, trebuie să-L iubească pe Dumnezeu mai presus de orice și pe aproapele lor ca pe ei înșiși. Mulți dau dovadă de faptul că nu sunt conduși de Duhul lui Dumnezeu, ci de un alt duh. Atributele pe care le manifestă sunt atât de diferite de atributele lui Hristos, cum sunt caracteristicile lui Satana. În loc să stea de o parte, unii de alții, exprimând prin cuvinte și fapte: „Eu sunt mai sfânt decât tine”, acum este timpul ca aceia care sunt credincioși să stea umăr lângă umăr și să lupte împreună pentru viața veșnică. Cei ce doresc să-și exercite toate puterile pentru mântuirea sufletelor care pier trebuie să-și apropie inimile și să fie uniți prin legăturile simpatiei și ale iubirii. Frații trebuie să dea dovadă de același spirit pe care l-a manifestat Marele nostru Preot credincios și milos, care este mișcat de slăbiciunile noastre. Celor ce sunt disperați și slăbiți, putem să le inspirăm o viață nouă. Putem să câștigăm biruințe pe care opiniile noastre greșite și preconcepute, defectele noastre de caracter și mica noastră credință le-au făcut să pară a fi imposibile. Credința! Abia dacă știm ce este ea.
Domnul vine în curând
Sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape. Domnul vine în curând. Judecățile Sale se află deja între hotarele țării noastre. Nu trebuie doar să vorbim despre venirea lui Hristos, ci să arătam în fiecare faptă că El se va arăta în curând, cu putere și cu mare slavă, pe norii cerului. Am îmbrăcat noi haina de nuntă? Avem noi o evlavie personală? Am colaborat noi cu slujitorii divini cu toată inima și fără nicio reținere, aplicând în viața noastră principiile Legii sfinte a lui Dumnezeu? Una este să vorbești despre Lege și altceva este să o aplici pe deplin. Numai aceia care împlinesc Legea vor fi îndreptățiți înaintea lui Dumnezeu, pentru că împlinitorii Legii reprezintă caracterul lui Dumnezeu și nu mărturisesc strâmb împotriva adevărului.
Domnul vine! Oh, timpul este scurt și cine sunt adevărații conlucrători cu Dumnezeu în lumina Bibliei? Oare să nu ne umplem noi de teamă și de înfiorare, întrebându-ne, dacă nu cumva continuăm încă să fim conduși de firea noastră pământească și dacă nu cumva suntem neconvertiți și nesfinți, căutând să înlocuim experiența adevărată cu una contrafăcută? Treziți-vă, fraților, treziți-vă, înainte de a fi pentru totdeauna prea târziu.
Sunt mulți care conlucrează cu Dumnezeu, dar noi nu-i cunoaștem. Mâinile pastorilor nu au fost niciodată puse asupra lor pentru hirotonirea în lucrarea lui Dumnezeu, cu toate acestea, ei poartă jugul lui Hristos și exercită o influență spre mântuire, lucrând în diferite domenii spre a câștiga sufletele pentru Domnul Hristos. Succesul lucrării noastre depinde de iubirea noastră față de Dumnezeu și față de semeni. Când membrii bisericii vor lucra în mod armonios, când frații se vor iubi și vor avea încredere unii în alții, va fi suficientă putere pentru lucrarea de salvare a oamenilor. Oh, cât de mult avem nevoie de înnoirea morală! Fără credința care lucrează prin iubire, nu puteți face nimic. Fie ca Domnul să vă dea inimi deschise pentru a primi această mărturie.
Citiți și studiați capitolul 4 din Zaharia. Din cei doi măslini, untdelemnul auriu curgea prin țevile de aur într-un vas de aur, din care erau alimentate sfeșnicele din sanctuar. Untdelemnul auriu reprezintă Duhul Sfânt. Slujitorii lui Dumnezeu trebuie să fie înzestrați fără încetare cu untdelemnul acesta, pentru ca, la rândul lor, să-l poată împărtăși bisericii. „Nu prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu, zice Domnul oștirilor.” Slujitorii lui Dumnezeu pot câștiga biruința numai printr-o lucrare de curățare a inimii și prin sfințire. Este de cea mai mare importanță ca pastorii să prezinte un exemplu corect. Dacă urmează principii neclare, cei care greșesc vor menționa exemplul lor ca o justificare a comportamentului lor. Întreaga sinagogă a lui Satana caută să găsească nedesăvârșirile din viața reprezentanților lui Dumnezeu și exagerează fiecare defect. -- The Review and Herald, 22 decembrie, 1904.