Zecimea oferită cu credincioșie
Cooranbong, Australia, 10 septembrie 1896.
Mulți președinți ai conferințelor locale nu-și îndeplinesc responsabilitatea ce le revine de a veghea ca prezbiterii și diaconii să își facă lucrarea lor, îngrijindu-se ca zecimea să fie adusă cu credincioșie în vistieria bisericii. Maleahi a precizat că aducerea în vistieria Domnului a darurilor care îi aparțin este condiția prosperității. Acest principiu trebuie să fie repetat adesea pentru cei ce sunt indolenți în îndeplinirea datoriei lor față de Dumnezeu și pentru cei neglijenți și nepăsători în a-I aduce lui Dumnezeu darurile și zecimile lor. „Se cade să înșele un om pe Dumnezeu?” Dar slujitorii necredincioși se întreabă: „Cu ce Te-am înșelat?” Răspunsul care urmează este clar și hotărât: „Cu zeciuielile și darurile de mâncare. Sunteți blestemați, câtă vreme căutați să Mă înșelați, tot poporul în întregime! Aduceți însă la casa vistieriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în Casa Mea, puneți-Mă astfel la încercare, zice Domnul oștirilor, și veți vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor, și dacă nu voi turna peste voi belșug de binecuvântare.” Vă rog, citiți acest capitol în întregime și vedeți dacă ar putea fi rostite cuvinte mai clare și mai hotărâte ca acestea, Ele sunt atât de hotărâte, încât niciun om, care dorește să-și înțeleagă datoria față de Dumnezeu, nu poate să facă vreo greșeală în această privință. Faptul că oamenii aduc vreo scuză pentru că nu îndeplinesc această datorie este din cauză că sunt egoiști și nu au în inimă dragostea și temerea de Dumnezeu.
Nicio scuză pentru neglijența în plătirea zecimii
Domnul a cerut întotdeauna această ascultare de rânduielile stabilite de El pentru înaintarea lucrării Sale în lumea noastră. Dumnezeu nu și-a schimbat niciodată planurile. El declară că totul este al Său și își cere partea din bunurile încredințate omului. „Căci Eu sunt Domnul, Eu nu Mă schimb, de aceea, voi, copii ai lui Iacov, n-ați fost nimiciți. Din vremea părinților voștri v-ați abătut de la poruncile Mele și nu le-ați păzit. Întoarceți-vă la Mine, și Mă voi întoarce și Eu la voi, zice Domnul oștirilor.”
Dacă oamenii o vor respecta, această declarație clară -- și hotărâtoare va însemna atât de mult pentru ei, prin binecuvântările care vor fi primite când însuși cerul își va deschide zăgazurile și se vor revărsa din belșug, iar cei care susțin că nu pot să o înțeleagă nu sunt onești înaintea lui Dumnezeu. Scuza lor că nu au cunoscut voia lui Dumnezeu nu va avea nicio valoare în marea zi a judecății.
Toți să-și îndeplinească datoria
Toată zecimea neglijată să fie adusă acum. Fie ca noul an să vă găsească onești în relația voastră cu Dumnezeu. Cei care au reținut zecimea să o trimită înainte ca anul 1896 să se încheie, ca să fie în bună rânduială cu Dumnezeu și să nu se mai afle niciodată în pericolul de a fi blestemați de El. Președinți ai conferințelor noastre, îndepliniți-vă datoria. Nu rostiți propriile cuvinte, ci un clar „așa a zis Domnul”. Prezbiteri ai bisericilor, îndepliniți-vă datoria. Lucrați din casă în casă, pentru ca turma lui Dumnezeu să nu fie deficitară în această problemă importantă, care implică o mare binecuvântare, dar și un mare blestem.
Toți cei ce se tem de Dumnezeu să vină în ajutorul Său și să se dovedească a fi niște ispravnici credincioși. Adevărul trebuie să meargă în toate părțile lumii. Mi s-a arătat că mulți din bisericile noastre îl jefuiesc pe Dumnezeu în domeniul zecimii și darurilor. Dumnezeu le va face exact așa cum le-a declarat. Celui credincios îi va da binecuvântări bogate, iar celui nelegiuit, un blestem. Toți cei care vestesc solia adevărului în bisericile noastre trebuie să-și facă datoria, avertizând, învățând și mustrând. Orice neglijare a datoriei, care este un act de jefuire față de Dumnezeu, înseamnă un blestem asupra celui ce comite fărădelegea.
Domnul nu-i va considera nevinovați pe cei ce sunt deficitari în îndeplinirea lucrării pe care o cere de la ei, și anume, de a se îngriji ca biserica să fie păstrată sănătoasă și viguroasă din punct de vedere spiritual și de a-și îndeplini întreaga datorie, neîngăduind nicio neglijență care va aduce amenințarea blestemului lui Dumnezeu asupra poporului Său. Domnul a pronunțat un blestem la adresa tuturor celor ce rețin zecimea. El spune: „«Se cade să înșele un om pe Dumnezeu, cum Mă înșelați voi?» Dar voi întrebați: «Cu ce Te-am înșelat?» Cu zeciuielile și darurile de mâncare. Sunteți blestemați, câtă vreme căutați să Mă înșelați, tot poporul în întregime! Aduceți însă la casa vistieriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în Casa Mea.”
Aceasta nu este o cerință a omului, ci este una dintre rânduielile stabilite de Dumnezeu pentru susținerea și înaintarea lucrării Sale în lume. Dumnezeu să ne ajute să ne pocăim. „Întoarceți-vă la Mine”, spune El, „și Mă voi întoarce și Eu la voi”. Oamenii care doresc să-și îndeplinească datoria, o găsesc exprimată în propoziții clare în acest capitol. Nimeni nu se poate scuza pentru faptul că nu-I aduce Domnului zecimea și darurile lui.
Dumnezeu își revarsă darurile din abundență asupra noastră. EI „a iubit lumea atât de mult, că a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în EI să nu piară, ci să aibă viața veșnică”. Toate binecuvântările pe care le avem vin prin Domnul Hristos. Prin urmare, nu ar trebui să ne însuflețim și să ne facem datoria față de Dumnezeu, de care depindem pentru viață și sănătate și pentru binecuvântarea câmpului, a recoltelor, a vitelor, turmelor și a viilor noastre? Avem asigurarea că, dacă dăruim pentru vistieria lui Dumnezeu, vom primi iarăși de la El, dar, dacă reținem bunurile noastre, El va își reține binecuvântările de la noi și va trimite un blestem asupra celor necredincioși.
Dumnezeu a spus: „Puneți-mă astfel la încercare ... și veți vedea dacă nu voi deschide zăgazurile cerurilor, și dacă nu voi turna peste voi belșug de binecuvântare”. Ce perspectivă minunată ne prezintă El în binecuvântările făgăduite! Cine poate îndrăzni să-L înșele pe Dumnezeu în zecime și daruri, când există o astfel de făgăduință! „și voi mustra pentru voi pe cel ce mănâncă, (lăcusta) și nu vă va nimici roadele pământului, și vița nu va fi neroditoare în câmpiile voastre, zice Domnul oștirilor. Toate neamurile vă vor ferici atunci, căci veți fi o țară plăcută, zice Domnul oștirilor,”
Încă un an este pe punctul de a trece în veșnicie, purtând povara raportului său. Să privim asupra anului trecut și, dacă nu ne-am îndeplinit pe deplin datoria față de Domnul, cu bunăvoință și din toată inima, să ne apropiem de începerea noului an, înscriind un nou raport al credincioșiei față de Dumnezeul nostru.
Îndrumări practice pentru lucrare
Cooranbong, Australia, 14 iunie 1896.
Dragă frate și soră _____, Vineri trecută seara, am stat de vorbă cu voi, spunându-vă ceva cu privire la metodele voastre de lucru. Veghetorul ceresc se afla alături de noi și aș dori să fi putut scrie fiecare cuvânt pe care l-a rostit El, dar mă tem că nu pot. Tu spuneai: „Aș dori să-mi fi cunoscut datoria, într-un fel, nu mă simt mulțumit de rezultatul muncii mele.” Atunci, vocea Aceluia care Se afla lângă noi s-a auzit, zicând: „Ai încredere în Dumnezeu, învață de la Isus Hristos. Când te ocupi cu adevărurile sfinte ale Cuvântului lui Dumnezeu, Înalță-L fără încetare pe Domnul Hristos. Marea ta nevoie este să înveți metoda de învățare a lui Hristos. Când îi înveți pe oameni, prezintă numai câteva puncte vitale și păstrează-ți gândurile concentrate asupra acestora. Tu introduci în predicile tale idei lipsite de importanță. Ele nu sunt întotdeauna «o mireasmă de viață spre viață» și nu au nicio legătură reală cu textul pe care îl citezi. Prin faptul că te îndepărtezi de ideile principale și introduci gânduri care îndepărtează mintea de la subiect, tu slăbești influența a tot ce ai spus mai înainte.”
Prezentarea incoerentă a adevărului
Dumnezeu nu dorește să crezi că ești inspirat de Duhul Său, în timp ce te abați de la subiect, introducând elemente străine, care au intenția de a mustra și care nu ar trebui să fie pronunțate în legătură cu adevărul sfânt și solemn. Procedând în felul acesta, tu pierzi legătura cu subiectul și micșorezi efectul cuvintelor folositoare pentru învățătură, mustrare și îndreptare, în neprihănire. Tu ai anulat efectul multor idei valoroase, deoarece le-ai amestecat cu alte gânduri care ți-au venit în minte, dar care nu aveau nicio legătură cu subiectul. Orice este departe de subiectul aflat în atenție nu trebuie să-și găsească niciun loc în predicile tale.
În lumea aceasta sunt inimi care strigă cu voce tare după Dumnezeul cel viu. Dar făpturile omenești neajutorate au fost hrănite cu o mâncare lipsită de gust. În biserici au fost rostite predici incapabile să împlinească nevoia sufletelor înfometate. Aceste predici nu conțin acea manifestare divină care impresionează mintea și luminează sufletul. Ascultătorii nu pot spune: „Nu ne ardea inima în noi, când ne vorbea pe drum și ne deschidea Scripturile?” Poporului i se oferă multă pleavă, dar aceasta nu va sensibiliza inima celui nelegiuit și nici nu va convinge de păcat. Sufletele care vin să asculte au nevoie de o prezentare clară și directă a adevărului. Cei care gustă din Cuvântul lui Dumnezeu au stat prea mult timp într-o atmosferă lipsită de Dumnezeu și, ca urmare, ei doresc nespus prezența divină.
„Încinge-ți coapsele minții”, ca să poți prezenta adevărul lui Dumnezeu într-o modalitate vrednică de primit. Predică adevărul în simplitatea lui, dar cuvântările tale să fie scurte. Insistă cu perseverență asupra câtorva puncte importante. Fii conștient, clipă de clipă, că trebuie să fii însoțit de prezența Duhului Sfânt, deoarece El poate să facă o lucrare pe care tu nu ești în stare să o faci singur. Dacă mintea ta este apăsată de o îngrijorare neplăcută, eliberează-te de ea printr-o lucrare personală sau prin rugăciune stăruitoare, înainte de a veni înaintea oamenilor. Roagă-L pe Dumnezeu cu seriozitate să îndepărteze acea povară din mintea ta. Limitează-te cu hotărâre la numai câteva idei. Oferă-le oamenilor grâul curat, întru totul separat de pleavă. Nu îngădui ca predicile tale să fie atât de cuprinzătoare, încât argumentele solide să fie înlocuite de gânduri lipsite de putere. Prezintă adevărul așa cum este el în Isus, pentru ca aceia care ascultă să poată rămâne cu impresia cea mai bună.
Defectele predicilor lungi
Vorbește scurt. În general, predicile tale sunt de două ori mai lungi decât ar trebui. Un lucru bun poate fi prezentat într-o asemenea modalitate, încât să-și piardă calitatea de a atrage. Când o predică este prea lungă, ultima parte a prezentării micșorează puterea celei precedente și interesul față de ea. Nu rătăci, treci direct la subiect. Oferă-le oamenilor adevărata mană din cer, iar Duhul va mărturisi împreună cu duhul tău că nu tu ești cel ce vorbește, ci Duhul Sfânt vorbește prin tine. Cel care îi învață pe alții Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să vorbească mai întâi cu Dumnezeu, iar apoi poate să stea înaintea oamenilor. În timp ce Duhul Sfânt lucrează asupra minții lui. Dacă va conlucra în mod credincios cu Domnul Hristos, se va împlini făgăduința: „Iată, Eu sunt cu voi întotdeauna”. Fii atent, să nu pierzi niciodată simțământul prezenței Veghetorului divin. Adu-ți aminte că nu vorbești doar în fața unei adunări ignorante, ci în fața Unuia a cărui prezență ar trebui să o recunoști fără încetare. Vorbește ca și când întregul Univers ar fi în fața ta, alături de oile și de mieii înfometați ai lui Dumnezeu, care trebuie să fie hrăniți.
Predicarea Cuvântului
Cei care pretind că propovăduiesc Cuvântul trebuie să predice acest Cuvânt și să-și amintească fără încetare că sunt colaboratorii lui Dumnezeu. El este puterea lor și, dacă I se acordă posibilitatea, va lucra pentru ei. Daca sunt umiliți și nu se încred în propria presupusă înțelepciune și abilitate, Dumnezeu va pune în mintea lor argumentele și va vorbi prin ei. De asemenea, El va impresiona mintea ascultătorilor, pregătind inima lor să primească sămânța care este semănată.
Fratele meu, puterea lui Dumnezeu trebuie să facă pentru tine o lucrare zilnică, altfel, în locul Duhului Sfânt, alături de tine va sta vrăjmașul lui Dumnezeu și al omului. Sub influența lui, în lucrarea ta se va vedea o lipsă de putere. În mâinile tale, cele mai prețioase aspecte ale credinței cu privire la mântuirea omului vor fi denaturate și deformate.
Dacă nu îți schimbi modul de lucru, cei cu care ești în legătură în lucrare vor primi o educație greșită de la tine. Inima ta să lupte și să se frângă de dorința arzătoare după Dumnezeul cel viu. Nimic să nu-ți abată gândurile de la lucrarea lui Dumnezeu spre lucruri lipsite de importanță. Lucrează cu rugăciune, cu seriozitate și cu toate energiile primite din partea lui Dumnezeu, cerându-i bisericii să coopereze cu tine. Nu te încrede în tine însuți, ci bazează-te pe asigurarea că Dumnezeu este Conducătorul lucrării. Tu ești doar slujitorul Său, iar lucrarea ta este să dai glas cuvintelor Sale: „Noi suntem împreună lucrători cu Dumnezeu”.
Renunțarea la sine
Nu îți atribui nicio slavă. Nu lucra cu o inimă împărțită, încercând să slujești eului și lui Dumnezeu în același timp. Păstrează eul în afara atenției. Cuvintele tale să-i îndrume pe cei trudiți și împovărați să-și încredințeze poverile lor lui Isus. Lucrează ca și când L-ai vedea pe Domnul la dreapta ta, gata să-ți dăruiască eficiența și puterea Sa infinită în orice situație de criză.
Domnul este Sfătuitorul tău, Călăuzitorul și Căpetenia mântuirii tale. El merge înaintea feței tale ca un biruitor gata să cucerească. Consacră-te Lui pe deplin, suflet și trup, alungând orice îngăduință de sine. Renunță la tine, ia-ți crucea și lucrează cu seriozitate pentru Domnul. Nu-ți risipi puterea în mod inutil, ținând predici lungi. Acest lucru epuizează și, ca urmare, nu îți rămâne suficientă putere pentru partea cea mai importantă a lucrării -- păstorirea din casă în casă.
Lucrarea unui evanghelist
Prezentarea Scripturilor, rugăciunea în familii -- aceasta este lucrarea unui evanghelist și trebuie să fie asociată cu predicarea. Dacă această lucrare este omisă, predicarea va fi, într-o mare măsură, o nereușită. Trebuie să fii atent cu tine însuți. Tu și soția ta trebuie să vă apropiați de oameni printr-un efort personal. Învățați-i pe oameni că iubirea lui Dumnezeu trebuie să ajungă în sanctuarul lăuntric al vieții de cămin. Dacă doriți cu adevărat, puteți să aveți acea putere interioară a Duhului Sfânt, care să vă ajute în lucrarea voastră.
Noi vestim ultima solie a harului pentru o lume care piere, iar Dumnezeu ne cere să manifestăm putere și prospețime în lucrarea noastră. Noi putem să facem acest lucru cu ajutorul Duhului Sfânt. Înclinațiile ereditare și obiceiurile greșite trebuie să fie disciplinate și răstignite adesea. Umiliți-vă sub mâna lui Dumnezeu, deoarece metodele voastre nu sunt metodele lui Dumnezeu și amândoi aveți mult de învățat în școala lui Hristos.
Seara trecută v-au fost adresate aceste cuvinte de îndrumare: „Sfătuiți-vă cu frații voștri. Planurile voastre au nevoie de consultarea atentă a altora.” V-au fost adresate avertizări cu privire la dependența de oameni și încrederea în înțelepciunea lor. Ispititorul intenționează să-i ducă pe oameni în rătăcire, determinându-i să înceteze să caute putere și reușită la Isus și să se încreadă în puterea omenească. În multe situații s-a întâmplat așa. Satana și-a pregătit capcanele pentru a-i prinde pe oameni și pentru a-i câștiga de partea lui, încercând să-i facă să depindă de semenii lor limitați și supuși greșelii.
Pericolul deosebit al extremelor
Când se adresează o mustrare cu privire la acest subiect, vrăjmașul preia sfatul dat și îl prezintă într-o lumină atât de pervertită, încât cei ce doresc să-și urmeze propria judecată se simt liberi să plănuiască și să ia decizii importante, fără a se sfătui cu frații lor. în acest fel, se ivește o altă greșeală. Unii adoptă o poziție extremă într-o direcție, și, dacă sunt corectați, merg în extrema opusă.
Dacă acționezi în virtutea presupusei tale înțelepciuni, vei fi în pericolul de a face greșeli. Tu ai nevoie de sfaturi. Nu ești calificat să îndeplinești toate categoriile de activitate și nu ar trebui să începi lucrarea în locuri importante, dacă există pericolul de a pune o temelie pe care nu o poți duce la bun sfârșit. Înainte ca unul sau doi oameni să înceapă lucrarea în teritorii noi și importante, trebuie să primească o lumină precisă de la Dumnezeu, iar datoria lor să fie clară și inconfundabilă. Trebuie să te sfătuiești cu frații tăi, deoarece există pericolul de a înainta prea repede în conceperea unor metode și planuri.
Cu privire la frații tăi, ți-au fost spuse cuvinte care nu ar fi trebuit să fie rostite niciodată. Părerile greșite, aflate în mintea altora, ți-au fost aduse la cunoștință, iar gândurile tale au fost conduse pe un făgaș al speculațiilor, care nu este nici sigur și nici corect. Veghează asupra gândurilor tale. Păzește-ți cu atenție impulsurile minții și ale inimii. Cuvintele care ți-au fost spuse te-au determinat să ai mai multă încredere decât se cuvine în planurile și în metodele proprii. De pe buzele tale ies cuvinte care nu sunt nici inspirate, nici aprobate de Dumnezeu. Fii cu băgare de seamă, ca nu cumva să fii nepregătit, când va veni timpul să-ți dovedești prietenia și să stai de partea unui prieten, adresându-i un sfat temeinic,
Importanța sfătuirii cu frații
Nu trebuie să lucrezi independent de toate sfaturile care ți se adresează. Datoria ta este să te sfătuiești cu frații tăi. Acest fapt ar putea să-ți rănească mândria, dar umilința recomandată de Duhul Sfânt te va face să asculți sfatul și va alunga încrederea în sine. Dacă ți se adresează un sfat care intră în conflict cu dorințele tale, nu trebuie să consideri că înțelepciunea ta este suficientă pentru a-i îndruma pe alții sau că îți poți permite să neglijezi sfatul primit.
Indiferent de locul în care lucrezi, este necesar să unești propriile eforturi cu eforturile altor lucrători eficienți. Nu poți să realizezi totul singur, nu poți să duci la bun sfârșit o serie completă de întruniri, lucrând singur, dar îți poți face partea alături de alți lucrători. Poate că acest fapt este umilitor pentru tine, dar nu ar trebui să fie așa, deoarece Dumnezeu a dat o varietate de daruri și dorește ca ele să se combine într-o armonie desăvârșită.
Trebuie să înțelegi pericolul de a privi lucrurile doar din punctul tău de vedere și prin prisma înțelegerii și a discernământului tău. Ar fi bine să le prezinți fraților planurile tale în mod deschis, ca să afli cum li se par, văzute din punctul lor de vedere, deoarece este posibil ca împrejurările să-ți fi influențat atât de puternic gândirea, încât să nu fii în stare să judeci lucrurile din toate punctele de vedere. Supune planurile tale unei cercetări minuțioase și încredințează-I situația în rugăciune stăruitoare Aceluia care cunoaște toate lucrurile. Sfătuiți-vă împreună. Nu lăsa ca șoaptele minții tale și ale minții altora să închidă ușa inimii tale în fața sfatului slujitorilor Domnului.
9 august 1896. Am scris toate acestea, deoarece este o problemă serioasă, care are consecințe grave, ce vor afecta lucrarea viitoare în alte localități. Fratele _____ nu are nevoie de cuvinte de flatare din partea voastră, deoarece el își prețuiește din plin propriile abilități și le evidențiază prin căutarea greșelilor celorlalți. El nu-și dă seama că se străduiește să ocupe locul întâi și nu este pregătit să poarte răspunderile lucrării de slujire pastorală, pentru că îi lipsește un spirit umilit și pocăit. El trebuie să prezinte în continuare studii biblice, iar când frații săi vor considera că este potrivit să ajungă predicator al Evangheliei, acest fapt va fi evident. Trebuie să fii precaut.
Lucrarea de colportaj
Nu pot să înțeleg de ce colportajul nu este considerat o lucrare bună și plină de succes ce poate fi făcută pentru Domnul. Colportorii se pot familiariza cu oamenii, se pot ruga împreună cu ei și pot să înțeleagă mai bine nevoile lor. Din lumina pe care mi-a dat-o Dumnezeu, pot să spun că asupra colportorilor se află o mare responsabilitate. Ei trebuie să-și înceapă lucrarea pregătiți să explice Scripturile, de aceea, să nu se spună și să nu se facă nimic pentru a împiedica activitatea lor. Dacă își pun încrederea în Domnul, în timp ce merg din loc în loc, îngerii lui Dumnezeu vor fi în preajma lor, inspirându-le cuvinte care vor aduce lumină, speranță și curaj pentru multe suflete. Dacă nu ar fi fost lucrarea colportorilor, mulți nu ar fi auzit adevărul niciodată.
Colportorul să aibă la el cărți și broșuri pe care să le ofere gratuit acelora care nu le pot cumpăra. În felul acesta, adevărul poate fi adus în multe case.
Dintre toate darurile pe care le-a dat Dumnezeu oamenilor, niciunul nu este mai nobil și nu reprezintă o binecuvântare mai mare ca darul vorbirii, dacă acest dar este sfințit de Duhul Sfânt. Vorbirea este mijlocul prin care explicăm și convingem, prin ea Îi înălțăm rugăciuni și laude lui Dumnezeu și prin ea transmitem gânduri prețioase despre iubirea Răscumpărătorului. Prin vorbire, colportorul poate răspândi semințele adevărului, făcând ca lumina din Cuvântul lui Dumnezeu să strălucească în multe minți.
Pastorul Evangheliei nu este umilit dacă face lucrarea de colportaj
Sper, în mod sincer, că nimeni nu va rămâne cu impresia că un pastor al Evangheliei ar fi umilit dacă ar face lucrare de colportaj. Ascultați mărturia apostolului Pavel: „știți cum m-am purtat cu voi în toată vremea, din ziua dintâi, în care am pus piciorul pe pământul Asiei. Am slujit Domnului cu toată smerenia, cu multe lacrimi și în mijlocul încercărilor, pe care mi le ridicau uneltirile iudeilor. știți că n-am ascuns nimic din ce vă era de folos și nu m-am temut să vă propovăduiesc și să vă învăț înaintea norodului și din casă în casă și să vestesc iudeilor și grecilor: pocăința față de Dumnezeu și credința în Domnul nostru Isus Hristos.” Elocventul Pavel, cel căruia Dumnezeu i s-a descoperit în mod minunat, mergea din casă în casă, cu toată umilința, cu multe lacrimi și îndurând încercările.
Cea mai prețioasă lucrare de slujire
Mi-a fost arătat că activitatea cea mai de preț pe care o pot îndeplini pastorii este lucrarea de colportaj. Prin această lucrare, ei vor câștiga o experiență variată și vor face tocmai lucrarea apostolului Pavel. Repet un pasaj din apelul adresat fraților noștri cu privire la lucrarea de colportaj cu revistele și cărțile noastre: „Lucrarea de colportaj este un domeniu de activitate important, iar colportorul înțelept și temător de Dumnezeu, care iubește adevărul, are o răspundere egală cu aceea a slujitorilor Evangheliei. Prin urmare, oare ar trebui colportorul să simtă că ar avea un drept mai mare să lucreze din motive egoiste decât ar avea pastorul hirotonit? Ar trebui el să fie necredincios față de principiile lucrării misionare, vânzând numai cărțile mai ieftine și mai ușor de distribuit și evitând să le prezinte oamenilor cărțile care aduc cea mai multă lumină, pe motivul că, procedând astfel, poate să câștige mai mulți bani pentru sine? Lucrarea de colportaj este o lucrare misionară, iar activitatea în acest domeniu trebuie să fie îndeplinită dintr-o perspectivă misionară. Principiile egoiste, plăcerea de a fi respectat și de a ocupa o poziție nu ar trebui să fie amintite nici măcar o singură dată printre noi. Gândul de a căuta să fii cel mai mare nu ar trebui să apară niciodată în mintea noastră.” Scopul predicării nu este acela de a amuza. Unii pastori au adoptat un stil de predicare care nu exercită cea mai bună influență. Ei au deprins obiceiul de a strecura anecdote în predicile lor. Impresia făcută în felul acesta asupra ascultătorilor nu este o mireasmă de viață spre viață. Pastorii nu ar trebui să introducă povestiri amuzante în predicarea lor. Oamenii au nevoie de bobul curat, întru totul separat de orice pleavă. „Propovăduiește Cuvântul” -- a fost sarcina încredințată de Pavel lui Timotei, iar aceasta este și misiunea noastră. Pastorul care amestecă poveștile cu predicarea aduce pe altar un foc străin. Când reprezentanții Săi ajung să glumească, folosind cuvinte ieftine, Dumnezeu este ofensat, iar cauza adevărului este dezonorată. -- The Review and Herald, 22 decembrie, 1904.