Sfatul și călăuzirea
Cooranbong, Australia, 13 martie 1896.
În timpul unei vedenii de noapte, ascultam pe cineva care vorbea cu autoritate. Au fost rostite cuvinte de sfătuire cu privire la responsabilitățile care trebuie să fie îndeplinite în lucrarea sfântă a lui Dumnezeu, învățătorul spunea: Nicio lucrare să nu fie făcută la întâmplare. De multe ori s-a lucrat în felul acesta. Unii și-au asumat o autoritate, dar nimeni nu ar trebui să depindă de oamenii sărmani, limitați și supuși greșelii, ci să-și pună toată încrederea în înțelepciunea a cărei putere vine din înțelepciunea lui Dumnezeu. Greșeala centralizării atâtor responsabilități în Battle Creek a fost prezentată de multe ori, dar sfaturile nu au fost respectate. Avertizările și mustrările Domnului au fost omise, interpretate și anulate de planurile omenești. S-a făcut o lucrare împotriva lui Dumnezeu, iar judecata oamenilor a fost acceptată.
În Battle Creek și în alte locuri au fost ridicate mai multe construcții, una după alta, cu scopul de a avea un aspect impunător. Oamenii au presupus că acest fapt îi va conferi lucrării un caracter respectabil. Dar caracterul lor este cel care are nevoie de puterea transformatoare a harului lui Hristos. Acest lucru ar fi suficient pentru a-i da lucrării un caracter respectabil. Fără harul Său nu se poate face nimic.
Domnul îngăduie să apară piedici, pentru ca puterea și înțelepciunea Lui să fie căutate cu umilință, cu seriozitate și cu perseverență și să fie puse în evidență. Nimic nu îl va despărți așa de repede și de hotărât pe om de Dumnezeu și nu va aduce o înfrângere mai mare, ca omul care se înalță pe sine cu vanitate, se laudă cu mândrie și se poartă în mod dictatorial cu semenii lui, care sunt proprietatea lui Dumnezeu. „Voi nu sunteți ai voștri, ... ci ați fost cumpărați cu un preț”, chiar cu sângele prețios al Fiului lui Dumnezeu. Numai Domnul trebuie să fie înălțat. Fiecare om să rămână în locul cuvenit lui și să nu încerce să ocupe locul în care trebuie să stea Dumnezeu. Se manifestă întru totul prea multă încredere în oameni.
În Battle Creek aveți dovada că oamenii care iau cele mai multe decizii nu au o strânsă legătură cu Dumnezeu. Se desfășoară o activitate asiduă, dar puțini lucrează în colaborare cu Domnul Hristos, iar cei care trăiesc și lucrează despărțiți de El au fost cei mai activi în plănuirea și inițierea metodelor lor. Dacă ar fi avut înțelepciunea care vine de la Izvorul înțelepciunii, ar fi acționat cu precauție și ar fi studiat cu mai multă seriozitate legătura dintre cauză și efect. Ei ar fi înțeles că autoritatea administrării tuturor activităților legate de lucrarea noastră în Battle Creek nu trebuie să fie concentrată în mâinile câtorva persoane.
Conferințele locale trebuie să aibă conducători care îl iubesc și se tem de Dumnezeu -- oameni capabili, dispuși să învețe în școala lui Hristos cum să fie colaboratori cu El pentru a purta jugul și poverile Sale. Ei trebuie să fie parteneri cu Hristos în lucrarea sfântă a salvării de suflete. Toți membrii bisericii să lucreze cu zel și conștiinciozitate, nu luptându-se, așa cum au făcut mulți, să-și asigure cele mai mari răsplătiri, ci să câștige suflete pentru Hristos, ceea ce înseamnă a lua parte la lucrare, în parteneriat cu Domnul Hristos. Toți să se străduiască să facă ce pot mai bine.
Am încercat să le prezint fraților subiectul care mi-a fost înfățișat. Responsabilitatea atribuită unui mic număr de oameni în Battle Creek este întru totul prea mare, iar acești oameni au nevoie de puterea transformatoare a Duhului Sfânt, altfel, vor conduce moștenirea lui Dumnezeu pe căi greșite. Conferințele urmăresc cu atenție tot ce se face la sediul lucrării. Diferitele conferințe au fost determinate să aștepte hotărârile conducătorilor de la Battle Creek, cu simțământul că nicio lucrare importantă nu poate fi îndeplinită fără aprobarea lor. Această tendință s-a accentuat tot mai mult, până când a ajuns să fie o piedică serioasă pentru înaintarea lucrării, O asemenea stare de lucruri nu ar fi trebuit să aibă loc niciodată. Domnul dorește ca poporul Său să se afle sub autoritatea Sa. Ei trebuie să aștepte hotărârile lui Dumnezeu, Întrebându-L cu credință și căutând să cunoască lucrările providenței Sale.
Rânduiala ca toți banii să fie distribuiți prin intermediul celor de la Battle Creek și sub controlul numărului restrâns de oameni aflați acolo este o metodă greșită de administrare. Mult prea multe responsabilități sunt încredințate doar câtorva persoane, iar unele dintre ele, nici măcar nu-L aleg pe Dumnezeu ca sfătuitor. Ce știu acești oameni despre necesitățile lucrării din țările străine? Cum pot ști ei ce anume să decidă în privința întrebărilor care le sunt adresate pentru a li se cere sfaturi? Pentru ca aceste țări străine să primească un răspuns la întrebările lor, ar fi nevoie de trei luni, chiar dacă răspunsurile ar fi scrise fără nicio amânare.
În fiecare țară, ar trebui să fie numită câte o persoană care să răspundă de interesele generale ale lucrării. Această persoană nu trebuie să fie un predicator și niciun om politic. Ci să fie cineva lipsit de egoism, care Îl iubește, Îl onorează pe Dumnezeu și se teme de El. Întregul său timp trebuie să fie dedicat lucrării. Să plănuiască fără egoism și să se teamă de Dumnezeu. Acest om să fie responsabilul general pentru țara respectivă și să se afle în legătură cu un comitet alcătuit din cei mai buni oameni, ca să se poată sfătui împreună și să poarte de grijă lucrării din țara lor. Asemenea administratori ar trebui să existe și în diferitele state ale Americii.
Atenție în alegerea conducătorilor
Oamenii care îndeplinesc funcția de președinte al conferinței locale trebuie să fie aleși cu atenție. Apoi, să fie lăsați să poarte responsabilitățile conferinței în mod deplin, cât se poate de serios și cu temere de Dumnezeu. Dacă nu sunt calificați să îndeplinească lucrarea pe deplin și cu succes, nu-i păstrați în această poziție.
Conferinței Generale i se încredințează foarte multe lucrări și toate problemele sunt aduse la Battle Creek. Acest fapt îi face pe președinții conferințelor să fie lipsiți de responsabilitate. Mulți nu-și dezvoltă aptitudinile și judecata. Ei greșesc, deși ar fi trebuit să aibă suficientă experiență pentru a fi capabili să ia decizii corecte, căutând sfatul lui Dumnezeu. În calitate de președinți ai conferințelor, ei ar trebui să-și înțeleagă obligația de a fi credincioși față de poziția care le este încredințată. Aceste conferințe trebuie să fie pentru ei ca o școală în care să-și manifeste abilitatea administrativă, învățându-i și educându-i pe alții. Ei trebuie să îndeplinească o lucrare temeinică, asemenea lui Hristos, promovând unitatea, așa încât să nu apară confuzie.
Imparțialitatea și lipsa egoismului
Cel care este ales ca președinte al Conferinței Generale trebuie Să-și îndeplinească responsabilitățile cu temere de Dumnezeu, fără parțialitate sau interese egoiste. El trebuie să fie un ispravnic credincios, un preot și un conducător înțelept al casei sale. Să dovedească faptul că știe să-și conducă familia cu înțelepciune și temere de Dumnezeu. Dacă se neglijează aspectul acesta, el va manifesta aceleași defecte și în lucrarea de președinte. Dacă o persoană dovedește că iubirea și temerea de Dumnezeu sunt ținute departe de centrul inimii ei, așa încât adevărul să nu poată conduce viața sa de zi cu zi, în timp ce lucrurile lumești sunt totul în toate, acea persoană nu este potrivită să fie nici măcar un conducător local.
Celor de la Battle Creek li se cer sfaturi cu privire la probleme care ar putea fi rezolvate tot așa de bine de către persoanele aflate la fața locului, dacă ele L-ar căuta pe Domnul și ar dori ca totul să se rezolve în interiorul propriei țări. Domnul declară că este aproape de toți cei ce îl caută cu o inimă sinceră. Hristos a spus: „Cereți și vi se va da, căutați și veți găsi, bateți și vi se va deschide”. Ca o asigurare, această făgăduință este făcută de două și chiar de trei ori. Dumnezeu nu poate să dea greș. În zilele noastre, cei aleși ca președinți ai conferințelor nu sunt atât de puternici și de eficienți cum ar trebui să fie, deoarece ei pun oameni în locul în care ar trebui să stea Dumnezeu și primesc doar atât cât se poate primi de la oameni.
Căutați sfatul lui Dumnezeu
Președinți ai conferințelor, dacă vă veți hotărî să apelați la Dumnezeu, veți fi înțelepți. Credeți în El. Domnul vă va auzi rugăciunile și va veni în ajutorul vostru într-un timp mult mai scurt decât ar fi necesar pentru ca unul, doi, trei sau patru oameni să vină la fața locului, folosind mijloacele publice de transport, cu mare cheltuială, pentru a decide în probleme în care înțelepciunea lui Dumnezeu poate hotărî cu mult mai bine decât voi. El a făgăduit: „Dacă vreunuia dintre voi în lipsește înțelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă și fără mustrare, și ea îi va fi dată”. Dacă vă umiliți inima cu sinceritate înaintea lui Dumnezeu, dacă vă goliți sufletul de înălțarea de sine și înlăturați defectele firești ale caracterului vostru, dacă vă biruiți propria dragoste de supremație și veniți la Dumnezeu ca niște copii, El își va revărsa asupra voastră Duhul Său cel Sfânt. Când doi sau trei oameni încep o lucrare și se învoiesc să-L întrebe pe Domnul, în Numele lui Isus, li se va răspunde.
Când consideră potrivit să se investească mijloace financiare pentru construirea de școli, sanatorii sau case pentru săracii din orice țară, pentru a pune acolo temeliile lucrării, Domnul dorește ca aceia care trăiesc în localitatea respectivă să fie umiliți înaintea Lui, să dovedească faptul că își înțeleg dependența personală de El și că au încredere în bunăvoința Sa de a-i ajuta să plănuiască și să administreze lucrarea Lui în mod inteligent. El este la fel de dispus să le dea înțelepciune celor ce înțeleg valoarea adevărului, cum le dă înțelepciune acelora care se află departe și trebuie să facă mari cheltuieli pentru a le comunica aceleași răspunsuri. Unde este credința voastră? De ce nu doresc oamenii să ceară înțelepciune direct de la Dumnezeu, în loc să caute înțelepciunea la oamenii limitați, cărora le cer să vină de la mari depărtări pentru a-i ajuta să iasă din situațiile dificile? Cum privește Domnul acest lucru?
Fiecare trebuie să cultive gândul că are posibilitatea de a se încrede în Dumnezeu. Voi lucrați în via spirituală a lui Dumnezeu, iar El a declarat că, dacă vreunuia îi lipsește înțelepciunea, să o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă și fără mustrare. Această lume nu este decât un mic atom în vastul domeniu asupra căruia guvernează Dumnezeu, și totuși această mică lume căzută este mai prețioasă în ochii Săi decât cele nouăzeci și nouă care nu s-au rătăcit de turmă. Dacă ne vom pune încrederea în Dumnezeu, El nu ne va lăsa să ajungem terenul de joacă al ispitelor lui Satana. Dumnezeu dorește ca fiecare suflet pentru care a murit Domnul Hristos să ajungă o mlădiță a viei, legată de vița divină și hrănită de aceasta. Dependența noastră de Dumnezeu este absolută și ar trebui să ne păstreze umili. Având în vedere că depindem de El, ar trebui să-L cunoaștem într-o măsură mult mai mare. Dumnezeu vrea să alungăm orice urma de egoism din inima noastră și să venim la El, nu ca și cum am fi propriii stăpâni, ci recunoscând că suntem proprietatea Domnului.
Un conducător plin de succes
Daniel Îl căuta pe Domnul de trei ori pe zi, în rugăciune stăruitoare pentru înțelepciunea, puterea și curajul de a duce mai departe planul de a-L reprezenta pe singurul Dumnezeu adevărat înaintea Babilonului nelegiuit. Adesea, veți fi încurcați și nu veți ști ce să faceți, dar nu luați îndată stiloul și hârtia pentru a scrie la Battle Creek despre dificultățile voastre. Poate că exista un dezacord între părerile voastre în anumite privințe, dar Sfătuitorul vostru este aproape. Îngenuncheați înaintea Lui și spuneți-I toate nevoile voastre. Oare oamenii din Battle Creek vă pot da lumina? Ei nu sunt în stare să înțeleagă nevoile voastre. Deoarece nu se află la fața locului, ei ar putea spune „Nu” cu privire la anumite lucruri, în timp ce, dacă L-ați fi întrebat pe Dumnezeu, El v-ar fi răspuns: „Mergeți înainte, și Eu voi fi cu voi și vă voi da har”.
De mulți ani, oamenii au fost educați să îl așeze pe Dumnezeu pe locul al doilea, iar pe om pe locul întâi. Ei au fost învățați că totul trebuie să fie adus înaintea comitetul din Battle Creek, care este alcătuit din câțiva oameni. Dumnezeu v-a dat ocazia să vedeți slăbiciunea făpturilor omenești limitate. Oare în diferitele state din America, nu există suficienți oameni care să lucreze corect înaintea lui Dumnezeu?
Nu sunt înscrise în cărțile cerului numele celor ce îl iubesc pe Dumnezeu și îi slujesc? Nu pot ei să alcătuiască planuri? Oare li s-a dat celor din Battle Creek o rațiune și o înțelepciune superioară, pe care Dumnezeu nu este dispus să le-o ofere și celor care se află în bisericile și conferințele locale? „Dacă vreunuia dintre voi în lipsește înțelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă și fără mustrare, și ea îi va fi dată.”
Bisericile ar vedea de o sută de ori mai multe lucrări ale Duhului Sfânt, dacă pastorii i-ar învăța pe toți membrii să-și aducă aminte fără încetare că Dumnezeu este aproape, și nu departe de ei, și că îl pot onora, cerându-I ajutorul și înțelepciunea, acolo unde se află. Dacă ar proceda astfel, ei ar avea abilități prin care Conferința Generală ar fi întărită.
În orice loc sunt talente, dar acestea nu sunt întotdeauna recunoscute. Ele ar trebui să fie identificate și puse la lucru. Daca sunt folosite, talentele se vor dezvolta sub influența Duhului Sfânt. Dumnezeu este foarte dezonorat, când oamenii sunt așezați în poziția în care ar trebui să stea El. Numai Dumnezeu poate da un sfat infailibil.
Unele persoane care alcătuiesc comitetul din Battle Creek nu pot înțelege starea de lucruri din diferitele localități, așa cum o înțeleg cei ce se află chiar la fața locului, și nu este înțelept ca oamenii să se bazeze pe sprijinul altor oameni și să depindă atât de mult de cele câteva persoane din Battle Creek, dintre care unele se află, de ani de zile, departe de Dumnezeu. Faptul că au fost acceptate hotărârile acestor oameni și li s-a cerut, de la mari depărtări, să se întrunească în comitete, L-a dezonorat mult pe Dumnezeu, Prin acest fapt, voi dovediți că puneți niște oameni care nu au inima sfințită în locul în care ar trebui să stea doar Dumnezeu.
Să presupunem că aceia care se află în diferitele locuri ale lucrării fac anumite greșeli. Ele vor avea consecințe mult mai puțin grave decât greșelile făcute de cei care se află la centrul lucrării. Nu puteți voi să mergeți la Marele Conducător, care este atotputernic în sfătuire? Nu poate El să lucreze pentru voi? Nu este Dumnezeu doritor să vă ajute, dacă apelați la El, așa cum apelează niște copilași la părintele lor? În inima oamenilor există mult prea multă mulțumire de sine. Dumnezeu nu poate să lucreze prin asemenea oameni mândri. Dacă această mulțumire de sine nu este părăsită și dacă eul nu este umilit, Dumnezeu nu poate să lucreze. Cei care transmit la Battle Creek toate dificultățile cu care se confruntă în diferitele părți ale lumii, dovedesc că sunt conduși de înțelepciunea oamenilor și nu de înțelepciunea lui Dumnezeu.
Președinții conferințelor
2 august 1896.
Mi s-a atras atenția asupra îndrumării pe care Domnul a binevoit să o adreseze în cartea Slujitorii Evangheliei. M-am trezit la ora trei noaptea și am citit subiectul aflat la pagina 232, în micul capitol intitulat „Președinții conferințelor”. Aceleași lucruri mi-au fost prezentate din nou și din nou. Sunt frații noștri dispuși să ia aminte la ele? Sau vor întoarce ei spatele luminii? Președintele Conferinței Generale trebuie să lucreze în conformitate cu lumina primită și nu împotriva ei. Dacă oamenii își vor închide ochii în fața mărturiilor pe care Dumnezeu a binevoit să le ofere și dacă vor considera că este mai înțelept să meargă în lumina care izvorăște din scânteile propriei gândiri, biserica va fi ruinată. Asemenea oameni nu sunt calificați să ajungă nici pastori, nici președinți ai conferințelor. Ei nu au primit sfatul venit din Izvorul oricărei înțelepciuni.
Cel care este așezat în poziția de președinte al unei conferințe trebuie să învețe că inima omenească este îndărătnică și trebuie să fie păzită cu strictețe prin veghere și rugăciune. Dacă îl caută pe Domnul în mod conștiincios și constant, el va fi învățat de Dumnezeu în așa fel încât să ajungă un om reprezentativ, în care se poate avea încredere, așa cum Dumnezeu s-a încrezut în Avraam. El are nevoie de întreaga armură a lui Dumnezeu, deoarece în fața lui se află lupta cea bună a credinței și trebuie să reziste, după ce va fi împlinit tot ce L-a învățat Duhul lui Dumnezeu. Vrăjmașii lui pot fi chiar din propria casă, soția și copiii, sau pot fi înclinațiile lui moștenite și cultivate, care luptă fără încetare pentru supremație. Omul este firesc și are un caracter cu defecte, dar trebuie să lupte pentru biruință. Toți cei ce doresc că înceapă bine trebuie să înceapă cu propria inimă. Să se roage cu sinceritate: „Zidește în mine o inimă curată, o, Dumnezeule!” și vor primi răspunsul: „Vă voi da o inimă nouă”.
Sunt lecții care trebuie să fie învățate de toți cei ce urmează să pășească în locurile în care Dumnezeu îi va încerca pentru a vedea dacă în dreptul lor se poate raporta faptul că sunt niște ispravnici credincioși și loiali ai talanților încredințați. Au dovedit ei că se comportă cu temere de Dumnezeu, indiferent dacă se află în relație cu cei superiori, inferiori sau egali? Ei trebuie să cultive adevărul ca pe un principiu constant, pentru ca acesta să le poată sfinți sufletul. Puterea creatoare și transformatoare a Duhului Sfânt al lui Dumnezeu îi va face niște colaboratori cu Isus Hristos. Dacă iau jugul pe umeri alături de Domnul Hristos, ei pot fi mai mult decât biruitori prin El.
Cel care este pe deplin conștient de faptul că se află în slujba lui Isus Hristos va dori prietenia lui Dumnezeu. El se va închina înaintea lui Dumnezeu, cerând ca propriul eu să nu fie nimic, iar Dumnezeu să fie totul. Un asemenea om este un conlucrător cu Hristos, pregătit să conducă o conferință locală. Dacă se dovedește a fi circumspect, el este pregătit pentru orice poziție, în conformitate cu experiența și aptitudinile lui. Bisericile trebuie să înțeleagă faptul că astfel de oameni sunt demni de a li se acorda încrederea și susținerea. Ele pot să le ceară sfatul. Asemenea oameni vor simți că, dacă nu primesc fără încetare harul lui Dumnezeu, nu vor fi niciodată suficient de capabili de a îndeplini o lucrare, cu atât mai mult pe aceea de a conduce o conferință locală. Ei nu vor alege să se bazeze pe propriile puteri când fac o lucrare sau poartă anumite responsabilități. Printr-o administrare înțeleaptă, ei vor avea tactul de a recunoaște talentul altora și îi vor folosi pe cei care au acest talent, ajutându-i, în timp ce ei îi vor ajuta la purtarea poverilor lor.
Unitatea între frați
Este un act de egoism ca unii oameni, care consideră că au de făcut o anumită lucrare pentru Domnul, să dorească să o îndeplinească singuri, refuzând asocierea cu cei care i-ar putea ajuta, deoarece se tem că nu vor obține întregul merit pentru buna lucrare, pe care se laudă că o vor face. Această atitudine a împiedicat, într-o mare măsură, lucrarea lui Dumnezeu. Frații trebuie să se bazeze unul pe altul, Puneți în legătură un Petru și un Ioan. Fiecare să-l încurajeze pe fratele lui și să se asocieze, îndeplinindu-și partea cu zel și conștiinciozitate, ca parteneri în marea lucrare a lui Dumnezeu. Doi sau trei se pot ruga împreună, pot cânta, pot să-L laude pe Dumnezeu și pot crește până la statura deplină de împreună lucrători cu Dumnezeu. Trebuie să fie cultivată o armonie desăvârșită. Toți să-I slujească Domnului ca niște copilași, simțind că sunt ramuri ale aceleiași vițe.
Dacă președinții conferințelor locale se vor purta cu umilință înaintea lui Dumnezeu, nu vor mai fi în situația de a-i scrie președintelui Conferinței Generale, cerându-i să-și abandoneze lucrarea pentru a rezolva în locul lor probleme lipsite de importanță. Chiar și dintre problemele mari, multe pot fi aduse înaintea Iui Dumnezeu, iar El îi va sfătui pe lucrătorii din fiecare conferință locală. Toți pot să apeleze la Domnul. El este mult mai ușor de găsit decât președintele Conferinței Generale. Președintele Conferinței Generale să-i educe pe președinții conferințelor locale să nu pună asupra lui poverile lor, ci să poarte singuri de grijă părții ce le revine în marea vie spirituala, unde sunt chemați să lucreze cu înțelepciune. Îndemnați-i pe acești oameni talentați și abili să-L caute pe Dumnezeu, ca să poată fi învățați de El. Învățați-i să meargă la Izvorul înțelepciunii pentru a fi educați în neprihănire. Cercetați Scripturile. „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.” Care este deci scuza pentru faptul că întoarceți spatele Celui ce este infinit în înțelepciune, îndreptându-vă spre niște făpturi limitate, la fel de slabe ca voi? El a suferit pentru voi, Cel Drept pentru cei nedrepți.
Câte plângeri lipsite de importanță poate așterne un om pe hârtie și le poate revărsa în sufletul semenilor săi! Cât de neînțelept este să perpetuezi și să le comunici altora acele lucruri pe care ai fi făcut mai bine să le păstrezi pentru tine! Să nu scrii niciodată vreun rând care exprimă descurajare. Dacă veți face așa cum v-a spus Domnul Isus, veți găsi ajutor. „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima, și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre.” Domnul Dumnezeu a oferit nenumărate dovezi ale bunăvoinței Sale de a purta poverile voastre. Dacă luați asupra voastră poverile Sale, El vă va purta atât pe voi, cât și poverile voastre. Domnul îi invită pe toți cei care lucrează și sunt împovărați: „Veniți la Mine”. Nu vi se spune că trebuie să mergeți pretutindeni în lume, ca să le vorbiți tuturor despre necazurile voastre și să vă descărcați poverile asupra tovarășilor voștri. Domnul Hristos spune: „Iată, Eu sunt cu voi, întotdeauna, până la sfârșitul veacurilor”.
Avertisment împotriva implicării în politică
27 decembrie 1896.
Către Conferința Generală din anul 1897: Am câteva cuvinte să le spun fraților noștri, care se vor întruni la această conferință. Controversa financiara4 actuală mi-a fost prezentată ca fiind una dintre strategiile lui Satana din aceste zile ale sfârșitului. O putere acționează din umbră, îndeplinind lucrarea marelui vrăjmaș. Presupun că poporul nostru va înainta cu grijă și va lucra cu foarte mare atenție, păstrându-se departe de toate aceste probleme noi, legate de circulația banilor. Schimbarea circulației banilor nu face parte din planul lui Dumnezeu. Care va fi rezultatul acestui fapt? El va determina o stare de lucruri, care va aduce oprimarea celor săraci și va crea mari tulburări. Este una dintre strategiile Diavolului și cred că aceia care sunt credincioși adevărului nu vor fi amăgiți nici în cea mai mică măsură cu privire la acest subiect. Pe parcursul anului 1896, mi-au fost prezentate lucruri care m-au făcut să tremur pentru poporul nostru. Am auzit conversația unor oameni aflați în poziții de răspundere în cadrul instituțiilor noastre, iar discuțiile cu privire la diferitele poziții adoptate erau aprinse. Lumina care mi-a fost dată este următoarea: Aceasta este strategia lui Satana cu scopul de a produce tulburare.
Oare dorim noi cu adevărat să cunoaștem modul în care îl putem mulțumi cel mai bine pe Mântuitorul? Acest lucru nu se poate face prin discursuri politice, nici la amvon și nici în afara lui, ci gândind cu temere și cutremur fiecare cuvânt pe care-l rostim. În locul în care poporul se adună pentru a-I aduce închinare lui Dumnezeu, să nu fie rostit niciun singur cuvânt care ar putea să abată gândurile de la marele subiect central -- Isus Hristos, și EI răstignit. Responsabilitatea noastră să fie vestirea soliei îngerului al treilea. Să nu ne implicăm în subiectele controversate. Povara lucrării noastre este: Predicați Cuvântul. Sunt aici unii care au avut o experiență deosebită în lucrarea de predicare și de salvare a sufletelor pentru care Hristos și-a dat viața prețioasă. Lucrarea Domnului este o întreprindere deosebită, care trebuie să absoarbă interesul tuturor celor ce hrănesc turma lui Dumnezeu. Acum este timpul când trebuie să fie auzită vocea: „Iată drumul, mergeți pe el!” Domnul Isus spune: „Vino după Mine”. „Cel ce vine după Mine, nu va umbla în întuneric.” Salvarea sufletelor trebuie să fie lucrarea noastră personală și nimic nu este suficient de vrednic pentru a ne abate gândurile de la ea. Domnul Hristos a venit în lumea noastră să salveze suflete și să răspândească lumina în mijlocul întunericului spiritual. Vocea Sa este auzită: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața”.
Nu vă ocupați de politică
Am fost surprinsă, când am văzut oameni care pretind a crede adevărul pentru acest timp, agitându-se cu privire la diferite subiecte. Are vreunul dintre ele o legătură cu Domnul Isus și interesele veșnice? Nu. Totuși ei păreau foarte entuziasmați cu privire la circulația banilor. Unii pastori se evidențiau prin prezentarea acestor subiecte în predicarea lor. Ei se implicau cu pasiune, luând poziții partizane asupra unor subiecte care nu le-au fost încredințate de Domnul. Acești oameni păreau foarte mulțumiți de ei înșiși. Totuși ei nici măcar nu știau cu adevărat ce anume susțin. Ei nu știau dacă principiile pe care le apără își au originea în consiliul ceresc sau în consiliul Iui Satana.
Atunci, o persoană cu autoritate a vorbit cu o voce hotărâtă: Voi nu știți ce fel de spirit vă conduce. Citiți îndrumările date de unicul Fiu al lui Dumnezeu, când a vorbit din stâlpul de nor în pustie. Dacă veți asculta de El, nu veți susține prin vorbirea și influența voastră nicio strategie politică al cărei scop este să-i îmbogățească pe unii și să aducă oprimare și suferință asupra claselor mai sărace. Tocmai această agitație politică a ajuns să-i dezbine pe cei de aceeași credință. Poartă ea aprobarea divină? Fiți precauți! Asigurați-vă că mâna voastră nu este unită cu o mână de demon. El ia chip omenesc și dă târcoale ca un leu care caută pe cine să înghită, găsindu-și prada printre adventiștii de ziua a șaptea. El poate înspăimânta cu răgetul lui, dar, când se potrivește scopurilor lui, are un glas dulce și vorbește despre lucruri cerești, asemenea unui înger de lumină. Nu cunoaște el totul despre slava cerească?
Am întrebat de ce oameni care au posibilitatea de a citi Biblia și de a înțelege pericolele acestor zile din urmă erau atât de dispuși să se ocupe de lucruri pe care ar fi fost mai bine să le lase în pace. Cum era posibil ca asemenea oameni să aibă legătură cu susținătorii unor principii a căror origine se află în consiliul demonilor? De ce nu înțeleg ei că nu aceasta este lucrarea care le-a fost încredințată de Domnul? Mi s-a răspuns astfel: Pentru că inima lor este mândră. Ei sunt amăgiți și nu-și cunosc slăbiciunea. Mulți vor fi înșelați și își vor exercita întreaga influență prin scrieri și prin vorbire pentru a crea o stare de lucruri greșită (o stare care se va manifesta în tot ce vor face), dar ei nu trebuie să intre în legătură cu cei ce fac răul. Toți cei care doresc cu nerăbdare să se angajeze într-o lucrare care îl va reprezenta pe lehu călărind furios, vor avea ocazia să iasă în evidență. Ei vor fi mână în mână cu acela care a fost cândva un înger onorat și nu și-a uitat comportamentul din curțile cerești. El va adopta același comportament și, prin oameni reprezentativi, îi va amăgi pe mulți a căror viață nu a fost ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.
De ce se răcește iubirea
Din cauza înmulțirii fărădelegii, iubirea multora se răcește. De ce ajunge iubirea să se răcească? Deoarece ei nu și-au umilit inima și nu au alergat spre locul lor de scăpare, Isus Hristos. Ei au crezut că știu atât de mult, încât și-au pierdut mintea și și-au permis să decadă. Multe suflete se vor pierde în felul acesta. Prințul puterii întunericului va promova planuri și strategii lumești, idei și principii ciudate, care sunt în opoziție directă cu Legea lui Dumnezeu. Trebuie să ne dedicăm întreaga putere de influență pentru a susține adevărul. Unii care pretind a fi păzitori ai Sabatului vor da glas ideilor propuse de politicieni. Ce fel de îngeri îi vor însoți la amvon, când se vor ridica pentru a-i oferi turmei Iui Dumnezeu grâu otrăvit, în locul bobului curat și bine cernut? Lucrarea slujitorilor lui Satana este aceea de a aduce confuzie și de a-i amăgi pe tineri și pe bătrâni. Cei care au trăit cu umilință înaintea lui Dumnezeu nu vor fi atrași să susțină niciun partid implicat în această dispută. Ei se vor așeza sub paza lui Dumnezeu și vor dovedi că învață lecțiile Marelui Învățător, care a spus: „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă”.
Agitația aceasta nu face altceva decât să le abată mintea oamenilor de la adevăr. Credeți că lumea, firea pământească și Diavolul vor fi în stare să lege sufletele blânde și smerite cu inima și să orbească înțelegerea lor, ca să nu poată ști ce fel de tovarăși aleg? Dacă li s-ar deschide ochii, în timp ce înaintează în marșul lor imprudent, mulți ar vedea o procesiune impresionantă a unor oameni din toate neamurile și din toate clasele sociale, care intră în tovărășia demonilor, îndreptându-se cu repeziciune spre o ruină sigură.
Ce ar trebui să spun eu? Credința multora, inclusiv a celor ce se ocupă cu predicarea Cuvântului, trebuie să fie diferită de ce este acum, altfel, destinul lor veșnic este deja stabilit. Cuvântul lui Dumnezeu, studiat cu atenție și respectat, este singurul care va curăța sufletul și îl va păstra astfel. Doar Cuvântul Său îl poate feri pe om de amestecul în toată nelegiuirea care predomină. Creștinii trebuie să poarte pecetea Regelui regilor. Fiecare om din lumea aceasta va trece într-o tabără sau alta. Noi nu trebuie să participăm la această ceartă politică legată de circulația banilor. Această controversă a pătruns deja printre noi.
Chiar și printre adventiștii de ziua a șaptea, sunt unii care se află sub condamnarea Cuvântului lui Dumnezeu, din cauza modului în care au obținut și își folosesc bunurile, comportându-se ca și când ei înșiși ar fi cei ce le-au creat și ar fi proprietarii lor, fără să urmărească slava lui Dumnezeu și fără să se roage fierbinte pentru îndrumarea Sa în dobândirea sau folosirea lor. Ei încearcă să se apropie de un șarpe care îi va mușca asemenea unei vipere.
Calea cea sigură
Dumnezeu spune despre poporul Său: „Câștigul și plata lui vor fi închinate Domnului, nu vor fi nici strânse, nici păstrate”. Totuși mulți dintre cei ce pretind a crede adevărul, nu îl doresc pe Dumnezeu în gândurile lor, cu nimic mai mult decât L-au dorit antediluvienii sau locuitorii Sodomei. Un singur gând inspirat de Duhul Sfânt și îndreptat spre Dumnezeu ar spulbera toate strategiile lor. Eul, eul, eul a fost dumnezeul lor, alfa și omega lor.
Creștinii se află în siguranță doar câștigându-și banii, în conformitate cu îndrumarea lui Dumnezeu, și folosindu-i ca pe niște mijloace prin care El poate să binecuvânteze. Dumnezeu ne îngăduie să folosim bunurile Sale doar pentru a urmări slava Sa, ca să fim binecuvântați pentru a fi în stare să-i binecuvântăm pe alții. Cei care au desconsiderat porunca lui Dumnezeu și au adoptat maxima lumii, străduindu-se să obțină venituri sau bunuri prin orice mijloace, sunt săraci, întru totul săraci, deoarece dezaprobarea lui Dumnezeu planează asupra lor, Acești oameni umblă pe căile alese de ei și Îl dezonorează pe Dumnezeu, sfințenia Sa, harul, caracterul și adevărul Său.
Acum, când ne aflăm în timpul de probă, toți suntem puși la încercare. Satana lucrează prin favorurile și atracțiile lui înșelătoare, iar unii cred că au făcut speculații minunate prin strategiile lor. Dar iată, tocmai când se consideră în siguranță și se înalță pe ei înșiși în egoism, acești oameni învață că Dumnezeu este capabil să risipească mai repede decât pot ei să adune.
„L-am văzut pe cel rău în toată puterea lui, se întindea ca un copac verde. Dar când am trecut a doua oară, nu mai era acolo. L-am căutat, dar nu l-am mai putut găsi.” Cel care vede sfârșitul de la început și care aduce ordinea în locul confuziei face toate lucrurile bine. Vom vedea cealaltă față a acestui tablou: „Uită-te bine la cei fără prihană și privește pe cel fără vicleșug, căci omul de pace are parte de moștenitori”. Cuvântul lui Dumnezeu oferă toată pregătirea pentru viața veșnică. Credința noastră trebuie să fie o credință care lucrează prin iubire și curăță sufletul, nu separați credința de practică. Credem noi ce spune Cuvântul lui Dumnezeu? Sunt cei ce mărturisesc adevărul niște oameni credincioși și statornici față de principii? Facem noi lucrarea misionară în spiritul lui Hristos?
Unele persoane stau la amvon ca păstori și pretind că hrănesc turma, în timp ce oile duc lipsă de pâinea vieții. Se prezintă discursuri lungi, alcătuite, în mare parte, din anecdote, dar inima ascultătorilor nu este atinsă. Poate că unii sunt sensibilizați și ei pot vărsa câteva lacrimi, dar inima lor nu este zdrobită. Domnul Isus era prezent, în timp ce ei rosteau ceva ce se numea predică, dar cuvintele lor erau lipsite de rouă și de ploaia cerului. Ei dovedeau că acei „doi unși” descriși de Zaharia (vezi capitolul 4), le slujiseră, pentru ca, la rândul lor, să le poată sluji altora. Cei doi măslini își revărsau untdelemnul auriu prin tuburile de aur în vase de aur, umplând candelele, adică bisericile. Aceasta este lucrarea fiecărui slujitor consacrat al lui Dumnezeu. O mare parte din lucrurile prezentate la amvoane de cei care pretind că rostesc Cuvântul Domnului nu poate fi aprobată de Domnul, Dumnezeul cerului. Ei nu învață idei care vor fi o binecuvântare pentru cei ce ascultă. Hrana oferită poporului este foarte ieftină.
Focul străin
Când abordează subiecte la întâmplare, fără nicio țintă, așa cum i se pare lui potrivit, și când le vorbește oamenilor despre politică, vorbitorul amestecă focul sfânt cu focul profan. El îl dezonorează pe Dumnezeu. El nu are nicio dovadă reală de la Dumnezeu că rostește adevărul. Un astfel de vorbitor le face un mare rău ascultătorilor lui. EI seamănă semințe care pot să prindă rădăcini adânci, iar, când răsar, ele aduc o roadă otrăvitoare. Cum îndrăznesc oamenii să facă așa ceva? Cum îndrăznesc ei să promoveze idei, când nu știu cu precizie de unde provin ori dacă reprezintă sau nu adevărul?
Felul de predici necesare
Sunt dispuși frații noștri să-și aducă întotdeauna aminte că trăim în mijlocul pericolelor din aceste zile ale sfârșitului? Citiți cartea Apocalipsa în legătură cu cartea lui Daniel. Învățați-i pe oameni aceste lucruri. țineți predici scurte, spirituale și înălțătoare. Predicatorul să fie plin de Cuvântul Domnului. Toți cei care urcă la amvon trebuie să știe că îngerii cerului se află printre ascultătorii lor. Când acești îngerii aduc untdelemnul auriu al adevărului și îl toarnă în inima celui ce prezintă Cuvântul, explicarea adevărului va fi o lucrare serioasă și solemnă. Dacă ușa inimii nu este încuiată și dacă intrarea Domnului Hristos nu este refuzată, solii îngerești vor alunga păcatul din suflet. Domnul Hristos Se va îndepărta de cei ce persistă în refuzul binecuvântării cerești, care le este oferită așa de abundent.
Duhul Sfânt își face lucrarea în inima oamenilor. Dacă pastorii nu și-au primit mai întâi solia din cer, dacă nu și-au luat propriile resurse din fluviul înviorător și dătător de viață, cum ar putea ei să răspândească mai departe ceva ce nu au primit? Ce gând tulburător este ca sufletele însetate și înfometate sunt trimise goale acasă! Chiar dacă un om se bucură de toate comorile cunoașterii, chiar dacă își consumă toate energiile spirituale, totuși nu realizează nimic, daca nu a primit, mai întâi el însuși, untdelemnul auriu care vine de la solii cerești, prin urmare, el nu poate transmite mai departe acest ulei auriu, împărtășidu-le viața spirituală acelora care au nevoie de ea. Veștile bune ale bucuriei și speranței trebuie să vină din cer. Învățați, oh, învățați de la Domnul Isus ce înseamnă a rămâne în El!
Dacă primește untdelemnul auriu, pastorul creștin va avea viața, iar acolo unde există viață, nu este nicio stagnare, nu este o experiență săracă. Este o continuă creștere, până la statura plinătății lui Isus Hristos. Dacă avem o experiență adâncă și mereu crescândă în cunoașterea lucrurilor cerești, vom umbla cu Domnul, asemenea lui Enoh. În loc să fim de acord cu declarațiile Iui Satana, ne vom ruga în modul cel mai serios pentru a primi ungerea cerească pentru a face deosebirea între lucrurile bune, de origine cerească, și cele pământești.
Când luptăm prin puterea Celui Atotputernic, ne vom afla de partea celor ce vor birui până la capăt. În cele din urmă, vom fi biruitori. În fața noastră se află cele mai periculoase evenimente și cea mai mare lucrare. Va trebui să luptăm într-un război pe viață și pe moarte. Suntem noi pregătiți? Dumnezeu încă le vorbește copiilor oamenilor. El le vorbește pe multe căi diferite. Sunt ei dispuși să asculte glasul Lui? Ne vom prinde noi de brațul Său, rugându-l cu credință: „Învață-mă, călăuzește-mă”?
Religia ieftină se găsește din abundență, dar creștinism ieftin nu există. Eul se poate găsi în mare măsură într-o religie falsă, dar nu poate să apară într-o adevărată experiență creștină. Voi sunteți conlucrători cu Dumnezeu. „Fără Mine”, a spus Domnul Hristos, „nu puteți face nimic”. Dacă nu renunțăm la propriile obiceiuri, tradiții și comportamente greșite pentru a ajunge asemenea lui Hristos, nu putem fi păstori ai turmei lui Dumnezeu, Când mâncăm trupul Său și bem sângele Său, elementele vieții veșnice se vor manifesta în lucrarea noastră de slujire. Atunci nu va exista un fond de idei repetate adesea și învechite. Va fi o percepție nouă a adevărului. Unii care vorbesc la amvon îi fac să se rușineze de ei pe solii cerului, care se află în audiență. Evanghelia prețioasă, care i-a fost adusă lumii cu un preț atât de mare, este înjosită. Au loc discuții lumești și ieftine, atitudini ridicole și alte lucruri de genul acesta.
Unii vorbesc repede, alții se exprimă confuz și neinteligibil. Toți cei care slujesc înaintea oamenilor trebuie să înțeleagă că au datoria solemnă de a se pregăti. Ei trebuie să-L caute pe Domnul mai întâi pentru ei înșiși, într-o deplină renunțare la sine, hotărâți să nu prezinte nimic de la ei înșiși, ci totul de la Isus.
Cuvântul este lumina predicatorului și, așa cum untdelemnul auriu, care vine din măslinul ceresc, se revarsă în vas, tot așa Cuvântul face să lumineze candela vieții, cu o asemenea putere și claritate, încât să poată fi înțeles de toți. Dacă inima lor este sensibilă față de influența Duhului Sfânt, cei care au privilegiul de a fi în această lucrare vor simți o putere interioară. Focul iubirii lui Dumnezeu se va aprinde în ei. Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, este pâinea vieții. Cel care hrănește turma lui Dumnezeu trebuie să mănânce mai întâi el însuși din pâinea venită din cer. Un asemenea om va înțelege adevărul din toate perspectivele lui. El nu va îndrăzni să vină înaintea oamenilor, până când nu a comunicat mai întâi cu Dumnezeu. Apoi, va fi călăuzit să lucreze, așa cum a lucrat Domnul Hristos. El va respecta diferitele mentalități ale celor aflați în audiență. Cuvintele lui se vor adresa fiecărei situații, fără a transmite idei lumești și confuze. El nu are dreptul să prezinte în predici controverse lumești. Pâinea vieții va alina foamea fiecărui suflet.
Administratorii din conducerea conferinței
Cooranbong, Australia, august 1896.
Stimați președinți și membri ai comitetului conferinței, Dumnezeu i-a dat lui Moise o îndrumare specială pentru conducerea lucrării Sale. El i-a poruncit să se asocieze cu oameni care să-i fie sfătuitori, pentru ca responsabilitățile lui să poată fi mai ușoare. Solia dată lui Moise, prin Ietro, era următoarea: „Acum ascultă glasul meu; am să-ți dau un sfat, și Dumnezeu va fi cu tine! Fii tălmaciul poporului înaintea lui Dumnezeu și du pricinile înaintea lui Dumnezeu. Învață-i poruncile și legile și arată-le calea, pe care trebuie s-o urmeze și ce trebuie să facă. Alege din tot poporul oameni destoinici, temători de Dumnezeu, oameni de încredere, vrăjmași ai lăcomiei, pune-i peste popor drept căpetenii peste o mie, căpetenii peste o sută, căpetenii peste cinci zeci și căpetenii peste zece. Ei să judece poporul în tot timpul, să aducă înaintea ta toate pricinile însemnate, iar pricinile cele mai mici, să le judece ei înșiși. În felul acesta îți vei ușura sarcina, căci o vor purta și ei împreună cu tine. Dacă vei face lucrul acesta, și dacă Dumnezeu îți va porunci așa, vei putea face față lucrurilor, și tot poporul va ajunge fericit la locul lui.”
Sfatul acesta ne este adresat nouă și ar trebui să fie respectat de oamenii noștri, care se află în poziții de răspundere, Președintele Conferinței Generale a fost lăsat să preia responsabilități pe care Dumnezeu nu i le-a încredințat, iar lucrurile pe care a încercat să le facă nu puteau fi îndeplinite bine și în mod înțelept....
Moise a spus: „Când au vreo treabă, vin la mine, eu judec între ei și fac cunoscute poruncile lui Dumnezeu și legile Lui”. Această lucrare trebuie să fie îndeplinită și în prezent. Dacă aceia care poartă răspunderi nu o vor îndeplini, responsabilitățile lor să le fie încredințate altora. Lucrarea Domnului trebuie să înainteze fără ipocrizie, lăcomie sau falsitate.
Caracterul sfătuitorilor
În îndrumarea dată Iui Moise, Domnul a prezentat foarte clar caracterul acelora care trebuiau să ocupe importanta poziție de sfătuitori, Ei trebuiau să fie „destoinici, temători de Dumnezeu, oameni de încredere, vrăjmași ai lăcomiei”. În ce ne privește, sfatul Domnului a fost neglijat în mod inexplicabil. În locurile de răspundere sfântă, sunt persoane care nu iau în considerare nicio mustrare. Unii dintre cei ce se află de ani de zile în poziția de sfătuitori au declarat cu îndrăzneală că ei nu sunt dispuși să primească mărturiile care le sunt adresate.6 Ei au declarat triumfători că mulți dintre oamenii noștri cei mai responsabili și-au pierdut încrederea în soliile venite de la Ellen White. În felul acesta, cei ce resping lumina au fost încurajați în necredința lor, considerând că au format o coaliție destul de puternică. Următoarele cuvinte se potrivesc acestei situații; „Adevărul s-a poticnit în piața de obște și neprihănirea nu poate să se apropie”. Malaria necredinței și-a răspândit miasma mortală pretutindeni în rândurile credincioșilor de aproape și de departe. Toate acestea au fost declarate cu claritate, dar lucrurile au fost lăsate neschimbate de ani. Poate fi așteptată favoarea Domnului în asemenea circumstanțe?...
Studierea metodelor lui Dumnezeu
Ca popor al lui Dumnezeu, noi ar trebui să studiem planurile Sale pentru conducerea lucrării. Ori de câte ori, Dumnezeu ne-a dat îndrumări cu privire la vreun aspect al acestei lucrări, să gândim cu atenție modul în care trebuie să luăm în considerare voința exprimată de El. Această lucrare să fie tratată cu o atenție specială. Nu este înțelept să alegem o singură persoană ca președinte al Conferinței Generale. Conferința Generală s-a extins, iar anumite lucruri au fost complicate în mod inutil. S-a dovedit o lipsă de discernământ. Trebuie să aibă loc o divizare a teritoriilor sau să fie conceput un alt plan pentru schimbarea situației actuale....
Președintele Conferinței Generale7 ar trebui să aibă privilegiul de a hotărî cine sunt cei care vor sta alături de el ca sfătuitori. Aceia care vor merge pe calea Domnului, care își vor păstra un discernământ clar și precis și vor cultiva religia în propriul cămin sunt niște sfătuitori siguri. Cel care cercetează inimile spune despre astfel de oameni: „Căci Eu îl cunosc și știu că are să poruncească fiilor lui și casei lui după el să țină calea Domnului, făcând ce este drept și bine”. Președintele Conferinței Generale are nevoie de sfătuitori asemenea celor aleși de Dumnezeu pentru Moise. A fost privilegiul lui, cel puțin, să-și exprime preferința cu privire la oamenii care trebuiau să-i fie sfătuitori și să deosebească între cei care îi slujesc lui Dumnezeu și cei care nu îi slujesc. Totuși el a fost cuprins de o orbire ciudată. S-a manifestat o influență asemănătoare asupra minții oamenilor și acesta a fost faptul cel mai dureros. Dumnezeu a fost dezonorat ani în șir....
Am un cuvânt din partea Domnului pentru președinții conferințelor. Ei trebuie să poarte responsabilitățile ce revin poziției lor. Nu căutați să atingeți standardele lumești în lucrarea voastră, ci standardul lui Dumnezeu. Dacă nu veți proceda astfel, dacă nu-L veți căuta pe Domnul în modul cel mai stăruitor și dacă nu veți fi niște purtători de poveri, preferând mai degrabă să lăsați toate răspunderile voastre asupra președintelui Conferinței Generale, vă veți descalifica singuri pentru lucrare, săptămână de săptămână și lună de lună. În această situație, ar trebui să părăsiți lucrarea și să vă angajați în ocupații obișnuite, care nu implică responsabilități veșnice într-o măsură atât de hotărâtă.
Președinți ai conferințelor, vă adresez un apel în Numele Domnului Isus: „Căutați pe Domnul câtă vreme se poate găsi, chemați-L câtă vreme este aproape. Să se lase cel rău de calea lui, și omul nelegiuit să se lase de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul, care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru, care nu obosește iertând.” Voi trebuie să fiți niște misionari cu spiritul renunțării la sine, niște oameni înțelepți, care se vor ruga pentru iluminarea divină și vor fi credincioși față de responsabilitățile lor. Stați la picioarele lui Isus și învățați voia Lui. De la voi se așteaptă o activitate zeloasă. Nu prezentați propriile idei, propriile planuri, concepții și maxime, ci învățați-i pe oameni Cuvântul Domnului.
Adunările voastre săptămânale de rugăciune nu vor califica pe niciunul pentru responsabilitățile mari și solemne, dacă, după aceste ore, considerați că lucrarea voastră s-a încheiat și, după ce ați privit în marea oglindă spirituală, plecați și uitați ce fel de oameni erați. O singură zi de slujire nu va fi suficientă pentru nevoia sufletului. Trebuie să apelați fără încetare la depozitul ceresc de resurse pentru a vă hrăni cu trupul și cu sângele Fiului lui Dumnezeu. Religia nu trebuie să fie depreciată în anul 1896 sau în anul 1897
Ieșiți de sub influențele lumești
Cei care sunt părtași ai naturii divine trebuie să iasă de sub influențele lumești, să se îndepărteze de formele goale și să se apropie de Domnul Hristos, trăind într-o comuniune a inimii cu Răscumpărătorul lor. Puneți capăt îngrijorării voastre cauzate de necredință. Când ucenicii neîncrezători au văzut mulțimea flămândă aflată pe malul mării, în mintea lor s-a ivit gândul imposibilității și au întrebat: „Să mergem în sate și să cumpărăm, ca să avem ce să le dăm să mănânce?” În conferințele noastre, mulți întreabă acum la fel: „Să cerem să vină cineva de la Battle Creek pentru a organiza adunări, ca să ne însuflețească și să ne hrănească?” Ce a spus Domnul Hristos? Nu. El i-a poruncit mulțimii să se așeze pe iarbă, în grupuri de câte cincizeci sau de câte o sută. Oamenii au ascultat îndrumările Sale și s-au așezat pe iarbă în șiruri lungi. Domnul Isus a luat cele cinci pâini și cei doi pești din mâinile unui băiat, și, privind spre Tatăl Său, a cerut binecuvântarea asupra acestor resurse umile. Apoi, le-a dat hrana ucenicilor Săi, ca să fie împărțită. Sub mâna Sa, proviziile insuficiente s-au înmulțit, iar El a înnoit continuu resursele pentru ca ucenicii Săi să le împartă mulțimii flămânde, până când toți au avut suficient. Apoi a urmat porunca: „Adunați rămășițele, ca să nu se piardă nimic”. și s-a adunat un surplus de hrană.
Aceasta este o lecție pe care toți trebuie să o învețe în experiența lor spirituală. Cât de multă îngrijorare ar putea fi evitată, dacă oamenii nu ar face altceva decât să se încreadă în Dumnezeu. Pâinea vieții trebuie să le fie oferită sufletelor aflate în nevoie. Dar cum se procedează adesea? Se țin lungi ședințe de comitet pentru a concepe noi planuri și pentru a inventa noi metode. Se depun eforturi neîncetate în organizarea de adunări plăcute, care să atragă oamenii la biserică sau la școala de Sabat. Asemenea ucenicilor, lucrătorii întreabă: „Să mergem în sate și să cumpărăm? Ce trebuie să facem?” Veniți la Isus. Credința umilă și rugăciunea vor realiza mult mai mult decât lungile voastre ședințe de comitet. Ascultați invitația Mântuitorului, Luați jugul Său pe umerii voștri. Acceptați poverile Sale. Primiți ce vă oferă El. Domnul spune: „Jugul meu este ușor, și povara Mea nu este grea”.
Această anticipare a unor dificultăți îngrozitoare nu trebuie să existe. Noi trebuie să mâncăm și să bem din Cuvântul vieții, care este reprezentat prin actul de a mânca și de a bea trupul și sângele lui Hristos, Cei care cunosc adevărul trebuie să fie învățați să îl primească de la păstorii lor, să se roage pentru el și să-l aplice în viață. Atunci, sufletele vor crește în credință și în cunoaștere. Ele vor primi pâinea vieții și o vor asimila. „Auzul cuvintelor Tale dă lumină, el dă înțelegere celor umili.” Adevărul trebuie să pătrundă în minte și în inimă. Mai multă rugăciune și predicile mai scurte vor aduce sănătate atât pentru trup, cât și pentru suflet.
S-au cheltuit bani pentru a trimite oameni la Ierusalim, cu scopul de a vedea locul în care a călătorit și a învățat Domnul Isus, în timp ce Mântuitorul prețios se află chiar lângă noi, El este prezent alături de noi, iar noi putem avea un Ierusalim în propriile biserici și case. Putem vedea urmele recente ale pașilor Săi, putem să ne hrănim din cuvintele Sale, ca să avem viața veșnică. Avem nevoie de mai mult studiu, de o meditație și o comuniune mai serioase cu Domnul Hristos. Să ascultăm vocea Sa liniștită și să ne găsim pacea în credința și dragostea lui Hristos. Trebuie să avem o experiență mult mai sănătoasă și să fim niște creștini mult mai viguroși.
Avem o abundență de predici, dar trebuie să învățăm să primim Cuvântul. Această lipsă nu poate fi suplinită de niciun ajutor care ar veni din depărtare. Lucrarea misionară să înceapă în cămin. Dumnezeu nu este mulțumit cu planurile egoiste de a le oferi atât de multe avantaje acelora care cunosc adevărul și au avut ocazia de a înțelege cu mult mai mult adevăr decât aplică în practică. Sute și sute de oameni se află în neștiință, pierind fără Hristos. Cu toate acestea, banii, timpul și eforturile sunt dedicate categoriei de credincioși care învață întruna, dar nu sunt niciodată în stare să ajungă la experiența unei cunoașteri practice, deoarece nu trăiesc adevărul.
Cei care sunt gata să le slujească altora sunt cei care se hrănesc cel mai mult cu Hristos. Citiți și studiați Cuvântul Său, primiți inspirația Duhului Său și harul Său nu pentru a acumula, ci pentru a oferi altora. Dacă doresc să-i învețe pe alții, profesorii trebuie să fie mai întâi ei înșiși niște elevi ai lui Hristos. În fiecare biserică sunt credincioși asemenea Martei. Ei sunt preocupați intens cu activități religioase și fac mult bine, dar avem nevoie, de asemenea, de caracterul Mariei. Cei mai zeloși lucrători trebuie să învețe la picioarele lui Isus.