O mustrare a egoismului
Cooranbong, Australia, 6 februarie 1896.
Către frații mei din America, Mântuitorul nostru a precizat cu claritate rolul marii lucrări a Duhului Sfânt, astfel: „și când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce privește păcatul”. Domnul Hristos știa că această înștiințare era o asigurare minunată. El se apropia de încheierea slujirii Sale pe pământ și stătea în fața crucii, pe deplin conștient de povara vinovăției care urma să fie așezată asupra Sa, ca Purtător al păcatului. Cu toate acestea, El era îngrijorat pentru ucenicii Săi. Domnul căuta să-i încurajeze și să-i mângâie, spunându-le: „Vă este de folos să Mă duc, căci, dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul nu va veni la voi; dar, dacă Mă duc, vi-L voi trimite”.
Răul se acumulase de secole și nu putea fi stăvilit și biruit decât prin puterea Duhului Sfânt, cea de a treia Persoană a Dumnezeirii, care urma să vină, nu într-o natură schimbată, ci în plinătatea puterii divine. Pentru că esența răului lucra pe toate căile, iar înlănțuirea omului în această robie satanică era copleșitoare, era necesară intervenția unei puteri superioare.
Egoismul întunecă judecata
În zilele noastre, ca în timpul lui Hristos, Satana pune stăpânire pe mintea multora. Oh, dacă această lucrare teribilă și înfiorătoare ar putea fi înțeleasă și împiedicată! Egoismul a pervertit principiile, a tulburat simțurile și a întunecat rațiunea. Pare așa de neînțeles că, în ciuda luminii ce strălucește din Cuvântul binecuvântat al lui Dumnezeu, sunt susținute idei așa de stranii și există o îndepărtare atât de mare de spiritul și de practica adevărului. Dorința de a obține venituri mari, cu hotărârea de a-i priva pe alții de drepturile care le-au fost acordate de Dumnezeu, își are originea în mintea lui Satana, iar prin supunerea lor față de voința și metodele lui Satana, oamenii se așază sub stindardul lui. Dacă nu sunt pe deplin convertiți și înnoiți, cei care au fost prinși în această capcană nu sunt demni de încredere, deoarece au cultivat principii greșite, al căror rezultat păgubitor nu-l înțeleg.
Oh, ce lucrare ar putea fi realizată pentru biserică, dacă aceia care se află în diferitele zone ale Americii și pretutindeni în lume ar lucra în armonie cu regula Bibliei și s-ar lupta să dezrădăcineze egoismul! Dar la ușa multora zac păcate care le-au fost arătate din când în când și pe care Dumnezeu nu le consideră a fi lipsite de importanță. Ce lucrare s-ar realiza, dacă oamenii ar renunța la împotrivirea lor față de Duhul Sfânt -- la spiritul pe care l-au cultivat multă vreme în experiența lor religioasă -- Duhul lui Dumnezeu ar vorbi inimii lor și i-ar convinge de păcat. Duhul Sfânt a fost hulit, iar lumina a fost respinsă. Oare aceia care au fost atât de orbiți, ani la rând, vor mai putea să vadă vreodată? Vor discerne ei vocea lui Dumnezeu de vocile înșelătoare ale vrăjmașului?
În curând, oamenii vor dovedi sub care dintre steaguri se află, sub steagul Prințului vieții sau sub steagul prințului întunericului? Dacă ar putea să vadă aceste lucruri, așa cum îmi sunt prezentate mie, dacă ar putea să înțeleagă faptul că, din punct de vedere al stării sufletului lor, ei sunt asemenea unor oameni care stau pe marginea prăpastiei, gata de a aluneca în adâncuri, și dacă ar mai avea vreun interes pentru mântuire, nu cred că ar mai sta tremurând în acel loc nici măcar o clipă.
Dumnezeu dorește ca niciunul să nu piară, ci toți să aibă viața veșnică. Oh, inima mea ar tresaltă de bucurie, dacă aș fi asigurată că la conferința următoare frații mei ar simți cât de importantă este curăția principiilor, atât pentru ei, cât și pentru toți cei cu care sunt asociați! Dacă aceia care au rătăcit așa de departe de Dumnezeu și de adevărata neprihănire ar recunoaște că Duhul Sfânt a luptat cu ei, că ei au fost conștienți de a se fi îndepărtat de Cuvântul lui Dumnezeu și de a se fi purtat ca niște orbi, care îi călăuzesc pe alți orbi, atunci ar mai avea o speranță. Când acești oameni se vor ridica din starea lor de paralizie, vor fi copleșiți de conștienta timpului pierdut -- talantul prețios al Domnului -- de ocaziile pierdute, care le-au fost acordate ca să poată dovedi că prețuiesc mila infinită a lui Dumnezeu pentru cei căzuți.
Un suflet nerăbdător să slujească
Fiecare suflet care îl primește pe Isus ca Mântuitor personal, va dori nespus privilegiul de a-l sluji lui Dumnezeu și va căuta cu nerăbdare ocazia de a-și arăta recunoștința, consacrându-și aptitudinile în slujba lui Dumnezeu. El va dori foarte mult să-și dovedească iubirea față de Isus și față de moștenirea răscumpărată de El. El va râvni truda, greutățile și sacrificiul. Va considera că renunțarea la sine este un privilegiu, își va lua crucea și-L va urma pe Hristos, manifestându-și astfel iubirea și credincioșia față de El, Lucrările lui bune și sfinte vor fi o dovadă că este un creștin convertit, adevărat și devotat.
În zilele noastre, oamenii folosesc orice strategii și mijloace pentru a-și satisface dorința de a câștiga mai mult. Cât de mult s-ar fi realizat, dacă același tact, același zel și aceeași gândire atentă ar fi fost folosite în efortul de a câștiga ceva pentru vistieria lui Dumnezeu? Când îl vor primi pe Hristos, cei care sunt stăpâniți întru totul de egoism vor dovedi că au o inimă nouă și, în loc de a face tot ce le stă în putință pentru a obține un câștig personal și de a-I aduce Domnului doar niște sacrificii mărunte și slabe, ei vor căuta bucuroși orice posibilitate de a da tot ce pot pentru progresul lucrării Sale. Spiritul de acaparare, care s-a dezvoltat într-o măsură atât de mare, va dispărea, iar ei vor asculta cuvintele lui Hristos: „Vindeți ce aveți și dați milostenie”. Ei vor lucra pentru zidirea împărăției lui Dumnezeu cu zel, energie și seriozitate, așa cum au lucrat spre a obține bogății pentru ei înșiși.
Vă spun adevărul. Concepția noastră despre datorie este cu mult în urma religiei noastre sfinte. Oh, dacă aceia care au fost binecuvântați cu un adevăr atât de măreț și de solemn s-ar ridica și ar rupe vraja care le-a amorțit simțurile și i-a făcut să nu-i ofere lui Dumnezeu o slujire adevărată, cât de mari ar putea fi rezultatele eforturilor lor bine organizate în vederea salvării de suflete! Ce schimbare s-ar vedea în aplicarea principiilor! Lumea, firea, Diavolul nu i-ar orbi pe bărbați și pe femei cu privire la înțelegerea principiilor curate, sfinte și credincioase.
Pregătirea pentru viața veșnică se face prin însușirea Cuvântului lui Dumnezeu. Oamenii i-au atribuit Cuvântului lui Dumnezeu o asemenea interpretare, încât l-au făcut să ajungă lipsit de orice semnificație. Inima și conștiința lor s-au împietrit și s-au degradat. Fraților, în Numele lui Isus, vă întreb: Credeți voi în Cuvântul lui Dumnezeu? Sunteți voi fiii și fiicele lui Dumnezeu? Dacă sunteți așa, este pentru că ați fost convertiți, L-ați primit pe Domnul Hristos în templul sufletului vostru, iar mintea voastră a fost adusă sub stăpânirea unei noi legi, chiar legea împărătească a libertății. Oh, dacă aș putea primi vestea bună că mintea și voința celor care pretind că sunt conducători în Battle Creek au fost eliberate de învățăturile și de sclavia lui Satana, ai cărui robi sunt de atâta vreme, aș fi dispusă să traversez Pacificul ca să vă văd încă o dată fața. Dar nu sunt nerăbdătoare să vă văd în starea în care sunteți, cu simțurile slăbite și mintea întunecată, pentru că ați ales întunericul în locul luminii.
Influența sensibilizatoare a Duhului Sfânt
Duhul divin își descoperă lucrarea asupra inimii omenești. Când Duhul Sfânt va lucra asupra minții, omul va înțelege declarația făcută de Domnul Hristos: „El va lua din ce este al Meu și vă va descoperi”, Supunerea față de Cuvântul lui Dumnezeu înseamnă restaurarea personalității omului. Fie ca Domnul Hristos să lucreze prin Duhul Său Sfânt, să vă însuflețească și să pună în armonie gândurile voastre cu ale Sale. Fie ca El să folosească abilitățile voastre. El a creat toate capacitățile voastre, ca să puteți onora și slăvi mai bine Numele Său. Consacrați-vă Lui și toți cei care sunt asociați cu voi vor vedea că puterile voastre sunt insuflate de Dumnezeu și că însușirile voastre cele mai nobile sunt puse la lucru în vederea slujirii lui Dumnezeu. Aptitudinile care au fost folosite cândva pentru slujirea eului și pentru promovarea unor principii nedemne și care au fost dedicate unor scopuri nedrepte vor fi aduse în supunere față de Domnul Isus Hristos și vor sluji voinței lui Dumnezeu.
Tinerii să fie educați pentru slujire
În biserici este o lucrare de făcut. Tinerii și tinerele trebuie să fie pregătiți și educați, iar apoi să li se găsească un loc în lucrare. Sunteți îngrijorați și încurcați de faptul că dr. _____ investește într-o măsură disproporționată în lucrarea misionară medicală, deoarece lucrarea lui depășește cu mult lucrarea făcută în biserici de Conferința Generală. Care este problema? Este clar că lumina dată de Dumnezeu nu a fost respectată. Oamenii au înlocuit planurile lui Dumnezeu cu propriile planuri. Prosperitatea și progresul lucrării misionare medicale este în planul lui Dumnezeu. Această lucrare trebuie să fie îndeplinită, iar adevărul trebuie dus la drumuri și la garduri.
O chemare la reformă
Totuși inima lucrării, marele centru, a fost slăbită printr-o administrare greșită din partea celor ce nu au rămas în armonie cu Conducătorul lor.2 Satana a deturnat banii și capacitățile lor pe căi greșite. Timpul lor prețios s-a pierdut pentru veșnicie. Dacă lumina lui Dumnezeu ar fi fost respectată, lucrarea serioasă care se îndeplinește acum s-ar fi putut desfășura cu multă vreme în urmă într-o modalitate tot atât de puternică. Din cauza administrării greșite și a lipsei de prevedere, întregul trup este bolnav. Oamenii cărora Dumnezeu le-a încredințat responsabilități cu urmări veșnice, depozitarii adevărului ce implică rezultate veșnice, păzitorii luminii, care trebuie să lumineze întreaga lume, și-au pierdut puterea de influență. Oare a făcut Dumnezeu o greșeală? Sunt cei ce se află în centrul lucrării niște vase alese, care pot primi untdelemnul auriu, revărsat de mesagerii cerești reprezentați prin cei doi măslini, ca să umple candelele? Își fac datoria cei de la Battle Creek, bărbații și femeile pe care Dumnezeu i-a numit să îndeplinească cea mai solemnă lucrare încredințată vreodată făpturilor muritoare, aceea -- de a fi parteneri cu Isus Hristos în această mare întreprindere? Își fac datoria aceia pe care El i-a avertizat să le transmită și altora lumina răspândită de candelele aprinse, pentru ca zonele cuprinse de întuneric să aibă ocazia de a auzi solia mântuitoare?...
Rezultatele slujirii de sine
Oh, dacă aceia care pretind că știu adevărul ar fi avut spiritul lui Hristos, Răscumpărătorul care Se jertfește pe Sine, care a renunțat la bogăția, la strălucirea și la poziția Sa de înalt conducător și a făcut tot ce putea face pentru salvarea sufletelor, atunci ar fi renunțat la ei înșiși, și-ar fi luat crucea și L-ar fi urmat pe Isus. Voi cei care iubiți comorile lumii, cum veți răspunde înaintea lui Dumnezeu în ziua cea mare a judecății, pentru eforturile slabe de a transmite adevărul în regiunile îndepărtate? Va trebui să dați socoteală pentru banii cheltuiți în achiziționarea de biciclete, de haine și de alte lucruri nenecesare.3 Ca oameni ai lui Dumnezeu, voi ar fi trebuit să-L reprezentați pe Isus, dar Domnul Hristos Se rușinează de cei care manifestă îngăduința de sine, Inima mea este îndurerată, cu greu îmi pot stăpâni simțămintele, când mă gândesc cât de ușor se îndepărtează oamenii noștri de principiile creștinismului practic, dedicându-se satisfacerii eului. Totuși mulți dintre voi cred adevărul doar parțial. Domnul Isus spune: „Nu puteți sluji lui Dumnezeu și lui Mamona”, iar noi trebuie să trăim prin fiecare cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu, Câți sunt cei care cred Cuvântul lui Dumnezeu?
Domnul respinge cu oroare faptele voastre egoiste, totuși mâna Sa ocrotitoare încă este întinsă asupra voastră. Pentru binele sufletului vostru, vă îndemn, ascultați acum rugămintea mea în favoarea celor ce sunt misionari în străinătate, ale căror mâini sunt legate din cauza atitudinii voastre. Satana se străduiește, cu toată puterea lui amăgitoare, ca să ducă lucrurile în situația de a opri înaintarea lucrării din cauza lipsei mijloacelor financiare.
Vă dați voi seama că, an de an, mii și mii și de zece ori câte zece mii de suflete pier în păcate lor? Judecățile și plăgile lui Dumnezeu își fac deja lucrarea, iar sufletele merg spre ruină, deoarece lumina adevărului nu a strălucit asupra lor pe cale. Credem noi pe deplin că suntem purtătorii Cuvântului lui Dumnezeu pentru lumea întreagă? Cine crede acest lucru? „Dar cum vor chema pe Acela în care nu au crezut? Cum vor crede în Acela despre care n-au auzit? și cum vor auzi despre El, fără un propovăduitor?” Cine sunt cei ce au credința care îi va face în stare să pună în practică acest cuvânt? Cine crede în lumina dată de Dumnezeu?
Dumnezeu ne cheamă să lucrăm
Domnul ne cheamă la o lucrare unită. Trebuie să fie făcute eforturi bine organizate pentru a asigura lucrători. Domnul va pune în locul vostru suflete simple, sincere și umile, care nu au avut niciodată ocaziile pe care le-ați avut voi și nici nu le-au putut avea, deoarece voi nu ați lucrat conduși de Duhul Sfânt. Putem fi siguri că, atunci când se va revărsa Duhul Sfânt, cei ce nu au primit și nu au prețuit ploaia timpurie nu vor vedea și nu vor înțelege valoarea ploii târzii. Dacă suntem cu adevărat consacrați lui Dumnezeu, iubirea Sa va locui în inima noastră prin credință, iar noi ne vom îndeplini datoria cu bucurie, în armonie cu voința lui Dumnezeu.
Dar puținul interes care s-a manifestat în bisericile noastre față de lucrarea lui Dumnezeu mă alarmează. Tuturor celor ce au mijloace financiare, aș dori să le amintesc faptul că aceste mijloace le-au fost încredințate de Dumnezeu spre a fi folosite în înaintarea lucrării pentru care a venit Hristos în lumea noastră. Domnul le spune tuturor oamenilor că, în ochii lui Dumnezeu, nimeni nu este proprietarul propriilor avuții, ci doar un ispravnic. Nu sunt ale voastre, ci ale Mele, zice Domnul. Dumnezeu vă va chema să dați socoteală pentru isprăvnicia voastră. Indiferent dacă aveți unul, doi sau cinci talanți, nici o centimă nu trebuie să fie irosită pentru satisfacerea dorințelor egoiste. Responsabilitatea față de Cer ar trebui să vă facă să vă cutremurați, să fiți plini de teamă și să tremurați. Hotărârile zilei din urmă depind de măsura în care v-ați exercitat bunăvoința. Domnul Hristos apreciază fiecare faptă de binefacere, ca și când ar fi fost făcută pentru El însuși.
Zelul pentru Hristos
Toți cei ce poartă Numele lui Hristos ar trebui să lucreze pentru El cu toată inima, cu toată mintea, cu tot sufletul și cu toată puterea, și vor lucra, dacă vor crede marele adevăr al Evangheliei. Sinceritatea zelului lor pentru cauza lui Hristos va dovedi măsura credinței lor. Dacă sunt cu adevărat una cu Domnul Hristos, eul lor va fi înlocuit de Persoana Sa, „Trăiesc”, spunea marele apostol, „dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine. și viața, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credința în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine însuși pentru mine.”
Lumina, care ne este dată din nou și din nou de către Duhul lui Dumnezeu, spune: Nu întemeiați colonii.5 Mergeți în orașele mari și creați un interes atât în rândul celor din clasele înalte, cât și în rândul celor umili. Predicați Evanghelia pentru săraci, dar nu vă opriți la aceștia. Căutați să ajungeți și la cei ce aparțin claselor mai înalte. Alegeți-vă locurile, gândindu-vă la cea mai bună modalitate de a face lumina voastră să strălucească pentru ceilalți. Această lucrare ar fi trebuit să fie îndeplinită cu mult timp înainte. Nu faceți din subiectul Sabatului caracteristica voastră distinctivă. Trebuie să vă apropiați de oameni cu subiecte practice, asupra cărora toți pot fi de acord....
Poporul lui Dumnezeu are de făcut o lucrare pe care nu o face. Ultima solie a harului trebuie să fie vestită lumii care piere în păcatele ei. Cei care sunt angajați în instituțiile noastre au toate facilitățile și ocaziile de a lucra pentru sărmanii păcătoși fără Hristos, dar ei sunt insensibili. Dacă bisericile noastre ar pune în practică adevărul și ar arăta că ele cred că Domnul Hristos a venit în lume pentru a-i mântui pe cei păcătoși, puterea lui Dumnezeu ar însoți lucrarea lor. Ele trebuie să rămână în legătură cu Izvorul luminii și al succesului și să păstreze legătura cu lumea nu pentru a fi influențați de spiritul ei, ci pentru a fi în stare să îndeplinească lucrarea care le-a fost rânduită de Dumnezeu....
Cursurile de instruire a pastorilor
Domnul Hristos le poruncește lucrătorilor Săi: „Duceți-vă în toată lumea și propovăduiți Evanghelia la orice făptură”.
Această declarație clară a fost ignorată. Deși lumina a fost dată din nou și din nou, oamenii sunt invitați să participe săptămâni la rând pentru a participa la cursurile de instruire a pastorilor, fiind chemați din teritoriile unde ar trebui să-și continue lucrarea cu dragoste și temere de Dumnezeu, căutând să-i salveze pe cei pierduți. A fost un timp când această instruire era necesară, deoarece oamenii noștri se împotriveau lucrării lui Dumnezeu, prin respingerea luminii adevărului cu privire la neprihănirea prin credință. Ei trebuiau să primească acest adevăr și să-l transmită mai departe cu toată inima, prin scrieri și prin vorbire, pentru că este singura lor cale de reușită. Ei trebuiau să lucreze sub îndrumarea Duhului Sfânt, în scopul de a le vesti lumina și altora.
Prin faptul că an după an au fost dedicați cursurilor de instruire pastorală6 câmpurile albe și gata pentru seceriș au fost neglijate. Chiar și lucrătorii au ajuns mai slabi, în loc să fie mai puternici. Aceasta a fost o greșeală. Dumnezeu îi cheamă pe slujitorii Săi să transmită cunoștința, nu să învețe într-una și să nu fie niciodată în stare să ajungă la cunoașterea adevărului.
Lucrarea Duhului Sfânt
Domnul Hristos a precizat cu claritate scopul principal al venirii Duhului Sfânt: „și când va veni El”, a spus Isus, „va dovedi lumea vinovată în ce privește păcatul, neprihănirea și judecata”. Această lumină i-a fost prezentată poporului nostru an după an. Puterea Duhului Sfânt s-a manifestat într-o mare măsură la Battle Creek, marele centru al lucrării, pentru a le fi transmisă acelora care se află la drumuri și la garduri, așa încât mulțimile aflate sub influența satanică a păcatului și a morții să poată fi înnoite și schimbate de puterea Duhului Sfânt. Dar când lumina a venit la aceia care se aflau la centrul lucrării, ei nu au știut cum să o trateze. Mărturiile pe care Dumnezeu le-a dat poporului Său sunt în armonie cu Cuvântul Său.
Când a rostit aceste cuvinte, Domnul Hristos stătea deja în umbra crucii rușinoase, simbolul vinovăției pentru care a fost necesară jertfirea vieții Sale, ca să salveze lumea de la ruină completă. Domnul Hristos a privit înainte, spre timpul când urma să vină Duhul Sfânt, ca reprezentant al Său, pentru a face o lucrare minunată, în și prin meritele Sale, și S-a simțit privilegiat să le spună ucenicilor cuvinte de mângâiere....
Cei ce nu au o legătură vie cu Dumnezeu nu înțeleg manifestarea Duhului Sfânt și nu fac distincție între ce este sfânt și ce este obișnuit. Ei nu ascultă de vocea lui Dumnezeu, deoarece, asemenea națiunii iudaice, nu cunosc vremea când sunt cercetați. Pentru cei care nu ascultă și nu se supun glasului datoriei, nu există niciun ajutor, deoarece glasul datoriei este glasul lui Dumnezeu. Dacă oamenii refuză să acorde atenție sfatului divin și aleg calea care le place cel mai mult, ochii, urechile și inima lor ajung să fie insensibile.
Oh, cât de bine ar fi fost dacă toți cei care procedează așa ar fi fost angajați în oricare altă activitate, în afara instituțiilor sfinte rânduite de Dumnezeu pentru a constitui centrul lucrării Sale! Se presupune că acești oameni se afla sub călăuzirea Duhului Sfânt, dar presupunerea aceasta este o greșeală. Ei nu îndeplinesc lucrarea cu credincioșie, nu dau dovadă că au înțeles caracterul ei sfânt. Influența lor îi duce în rătăcire pe ceilalți, determinându-i să trateze cu ușurătate mijloacele rânduite de Dumnezeu pentru salvarea sufletelor și să creadă că pot să-și introducă propriile idei, planuri și metode lumești. În felul acesta, ei ating un nivel scăzut și lipsit de valoare, iar Dumnezeu este dezonorat într-o mare măsură.
Dumnezeu ar dori ca toți aceia care au o asemenea experiență întipărită în viața lor religioasă să aleagă o ocupație în orice alt domeniu, în lucrări care au o sferă mai restrânsă, în care interesele veșnice nu-și vor pierde valorarea din cauza vieții lor neconsacrate și în care vor fi mai puține posibilități de a întâlni ispita. O muncă fizică mai grea și obositoare poate contracara și poate supune tendințele lor rele, iar ceilalți nu vor fi contaminați de înclinațiile și de trăsăturile dăunătoare ale caracterului lor.
Nu există un teren neutru
Aceia care sunt angajați în lucrarea lui Dumnezeu, în oricare dintre instituțiile noastre, trebuie să aibă o legătură cu Dumnezeu și să fie hotărâți să facă binele în orice situație pentru a fi în stare să știe de partea cui vor fi găsiți, când va veni ziua încercării. Nicio persoană implicată în lucrarea sfântă a lui Dumnezeu, nu poate să rămână pe un teren neutru. Când cineva așteaptă cu inimă împărțită, nehotărâtă și instabilă, până când va fi sigur că nu va pierde nimic, dovedește că este un om pe care Dumnezeu nu-l poate folosi. Dar mulți se află în această situație. Ei fie nu au fost chemați de Dumnezeu, fie au dat greș în mod categoric în a fi schimbați prin lucrarea puternică a Duhului Sfânt.
Domnul va folosi oamenii cu pregătire intelectuală, numai dacă presupusa lor cunoștință nu îi va conduce la dorința de a-L influența pe Duhul Sfânt și numai dacă nu vor căuta să-L învețe ei pe Domnul că strategiile omenești sunt mai bune decât planurile divine, deoarece se potrivesc mai bine cu părerile populare. Toți cei aflați în slujba lui Dumnezeu au obligația de a se împotrivi cu îndrăzneală prejudecății, îndărătniciei și pasiunii umane. Ei trebuie să-și aducă aminte fără încetare că sunt servii lui Dumnezeu și se află în slujba Sa.
Solii lui Dumnezeu
Domnul dorește ca oamenii Lui să renunțe la orice idee nebiblică în legătură cu lucrarea de păstorire. Cei chemați în lucrarea de slujire pastorală nu trebuie să ajungă niște idoli. Ei nu trebuie să fie priviți cu o reverență superstițioasă, deoarece puterea care le-a fost atribuită prin slujba lor nu face păcatul din ei să-și piardă caracterul ofensator. Tocmai poziția face păcatul lor să fie mult mai ofensator, deoarece, prin săvârșirea Iui, ei ajung niște slujitori ai nelegiuirii, niște agenți prin care Satana poate lucra cu succes pentru perpetuarea păcatului.
Fiecare trebuie să-și aducă aminte fără încetare că efortul special al lui Satana este îndreptat împotriva lucrării pastorale. El știe că pastorul este doar un instrument omenesc, care nu deține în sine însuși niciun har sau sfințenie proprie. El știe că pastorul este numai un slujitor, pe care Dumnezeu l-a rânduit să fie un mijloc puternic pentru salvarea sufletelor și că va fi eficient numai dacă Dumnezeu, Duhul cel veșnic, îl va face să fie așa. Satana știe că tezaurul Evangheliei este pus în niște vase de lut, pe care numai puterea lui Dumnezeu le poate face niște vase de cinste. Lucrătorii pot să cultive via, un Pavel poate să semene și un Apolo poate să ude, dar numai Dumnezeu poate face să crească.
Dumnezeu nu și-a lăsat niciodată biserica fără o mărturie. În toate încercările și greutățile, în timpul împotrivirii și al persecuției și în mijlocul întunericului spiritual prin care a trecut biserica Sa, Dumnezeu a avut oameni potriviți, pe care i-a pregătit să preia lucrarea Sa în diferitele ei stadii și să o ducă înainte și în sus. El i-a descoperit poporului Său adevărul prin patriarhi și profeți. Domnul Hristos a fost învățătorul poporului Său din vechime în aceeași măsură în care a fost atunci când a venit în lume, îmbrăcat în veșmintele naturii omenești. El și-a ascuns slava în chipul omenesc și S-a descoperit adesea celor din poporul Său, vorbind cu ei „față către față, așa cum vorbește un om cu prietenul lui”. Învăluit în stâlpul de foc noaptea și de nor ziua, Domnul era Conducătorul invizibil și îi vorbea poporului Său prin intermediul lui Moise. De asemenea, vocea lui Dumnezeu a fost auzită prin profeții pe care i-a chemat la o lucrare deosebită, însărcinându-i să vestească solia Sa specială. El i-a trimis să repete aceleași cuvinte. De multe ori, solia încredințată lor nu era în armonie cu voința și căile oamenilor, dar El o punea pe buzele lor și îi trimitea să o proclame. El îi asigura că Duhul Sfânt le va inspira atât solia, cât și modul de exprimare. Acela care cunoștea inima, le inspira cuvintele necesare pentru a-i impresiona pe oameni.
Poate că solia nu era pe placul celor cărora le era trimisă. Poate că ei nu voiau să afle nimic nou, ci doreau să continue în umblarea lor ca și până atunci, dar Domnul îi tulbura prin mustrări, îi certa pentru căile lor. El insufla un nou duh de viață în cei ce adormiseră la post și nu fuseseră niște santinele conștiincioase. El le arăta responsabilitatea ce le revine, precum și faptul că vor trebui să dea socoteală pentru siguranța poporului. Ei erau ca niște străjeri care nu trebuiau să doarmă nici ziua, nici noaptea. Ei trebuiau să observe și să recunoască vrăjmașul și să alarmeze întregul popor, pentru ca fiecare să poată fi găsit la datorie, astfel încât dușmanul care îi urmărea să nu fie în stare să câștige nici cel mai mic avantaj.
Responsabilitățile străjerilor lui Dumnezeu
Domnul le spune astăzi străjerilor Săi că, dacă nu sunt credincioși și nu avertizează poporul aflat în pericol, oamenii vor muri în păcatele lor. „Sângele lor”, zice Domnul, „Îl voi cere din mâna ta”. Dar, dacă solii Săi vestesc avertizările și mustrările care îi cheamă pe oameni să se întoarcă de la căile lor rele, iar ei nu ascultă, atunci străjerul este nevinovat, iar cel care se ridică împotriva lui Dumnezeu va muri în păcatele lui, sângele lui va cădea asupra propriului suflet. Aceste subiecte solemne îmi sunt prezentate cu claritate. Dumnezeu a rânduit apostoli, păstori, evangheliști și învățători pentru desăvârșirea sfinților, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, până vom ajunge toți la unitatea credinței. El declară poporului Său: „Voi sunteți ogorul Iui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu”. Trebuie să aibă loc un progres continuu. Urmașii Săi să lase cărări drepte în urma pașilor lor, pentru ca mieii să nu fie rătăciți de pe cale. Cei care doresc să-l slujească lui Dumnezeu trebuie să lucreze cu înțelepciune pentru a-și corecta defectele și pentru a-L slăvi pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, rămânând în lumină și lucrând în lumina Soarelui Neprihănirii. În felul acesta, ei vor conduce biserica înainte și în sus pe calea spre cer, așa încât separarea ei de lume să ajungă din ce în ce mai distinctă.
Când caracterul lor va fi asemenea Modelului divin, oamenii nu se vor teme pentru prestigiul personal. Ei vor apăra interesele sfinte ale bisericii cu o vigilență neobosită, iubitoare și devotată și vor lupta împotriva răului care amenință să micșoreze și să ascundă lumina pe care Dumnezeu a prevăzut-o să strălucească prin ea. Ei vor înțelege că strategiile folosite de Satana pentru a încuraja căutarea greșelilor, vorbirea de rău, bârfa și acuzarea fraților nu-și găsesc locul și nici nu se potrivesc în biserică, deoarece astfel de lucruri o vor slăbi și o vor doborî.
Conflictul ajunge mai puternic
Nu va fi niciun timp în istoria bisericii, când lucrătorul lui Dumnezeu să-și poată împreuna mâinile, spunând: „Pace și liniște”. Atunci va veni acea mare nimicire neașteptată. Totul pare să înainteze în mijlocul unei prosperități aparente, dar Satana este mai mult decât vigilent. El cercetează și se consultă cu îngerii lui răi pentru a găsi alte modalități de a ataca, acolo unde poate să aibă succes. Conflictul va ajunge din ce în ce mai puternic și mai înverșunat, deoarece Satana este condus de o forță demonică. Pe măsură ce lucrarea poporului lui Dumnezeu înaintează cu o energie sfințită, irezistibilă, înălțând stindardul neprihănirii lui Hristos în biserică, sub conducerea puterii care vine de la tronul Iui Dumnezeu, marea luptă va ajunge din ce în ce mai puternică și mai hotărâtă. Mințile se vor ridica una împotriva alteia, planurile vor intra în conflict, principiile de origine cerească se vor opune principiilor lui Satana, Adevărul, în diferitele lui aspecte, va intra în contradicție cu ideile false aflate într-o continuă schimbare, care se manifestă în noi și noi forme și care, dacă va fi posibil, îi vor înșela chiar și pe cei aleși.
Lucrarea noastră trebuie să fie serioasă. Noi nu trebuie să luptăm ca unii care lovesc cu pumnul în vânt. Păstorirea, predicarea și tipărirea au nevoie de oameni care, asemenea lui Caleb, să aibă curaj și să lucreze, oameni a căror unică țintă este să deosebească ideile false de adevăr, ale căror urechi sunt îndreptate doar spre Veghetorul cel credincios pentru a auzi cuvintele Sale. Duhul care vine de la tronul lui Dumnezeu își va face simțită prezența asupra creștinătății decăzute și asupra lumii corupte, care se află pe punctul de a fi nimicite de judecățile îndelung amânate ale unui Dumnezeu ofensat.
Respingerea mustrării
Există pericolul ca oamenii să piardă din vedere adevărurile importante pentru acest timp și să caute lucruri noi, ciudate și atrăgătoare. Când sunt mustrați de Duhul lui Dumnezeu prin slujitorii rânduiți de El, mulți refuză să accepte mustrarea, iar în inima lor sunt plantate rădăcinile amărăciunii și ale resentimentelor împotriva oamenilor lui Dumnezeu, care poartă răspunderi grele și neplăcute. Sunt oameni care le prezintă altora adevărul, dar nu-și corectează propriul comportament înaintea lui Dumnezeu. Ei se străduiesc să-și ascundă defectele și încurajează înstrăinarea de Dumnezeu. Acești oameni nu au curajul moral de a face lucrurile care ar fi spre binele lor. Ei nu văd nicio nevoie de reformă și, în felul acesta, resping cuvintele Domnului și îi urăsc pe aceia care îi mustră la poarta cetății.
Tocmai acest refuz de a asculta îndemnurile trimise de Domnul îi oferă lui Satana cele mai bune ocazii de a face din ei dușmanii cei mai aprigi ai acelora care le-au spus adevărul. Ei îi prezintă într-o falsă lumină pe aceia care le-au adus solia din partea Domnului.
Omul care respinge Cuvântul Domnului și face eforturi pentru a-și întări propria cale și pentru a-și îndeplini propria voie rupe în bucăți atât solul, cât și solia pe care Dumnezeu i-a trimis-o pentru a-i descoperi păcatele. Înclinațiile lui i-au influențat comportamentul, iar el s-a format în mod greșit. Regula divină este: „Deci, fie că mâncați, fie că beți, fie că faceți altceva: să faceți totul pentru slava lui Dumnezeu”. Dar el nu procedează în felul acesta. Ce gândește omul în inima lui aceea este el. Dinăuntru, din inimă, ies gândurile rele inspirate de Satana. El începe să ocolească adevărul, legându-se de metode și de amănunte. Spiritul lui Satana îl pune în legătură cu vrăjmașul, îndemnându-l să critice cu privire la lucruri mai puțin importante. Pentru el, adevărul este tot mai puțin valoros. El ajunge un pârâș al fraților săi și își schimbă conducătorul. Lumea din afară are asupra lui o influență mai mare decât potopul de lumină pe care l-a revărsat Dumnezeu, tocmai prin soliile pe care el însuși le-a predicat și de care s-a bucurat în trecut.
Oh, cât de multe lucruri s-au schimbat pentru că el a ajuns așa de plin de ură împotriva lui Dumnezeu, din cauza pericolelor și greșelilor lui, care i-au fost aduse la cunoștință! El a îngăduit ca gândurile nelegiuite să ajungă tot mai puternice și să predomine, pentru că nu a mâncat zilnic trupul Fiului lui Dumnezeu, nu a băut sângele Său și nu a ajuns părtaș al naturii divine. Lucrurile care vin dinăuntru, acelea îl spurcă pe om. Prin urmare, cât de decăzut trebuie să fie izvorul din care au ieșit toate aceste rele!
O alegere fatală
Pastorii nesfințiți se întorc împotriva lui Dumnezeu. Ei îi laudă în aceeași cuvântare atât pe Domnul Hristos, cât și pe dumnezeul acestei lumi. În timp ce pretind că îl primesc pe Hristos, ei îl aleg pe Baraba și, prin faptele lor, spun; „Nu îl vrem pe Omul acesta, ci pe Baraba”. Toți cei care citesc aceste cuvinte să ia aminte la ele. Satana se laudă cu lucrurile pe care este în stare să le facă. El vrea să distrugă unitatea pentru care S-a rugat Domnul Hristos. Satana spune: „Voi ieși și voi fi un duh de minciună pentru a-i înșela pe cei pe care îi voi putea înșela, determinându-i să critice, să condamne și să mintă”. Dacă, păcatul mărturiilor mincinoase și amăgitoare va fi cultivat într-o biserică asupra căreia a strălucit o mare lumină și care a beneficiat de dovezi clare, acea biserică va ajunge să respingă solia trimisă de Domnul și să accepte presupoziții și teorii false și afirmațiile cele mai lipsite de logică. Satana râde de lipsa lor de înțelepciune, deoarece el știe care este adevărul.
Mulți vor sta la amvoanele noastre, purtând în mâini făclia unei profeții false, a cărei lumină este aprinsă din focul demonic al lui Satana. Dacă îndoiala și necredința sunt cultivate, slujitorii credincioși vor fi îndepărtați de oamenii pe care cred că îi cunosc atât de bine. „Dacă ai fi cunoscut și tu”, zice Domnul, „măcar în această zi, lucrurile, care puteau să-ți dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi.”
Lumina adevărului
În ciuda acestui fapt, temelia lui Dumnezeu este sigură. Domnul îi cunoaște pe cei care sunt ai Săi. Un pastor sfințit nu trebuie să vorbească în mod viclean. El trebuie să fie deschis ca lumina zilei, liber de orice urmă de rău. Lucrarea sfântă a păstoririi și cea a tipăririi de literatură vor fi un mijloc puternic de răspândire a luminii adevărului pentru această generație neascultătoare. Lumină, fraților, avem nevoie de mai multă lumină. Sunați din trâmbiță în Sion, faceți să răsune semnalul de alarmă în muntele cel sfânt. Adunați oștirea Domnului cu inimi sfințite, ca să audă ce dorește Domnul să-l spună poporului Său, căci El are o lumină mai mare pentru toți cei dispuși să asculte. Toți trebuie să fie pregătiți, îmbrăcați în armură, și să iasă la luptă ca să vină în ajutorul Domnului împotriva celui puternic. Dumnezeu însuși va lucra pentru Israel. Orice limbă mincinoasă va fi adusă la tăcere. Mâinile îngerilor vor răsturna orice strategie înșelătoare. Bastioanele lui Satana nu vor triumfa niciodată. Solia îngerului al treilea va fi însoțită de biruință. Așa cum Căpetenia oștirii Domnului a dărâmat cândva zidurile Ierihonului, tot astfel va triumfa poporul care păzește poruncile lui Dumnezeu și toate elementele care i se opun vor fi înfrânte. Niciun suflet să nu se plângă de slujitorii lui Dumnezeu, care le aduc o solie din partea Cerului. Încetați să le mai căutați greșeli. Nu mai spuneți: „Ei sunt prea categorici, vorbirea lor este prea tare!” Chiar dacă vorbirea lor este prea tare, oare nu este nevoie să vorbească în felul acesta? Dumnezeu va face să le țiuie urechile, dacă ei nu ascultă glasul Lui și solia Sa. El îi va denunța pe toți cei care se împotrivesc Cuvântului lui Dumnezeu,
Oameni potriviți pentru timpul lor
Satana a luat orice măsură posibilă pentru ca nimeni să nu vină printre noi, ca popor, pentru a ne mustra, a ne corecta și pentru a ne îndemna să renunțăm la greșelile noastre. Totuși un popor va purta chivotul lui Dumnezeu. Unii vor ieși din mijlocul nostru și nu vor mai purta chivotul. Ei nu pot ridica piedici atât de puternice, încât să împiedice adevărul, căci adevărul va merge înainte și în sus până la capăt. În trecut, Dumnezeu a ridicat oameni, iar El încă mai are oameni potriviți pentru timpul acesta, care sunt pregătiți să îndeplinească poruncile Sale -- oameni care vor trece peste orice restricții, ce nu sunt altceva decât niște ziduri tencuite cu un mortar neîntărit. Când Dumnezeu își va revărsa Duhul asupra oamenilor, ei vor lucra. Ei vor proclama Cuvântul Domnului, își vor înălța vocea asemenea unei trâmbițe. Adevărul nu va fi micșorat și nici nu își va pierde puterea în mâinile lor. Ei le vor arăta oamenilor nelegiuirile lor, și casei lui Iacov, păcatele lor.
Lucrarea vehementă a lui Satana
Conflictul va ajunge tot mai înverșunat. Satana va intra pe câmpul de luptă și Îl va personifica pe Domnul Hristos. El îl va reprezenta în mod greșit, va perverti și va răstălmăci tot ce va putea pentru a-i înșela, dacă este cu putință, chiar și pe cei aleși. Chiar în zilele noastre, au fost și vor fi familii întregi, care, deși s-au bucurat cândva de adevăr, își vor pierde credința, din cauza calomniilor și minciunilor pe care le-au auzit despre aceia pe care i-au iubit și de la care au primit sfaturi pline de înțelepciune. Ei și-au deschis inima pentru semănarea neghinei, neghina a răsărit printre grâu și s-a dezvoltat, recolta a ajuns tot mai săracă, iar adevărul prețios și-a pierdut puterea asupra lor. Pentru un timp, noile lor teorii au fost însoțite de un zel fals și le-au împietrit inima împotriva susținătorilor adevărului, iar ei au fost asemenea evreilor care I se împotriveau lui Hristos.
Conduși de zelul lui Satana, pentru o vreme, unii au aparența de oameni înfloritori, dar aceasta este trecătoare. Satana i-a dus atât de departe, încât au ajuns să lucreze împotriva Duhului lui Dumnezeu. Ei se risipesc asemenea semințelor de dafin. Domnul îi rabdă pentru un timp. El le îngăduie să-și manifeste invidia și ura împotriva poporului lui Dumnezeu, așa cum i-a îngăduit lui Satana să-și dezvolte caracterul, ca să poată fi cunoscut de lumile necăzute și de lumea căzută, așa cum este el, cu adevăratele lui atribute, ca înșelător, ucigaș și pârâș al fraților săi.
Ridicați baricade în calea vrăjmașului
Mulți dintre cei ce pretind acum a crede adevărul, dar care nu au nicio ancoră, vor fi atrași în tabăra lui Satana. Cei care nu au luptat de partea lui Dumnezeu vor fi lăsați să se dovedească a fi o piatră de poticnire în calea acelora care au câștigat o experiență vie și personală. În loc de a începe să critice, să se îndoiască, să fie suspicios și să se împotrivească lucrării lui Dumnezeu, fiecare pastor să lucreze acum pentru a înălța baricade în calea vrăjmașului viclean. În loc să lupte împotriva celor pe care Domnul i-a trimis să-i salveze, poporul lui Dumnezeu să se roage fierbinte și neîncetat pentru puterea harului Său, iar Căpetenia oștirii Domnului va birui. În loc de a-i judeca pe oamenii pe care Domnul i-a primit și i-a chemat în slujba Sa, să se roage, zi și noapte, pentru ca Dumnezeu să poată trimite în via Sa mai mulți lucrători. Pastorilor, nu-L dezonorați pe Dumnezeul vostru și nu-L întristați pe Duhul Sfânt, răspândind păreri cu privire la metodele de lucru ale celor pe care El a binevoit să-i aleagă. Dumnezeu cunoaște caracterul fiecăruia. El vede temperamentul oamenilor pe care i-a ales. El știe că numai cei serioșii statornici, hotărâți și plini de zel vor înțelege importanța vitala a acestei lucrări și își vor aduce mărturia cu o asemenea fermitate și hotărâre, încât vor străpunge barierele lui Satana.
Dumnezeu îi mustră și îi sfătuiește pe oameni pentru binele lor. El le-a vestit o solie, comunicându-le ce era necesar în acel timp -- anul 1897. Ați primit voi solia? Ați ascultat voi apelul? El v-a dat ocazia de a vă înarma și de a vă pregăti pentru a-L sluji pe Domnul. După ce a făcut toate aceste lucruri, El v-a spus să rezistați. V-ați pregătit voi? Ați răspuns voi: „Iată-mă, trimite-mă?” Nu. Voi ați stat în loc și nu ați făcut nimic. Ați lăsat să cadă la pământ Cuvântul lui Dumnezeu, fără să-l ascultați, iar acum, Domnul a ales niște oameni, care erau doar niște copii, și i-a pus în locul vostru în prima linie a bătăliei, încredințându-le solia și lucrarea pe care voi nu ați fost dispuși să o faceți. Veți fi voi niște pietre de poticnire în calea lor? Îi veți critica? Veți spune despre ei că nu stau acolo unde le este locul? Măcar că voi nu ați ocupat locul pe care acum sunt chemați ei să-l ocupe.
Oh, de ce vor oamenii să fie niște pietre de poticnire, când ar putea fi niște ajutoare? De ce caută ei să blocheze roțile, când ar putea să le împingă mai departe cu un succes remarcabil? De ce aleg ei să-și lipsească propriul suflet de binele pe care ar putea să-l primească și să-i lipsească și pe alții de binecuvântarea care ar putea veni asupra lor prin ei? Toți cei care resping lumina vor rămâne ca niște câmpuri pustii, lăsate în paragină, în care nu curge nicio apă înviorătoare și vindecătoare, iar lucrarea lor de slujire va fi asemenea dealurilor din Ghiboa, uscate și lipsite de rouă și de ploaie. Ei nu au ungerea divină și nu răspândesc nicio binecuvântare asupra altora. Acești oameni ar putea să-și umilească inima, să-și mărturisească greșelile și să se desprindă de influența lui Satana. Ei ar putea să sfărâme lanțurile cu care au fost legați prin prejudecată, obiceiuri rele sau educație. Dacă l-ar căuta pe Dumnezeu, în spiritul pocăinței, L-ar găsi. Ei nu și-ar stabili o voință proprie, ci ar merge acolo unde sunt conduși de Duhul Domnului și ar fi călăuziți chiar de El.
Adunați lumina
Lucrarea de cernere și de curățire va trece în mod sigur prin toate bisericile din țara noastră, care au avut mari ocazii și privilegii, dar le-au lăsat să treacă fără a le lua în considerare. Aceste biserici nu au nevoie de mai multe dovezi, ci de inimi sfințite și curate pentru a aduna și pentru a păstra toată lumina pe care le-a dat-o Dumnezeu, iar apoi să trăiască în această lumină.
Nu trebuie să spunem: „Pericolele zilelor de pe urmă vor veni asupra noastră curând”. Ele au venit deja. Acum este nevoie ca sabia Domnului să despartă sufletul și măduva de poftele, dorințele și pasiunile trupești. Fie ca sabia Domnului să străpungă și să taie mai adânc decât a făcut-o vreodată. Să alunge orice urmă de mândrie. Siguranța firească să fie scoasă din fortăreața minciunilor în care se adăpostea și căuta să înșele poporul lui Dumnezeu. Să îndepărteze neprihănirea meritelor proprii, și să deschidă ochii celor orbi, ca să poată vedea că nu sunt desăvârșiți înaintea lui Dumnezeu.
Mă adresez poporului lui Dumnezeu, care își păstrează astăzi încrederea cu fermitate, care nu se vor îndepărta de credința dată o dată pentru totdeauna sfinților și vor rezista în mijlocul întunericului moral al acestor zile ale imoralității. Cuvântul Domnului pentru voi este: „Eu însumi Mă voi veseli asupra Ierusalimului și Mă voi bucura de poporul Meu”. Putem noi să vedem aici iubirea părintească a lui Dumnezeu, exprimată față de cei care își păstrează cu statornicie credința în neprihănire? Dumnezeu și poporul Său sunt în legătura cea mai strânsă. Noi nu suntem doar obiectul milei Sale, al iubirii Sale iertătoare, ci suntem mai mult decât atât. Domnul se bucură de cei din poporul Său. El este încântat de ei. El este garantul lor. Dumnezeu îi va înfrumuseța pe toți cei ce îi slujesc cu toată inima și cu spiritul sfințeniei. El îi îmbracă în neprihănire. El îi iubește pe cei care fac voia Sa și reflectă chipul Său. Toți cei credincioși sunt asemănători cu modelul Fiului Său. În gura lor nu este minciună, pentru că ei sunt fără vină înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu.
Solia noastră
Care este solia noastră? „Voi toți cei însetați, veniți la ape, chiar și cel ce n-are bani! Veniți și cumpărați bucate, veniți și cumpărați, vin și lapte, fără bani și fără plată! De ce cântăriți argint pentru un lucru care nu hrănește? De ce vă dați câștigul muncii pentru ceva care nu satură? Ascultați-Mă dar, și veți mânca ce este bun, și sufletul vostru se va desfăta cu bucate gustoase. Luați aminte și veniți la Mine, ascultați, și sufletul vostru va trăi: căci Eu voi încheia cu voi un legământ veșnic, ca să întăresc îndurările Mele față de David. Iată, l-am pus martor pe lângă popoare, cap și stăpânitor al popoarelor. Într-adevăr, vei chema neamuri, pe care nu le cunoști, și popoare care nu te cunosc vor alerga la tine, pentru Domnul, Dumnezeul tău, pentru Sfântul lui Israel, care te proslăvește. Căutați pe Domnul câtă vreme se poate găsi, chemați-L câtă vreme este aproape. Să se lase cel rău de calea lui și omul nelegiuit să se lase de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul, care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru, care nu obosește iertând.”
Fraților mei pastori aș dori să le spun: Îndepliniți această lucrare cu tact și cu abilitate. Puneți la lucru tinerii și tinerele din bisericile noastre. Asociați lucrarea misionară medicală cu proclamarea soliei îngerului al treilea. Faceți eforturi organizate și sistematice pentru a ridica bisericile din starea de moarte în care au căzut și în care se află de ani în șir. Trimiteți în biserici lucrători care să-i prezinte fiecărei familii și fiecărui membru principiile reformei sănătății în legătură cu solia îngerului al treilea. Încurajați-i pe toți să lucreze pentru semenii lor și veți vedea că suflarea de viață va reveni rapid în aceste biserici.
Studiați cu atenție capitolul 33 din Ezechiel. Lucrarea în domeniul misionar medical este tocmai lucrarea pe care Domnul Hristos le-a poruncit urmașilor Săi să o facă, Oare nu puteți voi să înțelegeți cu claritate că aceia care sunt angajați în această lucrare împlinesc misiunea Mântuitorului? Nu puteți să înțelegeți că Mântuitorul dorește să lăsați la o parte orice mândrie falsă și să învățați în școala lui Hristos cum să luați jugul Său și să purtați poverile Sale?
Nevoia unui creștinism sincer
Lumea are nevoie de dovezile unui creștinism sincer. Creștinismul fals poate fi observat pretutindeni, dar când puterea harului lui Dumnezeu se va vedea în bisericile noastre, membrii vor săvârși faptele lui Hristos. Trăsăturile de caracter moștenite sau cultivate vor fi schimbate. Locuirea lăuntrică a Duhului Său îi va face în stare pe oameni să dea dovadă de un caracter asemenea lui Hristos, iar succesul lucrării lor va fi proporțional cu puritatea evlaviei lor.
În lumea noastră sunt mulți lucrători creștini care nu au auzit încă adevărurile mari și minunate pe care le-am primit noi. Ei fac o lucrare bună, după măsura luminii pe care o au și mulți dintre ei sunt mai avansați în cunoașterea lucrării practice, decât aceia care au avut ocazii mai favorabile și o lumină mai mare.
Indiferența manifestată în rândul pastorilor, cu privire la reforma sănătății și lucrarea misionară medicală, este surprinzătoare. Mulți care nu pretind a fi creștini tratează aceste subiecte cu un respect mai mare decât unii din mijlocul poporului nostru și, dacă nu vom fi mai activi, ei o vor lua înaintea noastră.
Cuvântul pe care mi l-a încredințat Domnul pentru bisericile și pastorii noștri este: „Mergeți înainte”. „Toată puterea Mi-a fost dată în cer și pe pământ. Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui și al Fiului, și al Sfântului Duh. și învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit. și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului.”
Căutați-L pe Dumnezeu
Cooranbong, Australia, 27 august 1896.
Este nevoie de evlavie. Trebuie să se vadă mai puțină încredere în sine și mult mai multă umilință. Lucrarea lui Dumnezeu a început să fie privită ca o lucrare obișnuită. Ar fi fost mult mai bine ca membrii comitetelor să fie schimbați, decât să fie păstrați aceiași oameni ani în șir, până când au ajuns să creadă că presupozițiile lor trebuiau să fie adoptate fără nicio întrebare și, în general, nu s-a ridicat nicio voce într-o direcție opusă. În comitete sunt unele persoane care nu au discernământul pe care ar fi trebuit să îl aibă. Capacitatea lor de înțelegere este îngustă și egoistă. Este nevoie de o schimbare. Nu ar fi înțelept să se aducă la îndeplinire nicio jumătate și nici chiar un sfert din planurile pe care le-au făcut ei.
Toți cei ce ocupă un loc în comitet să-și întipărească în inimă cuvintele următoare: Eu lucrez pentru prezent și pentru veșnicie. Trebuie să dau socoteală înaintea lui Dumnezeu pentru toate motivele care mă determină la fapte. Acesta să fie mottoul lui. De pe buzele lui să se înalțe spre Dumnezeu rugăciunea psalmistului: „Pune, Doamne, o strajă înaintea gurii mele și păzește ușa buzelor mele! Nu-mi abate inima la lucruri rele, la fapte vinovate, împreună cu oamenii care fac răul, și nu mă lăsa să mănânc din ospețele lor!”
„Dă-Mi inima ta”
Adelaide, Australia, 12 octombrie 1896.
Cei care se află în poziții de răspundere nu trebuie să adopte extravaganța și îngăduința de sine practicate în lume, deoarece ei nu-și pot permite acest lucru și chiar dacă ar putea, principiile creștine nu le-ar îngădui. În aceste timpuri, trebuie să fie vestite învățături în multe domenii. „Pe cine vrea el să învețe înțelepciunea? Cui vrea să dea învățături? Unor copii înțărcați de curând, luați de la țâță? Căci dă învățătură peste învățătură, învățătură peste învățătură, poruncă peste poruncă, poruncă peste poruncă, puțin aici, puțin acolo.” Aceasta este metoda prin care părinții credincioși trebuie să îi învețe pe copiii lor Cuvântul lui Dumnezeu, cu răbdare. „Ei bine! Prin niște oameni cu buzele bâlbâitoare și cu vorbirea străină va vorbi poporului acestuia Domnul. El îi zicea; «Iată odihna; lăsați pe cel ostenit să se odihnească, iată locul de odihnă!» Dar ei n-au vrut să asculte și pentru ei cuvântul Domnului va fi: «învățătură peste învățătură, învățătură peste învățătură, poruncă peste poruncă, poruncă peste poruncă, puțin aici, puțin acolo», ca mergând, să cadă pe spate și să se zdrobească, să dea în laț și să fie prinși”. De ce? -- Pentru că ei nu au ascultat Cuvântul Domnului, care le-a fost adresat.
Aceste cuvinte se referă la cei care nu au primit învățătura, ci au preferat propria înțelepciune și au ales să lucreze în armonie cu propriile idei. Domnul îi supune pe oameni unui test de verificare, ca să aleagă fie să urmeze sfatul Său, fie să îl refuze și să lucreze în conformitate cu părerile proprii, iar atunci, Domnul îi va lăsa să ajungă la rezultatul inevitabil. În toate căile noastre și în toate lucrările pe care le îndeplinim în slujba lui Dumnezeu, El ne spune: „Dă-Mi inima ta”. Dumnezeu dorește să avem un spirit supus și gata de a se lăsa învățat. Excelența rugăciunii este dată de faptul că ea izvorăște dintr-o inimă iubitoare și ascultătoare.
Dumnezeu cere de la oamenii Săi lucruri precise, iar dacă ei spun: Nu vreau să fac lucrul acesta cu toată inima, Domnul îi lasă să-și urmeze propria presupusă înțelepciune, lipsită de călăuzirea cerească, până când se împlinește Scriptura (Isaia 28, 13). Nu trebuie să spuneți: Voi urma călăuzirea lui Dumnezeu până la un anumit punct care este în armonie cu judecata mea, iar apoi să rămâneți cu fermitate la propriile idei, refuzând să vă lăsați modelați după chipul Domnului. În primul rând, întrebați-vă: Este aceasta voința lui Dumnezeu? și nu: Este aceasta opinia sau judecata lui _____?
Standardul Domnului
Totul trebuie să fie înțeles în lumina exemplului lui Hristos. El este adevărul. El este adevărata Lumină care luminează pe orice om venind în lume. Ascultați cuvintele Sale, imitați exemplul Său de renunțare și sacrificiu de sine și priviți la meritele Domnului Hristos, pentru ca slava caracterului Său să fie revărsată asupra voastră. Cei care îl urmează pe Hristos nu trăiesc pentru a-și satisface propria imagine de sine. Standardele omenești sunt ca niște trestii slabe. Standardul Domnului este desăvârșirea caracterului.
„Căci Domnul Se va scula ca la muntele Perațim și Se va mânia ca în Valea Gabaonului, ca să-și facă lucrarea, lucrarea lui ciudată, ca să-și împlinească lucrul, lucrul Lui nemaiauzit. Acum, nu batjocoriți, ca nu cumva să vi se strângă mai tare legăturile, căci am aflat de la Domnul, Dumnezeul oștirilor, că nimicirea întregii țări este hotărâtă”. Citiți Deuteronom 7, 6. Citiți întregul capitol și, de asemenea, capitolele 1 și 8. Aceste lucruri mi-au fost prezentate ca fiind solia Domnului. Ele sunt scrise pentru avertizarea noastră, a acelora peste care vine sfârșitul lumii.
Trebuie să avem în instituțiile noastre oameni care vor asculta Cuvântul Domnului, vor prețui și vor respecta vocea Sa. Când o persoană aflată în vreuna dintre instituțiile noastre își va susține și își va impune propria judecată ca fiind mai presus de orice, nu veți avea nevoie de nicio altă dovadă mai mare că acel om nu se cunoaște pe sine și nu este calificat să conducă. El va face greșeli și, în loc de a repara, va aduce pagube. El nu este conștient nici de responsabilitățile implicate de relația lui cu Dumnezeu, nici de acelea cu privire la relația cu semenii.
„Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiți voi?” Cei umiliți înaintea lui Dumnezeu nu vor lupta să obțină răspunderi mai mari, ci vor considera că au de făcut o lucrare deosebită și vor fi credincioși față de datoria lor. O educație care oferă învățătură după învățătură, atât prin cuvânt, cât și prin exemplu, poate să aducă un mare beneficiu în instituțiile noastre, în orice domeniu. Dacă tu, fratele meu, ai fi învățat în școala lui Hristos să fii blând și smerit cu inima, te-ai afla întotdeauna pe un teren sigur. Tu nu ai un caracter echilibrat și nu poți să te bazezi pe propria judecată în toate lucrurile. Metoda omenească este aceea de a formula planuri și metode , dar Dumnezeu stabilește principii. Omul se străduiește să-și facă datoria mai ușoară și să o adapteze propriului caracter firesc, dar viața este un câmp de luptă, viața este o alergare în care omul trebuie să se angajeze cu toate puterile, dacă vrea să fie biruitor....
Scuzele nu au nicio valoare
Întrebarea la care trebuie să ne gândim este aceasta: Avem noi atributele lui Hristos? Scuzele nu au nicio valoare. Omul care se teme de Dumnezeu nu trebuie să fie dominat de circumstanțe, de pofte și de pasiuni, ci el trebuie să fie cel care are controlul asupra lor. Creștinul nu trebuie să fie înrobit de niciun obicei cultivat sau moștenit, ci să-și stăpânească pasiunile animalice și să fie liber de sclavia obiceiurilor.
Noi nu trebuie să fim niște victime ale circumstanțelor, ci să controlăm orice situație, conduși de principiile învățate de la cel mai mare învățător pe care L-a cunoscut vreodată lumea. Poziția solemnă în care ne aflăm astăzi față de lume, responsabilitățile sfinte și datoriile încredințate nouă de Domnul nu trebuie să fie lăsate de-o parte, până când circumstanțele vor fi favorabile. Principiul sacrificiului și al renunțării la sine, așa cum a fost manifestat de Domnul Hristos, al lui Ioan Botezătorul, al lui Daniel și al celor trei tovarăși, trebuie să treacă asemenea lamei plugului peste toate obiceiurile ereditare și cultivate, indiferent de circumstanțe.
Vă întreb: Este Împărăția lui Dumnezeu în inima voastră? Oamenii lui Dumnezeu trebuie să fie niște oameni de acțiune, întotdeauna pregătiți, întotdeauna la dispoziția lui Isus Hristos. Vine timpul când, pentru o clipă, putem să stăm pe un teren sigur, iar în clipa următoare, să simțim că ne fuge pământul de sub picioare. Cutremurele vor avea loc acolo unde ne așteptăm mai puțin.
Creștinismul are o semnificație mult mai vastă decât i-a fost dată până acum. El nu este un crez. Este Cuvântul Aceluia care a trăit și trăiește în veșnicii. Este un principiu activ și dătător de viață, care ia în stăpânire mintea, inima, motivațiile și întreaga ființă. Creștinismul -- oh, dacă am putea să avem experiența lucrării lui asupra noastră! Aceasta este o experiență personală vitală, care înalță și înnobilează întreaga făptură. Fiecare om este răspunzător față de Dumnezeu, care a asigurat suficiente resurse ca toți să primească binecuvântarea aceasta. Totuși mulți nu o primesc, deși Domnul Hristos a cumpărat-o pentru ei cu un preț infinit. Ei nu au căutat să obțină binecuvântarea care se afla la îndemâna lor și, ca urmare, au păstrat trăsăturile unui caracter neplăcut, iar păcatul zace la ușa lor. În timp ce pretind că sunt evlavioși, Satana îi folosește ca slujitori ai lui pentru a dărâma și pentru a încurca acolo unde crede el că este locul cel mai potrivit. Ei exercită o influență dăunătoare pentru sufletul multora dintre cei care au nevoie de un exemplu pentru a fi ajutați pe calea spre cer.
Cine sunt supușii împărăției lui Dumnezeu? -- toți cei care fac voia Sa. Ei au neprihănire, pace și bucurie în Duhul Sfânt. Membrii împărăției lui Hristos sunt fii ai lui Dumnezeu, parteneri în marea Sa întreprindere. Aleșii lui Dumnezeu sunt un neam sfânt, un popor deosebit, o seminție aleasă pentru a vesti slava Celui ce i-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată. Ei sunt sarea pământului, lumina lumii. Ei sunt niște pietre vii, o preoție împărătească. Ei sunt colaboratori și părtași cu Domnul Isus Hristos. Aceștia sunt cei care îl urmează pe Miel, oriunde va merge....
Individualitatea noastră
Există drepturi care îi aparțin fiecărui individ. Noi avem identitate și personalitate proprii. Nimeni nu își poate confunda identitatea cu aceea a unei alte persoane. Toți trebuie să acționeze pentru ei înșiși, în conformitate cu îndemnurile propriei conștiințe. În ce privește responsabilitatea și influența noastră, suntem răspunzători față de Dumnezeu, deoarece de la El primim viață. Nu primim viață din natura umană, ci numai de la Dumnezeu. Noi suntem proprietatea Sa atât prin creație, cât și prin răscumpărare. Trupurile noastre nu ne aparțin, așa că nu le putem trata cum dorim, deteriorându-le prin obiceiuri care duc la ruină și făcându-le incapabile să-I aducă o slujire desăvârșită lui Dumnezeu, Viața și toate capacitățile noastre îi aparțin Lui. El ne poartă de grijă în fiecare moment, El păstrează în viață mașinăria vie a organismului nostru și, dacă am fi lăsați singuri doar o clipă, noi am muri. Suntem dependenți de Dumnezeu în mod absolut.
Odată ce înțelegem relația noastră cu Dumnezeu și relația Sa cu noi, am învățat o lecție importantă. Cuvintele: „Voi nu sunteți ai voștri, căci ați fost cumpărați cu un preț”, ar trebui să răsune fără încetare în memoria noastră, ca să putem recunoaște întotdeauna dreptul de proprietate al lui Dumnezeu asupra talentelor și avuțiilor noastre, asupra influenței noastre și a întregii noastre făpturi. Trebuie să învățăm cum să tratăm acest dar al lui Dumnezeu, în minte, în suflet și în trup, pentru ca, în calitate de proprietate răscumpărată a lui Hristos, să-I putem aduce un serviciu sănătos și plin de viață.
Semănați de-a lungul tuturor apelor
Noi trebuie să semănăm de-a lungul tuturor apelor, păstrându-ne sufletul în iubirea lui Dumnezeu, lucrând cât încă este zi și folosind toate mijloacele pe care ni le-a dat Domnul pentru îndeplinirea oricărei datorii care ne este încredințată. Tot ce găsește mâna noastră de făcut să facem cu voioșie și oricare ar fi sacrificiul care ni s-ar cere să-l facem cu bucurie. În timp ce vom semăna de-a lungul tuturor apelor, vom înțelege că „acela care seamănă mult, va secera mult”.
„Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui: nu cu părere de rău sau de silă, căci «pe cine dă cu bucurie, îl iubește Dumnezeu». și Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentru ca, având totdeauna în toate lucrurile, să prisosiți în orice faptă bună.” Când Duhul Sfânt pune simțul datoriei în inima voastră, să nu vă retrageți îndată. Acționați la îndemnul Său, căci a fost inspirat de Domnul. „Dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găsește plăcere în el.”
Aceasta înseamnă a semăna de-a lungul tuturor apelor, este o continuă împărtășire a darurilor. Dumnezeu pune la dispoziție resursele și creează ocaziile, pentru ca ispravnicul credincios al bunurilor Sale să aibă în toate lucrurile din destul și să prisosească în orice faptă bună.
Predicarea lui Hristos
Lucrarea care trebuie să fie îndeplinită este mare. Lumea nu va fi convertită prin darul limbilor sau prin facerea de minuni, ci prin predicarea lui Hristos cel răstignit. Duhului Sfânt trebuie să I se îngăduie să lucreze. Dumnezeu a așezat în mâinile noastre mijloacele necesare, iar noi trebuie să le folosim pe toate în scopul împlinirii voinței Sale. În calitate de credincioși, este un privilegiu pentru noi să luăm parte la înaintarea adevărului pentru timpul acesta. Pe cât este posibil, trebuie să folosim toate mijloacele pe care ni le-a dat Dumnezeu pentru a prezenta adevărul în localități noi. Este nevoie de biserici care să adăpostească poporul lui Dumnezeu și care să poată fi niște izvoare de lumină ce strălucesc în mijlocul întunericului lumii acesteia....
Dumnezeu dorește să îndeplinim această lucrare. Cei care pretind a fi copiii lui Dumnezeu să urmeze exemplul Domnului Hristos. Alinați suferințele și nevoile fizice ale semenilor voștri, iar recunoștința lor va înlătura barierele și vă va face în stare să ajungeți la inima lor. Gândiți-vă la subiectul acesta cu seriozitate. Bisericile au avut ocazia de a lucra în colaborare cu Dumnezeu. Dacă ați fi respectat Cuvântul lui Dumnezeu și ați fi început să faceți această lucrare, ați fi fost binecuvântați și încurajați și ați fi câștigat o experiență bogată. Ați fi înțeles că sunteți niște slujitori ai lui Dumnezeu și ați fi lucrat cu seriozitate la îndeplinirea planului Său de salvare, de refacere și de mântuire. Acest lucru nu va fi instantaneu, ci progresiv, înaintând din har în har și crescând din putere în putere.
Domnul Hristos i-a căutat pe oameni acolo unde se aflau ei și le-a prezentat marile adevăruri cu privire la împărăția Sa. În timp ce mergea din loc în loc, El îi binecuvânta și îi mângâia pe cei suferinzi și îi vindeca pe bolnavi. Aceasta este lucrarea noastră. Dumnezeu dorește ca noi să venim în întâmpinarea nevoilor celor sărmani. Motivul pentru care Domnul nu își manifestă puterea într-o măsură mai hotărâtă este acela că în rândul celor ce pretind a crede adevărul se manifestă atât de puțină spiritualitate.