Nevoia lumii1
În acest veac de iluminare îngâmfată, biserica creștină se confruntă cu o lume care zace în întunericul de la miezul nopții, dedicată aproape în întregime idolatriei. Desconsiderarea aproape universală a Legii lui Iehova face lumea să ajungă rapid asemenea cetăților Sodoma și Gomora. La fel ca în zilele dinaintea potopului, violența umple pământul. Jocurile de noroc și jafurile ajung să fie niște rele obișnuite. Folosirea băuturilor alcoolice este în creștere. Mulți dintre cei care au trăit după voia lor nesfințită vor căuta să-și pună capăt vieții lor inutile prin sinucidere. Nelegiuirea și ticăloșiile de tot felul sunt printre cei aflați în poziții înalte în lume, iar aceia care aprobă aceste greșeli caută să-i apere de pedeapsă pe cei vinovați. Lumii nu i se aduce la cunoștința în mod deschis nici măcar a suta parte din imoralitatea și corupția care există. Se știe doar puțin despre cruzimea care se manifestă. Nelegiuirea oamenilor a ajuns aproape la limită.
Satana caută să demonstreze pe multe căi faptul că el conduce lumea. El influențează inima oamenilor și corupe mintea lor. Persoane aflate în poziții înalte dau dovadă că gândurile lor sunt îndreptate fără încetare spre rău. Mulți caută bogăția și sunt lipsiți de orice fel de scrupule în efortul de a-și spori averea prin tranzacții frauduloase. Domnul le îngăduie acestor oameni să se demaște unul pe altul cu privire la faptele lor rele. Unele dintre practicile lor nelegiuite îi sunt descoperite lumii, pentru ca oamenii înțelepți, care încă mai au în inimă dorința de a fi drepți și cinstiți fața de semenii lor, să poată înțelege de ce Dumnezeu începe să-și trimită judecățile asupra pământului. Dumnezeu va pedepsi lumea în mod sigur pentru nelegiuirile ei, „și pământul va da sângele pe față și nu va mai acoperi uciderile”.
În mila Sa, Domnul caută să lumineze mintea celor care acum rătăcesc în întunericul greșelilor. El își amână judecățile asupra lumii nepocăite, pentru ca purtătorii luminii Sale să poată căuta și salva ce este pierdut. Domnul își cheamă acum biserica de pe pământ să se trezească din letargia în care Satana s-a străduit să o cufunde și să-și îndeplinească lucrarea, care i-a fost rânduită de Cer, de a lumina lumea. „Scoală-te, luminează-te! Căci lumina ta vine, și slava Domnului răsare peste tine.” Pentru a reuși să corespundă condițiilor existente în acest timp, când pământul și omenirea se află în întunericul cel mai adânc, biserica a fost însărcinată să conlucreze cu Dumnezeu pentru a răspândi lumina adevărului Bibliei. Tuturor celor care se străduiesc să-și facă partea cu credincioși, ca purtători ai acestei lumini prețioase, le este adresată asigurarea: „Dar peste tine răsare Domnul, și slava Lui se arată peste tine. Neamuri vor umbla în lumina ta și împărați în strălucirea razelor tale.”
Lumea de azi are o nevoie arzătoare ca Domnul Hristos să-i fie descoperit în persoana sfinților Săi. Dumnezeu dorește ca poporul Său să fie cunoscut de lumea întreagă ca fiind un popor sfânt. De ce? Deoarece o lume întreagă trebuie să fie mântuită prin lumina adevărului Evangheliei și, în timp ce biserica vestește solia adevărului, care îi cheamă pe oameni să iasă din întuneric la lumina minunată a lui Dumnezeu, viața membrilor ei, sfințită de Duhul adevărului, trebuie să aducă o mărturie care să dovedească autenticitatea soliilor proclamate.
Dumnezeu dorește ca aceia care fac parte din poporul Său să aibă o legătură corectă cu El, ca să poată înțelege ce anume le cere El mai presus de orice. Ei trebuie să-i descopere fiecărui suflet zbuciumat din lume ce înseamnă „a face dreptate, a iubi mila și a umbla smerit” cu Dumnezeul tău. Oriunde s-ar afla, acasă ori în depărtare, ei trebuie să fie poporul ce respectă poruncile Sale. Să aibă asigurarea că păcatele lor sunt iertate și că sunt primiți ca niște copii ai Celui Preaînalt....
Succesul asigurat
Lumea are nevoie de adevărul mântuitor pe care Dumnezeu l-a încredințat poporului Său. Dacă slujitorii aleși nu vor vesti cunoașterea lui Dumnezeu, lumea va pieri. Toți aceia care sunt colaboratori ai lui Dumnezeu trebuie să lucreze cu un zel neobosit și prin puterea Duhului Sfânt pentru a răspândi lumina adevărului prețios pretutindeni în lume. Când merg la drumuri și la răspântii, când lucrează în diferitele zone ale pământului, acasă și în regiunile îndepărtate, ei vor vedea că mântuirea lui Dumnezeu se va descoperi în mod remarcabil.
Solii credincioși ai lui Dumnezeu trebuie să se străduiască să ducă mai departe lucrarea Domnului pe calea rânduită de El. Ei trebuie să intre într-o relație strânsă cu Marele învățător, ca să poată fi învățați zilnic de Dumnezeu. Să lupte cu Dumnezeu în rugăciune stăruitoare, ca să primească botezul Duhului Sfânt, așa încât să fie în stare să împlinească nevoile unei lumi care piere în păcat. Celor ce înaintează încrezători, proclamând Evanghelia veșnică, le este făgăduită toată puterea. Atunci când slujitorii lui Dumnezeu îi vor vesti lumii solia vie și nouă, care vine de la tronul de slavă, lumina adevărului va străluci până la mari depărtări, ca o candelă aprinsă ce luminează în toate părțile lumii. În felul acesta, întunericul greșelii și al necredinței va fi alungat din mintea celor cu inima sinceră, care Îl caută acum pe Dumnezeu „și se silesc să-L găsească bâjbâind”.
Pericolul adoptării strategiilor lumești în lucrarea lui Dumnezeu
În 3 noiembrie 1980, pe vremea când lucram în Salamanca, New York, într-o noapte, în timp ce eram în comuniune cu Dumnezeu, am fost răpită în viziune. Am fost dusă departe în adunări care se desfășurau în diferite state, unde am vestit o mărturie serioasă de avertizare și de mustrare. În Battle Creek se întrunise un comitet alcătuit din pastori și alte persoane aflate în poziții de răspundere la casa de editură și în alte instituții, iar eu i-am auzit pe cei adunați vorbind într-un spirit lipsit de amabilitate și propunând cu insistență să fie adoptate măsuri care m-au umplut de tulburare și de teamă.
Cu ani în urmă, fusesem chemată să trec printr-o experiență asemănătoare, iar Domnul mi-a descoperit multe lucruri de importanță vitală și mi-a dat avertizări pe care trebuia să le adresez celor aflați în pericol. În noaptea din 3 noiembrie, aceste avertizări mi-au fost readuse în minte și mi s-a poruncit să le prezint celor ce se aflau în pozițiile de răspundere ale lucrării, fără să le evit și fără să mă descurajez. Mi-au fost înfățișate lucruri pe care nu le puteam înțelege, dar Domnul m-a asigurat că nu va îngădui ca poporul Său să fie învăluit de ceața scepticismului și a necredinței lumești și să se asocieze cu lumea, dar, dacă vor asculta și vor urma vocea Sa, respectând poruncile Sale, Domnul îi va călăuzi mai presus de norii scepticismului și ai necredinței și le va așeza piciorul pe Stâncă, acolo unde vor putea să respire atmosfera siguranței și triumfului.
În timp ce mă rugam stăruitor, am pierdut orice legătură cu lucrurile aliate în preajmă, încăperea s-a umplut de lumină, iar eu vesteam o solie în prezența unei adunări care părea a fi Conferința Generală. Am fost îndemnată de Duhul lui Dumnezeu să adresez un apel cât se poate de serios, deoarece îmi fusese inspirată convingerea că în fața noastră se afla un mare pericol care amenința chiar centrul lucrării. Multă vreme, mintea și trupul mi-au fost copleșite de tulburare și de neliniște, iar sufletul meu era împovărat de gândul că trebuie să-i vestesc poporului nostru, la Battle Creek, o solie de avertizare împotriva unui plan care urma să despartă casa de editură de Dumnezeu.
O mustrare adresată bisericii
Ochii Domnului erau îndreptați asupra poporului Său cu întristare și cu nemulțumire și au fost rostite cuvintele: „Dar ce am împotriva ta, este că ți-ai părăsit dragostea dintâi. Adu-ți aminte dar de unde ai căzut, pocăiește-te și întoarce-te la faptele tale dintâi. Altfel, voi veni la tine și-ți voi lua sfeșnicul din locul lui, dacă nu te pocăiești.”
Cel care a plâns cândva pentru cei din Israelul nepocăit, când a văzut ignoranța lor cu privire la Dumnezeu și cu privire la Domnul Hristos, Răscumpărătorul lor, privea acum la cei aflați în centrul lucrării la Battle Creek. Poporul se afla într-un mare pericol, dar unii nu știau nimic. Necredința și nepocăința le-au orbit ochii și au ajuns să se bazeze pe înțelepciunea omenească pentru coordonarea celor mai importante interese ale lucrării lui Dumnezeu în domeniul publicațiilor. În ciuda slăbiciunii judecății lor, oamenii au preluat în mâinile lor limitate controlul acestei lucrări, în timp ce voința, sfatul și calea lui Dumnezeu au fost considerate ca nefiind necesare. Persoane cu o voință încăpățânată și tare ca piatra, coalizau4 atât în cadrul editurii, cât și în afara ei, hotărâte să pună în aplicare măsuri luate în conformitate cu propria judecată.
Nevoia discernământului spiritual
Eu le-am spus: „Nu puteți face acest lucru. Conducerea unor lucrări atât de mari nu le poate fi încredințată în totalitate acelora care dovedesc în mod vizibil că sunt lipsiți de experiență în lucrurile lui Dumnezeu și nu au discernământ spiritual. încrederea poporului lui Dumnezeu de pretutindeni cu privire la interesele importante, legate de marele centru al lucrării, a cărui influență este decisivă în bisericile noastre, atât din Statele Unite, cât și din țările străine, nu trebuie să fie zdruncinată din cauza greșelilor de conducere făcute de câțiva oameni greșiți. Dacă vă exercitați controlul asupra casei de editură, care este un mijloc important de îndeplinire a lucrării lui Dumnezeu, și dacă veți pune asupra ei amprenta propriilor concepții, veți vedea că acest lucru va pune în pericol sufletul vostru și va aduce un dezastru pentru lucrarea lui Dumnezeu. Actul vostru va însemna în ochii lui Dumnezeu un păcat la fel de mare ca păcatul lui Uza, când și-a întins mâna pentru a sprijini chivotul. Tot ce le cere Dumnezeu acelora care conduc activitatea altora este să fie corecți, să iubească mila și să umble în umilință cu Dumnezeu pentru a lucra în mod conștiincios, ca niște oameni care au fost angajați de biserică în scopul de a-și îndeplini lucrarea încredințată. Așa cum dovedesc rezultatele lor, unii nu au reușit să facă așa. Oricare ar fi poziția lor, oricare ar fi răspunderea lor, dacă au măcar atâta autoritate, cât a avut Ahab, vor vedea că Dumnezeu este mai presus de ei și că suveranitatea Sa este supremă....”
Să nu formați nicio alianță cu cei necredincioși și nici să nu adunați la un loc doar anumite persoane care gândesc asemenea vouă și care, cu siguranță, vor spune amin la tot ce propuneți voi, în timp ce altele, despre care credeți că nu vor fi de acord cu voi, sunt excluse. Mi-a fost arătat că acest lucru era un mare pericol.
„Așa mi-a vorbit Domnul, când m-a apucat mâna Lui și m-a înștiințat să nu umblu pe calea poporului acestuia: «Nu numiți uneltire tot ce numește poporul acesta uneltire și nu vă temeți de ce se teme el, nici nu vă speriați! Sfințiți însă pe Domnul oștirilor. De El să vă temeți și să vă înfricoșați».... La lege și la mărturie! Căci dacă nu vor vorbi așa, nu vor mai răsări zorile pentru poporul acesta.” Lumea nu trebuie să fie criteriul nostru. Lăsați-L pe Domnul să lucreze, lăsa-ți să se audă vocea Sa.
Nicio alianță cu cei necredincioși
Cei ce sunt angajați în oricare dintre departamentele lucrării prin care lumea poate să fie schimbată nu trebuie să intre în nicio alianță cu cei ce nu cunosc adevărul. Lumea nu L-a cunoscut nici pe Tatăl, nici pe Fiul și nu are discernământul spiritual necesar nici pentru a caracteriza lucrarea noastră și nici pentru a ne spune ce să facem și ce să nu facem. Noi trebuie să ascultăm ordinele care vin din ceruri. Să nu ascultăm sfatul celor necredincioși și să nu urmăm planurile recomandate de ei. Recomandările acelora care nu cunosc lucrarea pe care Dumnezeu o face pentru timpul acesta vor avea ca efect slăbirea mijloacelor prin care lucrează Domnul. Prin acceptarea unor asemenea recomandări, sfaturile lui Hristos ajung să fie desconsiderate....
Ochii Domnului sunt îndreptați asupra întregii lucrări, asupra tuturor planurilor și gândurilor fiecărei minți. El vede dincolo de suprafața lucrurilor și înțelege motivele și intențiile inimii. Nicio faptă săvârșită în ascuns, niciun plan sau o închipuire a inimii, niciun gând al minții, nu sunt ascunse de Dumnezeu, căci El le cunoaște ca pe o carte deschisă. Fiecare faptă, fiecare cuvânt, fiecare motiv sunt înscrise cu credincioșie în rapoartele cerului de Marele Cercetător al inimii, care a spus: „Știu faptele tale”,
Mi-a fost arătat că, dacă nu se va manifesta mai multă umilință, mai puțină încredere în sine și o mai mare încredere în Domnul Dumnezeul lui Israel, care este Conducătorul poporului Său din zilele noastre, vor fi repetate aceleași greșeli care au avut loc în poporul Israel în timpul lui Samuel. Lucrarea noastră va rezista încercării numai prin unirea efortului omenesc cu puterea divină. Când oameni vor înceta să se bazeze pe oameni și pe propria judecată și își vor pune toată încrederea în Dumnezeu, atunci vor manifesta în orice situație un spirit de umilință, vorbind mai puțin și rugându-se mult mai mult și fiind precauți în planurile și în faptele lor. Asemenea oameni vor dovedi că depind întru totul de Dumnezeu și că au gândul lui Hristos.
Încrederea în oameni
Mi-a fost arătat, din nou și din nou, că poporul lui Dumnezeu din aceste zile de pe urmă nu poate fi în siguranță dacă se încrede în oameni și daca se bazează pe puterea omenească. Dalta puternică a adevărului i-a scos din lumea aceasta, ca pe niște pietre ce urmează a fi cioplite, modelate și șlefuite pentru zidirea cerească. Ei trebuie să fie corectați de profeți, prin mustrări, avertizări, îndemnuri și sfaturi pentru a fi formați după Modelul divin. Aceasta este lucrarea specifică a Mângâietorului, să schimbe inima și caracterul, așa încât oamenii să poată rămâne pe calea Domnului....
Încă din anul 1845, mi-au fost descoperite, din când în când, pericolele care au amenințat poporul lui Dumnezeu și mi s-a arătat că ele vor fi tot mai serioase pentru rămășița din zilele de pe urmă. Aceste pericole mi-au fost descoperite până în prezent. În curând, vom asista la evenimente mari. Domnul vine cu putere și cu mare slavă. Satana știe că, în curând, autoritatea lui obținută prin uzurpare se va încheia pentru totdeauna. În fața lui se află acum ultima șansă de a prelua controlul asupra lumii și el face eforturile cele mai hotărâte pentru a-i nimici pe locuitorii pământului. Aceia care cred adevărul trebuie ca niște străjeri credincioși aflați în turnul de veghe, deoarece, dacă nu vor fi astfel, Satana le va inspira raționamente înșelătoare, iar ei vor ajunge să dea glas unor idei și opinii, care vor trăda lucrarea sfântă ce le-a fost încredințată. Vrăjmășia lui Satana împotriva binelui se va manifesta din ce în ce mai mult, pe măsură ce își va uni puterile în ultima lui lucrare de răzvrătire, și fiecare suflet care nu este consacrat pe deplin lui Dumnezeu și păzit de puterea divină va intra în alianță cu Satana împotriva cerului și se va uni cu el în lupta împotriva Conducătorului Universului.
Într-o viziune care mi-a fost dată în anul 1880, am întrebat: „Care este scăparea poporului lui Dumnezeu în aceste zile ale primejdiei?” Răspunsul a fost următorul: „În timp ce Domnul Isus mijlocește în favoarea poporul Său, Satana stă lângă El pentru a I se opune”. „Domnul a zis lui Satana: «Domnul să te mustre, Satano! Domnul să te mustre, El care a ales Ierusalimul! Nu este el un tăciune scos din foc?»” În calitate de Mijlocitor și Apărător al omului, Domnul Isus îi va călăuzi pe toți cei ce sunt dispuși să se lase călăuziți, spunându-le: „Veniți după Mine și urcați, pas cu pas, în locul în care strălucește lumina curată a Soarelui Neprihănirii”.
Dar nu toți merg pe calea luminii. Unii se îndepărtează de calea cea sigură, care, la fiecare pas, este o cale a umilinței. Dumnezeu le-a încredințat slujitorilor Săi o solie pentru prezent, dar această solie nu coincide în toate privințele cu ideile tuturor conducătorilor, iar unii critică atât solia, cât și solii. Îndrăzneala lor merge până acolo, încât resping chiar și mustrările care le-au fost adresate de Dumnezeu, prin Duhul Său Sfânt.
Ce resurse de putere mai are Domnul pentru a ajunge la inima acelora care au respins avertizările și mustrările Sale, declarând că mărturiile Duhului Iui Dumnezeu sunt doar rezultatul înțelepciuni omenești? Ce veți putea să-i spuneți lui Dumnezeu la judecată ca scuză, pentru că ați întors spatele dovezilor pe care vi le-a dat cu privire la faptul că El însuși era implicat în lucrare? „După roadele lor îi veți cunoaște.” Nu doresc să vă repet dovezile date în ultimii doi ani, în care Dumnezeu a lucrat prin slujitorii aleși de El, ci dovada actuală a lucrării Sale, care vă este descoperită și sunteți obligați să o credeți. Nu puteți să neglijați soliile de avertizare ale lui Dumnezeu și nu puteți să le respingeți sau să le tratați cu ușurătate, fără să fiți în pericolul de a suferi o pierdere infinită.
Înjosirea sufletului
Critica, ridiculizarea și răstălmăcirea lucrurilor pot fi îngăduite doar cu prețul înjosirii propriului suflet. Folosirea unor asemenea arme nu duce la câștigarea unor biruințe de valoare, ci mai degrabă degradează gândirea și despart sufletul de Dumnezeu. Lucrurile sfinte sunt coborâte la nivelul celor profane și situația creată este pe placul prințului întunericului, întristând Duhul lui Dumnezeu. Spiritul de critică și de căutare a greșelilor Iasă sufletul tot așa de lipsit de rouă harului, cum sunt dealurile lipsite de ploaie din Ghiboa. Judecata celor care își îngăduie să ridiculizeze și să răstălmăcească lucrurile nu este vrednică de încredere. Deciziile și hotărârile lor nu pot fi considerate a avea nicio temeinicie. Înainte de a face pași hotărâți pentru a modela lucrarea lui Dumnezeu, voi trebuie să aveți acreditarea divină.
A-i acuza și a-i critica pe cei pe care Dumnezeu îi folosește, înseamnă a-L acuza și a-L critica pe însuși Domnul care i-a trimis. Toți trebuie să-și cultive însușirile spirituale, așa încât să aibă un discernământ corect în înțelegerea lor. Unii nu au reușit să deosebească aurul curat și arama, esența și forma.
Prejudecățile și opiniile care au predominat la Minneapolis5 nu au dispărut întru totul. Semințele semănate atunci în unele inimi sunt gata să răsară și să aducă un seceriș asemănător. Tulpinile au fost retezate, dar rădăcinile n-au fost niciodată smulse, iar ele își aduc încă rodul nesfânt care otrăvește gândirea, pervertește simțurile și orbește înțelegerea voastră atât cu privire la solie, cât și cu privire la vestitorii ei. Când veți nimici rădăcinile amărăciunii, printr-o mărturisire deplină, veți vedea lumina, așa cum o vede Dumnezeu. Fără această lucrare cuprinzătoare nu vă veți elibera niciodată sufletul. Nu trebuie să studiați Cuvântul lui Dumnezeu cu scopul de a vă confirma propriile idei, ci pentru a le corecta, îngăduindu-le să fie condamnate sau aprobate, după cum sunt sau nu sunt în armonie cu Cuvântul lui Dumnezeu. Biblia trebuie să fie tovarășul vostru permanent. Nu studiați mărturiile pentru a extrage din context anumite propoziții, ca să le folosiți așa cum doriți în scopul de a vă întări afirmațiile, în timp ce desconsiderați declarațiile cele mai clare, care sunt făcute pentru a corecta comportamentul vostru.
Desconsiderarea adevăratei religii
În mijlocul nostru a avut loc o îndepărtare de Dumnezeu și nu s-a făcut lucrarea zeloasă de pocăință, de întoarcere la dragostea dintâi față de Dumnezeu și de înnoire a inimii. Necredința a pătruns adânc în rândul nostru, deoarece este o modă să te îndepărtezi de Hristos și să dai curs scepticismului. Strigătul inimii multora a fost: „Nu vrem ca omul acesta să domnească peste noi”. Baal este alegerea noastră. Religia multora dintre noi va fi religia Israelului apostaziat, pentru că ei își iubesc propria cale și resping calea Domnului. Adevărata religie, singura religie a Bibliei, care ne învață iertarea numai prin meritele Mântuitorului răstignit și înviat, și care susține neprihănirea prin credința în Fiul lui Dumnezeu, a fost desconsiderată, combătută, ridiculizată și respinsă.6 Ea a fost condamnată ca fiind o religie care duce la fanatism. Dar ea este viața lui Isus Hristos în suflet, este principiul activ al iubirii împărtășite de Duhul Sfânt, Singurul care poate face sufletul capabil de a aduce roadele faptelor bune. Dragostea lui Hristos este puterea oricărei solii a lui Dumnezeu, care a fost rostită vreodată de buzele omenești. Ce fel de viitor se află în fața noastră, dacă nu reușim să ajungem la unitatea credinței?
Când vom ajunge la unitatea pentru care S-a rugat Domnul Hristos, controversa aceasta îndelungată, care a fost instigată și menținută de slujitorii lui Satana, se va sfârși, și nu vom mai vedea oameni care alcătuiesc planuri în conformitate cu principiile lumii, din cauză că nu au discernământul necesar pentru a înțelege lucrurile spirituale. Acum, ei îi văd pe oameni ca pe niște copaci care merg și au nevoie de atingerea divină, ca să-i poată vedea așa cum îi vede Dumnezeu și să lucreze așa cum a lucrat Hristos. Atunci, toți străjerii Sionului vor suna din trâmbiță cu mai multă putere și claritate, pentru că vor vedea pedeapsa care vine și vor înțelege pericolul în care se află poporul lui Dumnezeu.
Trebuie să trasați cărări drepte în urma pașilor voștri, altfel mieii turmei vor fi rătăciți de pe cale. Suntem înconjurați de oameni șovăitori, care se poticnesc pe calea credinței, iar voi trebuie să îi ajutați, nu poticnindu-vă voi înșivă, ci stând ca o stâncă de partea principiilor, ca niște oameni care au fost încercați și probați. știu că pentru poporul lui Dumnezeu trebuie să fie făcută o lucrare, altfel, mulți nu vor fi pregătiți să primească lumina îngerului trimis din cer pentru a lumina întreaga lume cu slava lui. Să nu credeți că, înălțându-vă sufletul cu vanitate, vorbind despre lucruri perverse și cultivând în taină rădăcinile răutății, veți fi găsiți pregătiți să primiți slava lui Dumnezeu în timpul ploii târzii, asemenea unor vase de cinste. Mânia lui Dumnezeu se va îndrepta negreșit asupra oricărui suflet care cultivă rădăcinile dezbinării și manifestă un spirit atât de diferit de spiritul lui Hristos.
În timp ce Duhul Domnului se afla asupra mea, mi se părea că participam la unul dintre comitetele voastre. Cineva dintre voi s-a ridicat, comportamentul lui era foarte hotărât și serios și ținea în mână o publicație pe care le-o arăta celor prezenți. Am putut să citesc cu claritate titlul publicației, era American Sentinel.7 Atât publicația, cât și caracterului celor scrise în ea au fost criticate. Cei din comitet au indicat anumite pasaje, declarând că unele ar trebui să fie scoase, iar altele să fie modificate. S-au rostit cuvinte aspre de critică la adresa metodelor propuse în publicație și predomina un puternic spirit necreștinesc, Glasurile erau zgomotoase și iritate.
Călăuza mea mi-a încredințat cuvinte de avertizare și de mustrare, pe care trebuia să le adresez celor ce luau parte la această întrunire. Ei nu erau reținuți în exprimarea acuzațiilor și condamnărilor lor. În esență, mustrarea a fost următoarea; Domnul nu conduce acest comitet. Între sfătuitori se manifestă un spirit de ceartă. Mintea și inima acestor oameni nu se află sub conducerea Duhului lui Dumnezeu. Lăsați-i pe adversarii credinței voastre să fie aceia care recomandă și alcătuiesc planuri de felul celor pe care le discutați voi acum. Din punct de vedere lumesc, unele dintre planurile voastre nu sunt rele, dar ele nu trebuie să fie adoptate de niște oameni care au primit lumina Cerului. Trebuie să respectați lumina dată de Dumnezeu nu doar pentru propria siguranță, ci și pentru siguranța întregii biserici. Inițiativele care sunt adoptate acum de câțiva oameni nu pot fi urmate de poporul rămășiței lui Dumnezeu. Domnul nu poate să susțină calea pe care mergeți. Faptele voastre au arătat clar că ați alcătuit planurile fără ajutorului Aceluia care este puternic în sfătuire, dar Domnul va lucra. Cei care au criticat lucrarea lui Dumnezeu au nevoie de alifia divină pentru ochi, deoarece s-au simțit puternici, bazându-se pe propria putere, dar există Unul care poate învinge armata celui puternic și poate desființa sfaturile celor înțelepți.
Vestiți solia lui Dumnezeu
Solia pe care o avem de vestit nu este o solie pe care oamenii trebuie să se teamă să o proclame. Să nu încerce să o acopere, să ascundă originea și scopul ei. Susținătorii ei trebuie să fie niște oameni care nu vor avea pace, nici zi, nici noapte. Ca unii care au făcut un legământ solemn cu Dumnezeu și au fost chemați să fie soli ai lui Hristos, ca niște ispravnici ai tainelor harului lui Dumnezeu, noi avem obligația de a proclama cu credincioșie întregul sfat al lui Dumnezeu. Să nu facem mai puțin evidente adevărurile speciale care ne-au separat de lume și ne-au făcut să fim ce suntem, căci ele sunt pline de însemnătate pentru interesele veșnice. Dumnezeu ne-a dat o lumină cu privire la evenimente care se desfășoară acum, în ultima rămășiță de timp, iar noi trebuie să vestim adevărul în lume atât în scris, cât și prin vorbire, nu pe o cale timidă și lipsită de viață, ci printr-o demonstrare a Duhului și a puterii lui Dumnezeu, înaintarea soliei implică luptele cele mai puternice, iar rezultatul propovăduirii ei este crucial atât pentru pământ, cât și pentru cer.
Controversa dintre cele două mari puteri, a binelui și a răului, urmează să se încheie în curând, dar, spre sfârșitul ei, vor fi conflicte continue și aspre. Să ne propunem acum să fim loiali față de principii indiferent de urmări, asemenea lui Daniel și tovarășilor lui din Babilon. Focul mistuitor al cuptorului, care fusese încălzit de șapte ori mai tare decât era necesar, nu a reușit să-i determine pe slujitorii credincioși ai lui Dumnezeu să renunțe la alegerea lor de a sta de partea adevărului. Ei au rămas statornici în timpul încercării și au fost aruncați în cuptorul aprins, dar nu au fost părăsiți de Dumnezeu. Chipul unei a patra persoane a fost văzut alături de ei în flăcări, iar când au ieșit din cuptor nici măcar hainele lor nu miroseau a fum....
Astăzi, lumea este plină de lingușitori și de prefăcuți, dar acelora care pretind a fi păzitori ai adevărurilor sacre, Dumnezeu le interzice să trădeze interesele lucrării Sale, prin recomandarea sugestiilor și a planurilor vrăjmașului oricărei neprihăniri.
Nu este timpul acum să ne așezăm de partea călcătorilor Legii lui Dumnezeu, ca să vedem cu ochii lor, să auzim cu urechile lor și să înțelegem cu mintea lor pervertită. Noi trebuie să strângem rândurile, să fim uniți, să trăim o viață sfântă și să avem un caracter curat. Cei care pretind a fi slujitorii Dumnezeului celui viu trebuie să înceteze a se închina în fața idolului părerilor oamenilor, să nu mai fie sclavii niciunei pofte rușinoase și să nu mai aducă pe altarul lui Dumnezeu o jertfă întinată de un suflet pătat de păcat.
Dacă veți citi Cuvântul și veți fi niște împlinitori ai Cuvântului, ca niște cercetători sârguincioși, Duhul Sfânt va fi aproape de fiecare lucrător, iar dragostea lui Dumnezeu se va aprinde în sufletul celui care slujește în îndeplinirea lucrării misionare prevăzute de Dumnezeu. -- Mărturii speciale, Seria A 11:31 (1898).
Capcanele lui Satana
Pe măsură ce ne apropiem de pericolele ultimelor zile, Satana se consultă serios cu îngerii lui pentru a găsi planurile cele mai reușite spre a înfrânge credința poporului lui Dumnezeu. El vede că bisericile populare sunt deja adormite de puterea lui amăgitoare și știe că poate continua să le țină sub controlul lui, prin teorii plăcute și minuni mincinoase. Prin urmare, Satana le poruncește îngerilor lui să-și pună capcanele în special pentru aceia care așteaptă cea de a doua venire a lui Hristos și se străduiesc să respecte toate poruncile lui Dumnezeu.
Marele înșelător spune: Trebuie să-i urmărim pe cei care atrag atenția oamenilor asupra Sabatului lui Iehova. Ei îi vor determina pe mulți să înțeleagă cerințele Legii lui Dumnezeu, iar aceeași lumină care descoperă adevăratul Sabat descoperă și lucrarea de slujire a lui Hristos în Sanctuarul ceresc, arătând că ultima lucrare pentru mântuirea omului se desfășoară chiar acum. Dacă reușiți să țineți mintea oamenilor în întuneric până când se va încheia această lucrare, vom câștiga atât lumea, cât și biserica.
Sabatul este marea problemă care va hotărî destinul veșnic al sufletelor. Trebuie să înălțăm Sabatul pe care l-am creat noi. I-am făcut să îl accepte atât pe cei lumești, cât și pe membrii bisericii. Acum, biserica trebuie să fie determinată să se alieze cu lumea în sprijinul lui. Trebuie să lucrăm prin semne și minuni pentru a orbi ochii oamenilor față de adevăr, să-i determinăm să renunțe la rațiune și la teama de Dumnezeu și să urmeze tradiția și obiceiurile.
Eu voi influența pastorii populari să abată atenția ascultătorilor lor de la poruncile lui Dumnezeu. Legea pe care Scriptura o declară a fi o Lege desăvârșită a libertății trebuie să fie înfățișată ca un jug al robiei. Oamenii primesc explicațiile pastorilor lor cu privire la Scriptură și nu cercetează pentru ei înșiși. Așadar, lucrând prin pastori, îi pot controla pe oameni așa cum doresc.
Totuși interesul nostru principal este să aducem la tăcere această sectă a celor ce respectă Sabatul. Trebuie să stârnim o indignare populară împotriva lor. Îi vom atrage de partea noastră pe oamenii mari și pe înțelepții lumii, iar pe aceia care se află în poziții de răspundere îi vom face să aducă la îndeplinire scopurile noastre. Atunci, sabatul pe care l-am instituit eu va fi impus prin legile cele mai aspre și mai stricte. Cei care le vor desconsidera vor fi alungați din orașe și sate și vor fi făcuți să sufere de foame și lipsuri. Odată ce vom avea puterea, vom demonstra ce suntem în stare să le facem acelora care nu vor renunța la loialitatea lor față de Dumnezeu. Noi am determinat Biserica Catolică să-i pedepsească pe aceia care au refuzat să asculte legile ei, condamnându-i la închisoare, tortură și moarte, iar acum, după ce vom fi stabilit armonia dintre bisericile protestante și lume, cu acest braț drept al puterii noastre, vom avea în cele din urmă o lege de exterminare a Tuturor celor ce nu se supun autorității noastre. Când călcarea sabatului nostru va fi pedepsită cu moartea, mulți dintre cei care se află acum în rândul celor ce respectă poruncile vor trece de partea noastră.
Înainte de a ajunge la aceste măsuri extreme trebuie să ne exercităm toată înțelepciunea și subtilitatea pentru a-i atrage în cursă și pentru a-i înșela pe aceia care cinstesc Sabatul adevărat. Putem să-i despărțim pe mulți de Hristos prin spiritul lumesc, prin pofte și prin mândrie. Ei pot să creadă că se află în siguranță pentru că au primit adevărul, dar îngăduirea pasiunilor josnice sau a apetitului, care le va întuneca judecata și le va nimici discernământul, îi va face să cadă.
Mergeți și faceți-i pe aceia care au bani și pământuri să fie amețiți de grijile vieții acesteia. Prezentați-le lumea în lumina cea mai atrăgătoare, ca să dorească să-și adune comoara aici pe pământ și să-și lege sentimentele de lucrurile pământești. Trebuie să facem tot ce ne stă în putință spre a-i împiedica pe cei ce lucrează pentru Dumnezeu să obțină mijloacele financiare pe care le vor folosi împotriva noastră. Păstrați banii în proprietatea noastră. Cu cât vor obține mai mulți bani, cu atât vor prejudicia împărăția noastră, atrăgându-i de partea lor pe supușii noștri. Faceți-i să se preocupe mai mult de bani, decât de zidirea împărăției lui Hristos și de răspândirea adevărului pe care noi îl urâm și, dacă vom face așa, nu vom mai avea de ce să ne temem de influența lor, căci știm că orice om lacom și egoist va cădea sub puterea noastră și, în cele din urmă, se va despărți de poporul lui Dumnezeu.
Prin intermediul acelora care au doar o formă de evlavie, dar fără putere, noi putem să-i câștigam pe mulți care, altfel, ne-ar face un rău. Aceia care iubesc plăcerile mai mult decât pe Dumnezeu vor fi cei mai eficienți susținători ai noștri. Cei inteligenți și capabili, care fac parte din categoria aceasta, vor fi ca niște momeli menite să-i atragă și pe alții în capcanele noastre. Mulți nu se vor teme de influența lor, deoarece ei mărturisesc a avea aceeași credință. Astfel, îi vom face pe mulți să tragă concluzia că pretențiile lui Hristos sunt mai puțin stricte decât au crezut cândva și că prin conformarea cu lumea ar exercita o influență mai mare asupra celor lumești. Ca urmare, ei se vor despărți de Hristos, iar apoi nu vor mai avea nicio putere de a rezista în fața atacului nostru și, în scurtă vreme, vor fi gata să ia în derâdere zelul și consacrarea lor din trecut.
Eforturile noastre împotriva celor ce respectă poruncile trebuie să fie neobosite, până vom da marea lovitură decisivă. Trebuie să fim prezenți la toate întrunirile lor. Cauza noastră va suferi mult, îndeosebi cu ocazia adunărilor lor speciale și este necesar să fim foarte vigilenți și să ne folosim toate metodele de seducție pentru a împiedica sufletele să audă adevărul și să fie impresionate de el.
Voi avea printre ei, ca agenți ai mei, oameni care vor susține doctrine false, amestecate cu suficient adevăr pentru a înșela sufletele. De asemenea, îi voi avea de partea mea pe cei sceptici, care își vor exprima îndoielile cu privire la soliile de avertizare ale lui Dumnezeu pentru biserica Sa. Dacă oamenii vor citi și vor crede aceste solii, nu mai avem multe speranțe de a-i birui. Dar, dacă putem să le abatem atenția de la aceste avertizări, ei nu vor cunoaște puterea și viclenia noastră și, în cele din urmă, îi vom atrage de partea noastră. Dumnezeu nu-i va îngădui nimănui să desconsidere cuvintele Sale fără a-l pedepsi. Dacă putem să ținem sufletele sub influența înșelăciunii pentru un timp, harul lui Dumnezeu se va retrage și El îi va lăsa sub controlul nostru deplin.
Trebuie să le distrugem atenția și să stârnim dezbinare. Să-i facem să nu se mai preocupe de propriul suflet, să se critice, să se judece, să se acuze și să se condamne unul pe altul, cultivând dușmănia și egoismul. Acestea sunt păcatele pentru care Dumnezeu ne-a alungat din prezența Sa, și toți cei care ne vor urma exemplul vor avea aceeași soartă.
Sub conducerea Cerului
Profeția trebuie să se împlinească. Domnul spune: „Iată, vă voi trimite pe prorocul Ilie, înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare și înfricoșată”. Va fi cineva care va veni în spiritul și puterea lui Ilie,9 dar când va apărea, este posibil ca oamenii să-i spună: „Tu ești prea insistent, nu interpretezi corect Scripturile. Dă-mi voie să-ți spun eu cum să-ți prezinți solia.”
Mulți nu pot să facă deosebire între lucrarea lui Dumnezeu și lucrarea omenească. Eu voi spune adevărul așa cum mi-l dă Dumnezeu și vă declar: Dacă veți continua să căutați greșeli, să aveți un spirit de ceartă, nu veți cunoaște niciodată adevărul. Isus le-a spus ucenicilor Săi: „Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteți purta”. Ucenicii nu erau în stare să înțeleagă lucrurile sfinte și veșnice, dar Domnul Isus a făgăduit că le va trimite Mângâietorul, care îi va învăța toate lucrurile și le va aduce aminte de tot ce le-a spus El.
Fraților, nu trebuie să depindem de oameni. „Nu vă mai încredeți dar în om, în ale cărui nări nu este decât suflare: căci ce preț are el?” Trebuie să vă legați sufletul vostru neajutorat de Isus. Nu se cuvine să bem din fântânile aliate în vale, în timp ce există un izvor pe munte. Să părăsim apele din câmpie și să ne îndreptăm spre izvoarele din locurile mai înalte. Dacă există un punct al adevărului pe care nu îl înțelegeți, asupra căruia nu sunteți de acord, cercetați, comparați pasaj cu pasaj din Scriptură, săpați adânc în mina Cuvântului lui Dumnezeu. Trebuie să vă puneți pe voi înșivă și părerile voastre pe altarul lui Dumnezeu, să lăsați la o parte ideile voastre preconcepute și să-I îngăduiți Duhului ceresc să vă călăuzească în tot adevărul. -- The Review and Herald, 18 februarie, 1890.